1ra-101/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b,f CP

Dosarul 1ra-101/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Petru Moraru, Nadejda

Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Sîrbu

Violeta în numele inculpatului Salcoci Andrei, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 iunie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, în cauza

penală în privința lui

Salcoci Andrei XXXXX,

născut la XXXXXXX, originar și domiciliat până la

reținere în XXXXXXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

1.de la 24 mai 2016 - pînă la 23 iunie 2016; (instanța de

fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Salcoci

Andrei a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 3 ani și 6

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea

amenzii.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cojucari Alexei în privința căruia

cauza nu se examinează.

Cojucari A. la 13 mai 2016, aproximativ la orele 1240 aflându-se lângă blocul

locativ din str. Alba Iulia nr. 83/2, mun. Chișinău, s-au apropiat de cet. Fortuna T.

unde i-au smuls din mână geanta în care se aflau bunuri materiale și bani,

1

cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 427

lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul infracțiunii.

inculpatului Salcoci A., care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri și stabilirea unei pedepse mai blânde cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, argumentând că Salcoci A. a recunoscut vina, solicitând examinarea

cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, s-a căit sincer de

cele comise, este pentru prima dată atras la răspundere penală. A menționat că

circumstanțele atenuante prezente în speță permit stabilirea unei pedepse cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

septembrie 2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

În argumentarea soluției adoptate instanța a menționat, că inculpatului i-a

fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele legii, ținându-se cont de persoana

acestuia, de circumstanțele cauzei, de scopul pedepsei penale și criteriile generale

de individualizare ale acesteia prevăzute la art. 61, 75 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal a respins solicitarea apelantului privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal și suspendarea pedepsei stabilite argumentând că

infracțiunea săvârșită este gravă, iar corijarea lui Salcoci A. poate avea loc doar

prin izolarea acestuia de societate.

Sîrbu V. în numele inculpatului Salcoci A., care, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârilor

contestate în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri și

dispunerea suspendării executării acesteia, invocând repetat aceleași argumente

care anterior au fost menționate în cererea de apel.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă și

proporțională gravității infracțiunii în baza căreia acesta a fost condamnat, iar

recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Analizând textul recursului Colegiul constată, că recurentul este de acord

2

cu starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor lui Salcoci A., criticând hotărârile adoptate doar în partea

stabilirii pedepsei, solicitând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Sub acest aspect, Colegiul, reține că temeiul pentru recurs semnalat de

recurent nu este aplicabil în prezenta speță, iar instanțele de fond la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea executării pedepsei

stabilite inculpatului și-au argumentat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Or, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea categoriei, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa, luînd în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, după ce a stabilit categoria de pedeapsă, continuând operațiunea

de individualizare cu privire la executarea acesteia, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune neexecutarea acesteia. Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal),

ca mijloc de individualizare a executării pedepsei, conferă instanței de

judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se

pronunțe și asupra modului de executare a acesteia.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa

stabilită.

Prin urmare, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că

scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a

3

condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul

îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod

penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a ultimului

la această măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei stabilite.

Colegiul penal ține să menționeze că în prezenta cauză, la stabilirea

pedepsei inculpatului atât instanța de fond cât și cea de apel just au concluzionat

că în speță, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu este rațională, iar

corectarea inculpatului poate avea loc doar în condiții privative de libertate, or

victima infracțiunii săvârșite de Salcoci A. este o persoană de 80 ani, care datorită

vârstei sale înaintate se afla într-o stare de neputință, de care inculpații au

profitat.

În continuare, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut

referire recurentul în cererea de recurs, (vîrsta tînără, căința sinceră, lipsa

antecedentelor penale) au fost reținute de instanțele de fond ca atenuante, fapt

care a permis stabilirea pedepsei inculpatului mai aproape de limita minimă

prevăzută de sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat. La acest

capitol, Colegiul ține să menționeze, că odată ce instanțele de judecată au

constatat circumstanțe atenuante și au redus pedeapsa, după caz până la minim,

aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Tot aici, Colegiul relevă, că prezenta cauză a fost examinată în

procedură simplificată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală

(art. 3641 CPP). Astfel, în situația dată nu poate fi reținută ca circumstanță

atenuantă „recunoașterea vinovăției” (așa cum solicită apărarea), deoarece, o

condiție obligatorie pentru examinarea cauzei în procedură simplificată, și

beneficierea inculpatului de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoarea, este ca inculpatul să recunoască săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu. Prin urmare, în cazul în care, recunoașterea

vinovăției atrage incidența procedurii simplificate, faptul dat nu poate fi

valorificat de instanță ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1)

lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o

4

dublă valență juridică.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărârile

contestate ca fiind corecte și legale, astfel că pedeapsa stabilită și individualizată

de către instanța de fond care a fost menținută de instanța de apel, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

cât și a altor persoane, fiind în limita prevăzută la sancțiunea normei penale în

baza căreia Salcoci A. a fost condamnat.

În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

judecarea prezentului recurs, iar argumentele avocatului Sîrbu V. sunt

neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil concluzia de respingere a acestuia ca

inadmisibil cu menținerea hotărîrii contestate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Sîrbu

Violeta în numele inculpatului Salcoci Andrei, împotriva deciziei Colegiul penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Salcoci Andrei XXXXXX, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Petru Moraru

Nadejda Toma

5