1ra-1524/18 — art.217 alin.3 lit.c CP

Dosarul nr.1ra-1524/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 august 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 martie 2018, declarat

de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Dora, în cauza penală în

privința inculpatului

Coldarar Serghei XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Coldarar Serghei a fost condamnat în baza art.217 alin.(3) lit.c) Cod penal la 2 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în domeniul circulației drogurilor pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată pe

o perioadă de probațiune de 2 ani.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime

de 3360 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

procedură penală, a constatat că Coldarar Serghei, la sfârșitul lunii august 2016, data și ora

nefiind stabilită, în spatele garajului nr.6 din XXX, în scopul obținerii substanțelor

narcotice, a rupt frunze de cânepă, pe care ulterior le-a uscat și fărâmițat, confecționând,

fără scop de înstrăinare 15,86 grame de marijuană (în stare uscată), din care ulterior a

produs 0,3 grame de ulei de canabis, care conform Listei substanțelor narcotice și

psihotrope și plantelor, care conțin asemenea substanțe, depistate în circuitul ilegal și

dimensiunile lor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, reprezintă

substanță narcotică și se atribuie la cantități mari, păstrând această substanță narcotică

ilegal, circuitul căreia, conform Listei nr.1 și Tabelul nr.1, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr.1088 din 05.10.2004, în scopurile medicale este interzis, în garajul care îi

aparține, nr.6 din XXX, până la 03 aprilie 2017, atunci când au fost depistate de către

colaboratorii de poliție în procesul efectuării percheziției în acest loc.

1

în partea cheltuielilor judiciare, invocând că instanța neîntemeiat a respins solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea cercetării

tehnico-științifice și expertizei dactiloscopice.

apelul declarat de către procuror a fost respins ca neîntemeiat.

În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că sentința a fost

contestată doar în partea cheltuielilor judiciare.

Examinând argumentele apelului prin prisma prevederilor legale pertinente, instanța

de apel a conchis că, în virtutea prevederilor art.227-229 Cod de procedură penală și art.75

alin.(3) și (7) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, nr.68

din 14.04.2016, prima instanță corect a respins solicitarea procurorului privind încasarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, or, aceste cheltuieli au fost efectuate întru

obținerea probatoriului necesar și formulării învinuirii.

Complementar, instanța de apel a precizat că, potrivit art.229 alin.(2) Cod de

procedură penală, în procesul soluționării chestiunii privind repartizarea cheltuielilor

judiciare, instanța de judecată poate obliga inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare,

însă nu este obligată, precum și aceasta trebuie să țină cont de starea materială a

inculpatului.

Prin urmare, având în vedere cele enunțate supra, precum și că inculpatul nu este

angajat în câmpul muncii, având o stare materială precară, că în cadrul procesului penal,

atât la faza urmăririi penale, cât și la faza examinării cauzei în instanța de judecată, i-a fost

acordată asistență juridică garantată de stat, instanța de apel a conchis că cheltuielile

judiciare în mărime de 3360 lei, solicitate de către acuzatorul de stat, nu pot fi încasate din

contul inculpatului.

La fel, din aceleași considerente, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiat

argumentul acuzatorului de stat, precum că cheltuielile judiciare suportate pentru

efectuarea cercetării tehnico-științifice și expertizei dactiloscopice urmează a fi încasate

din contul inculpatului, pe motiv că acesta a comis infracțiunea intenționat.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia în partea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 3360 lei, pe motiv că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor

art.227, 229 Cod de procedură penală și art.75 alin.(7) din Legea cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, și neîntemeiat a respins solicitarea procurorului

privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului; - instanța nu a ținut cont de

faptul că au fost abrogate prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

2

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția primei instanțe,

doar în partea în care a fost respinsă cererea procurorului privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor de judecată.

Astfel, examinând argumentele invocate de recurent, precum că instanța de apel

neîntemeiat a respins cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor de judecată suportate pentru efectuarea cercetării tehnico-științifice

nr.34/12/5/-R-90 din 19.04.2017 și expertizei dactiloscopice nr.34/12//5-R-126 din

20.06.2017, în mărime de 3360 lei, Colegiul penal atestă că, potrivit art.227 alin.(1) și (3),

229 alin.(1) și (3), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal,

care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când o cer interesele justiției

și condamnatul nu dispune de mijloace necesare. Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata acestora poate influența

substanțial situația materială a acestuia, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Reieșind din prevederile normelor sus menționate și circumstanțele cauzei, prima

instanță a conchis ca cheltuielile judiciare să fie trecute în contul statului.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor dosarului și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei

legal.

Referirea recurentului la Legea nr.316 din 22.11.2017, prin care a fost exclus

alin.(2) din art.143 Cod penal, nu poate fi reținută, deoarece respectiva Lege a intrat în

vigoare la 09.02.2018, pe când infracțiunea a fost comisă la sfârșitul lunii august 2016 și,

în temeiul art.10 alin.(2) Cod penal, dispozițiile acesteia nu pot fi aplicate în privința

inculpatului.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului,

3

argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel,

examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de

procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului

și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Gheorghieva Dora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 27 martie 2018, în cauza penală în privința inculpatului Coldarar Serghei, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4