1ra-1188/18 — art.171 alin.2 lit.c, 172 alin.2 lit.c, 179 alin.2 CP

1ra-1188/18 — art.171 alin.2 lit.c, 172 alin.2 lit.c, 179 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1188/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 14 aprilie 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, declarate de

către avocatul Țurcanu Igor în numele inculpaților Ursu Anatolie și Axînoi Valeriu

și inculpatul Ursu Anatolie, în cauza penală în privința inculpaților

Ursu Anatolie XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în

XXX

și

Axînoi Valeriu XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Anatolie și Axînoi Valeriu au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza:

- art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal la câte 5 ani închisoare fiecare;

- art.172 alin.(2) lit.c) Cod penal la câte 5 ani închisoare fiecare și

- art.179 alin.(1) Cod penal la câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, le-a fost stabilită pedeapsă definitivă de câte

7 ani și 6 luni închisoare, fiecare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea în mod solidar de la

Ursu Anatolie și Axînoi Valeriu în beneficiul succesorului părții vătămate Grigor

Galina a prejudiciului cauzat în mărime de 11650 lei.

din 26 spre 27 decembrie 2013, prin înțelegere prealabilă, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale, aflându-se în stare de ebrietate, au pătruns în domiciliul

părții vătămate XXX din XXX, despre care cunoștiau cu certitudine că este singură

în casă și folosindu-se de imposibilitatea acesteia de a se apăra, aplicând forța fizică,

1

au imobilizat-o și pe parcursul a patru ore, contrar voinței ei, amenințând-o cu

răfuiala fizică, schimbându-se cu rolurile, pe rând au întreținut cu ea raporturi

sexuale în mod normal.

Tot ei, în aceiași noapte de 26 spre 27 decembrie 2013, folosindu-se de

imposibilitatea lui XXX de a se apăra, aplicând forța fizică, au imobilizat-o și pe

parcursul a patru ore, contrar voinței acesteia, amenințând-o cu răfuiala fizică,

schimbându-se cu rolurile, pe rând au întreținut cu ea raporturi sexuale în formă

perversă.

Tot ei, în aceiași noapte de 26 spre 27 decembrie 2013, împreună, prin

înțelegere prealabilă, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul de a pătrunde

ilegal în locuință, au deteriorat sticla de la geamul casei lui XXX din XXX, și au

intrat în casă, unde contrar consimțământului stăpânei carei, s-au aflat acolo

aproximativ patru ore, timp în care, prin constrângere fizică și psihică au întreținut

cu ea raporturi sexuale, inclusiv în forme perverse.

inculpaților și inculpații, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpații să fie achitați, invocând că partea introductivă a sentinței și cea

descriptivă sunt contradictorii; - instanța nu s-a expus asupra argumentelor părții

apărării și nu a motivat respingerea lor; - instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei; - vinovăția inculpaților nu a fost probată prin materialul

probator administrat de organul de urmărire penală; - instanța nu a dat deplină

eficiență principiului prezumției nevinovăției, prevăzut de art.8 Cod de procedură

penală, potrivit căruia toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului; - instanța nu a ținut cont de faptul că a expirat

termenul de prescripție pentru infracțiunea de violare de domiciliu; - nu a ținut cont

de faptul că cererea de atragere la răspundere pentru violare de domiciliu și

deteriorarea bunurilor a fost depusă abia peste un an de la comiterea presupusei

fapte criminale și astfel, neîntemeiat a admis acțiunea civilă; - în rechizitoriu nu este

indicat că inculpații ar fi deteriorat vreun bun.

apelul declarat de către avocatul Ig.Țurcanu în numele inculpaților și inculpați a fost

admis, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, casată

sentința parțial, rejudecată cauza în partea casată și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat în

privința inculpaților A.Ursu și V.Axînoi în baza art.179 alin.(1) Cod penal a fost

încetat pe motivul intervenirii termenului de prescripție.

