1ra-294/18 — art.186 alin.2 lit.d, 186 alin.2 lit.c, d, 179 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-294/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2017,

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei,

în cauza penală în privința inculpatului

Tudoroi Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Tudoroi Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d)

Cod penal la 4 luni închisoare; în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 4 luni

închisoare; în baza art.179 alin.(1) Cod penal la 4 luni închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

parțial pedeapsa neexecutată fixată prin sentința anterioară, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasându-se de la Tudoroi Dumitru în beneficiul

părții vătămate Albu Stanislav, prejudiciul material în mărime de 4500 lei.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de

10900 lei a fost respinsă.

procedură penală, a constatat că Tudoroi Dumitru, la 26 spre 27 iunie 2016, având

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber a pătruns în gospodăria ce-

i aparține lui Pilipciuc Mihail din XXXXX, de unde pe ascuns a sustras o bicicletă de

model „Дорожник”, în valoare de 1450 lei și o căldare din masă plastică, cu volumul

de 7 litri, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în mărime de

1

1450 lei.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale infracționale, la 07 august 2016, în

intervalul orelor 11.00-15.00, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin

acces liber de pe pășunile care sunt situate în extravilanul s.Țaul, r-nul Dondușeni, a

sustras o bovină cu vârsta de 8 luni, în valoare de 4500 lei, care era legată în pripon la

păscut, ce-i aparține lui Albu Stanislav, cauzându-i un prejudiciu material

considerabil.

Tot el, la 25 septembrie 2016, ora 10.40, încălcând relațiile sociale privind

realizarea dreptului persoanei la inviolabilitatea domiciliului, consemnat în art.29 din

Constituție, fără permisiunea proprietarului a pătruns în gospodăria lui Gorceag

Mariana din XXXXX, refuzând somarea proprietarei de a părăsi domiciliul.

acesteia în partea încasării cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei în această parte,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună încasarea de la D.Tudoroi a

cheltuielilor judiciare, pentru efectuarea expertizelor, în mărime de 10900 lei,

invocând că prima instanță, contrar prevederilor art.227-229 Cod penal, neîntemeiat a

refuzat încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei judiciară nr.10sn

din 31.03.2017 și a celei psihiatrico-legală efectuată în condiții de ambulatoriu

nr.466a-2016 din 01.11.2016.

apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar

în partea încasării cheltuielilor judiciare.

Instanța de apel a indicat că cheltuielile suportate pentru efectuarea rapoartelor

de expertiză psihiatrico-legale și psihiatrico-psihologice legale, nu pot fi încasate de la

inculpat, deoarece, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției acestuia în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Totodată, instanța a precizat că, în virtutea art.143 alin.(2) Cod de procedură

penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, se face din contul bugetului de stat.

În speță, instanța de apel a amintit că expertizele au fost ordonate anume de

către organul de urmărire penală în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia în partea încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în

această parte, cu pronunțarea unei nou hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea de la

inculpat a cheltuielilor judiciare în mărime de 10900 lei, pe motiv că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu și-a motivat decizia

de respingere a cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare; - instanța

nu a luat în considerare că aceste cheltuieli au fost suportate, inclusiv la solicitarea

avocatului în interesele inculpatului; - instanța nu a apreciat obiectiv circumstanțele

cauzei prin prisma necesității încasării cheltuielilor judiciare.

2

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel, Colegiul penal menționează că motivele recurentului, precum că

instanța de apel neîntemeiat a respins cererea în vederea compensării cheltuielilor

judiciare, încălcând astfel prevederile art.227-229 Cod de procedură penală, sunt

neîntemeiate.

Potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

La caz, recurentul solicită încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor psihiatrico-legală de ambulator nr.466a-2016 din 01.11.2016 (994 lei) și

judiciară nr.10sn din 31.03.2017 (9906 lei), în total 10900 lei, fără însă să țină cont că

acest tip de cheltuieli sunt efectuate în cadrul urmăririi penale și în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt

trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama condamnatului, or,

aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în

procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică

făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în

procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului

penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație

contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul repetă textul

apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de

apel, examinându-le în ansamblu le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform

art.414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

3

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 18 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Tudoroi Dumitru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4