1ra-1403/18 — art.145 alin.2 lit.e-1 și 2011 alin.1 lit.a, b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.145 alin.2 lit.e-1 şi 2011 alin.1 lit.a, b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 10 CPP
1ra-1403/18 — art.145 alin.2 lit.e-1 și 2011 alin.1 lit.a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1403/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 iulie 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2018, declarat de
către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, în cauza penală
în privința inculpatului
Șalari Oleg XXX, născut la XXX,
originar din XXX, domiciliat în
XXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 04.01.2018 - 13.02.2018;
Instanța de apel: 07.03.2018 - 11.04.2018;
Instanța de recurs: 14.06.2018 - 25.07.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul central din 13 februarie 2018, Șalari Oleg
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.e1) Cod penal la 10 ani
închisoare și în baza art.2011 alin.(1) lit.a), b) Cod penal la 6 luni închisoare.
În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, lui Șalari Oleg i-a fost stabilită pedeapsă
definitivă de 10 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.
Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de
6255,12 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Șalari Oleg, la 19 octombrie 2017, ora 22.00, aflându-se la
domiciliul său din XXX, unde locuiește împreună cu soția Șalaru Ludmila și mama
acesteia Arsenii Anna, urmărind scopul impunerii voinței sale și a controlului personal,
provocării stării de tensiune și suferinței psihice, ca urmare a conflictului inițiat de către
acesta, a manifestat un comportament agresiv și violent față de soția sa Șalaru Ludmila,
asupra căreia dânsul a aplicat violența fizică exprimată prin aplicarea multiplelor lovituri
cu pumnii peste cap și față, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.189-D
din 15.11.2017, vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoză la față care a fost
produsă prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil cu pumnul la data
indicată, cât și psihologică exprimată prin înjosire, provocarea stărilor de tensiune și de
suferință psihică, acțiuni ilegale în rezultatul cărora lui Șalaru Ludmila i-au fost provocate
puternice suferințe fizice și psihice.
Tot el, la 29 octombrie 2017, ora 18.00, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool
și aflându-se la domiciliu său din XXX, a inițiat un conflict cu soția și soacra sa Arsenii
Anna, cu care locuia într-o gospodărie, după care a luat din safeu arma de model „TOZ
34”, deținută legal în baza permisului nr.0704 valabil până la 20.10.2020 și intenționat a
1
efectuat o împușcătură în direcția ultimei, în regiunea cutiei toracice, în consecință aceasta
decedând pe loc.
Conform raportului de expertiză judiciară nr.220 din 30.10.2017, decesul
cet.Arsenii Anna a survenit la 29 octombrie 2017 în rezultatul plăgilor cauzate prin
aplicarea armei de foc cu alice oarbe a toracelui penetrante în cavitatea pleurală cu lezarea
cordului și pulmonilor, condiționând hemoragie externă și internă. Plăgile localizate pe
suprafața anterioară a toracelui (3 pe dreapta și 6 pe stânga), canalul de rănire are direcție
anterior-posterior, puțin de la stânga spre dreapta. Împușcătura a fost produsă din arma cu
alice. De asemenea, la expertiza medico-legală a cadavrului au fost depistate și plăgi
transfixiante prin arma de foc cu alice a brațului și cotului pe stânga. Între plăgile cauzate
prin arma de foc a cutiei toracice și deces se găsește legătură cauzală directă, alte vătămări
corporale decât plăgile cauzate prin aplicarea armei de foc la expertiza cadavrului nu au
fost depistate.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia în
partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care O.Șalari să fie condamnat
în baza art.145 alin.(2) lit.e1) Cod penal la 30 de ani închisoare și în baza art.2011 alin.(1)
lit.a), b) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru
concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 30 de ani închisoare, în
penitenciar de tip închis și să fie încasate de la inculpat cheltuielile judiciare în mărime de
6255,12 lei, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod
penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea blândă; - instanța nu a ținut cont de faptul
că în rezultatul acțiunilor inculpatului a decedat o persoană; - pedeapsa aplicată
inculpatului nu este echitabilă, precum și nu este în măsură să-și realizeze scopul de
corectare și reeducare a inculpatului, și de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni atât din
partea acestuia, cât și din partea altor persoane; - instanța neîntemeiat a respins solicitarea
procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 6255,12 lei ca
neîntemeiată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2018, apelul
declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că sentința a fost
contestată doar în partea stabilirii pedepsei penale și cheltuielilor judiciare.