De asemenea, s-a constatat vinovați A.Ursu și V.Axînoi în baza art.171

alin.(2) lit.c) Cod penal la câte 5 ani închisoare fiecare și în baza art.172 alin.(2)

lit.c) Cod penal la câte 5 ani închisoare fiecare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, le-a

fost stabilită pedeapsă definitivă de câte 7 ani închisoare, fiecare, cu executarea ei în

penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de

2

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunilor

imputate, care au fost dovedite cu certitudine și fără echivoc, fiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpaților se confirmă

prin declarațiile părții vătămate XXX, ale succesorului părții vătămate G.Grigor, ale

martorilor E.Curtean, M.Morari, S.Cichir, O.Rusnac, G.Gutium, V.Manoil,

N.Morari, E.Morari, V.Grigor, O.Prepelița, S.Pavelco și actele cauzei - procesele-

verbale de cercetare la fața locului din 27.12.2013, de confruntare dintre inculpatul

A.Ursu și partea vătămată din 04.02.2014; rapoartele de expertiză medico-legală

nr.422 în privința lui A.Ursu, nr.423 în privința lui V.Axînoi și nr.424 în privința

părții vătămate din 27.12.2013, nr.180 și nr.181 din 14.03.2014, prin care a fost

examinată lenjeria de corp ale inculpaților A.Ursu și V.Axînoi, probele de sânge și

salivă racolate de la partea vătămată și inculpați; actul nr.325a-2014 din 28.08.2014

de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu în privința părții vătămate.

Instanța a constatat că din declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală,

cert rezultă că anume inculpații A.Ursu și V.Axînoi au pătruns la ea în casă prin

spargerea geamului, au imobilizat-o și timp de patru ore au întreținut cu ea forțat

rapoarte sexuale, inclusiv în formă perversă, declarații pe care instanța le-a

considerat veridice, care relatează adevărul, fiind consecvente și consecutive pe

întreg parcursul procesului penal, coroborează cu declarațiile succesorului ei, ale

martorilor și celelalte probe administrate în cauză, care cert dovedesc faptul că

anume inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor. Totodată, instanța a

menționat că declarațiile părții vătămate, a succesorului ei și a martorilor indicați

supra, au valoare probantă și just au fost puse la baza sentinței de condamnare, iar

careva temei de a aprecia critic declarațiile acestora, instanța nu a constatat, aceștia

au fost audiați într-un proces public sub jurământ, astfel că declarațiile lor nu pot fi

puse la îndoială.

De asemenea, instanța a indicat că, fiind audiați în cadrul urmăririi penale în

calitate de bănuiți, în prezența apărătorilor săi, A.Ursu și V.Axînoi n-au negat faptul

că au pătruns în casa părții vătămate prin spargerea geamului și au întreținut cu ea

mai multe rapoarte sexuale, inclusiv și în formă perversă, declarațiile lor fiind

consecvente, și clare.

Astfel, instanța de apel a precizat că probele enumerate supra și apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dezbat în totalitate

argumentele apelanților, precum că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor

imputate nu a fost probată.

Cu referire la argumentul apelanților, precum că probele puse la baza sentinței

de condamnare sunt contradictorii și nu fac dovada vinovăției inculpaților în cele

incriminate, instanța de apel a menționat că, contrar celor invocate, în speță a fost

demonstrată incontestabil atât existența faptelor infracționale, prezența semnelor

infracțiunii în acțiunile inculpaților, cât și legătura cauzală directă dintre faptele

acestora și prejudiciul cauzat relațiilor sociale cu privire la inviolabilitatea relațiilor

sociale cu privire la libertatea sexuală. Iar nerecunoașterea vinovăției de către

3

inculpați în săvârșirea infracțiunilor imputate, instanța de apel a apreciat-o drept

metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina.

Referitor la argumentele apelanților, precum că la partea vătămată nu au fost

depistate leziuni corporale, instanța de apel a precizat că, reieșind din raportul de

expertiză medico-legală nr.424 din 27.12.2013, efectuat în privința părții vătămate,

chiar dacă, la momentul examinării, leziuni corporale în regiunea organelor genitale,

nu au fost depistate, acest fapt nu exclude săvârșirea unor rapoarte sexuale.

Totodată, s-a stabilit că motivul din care la inculpați nu au fost depistate leziuni

corporale este că partea vătămată, fiind speriată de către aceștia, și având o vârstă

înaintată, nu a avut posibilitatea de a le opune rezistența necesară, acțiunile sexuale

s-au produs pe parcursul unei perioade îndelungate de timp.

