1ra-1212/2018 — art. 217 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1212/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Victor Boico, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Fedora, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 06 martie 2018, în cauza penală în privința

lui

Cambur Nicolai XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura simplificată prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală, Cambur Nicolai a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (6) lit. a), c) Cod penal, s-a dispus supendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite pe o perioadă de probațiune de un an, cu obligarea lui Cambur

Nicolai să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și să urmeze

un tratament contra narcomaniei.

S-a respins, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului de încasare de la Cambur Nicolai

a sumei de 391 lei pentru efectuarea expertizei substanțelor narcotice și a sumei de 126,85

lei, cu titlu de cheltuieli suportate de IP Ceadîr-Lunga pentru efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală.

în XXXXX, în mod ilegal și fără scop de înstrăinare, a păstrat substanța narcotică – rășină de

canabis cu masa de 0,226 g, care constituie proporții mari conform Listei substanțelor

stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit,

precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006.

acesteia, în partea respingerii solicitării de încasare de la inculpat a cheltuielilor de judecată,

cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea dată, prin care să fie dispusă încasarea de la Cambur

Nicolai, în contul statului, a sumei de 517,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

În argumentarea cererii depuse, apelantul a invocat că prevederile art. art. 227 alin. (1),

alin. (2) pct. 1), 5), alin. (3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală instituie obligativitatea

suportării cheltuielilor de judecată de către condamnat.

Apelantul a criticat concluzia primei instanțe, potrivit căreia nu au fost prezentate probe

ce ar demonstra suportarea cheltuielilor de judecată, or organul de urmărire penală a suportat

anumite cheltuieli în vederea identificării făptuitorului, efectuării acțiunilor de urmărire

penală și tragerii la răspundere a persoanei vinovate. Suplimentar, apelantul a invocat că

încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat nu va fi în detrimentul stării sale materiale.

Totodată, apelantul a invocat că prima instanță, adoptând soluția de respingere a cerinței

procurorului, urma să reflecte în dispozitivul sentinței că plata cheltuielilor de judecată este

pusă în sarcina statului.

pronunțată integral la 05 aprilie 2018, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, constatând că prin apelul declarat sentința a fost

suspusă criticii în partea respingerii cerinței procurorului de recuperare a cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului, instanța de apel a considerat că prima instanță a adoptat o

soluție legală și întemeiată în partea dată, apelul declarat urmând a fi respins, ca neîntemeiat.

Instanța de apel a menționat că, reieșind din caracterul dispozitiv al prevederilor art. 229

alin. (2), (3) Cod de procedură penală, soluționarea chestiunii recuperării cheltuielilor de

judecată în sarcina inculpatului este determinată, primordial, de starea materială a ultimului.

Reieșind din acest considerent, inclusiv sub aspectul că inculpatul nu este angajat în câmpul

muncii, având în vedere scopul procesului penal și principiul umanismului, instanța de apel

a considerat că recuperarea cheltuielilor de judecată în cauză, în sumă de 517,85 lei, nu poate

fi pusă în sarcina inculpatului.

Statuând astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentul apelantului, potrivit căruia

condamnatul, în afară de necesitatea executării pedepsei penale, urmează să suporte toate

cheltuielile legate de efectuarea acțiunilor procesuale la etapa urmăririi penale. Sub acest

aspect, instanța de apel a menționat că obligația de suportare a cheltuielilor de judecată, în

legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, poate fi pusă doar în sarcina statului.

Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a considerat confirmat atât în prima

instanță, cât și în apel, faptul că IP Ceadîr-Lunga nu a prezentat careva probe ce ar demonstra

compunerea cheltuielilor de judecată în cauză. Suplimentar, instanța de apel a constatat că

certificatul emis de comisarul de poliție în cadrul IP Ceadîr-Lunga, Arnaut V., nu este susținut

de careva probe și nu indică asupra faptului că cheltuielile menționate în acesta au fost

suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală anume în cauza penală de

învinuire a lui Cambur Nicolai.

Instanța de apel și-a exprimat dezacordul și cu alt argument invocat de procuror, potrivit

căruia apelul urma a fi admis din considerentul operării unor modificări legislative a

prevederilor ce reglementează cheltuielile de judecată.

Sub aspectul dat, instanța de apel a constatat că art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală, abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, nu stabilea

prevederi în privința recuperării cheltuielilor de judecată, această instituție fiind reglementată

de art. 227-229 Cod de procedură penală.

2

Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Fedora, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea respingerii solicitării de

încasare de la inculpat a cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea

dată, prin care să fie dispusă încasarea de la Cambur Nicolai, în contul statului, a sumei de

517,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea cererii depuse, recurentul invocă argumente identice celor din apel, și

anume că prevederile art. art. 227 alin. (1), alin. (2) pct. 1), 5), alin. (3), 229 alin. (1) Cod de

procedură penală instituie obligativitatea suportării cheltuielilor de judecată de către

condamnat, că persoana care săvârșește o infracțiune din intenție, în afară de pedeapsa penală,

urmează să suporte restituirea cheltuielilor de judecată și că abrogarea art. 143 alin. (2) Cod

de procedură penală, operată prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018,

confirmă că suportarea cheltuielilor de judecată urmează a fi pusă în sarcina condamnatului.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Examinând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele cauzei, Colegiul

penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de a impune necesitatea casării

deciziei atacate, reieșind din următoarele considerente.

Colegiul penal apreciază corectitudinea constatărilor instanței de apel, care conducându-

se de prevederile legale, just a reținut că recuperarea cheltuielilor de judecată, în speță, nu

poate fi pusă în sarcina inculpatului. Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a

statuat că soluționarea chestiunii recuperării cheltuielilor de judecată în sarcina inculpatului

este determinată, primordial, de starea materială a ultimului, reieșind din caracterul dispozitiv

al prevederilor art. 229 alin. (2), (3) Cod de procedură penală și în acest context just a apreciat

că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, ceea ce constituia un motiv suplimentar pentru

respingerea cerinței procurorului.

În ceea ce ține de argumentele recurentului privind modificările legislative, care în

opinia sa condiționează recuperarea cheltuielilor de judecată de către inculpat, Colegiul penal

se raliază la constatările instanței de apel și le consideră întemeiate. Suplimentar celor

constatate de instanța de apel, Colegiul penal menționează că abrogarea alineatului (2) al art.

143 Cod de procedură penală, care instituia plata din contul bugetului de stat pentru

efectuarea expertizelor în cazurile obligatorii, nu determină drept consecință că recuperarea

acestor cheltuieli este pusă în sarcina inculpatului, după cum afirmă recurentul, iar

argumentele recurentului în acest sens sunt cu atât mai mult neîntemeiate în măsura în care

prevederile de la alineatul (2) al art. 143 Cod de procedură penală erau în vigoare la momentul

efectuării raportului de constatare tehnico-științifică în cauză – la 24.05.2017 (f.d. 60-66).

Sub acest aspect, din motiv că efectuarea expertizei în cauză a fost dispusă de către

organul de urmărire penală, sunt aplicabile prevederile art. 75 alin. (3) din Legea cu privire

la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, nr. 68 din 14.04.2016, în vigoare din

3

10.12.2016, potrivit cărora în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt

suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 142 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

În plenitudinea celor constatate, reieșind din corectitudinea respingerii, de către

instanțele de fond și apel, a solicitării procurorului privind recuperarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului, apreciind netemeinicia argumentelor invocate în recursul

ordinar deferit prezentei examinări, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

deoarece este vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 06 martie 2018,

în cauza penală în privința lui Cambur Nicolai XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Victor Boico

Constantin Alerguș

4