1ra-1403/18 — art.145 alin.2 lit.e-1 și 2011 alin.1 lit.a, b CP

Dosarul nr.1ra-1403/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2018, declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, în cauza penală

în privința inculpatului

Șalari Oleg XXX, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.e1) Cod penal la 10 ani

închisoare și în baza art.2011 alin.(1) lit.a), b) Cod penal la 6 luni închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, lui Șalari Oleg i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă de 10 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de

6255,12 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

procedură penală, a constatat că Șalari Oleg, la 19 octombrie 2017, ora 22.00, aflându-se la

domiciliul său din XXX, unde locuiește împreună cu soția Șalaru Ludmila și mama

acesteia Arsenii Anna, urmărind scopul impunerii voinței sale și a controlului personal,

provocării stării de tensiune și suferinței psihice, ca urmare a conflictului inițiat de către

acesta, a manifestat un comportament agresiv și violent față de soția sa Șalaru Ludmila,

asupra căreia dânsul a aplicat violența fizică exprimată prin aplicarea multiplelor lovituri

cu pumnii peste cap și față, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.189-D

din 15.11.2017, vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoză la față care a fost

produsă prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil cu pumnul la data

indicată, cât și psihologică exprimată prin înjosire, provocarea stărilor de tensiune și de

suferință psihică, acțiuni ilegale în rezultatul cărora lui Șalaru Ludmila i-au fost provocate

puternice suferințe fizice și psihice.

Tot el, la 29 octombrie 2017, ora 18.00, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool

și aflându-se la domiciliu său din XXX, a inițiat un conflict cu soția și soacra sa Arsenii

Anna, cu care locuia într-o gospodărie, după care a luat din safeu arma de model „TOZ

34”, deținută legal în baza permisului nr.0704 valabil până la 20.10.2020 și intenționat a

1

efectuat o împușcătură în direcția ultimei, în regiunea cutiei toracice, în consecință aceasta

decedând pe loc.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.220 din 30.10.2017, decesul

cet.Arsenii Anna a survenit la 29 octombrie 2017 în rezultatul plăgilor cauzate prin

aplicarea armei de foc cu alice oarbe a toracelui penetrante în cavitatea pleurală cu lezarea

cordului și pulmonilor, condiționând hemoragie externă și internă. Plăgile localizate pe

suprafața anterioară a toracelui (3 pe dreapta și 6 pe stânga), canalul de rănire are direcție

anterior-posterior, puțin de la stânga spre dreapta. Împușcătura a fost produsă din arma cu

alice. De asemenea, la expertiza medico-legală a cadavrului au fost depistate și plăgi

transfixiante prin arma de foc cu alice a brațului și cotului pe stânga. Între plăgile cauzate

prin arma de foc a cutiei toracice și deces se găsește legătură cauzală directă, alte vătămări

corporale decât plăgile cauzate prin aplicarea armei de foc la expertiza cadavrului nu au

fost depistate.

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care O.Șalari să fie condamnat

în baza art.145 alin.(2) lit.e1) Cod penal la 30 de ani închisoare și în baza art.2011 alin.(1)

lit.a), b) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 30 de ani închisoare, în

penitenciar de tip închis și să fie încasate de la inculpat cheltuielile judiciare în mărime de

6255,12 lei, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod

penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea blândă; - instanța nu a ținut cont de faptul

că în rezultatul acțiunilor inculpatului a decedat o persoană; - pedeapsa aplicată

inculpatului nu este echitabilă, precum și nu este în măsură să-și realizeze scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, și de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și din partea altor persoane; - instanța neîntemeiat a respins solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 6255,12 lei ca

neîntemeiată.

declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că sentința a fost

contestată doar în partea stabilirii pedepsei penale și cheltuielilor judiciare.

Cu referire la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de apel a

conchis că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal,

ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

inculpatului, care anterior a comis și alte fapte infracționale, că la locul de trai se

caracterizează pozitiv, că circumstanțe atenuante nu au fost reținute, iar drept circumstanță

agravantă a fost reținută comiterea infracțiunii în stare de ebrietate cu folosirea armei de

foc, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea

cauzei în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, și corect a determinat termenul executării pedepsei închisorii.

Consecvent, instanța de apel a precizat că argumentele apelatului, precum că

pedeapsa aplicată este prea blândă nu sunt întemeiate, or, aceasta a fost stabilită reieșind

din noile limite calculate potrivit art.3641 Cod de procedură penală.

Nu este întemeiată nici solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea față de

inculpat a unei pedepse de 30 de ani închisoare, or, aceasta vine în contradicție cu

principiul umanismului prevăzut de art.4 Cod penal.

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a considerat că prima instanță

corect a respins solicitarea procurorului în acest sens, deoarece, în virtutea prevederilor

art.227, 228 Cod de procedură penală, cheltuielile privind efectuarea expertizelor judiciare,

2

pentru constatarea vătămărilor corporale ale părților vătămate, și ale inculpatului, solicitate

de către organul de urmărire penală, nu se includ în categoria cheltuielilor judiciare care

urmează a fi achitate de către inculpat.

Mai mult, instanța de apel a precizat că, reieșind din prevederile art.75 alin.(3) din

Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr.68 din 14.04.2016,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de

procedură penală.

În speță, ordonatorul expertizei judiciare a fost organul de urmărire penală, fără a

exista o cerere din partea părților, iar cheltuielile pentru birotică, nu se atribuie la cheltuieli

de judecată.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei în partea stabilirii pedepsei și cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării

cauzei în această parte în aceiași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75

Cod penal stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea blândă; - instanța nu a ținut cont că

inculpatul anterior a comis și alte fapte infracționale, inclusiv cu amenințarea folosirii

armei de foc și că infracțiunea a fost săvârșită fiind în stare de ebrietate; - inculpatului îi

este imputată săvârșirea a două infracțiuni, dintre care una face parte din categoria celor

excepțional de grave soldată cu decesul unei persoane; - instanța neîntemeiat a respins

solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, precum și atunci când instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa stabilită lui

O.Șalari și respingerea solicitării încasării cheltuielilor judiciare.

Respectiv, examinând argumentele recurentului, precum că instanțele de fond

incorect au individualizat pedeapsa inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă prea

blândă, Colegiul îl consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

3

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că la aplicarea

pedepsei s-a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunilor săvîrșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În

continuare, instanța a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei și căința

sinceră a inculpatului în cele săvârșite, autodenunțarea acestuia, acceptarea examinării

cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, caracteristica pozitivă de la locul de trai.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanțelor corespunde circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Deci,

analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, instanța de recurs nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod

penal și art.3641 Cod de procedură penală, în limita sancțiunii normelor penale în baza

cărora acesta a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunilor comise, de

persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea. Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale.

Mai mult, Colegiul penal constată că recurentul în recurs invocă aceleași motive pe

care le-a invocat și în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu, le-a dat o

apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției, pe care Colegiul penal și-o asumă în

totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime alegațiile

instanței de apel (f.d.238-248), redate succint la pct.4 al prezentei decizii și consideră că o

expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs

România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din Convenția

EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos,

19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă

care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară

fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale

și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle

împotriva Finlandei, 19.12.1997).

Prin urmare, argumentele recurentului privind dezacordul cu pedeapsa stabilită

inculpatului și respingerea solicitării de încasarea a cheltuielilor de judecată în mărime de

6255,12 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare în cauză, sunt neîntemeiate, decizia

instanței de apel la acest capitol fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu

prevederile art.394 Cod de procedură penală.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

4

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 11 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Șalari Oleg, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5