Consecvent, instanța de apel a conchis că apelanții și-au motivat cerințele

apelurilor reieșind doar din declarațiile inculpaților, în apeluri fiind relatate faptele

conform viziunii inculpaților și avocatului în scop de apărare, argumentele expuse

fiind în contradicție cu circumstanțele stabilite de instanța de fond pe parcursul

examinării cauzei, care și-a bazat soluția de condamnare a inculpaților pe totalitatea

probelor cercetate, care dovedesc incontestabil vina acestora, probe care au fost

apreciate corect și obiectiv. Iar argumentele privind achitarea inculpaților au fost

respinse, deoarece probele cercetate în cumul confirmă vinovăția inculpaților în

faptele stabilite de prima instanță și temeiuri de intervenire în aspectul propus de

partea apărării nu sunt.

Pe de altă parte, în temeiul art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în

virtutea art.275 pct.4) și 332 alin.(1) Cod de procedură penală și art.53 lit.g) și 60

Cod penal, instanța de apel a conchis asupra oportunității de a înceta procesul penal

intentat în privința inculpaților A.Ursu și V.Axînoi în baza art.179 alin.(1) Cod

penal, pe motivul intervenirii termenului de prescripție, or, conform art.16 alin.(2)

Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.179 alin.(1) Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor ușoare, iar de la data săvârșirii infracțiunii au trecut mai mult

de 2 ani.

La stabilirea categorie și termenului pedepsei penale pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.171 alin.(2) lit.c) și art.172 alin.(2) lit.c) Cod penal,

instanța de apel a indicat că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7,

61, 75 Cod penal și ținând cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de persoana

inculpaților, care la locul de trai se caracterizează satisfăcător, anterior nu au fost

judecați, de faptul că circumstanțe atenuante nu au fost reținute, precum și de

influența pedepsei asupra corijării și reeducării inculpaților, corect le-a stabilit

acestora o pedeapsă echitabilă faptelor comise, care corespunde normelor legale și

va atinge scopul de corectare și reeducare a acestora.

Cu referire la criticile aduse de apelanți în privința acțiunii civile, instanța de

apel a indicat că din materialele cauzei reiese cert că prin acțiunile infracționale

inculpații i-au cauzat părții vătămate un prejudiciu material în mărime de 11650 lei

și astfel, în virtutea prevederilor art.23 alin.(2), 219 alin.(1) și 221 alin.(1) Cod de

procedură penală, prima instanță corect a dispus încasarea din contul acestora în

beneficiul succesorului părții vătămate a prejudiciului material în mărimea

solicitată.

4

Ig.Țurcanu în numele inculpaților și inculpatul A.Ursu care, invocând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să

fie achitați, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; - nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; - instanța, prin respingerea neîntemeiată a cererii

apărătorului de a îl invita pe expertul I.Frecăuțanu pentru a da explicații pe marginea

rapoartelor de expertiză medico-legală nr.422 și nr.423 din 27.12.2013, le-a încălcat

inculpaților dreptul la apărare; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele

cauzei și eronat a conchis că vinovăția inculpaților este cert dovedită prin

probatoriul administrat de organul de urmărire penală; - instanța a apreciat arbitrar

datele furnizate de rapoartele de expertiză medico-legală, or, prin acestea nu a fost

constatată existența leziunilor corporale caracteristice urmărilor ce pot apărea în

cazul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.171 și 172 Cod penal, nici la inculpați,

și nici la partea vătămată; - declarațiile părții vătămate și ale succesorului ei sunt

contradictorii; - hotărârile instanțelor de fond nu îndeplinesc prevederile legale și

anume, nu sunt expuse acțiunile concrete ale fiecărui inculpat în parte, nu este

indicat dacă acțiunile lor au atras după sine un prejudiciu, valoarea lui, probele pe

care se întemeiază concluziile instanței, argumentele respingerii probelor apărării; -

instanța a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile date de inculpați la

