1ra-294/18 — Art.186 alin.2 lit.d, 186 alin.2 lit.c, d, 179 alin.1 CP

Prima instanță: 10.07.2017 - 08.08.2017;

Instanța de apel: 06.09.2017 - 18.10.2017;

Instanța de recurs: 05.01.2018 - 31.01.2018. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni din 08 august 2017, Tudoroi Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal la 4 luni închisoare; în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 4 luni închisoare; în baza art.179 alin.(1) Cod penal la 4 luni închisoare. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare. În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată fixată prin sentința anterioară, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă a fost admisă, încasându-se de la Tudoroi Dumitru în beneficiul părții vătămate Albu Stanislav, prejudiciul material în mărime de 4500 lei. Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 10900 lei a fost respinsă. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Tudoroi Dumitru, la 26 spre 27 iunie 2016, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber a pătruns în gospodăria ce- i aparține lui Pilipciuc Mihail din XXXXX, de unde pe ascuns a sustras o bicicletă de model „Дорожник”, în valoare de 1450 lei și o căldare din masă plastică, cu volumul de 7 litri, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în mărime de 1 1450 lei. Tot el, în continuarea acțiunilor sale infracționale, la 07 august 2016, în intervalul orelor 11.00-15.00, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber de pe pășunile care sunt situate în extravilanul s.Țaul, r-nul Dondușeni, a sustras o bovină cu vârsta de 8 luni, în valoare de 4500 lei, care era legată în pripon la păscut, ce-i aparține lui Albu Stanislav, cauzându-i un prejudiciu material considerabil. Tot el, la 25 septembrie 2016, ora 10.40, încălcând relațiile sociale privind realizarea dreptului persoanei la inviolabilitatea domiciliului, consemnat în art.29 din Constituție, fără permisiunea proprietarului a pătruns în gospodăria lui Gorceag Mariana din XXXXX, refuzând somarea proprietarei de a părăsi domiciliul. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia în partea încasării cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună încasarea de la D.Tudoroi a cheltuielilor judiciare, pentru efectuarea expertizelor, în mărime de 10900 lei, invocând că prima instanță, contrar prevederilor art.227-229 Cod penal, neîntemeiat a refuzat încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei judiciară nr.10sn din 31.03.2017 și a celei psihiatrico-legală efectuată în condiții de ambulatoriu nr.466a-2016 din 01.11.2016.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2017, apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat. În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar în partea încasării cheltuielilor judiciare. Instanța de apel a indicat că cheltuielile suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză psihiatrico-legale și psihiatrico-psihologice legale, nu pot fi încasate de la inculpat, deoarece, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Totodată, instanța a precizat că, în virtutea art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, se face din contul bugetului de stat. În speță, instanța de apel a amintit că expertizele au fost ordonate anume de către organul de urmărire penală în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.

Împotriva decizie instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei nou hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în mărime de 10900 lei, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu și-a motivat decizia de respingere a cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare; - instanța nu a luat în considerare că aceste cheltuieli au fost suportate, inclusiv la solicitarea avocatului în interesele inculpatului; - instanța nu a apreciat obiectiv circumstanțele cauzei prin prisma necesității încasării cheltuielilor judiciare. 2

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel, Colegiul penal menționează că motivele recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat a respins cererea în vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227-229 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate. Potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. La caz, recurentul solicită încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor psihiatrico-legală de ambulator nr.466a-2016 din 01.11.2016 (994 lei) și judiciară nr.10sn din 31.03.2017 (9906 lei), în total 10900 lei, fără însă să țină cont că acest tip de cheltuieli sunt efectuate în cadrul urmăririi penale și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama condamnatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea. Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în ansamblu le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor. Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. 3 Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Tudoroi Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4