Cu referire la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de apel a
conchis că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal,
ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana
inculpatului, care anterior a comis și alte fapte infracționale, că la locul de trai se
caracterizează pozitiv, că circumstanțe atenuante nu au fost reținute, iar drept circumstanță
agravantă a fost reținută comiterea infracțiunii în stare de ebrietate cu folosirea armei de
foc, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea
cauzei în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, și corect a determinat termenul executării pedepsei închisorii.
Consecvent, instanța de apel a precizat că argumentele apelatului, precum că
pedeapsa aplicată este prea blândă nu sunt întemeiate, or, aceasta a fost stabilită reieșind
din noile limite calculate potrivit art.3641 Cod de procedură penală.
Nu este întemeiată nici solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea față de
inculpat a unei pedepse de 30 de ani închisoare, or, aceasta vine în contradicție cu
principiul umanismului prevăzut de art.4 Cod penal.
Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a considerat că prima instanță
corect a respins solicitarea procurorului în acest sens, deoarece, în virtutea prevederilor
art.227, 228 Cod de procedură penală, cheltuielile privind efectuarea expertizelor judiciare,
2
pentru constatarea vătămărilor corporale ale părților vătămate, și ale inculpatului, solicitate
de către organul de urmărire penală, nu se includ în categoria cheltuielilor judiciare care
urmează a fi achitate de către inculpat.
Mai mult, instanța de apel a precizat că, reieșind din prevederile art.75 alin.(3) din
Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr.68 din 14.04.2016,
cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei
judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de
procedură penală.
În speță, ordonatorul expertizei judiciare a fost organul de urmărire penală, fără a
exista o cerere din partea părților, iar cheltuielile pentru birotică, nu se atribuie la cheltuieli
de judecată.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care,
invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea
deciziei în partea stabilirii pedepsei și cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării
cauzei în această parte în aceiași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75
Cod penal stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea blândă; - instanța nu a ținut cont că
inculpatul anterior a comis și alte fapte infracționale, inclusiv cu amenințarea folosirii
armei de foc și că infracțiunea a fost săvârșită fiind în stare de ebrietate; - inculpatului îi
este imputată săvârșirea a două infracțiuni, dintre care una face parte din categoria celor
excepțional de grave soldată cu decesul unei persoane; - instanța neîntemeiat a respins
solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide
asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.
Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei
instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, precum și atunci când instanța de apel a aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate, Colegiul penal
constată că acestea nu și-au găsit confirmare.
Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa stabilită lui
O.Șalari și respingerea solicitării încasării cheltuielilor judiciare.
Respectiv, examinând argumentele recurentului, precum că instanțele de fond
incorect au individualizat pedeapsa inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă prea
blândă, Colegiul îl consideră neîntemeiat.
La acest capitol Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii
articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
3
Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că la aplicarea
pedepsei s-a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunilor săvîrșite, de
circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În
continuare, instanța a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei și căința
sinceră a inculpatului în cele săvârșite, autodenunțarea acestuia, acceptarea examinării
cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, caracteristica pozitivă de la locul de trai.
Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanțelor corespunde circumstanțelor
cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Deci,
analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, instanța de recurs nu
constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești
contestate.
Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod
penal și art.3641 Cod de procedură penală, în limita sancțiunii normelor penale în baza
cărora acesta a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunilor comise, de
persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează
răspunderea. Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatului este
individualizată conform prevederilor legale.
Mai mult, Colegiul penal constată că recurentul în recurs invocă aceleași motive pe
care le-a invocat și în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu, le-a dat o
apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat
argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de drept care au dus la
respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției, pe care Colegiul penal și-o asumă în
totalitate.
Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime alegațiile
instanței de apel (f.d.238-248), redate succint la pct.4 al prezentei decizii și consideră că o
expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu
jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs
România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din Convenția
EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos,
19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă
care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară
fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale
și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle
împotriva Finlandei, 19.12.1997).
Prin urmare, argumentele recurentului privind dezacordul cu pedeapsa stabilită
inculpatului și respingerea solicitării de încasarea a cheltuielilor de judecată în mărime de
6255,12 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare în cauză, sunt neîntemeiate, decizia
instanței de apel la acest capitol fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu
prevederile art.394 Cod de procedură penală.
Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal nu
constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat.
4
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 11 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Șalari Oleg, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 august 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
5