27.12.2013, deși la 12.12.2016, aceștia au renunțat la aceste declarații, pe motiv că

la data respectivă erau în stare de ebrietate și nu puteau fi audiați; - instanța nu a

reținut argumentele apărării cu privire la acțiunea civilă, și anume că în cadrul

efectuării cercetării la fața locului nu au fost constatate bunuri deteriorate, cererea de

atragere la răspundere penală pentru violare de domiciliu și distrugere de bunuri a

fost depusă abia peste aproape un an de la data presupuselor infracțiuni; - instanța

nu a ținut cont de faptul că lipsa bunurilor deteriorate dovedește că față de partea

vătămată nu a fost aplicată forța fizică și în consecință lipsește latura obiectivă a

infracțiunilor imputate.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă

în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate de către avocatul Ig.Țurcanu în numele inculpaților și inculpatul A.Ursu,

Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul invocă temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

5

fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile

declarate, Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sunt de acord

cu condamnarea inculpaților, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma

vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor imputate, solicitând să fie achitați pe

motiv că în acțiunile lor lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care

au fost condamnați.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpații, partea vătămată, succesorul acesteia,

martorii, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care

le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o

apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, și a conchis

asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță privind vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.171 alin.(2) lit.c) și 172

alin.(2) lit.c) Cod penal.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele au conchis că vinovăția

inculpaților se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi

penale și cercetate nemijlocit în instanțele de judecată, și anume prin declarațiile:

- părții vătămate XXX, potrivit cărora, la 27.02.2013, ora 00.15, două

persoane de gen masculin au intrat în casa ei și aplicând forța fizică, i-au scos

hainele și amenințând-o cu omorul, au impus-o să întrețină raporturi sexuale,

aproximativ patru ore. A precizat că persoana care a amenințat-o cu cuțitul locuiește

în vecinătatea sa și că după ce aceștia au plecat, a mers la sora ei să-i zică de cele

întâmplate și i-a văzut pe persoanele în cauză la magazin, după care s-a adresat la

poliție;

- succesorului părții vătămate G.Grigor, potrivit cărora, în dimineața zilei de

27.12.2013, a venit sora ei, plânsă și i-a povestit că în noaptea de 26 spre

27.12.2013, în domiciliul ei, prin deteriorarea geamului, a intrat A.Ursu și încă o

persoană necunoscută, care, amenințând-o cu cuțitul și aplicând forța fizică au

obligat-o să întrețină raporturi sexuale, atât în formă naturală, cât și perversă, iar

dimineața când au plecat au deteriorat și ușa de la intrare. După cele povestite, ea și

sora ei, au mers la domiciliul ultimei, unde a văzut că într-adevăr geamul și ușa de la

intrare erau deteriorate. Ulterior au mers la inspectorul de sector și au depus

6

plângere, iar mai târziu, la ea au venit mamele inculpaților rugând-o să retragă

cererea în schimbul reparării prejudiciului cauzat;

- martorului E.Curtean, care a declarat că, la 27.12.2013, aflându-se la

serviciu în magazinul „Alimentara nr.27”, la ora 09.30, au intrat A.Ursu și

V.Axînoi, iar la puțin timp și partea vătămată, care apropiindu-se de ei au început să

se certe, însă despre ce vorbeau nu a auzit;

- martorului M.Morari, care a declarat că a fost anunțat de către sora sa

G.Grigor că sora XXX a pățit ceva, că au intrat în casă la ea. Venind la fața locului a

văzut că geamul din partea dreaptă a casei era spart și că era murdărie, urme de

pătrundere în casă, la fel, a văzut că ușa de la intrare era distrusă. XXX i-a povestit

că, noaptea a auzit zgomot în antreu și când a mers să vadă ce se întâmplă a văzut

doi bărbați care i-au luat lanterna din mână și au împins-o în casă. Ulterior unul din

bărbați i-a pus cuțitul și au impus-o să întrețină cu ei raporturi sexuale. Pe unul din

ei sora sa l-a recunoscut, acesta fiind A.Ursu. A mai indicat că, la 29.12.2013,

mamele inculpaților au fost la sora G.Grigor rugând-o să retragă cererea. La

04.02.2014, aflându-se cu surorile sale la poliție, A.Ursu și-a cerut iertare și a

recunoscut că a fost la XXX împreună cu V.Axînoi. Ulterior însă, la 06.02.2015,

mamele inculpaților au amenințat-o pe XXX, cerându-i să-și retragă cererea și

astfel, la 10.02.2014, s-a adresat la poliție cu o cerere, prin care a declarat acest fapt;

- martorul S.Cichir, care a declarat că a servit alcool împreună cu A.Ursu și

V.Axînoi, ulterior a aflat de la mama sa că aceștia au fost învinuiți de viol;

- martorul O.Rusnac, care a declarat că despre viol a auzit a doua zi de la

vânzătoarea de la magazin, care i-a povestit că despre acest fapt a auzit de la partea

vătămată, care i-a povestit că la ea au fost doi băieți, unul „bălan” și unul „negru”.

După trei zile de la cele întâmplate a vorbit personal cu XXX, care i-a spus că

inculpații au intrat noaptea pe fereastră și că au violat-o;

- martorul G.Gutium, care a declarat că a auzit despre faptul că XXX a fost

violată de la șeful oficiului poștal, însă cu ea nu a vorbit și detalii nu cunoaște;

- martorul N.Morari, care a indicat că sora sa i-a povestit că, noaptea,

inculpații au stricat fereastra și au intrat în casă și au violat-o, i-a zis că l-a

recunoscut pe A.Ursu. În acea zi, după amiază, au venit părinții lui A.Ursu și

V.Axînoi și i-a rugat să-i ierte pe băieți deoarece sunt tineri;

- martorul V.Manoil, care a declarat că despre viol a auzit a doua zi;

- martorul E.Morari, care a relatat că partea vătămată i-a povestit că, în luna

decembrie 2013, noaptea, inculpații au stricat fereastra și au intrat în casă și au

violat-o, i-a zis că pe A.Ursu l-a recunoscut dintr-o dată, iar pe V.Axînoi dimineața,

când acesta s-a întors după telefon;

- martorul V.Grigor, care a declarat că partea vătămată i-a povestit că

inculpații au intrat la ea în casă pe fereastră și au violat-o, și că au fost mamele

băieților să se împace;

- martorul O.Prepelița, care a declarat că partea vătămată i-a povestit că joi

seara inculpații au intrat la ea în casă și au violat-o, sora sa l-a recunoscut și pe

V.Axînoi. De asemenea, a indicat că atunci când discuta cu sora, în casă au intrat

mamele inculpaților și au rugat-o să-i ierte că sunt tineri;

- martorul S.Pavelco, care a declarat că a participat la cercetarea la fața

7

locului efectuată în casa părții vătămate, unde au fost depistate urme de

încălțăminte, ușa era parțial deteriorată, erau cioburi de sticlă sub geam,

și actele cauzei:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.12.2013, potrivit căruia în

casa părții vătămate au fost constatate urme de pătrundere forțată, cu deteriorare de

bunuri;

- procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul A.Ursu și partea vătămată din

04.02.2014;

- rapoartele de expertiză medico-legală nr.422 și 423 din 27.12.2013,

efectuate în privința lui A.Ursu și respectiv în privința lui V.Axînoi, potrivit cărora,

deși la inculpați nu au fost depistate leziuni corporale sau urme de proveniență

biologică pe organele lor genitale, întreținerea rapoartelor sexuale nu se exclude;

- raportul de expertiză medico-legală nr.424 din 27.12.2013, efectuat în

privința părții vătămate, potrivit căruia, deși la aceasta nu au fost depistate leziuni

corporale sau urme de proveniență biologică pe organele genitale, precum și alte

date care ar indica la săvârșirea unor rapoarte sexuale forțate, întreținerea

rapoartelor sexuale nu se exclude;

- rapoartele de expertiză medico-legală nr.180 și nr.181 din 14.03.2014, prin

care a fost examinată lenjeria de corp a inculpaților, probele de sânge și salivă

recoltate de la partea vătămată și inculpați, potrivit cărora: pe chiloții lui V.Axînoi a

fost depistată spermă fără amestec de sânge, salivă și celule vaginale, iar la

determinarea apartenenței de grupă a fost stabilită antigena „A” numai în RAE, ce

nu exclude provenirea de la orice persoană, sângele căreia se referă la grupa A-

beta(II) „asecretoare” - grupă sangvină din care face parte, inclusiv sângele lui

V.Axînoi; pe chiloții lui A.Ursu a fost depistată spermă fără amestec de sânge,

salivă și celule vaginale, iar la determinarea apartenenței de grupă a fost stabilită

antigena „B”, care a putut proveni de la A.Ursu, acesta având grupa sangvină B-

alfa(III);

- actul nr.325a-2014 de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu din

28.08.2014, efectuat în privința părții vătămate, potrivit căruia aceasta își dădea

seama de acțiunile care au avut loc în privința ei, să conștientizeze, să perceapă

circumstanțele cazului și să depună declarații;

- cererea părții vătămate de a lua măsuri cu A.Ursu și V.Axînoi, care au intrat

în casă, au speriat-o, violat-o și i-a distrus obiecte din casă în sumă de 11650 lei

solicitând și recuperarea prejudiciului moral în sumă de 30000 lei și cererea de

chemare în judecată depusă de partea vătămată la 08.10.2014.

Probele indicate sunt detaliat descrise în hotărârile judecătorești, fiind

pertinente și concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei

de îndoială.

Totodată, examinând argumentele invocate în recursurile ordinare declarate

de avocatul Ig.Țurcanu în numele inculpaților și inculpatul A.Ursu, Colegiul penal

sesizează că aceștia invocă, în mare parte, aceleași motive, care au fost invocate în

apel și care se bazează pe aprecierea probelor, instanța de apel expunându-se

argumentat și detaliat asupra lor.

8

În acest sens, instanța de recurs menționează că solicitările recurenților bazate

pe astfel de argumente nu constituie temei pentru reexaminarea cazului. Or, modul

de apreciere a probelor și circumstanțelor cauzei, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, aprecierea probelor fiind

obiectul examinării cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de

apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărâri legale și întemeiate.

Mai mult, Colegiul penal sesizează că textele recursurilor repetă aproape în

totalitate textele apelurilor, argumentele expuse de recurenți fiind anterior invocate

în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere

corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de drept care au dus

la respingerea apelurilor, precum și motivele adoptării soluției, pe care Colegiul

penal și-o asumă în totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

alegațiile instanței de apel (f.d.224-237 vol.2), redate succint la pct.4 al prezentei

decizii și consideră că o expunere repetată asupra argumentelor recursurilor este

inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții

Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din

16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din Convenția EDO

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19

aprilie 1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19 decembrie 1997).

În context, cu referire la argumentul recurenților, precum că instanța nu a

reținut argumentele apărării cu privire la acțiunea civilă, și anume că în cadrul

efectuării cercetării la fața locului nu au fost constatate bunuri deteriorate, Colegiul

penal constată că acest argument contravine materialelor cauzei, or, potrivit

procesului-verbal de cercetare la fața locului din 27.12.2013, în casa părții vătămate

au fost constatate urme de pătrundere forțată caracterizate prin deteriorare de

bunuri, acest fapt fiind dovedit, inclusiv prin tabelul fotografic anexat la acest

proces-verbal (f.d.6-10 vol.1). De asemenea, faptul deteriorării bunurilor părții

vătămate este probat, inclusiv prin declarațiile părții vătămate, ale succesorului

părții vătămate și martorilor M.Morari, N.Morari, O.Prepelița și S.Pavelco.

Complementar, la argumentul recurenților, precum că instanța nu a ținut cont

de faptul că lipsa bunurilor deteriorate dovedește că față de partea vătămată nu a fost

aplicată forța fizică și în consecință lipsește latura obiectivă a infracțiunilor

imputate, Colegiul penal consideră necesar să precizeze că acest aspect nu este

relevant în speță, or, reieșind din materialele cauzei, latura obiectivă a infracțiunilor

imputate inculpaților a fost realizată prin aplicarea față de partea vătămată a forței

fizice, amenințare și imobilizare, circumstanțe reținute din declarațiile părții

vătămate, ale succesorului părții vătămate și ale martorilor M.Morari și O.Rusnac.

9

Cu referire la argumentul recurenților, precum că instanța nu și-a argumentat

respingerea probelor apărării, instanța de recurs menționează că, reieșind din

procesul-verbal al ședinței de judecată din 09.10.2015, instanța, la cererea

avocatului i-a audiat în calitate de martori pe M.Spiceac, A.Arhip, E.Onilă, M.Ursu,

V.Axînoi, A.Axînoi, declarațiile acestora fiind consemnate și anexate la materialele

cauzei, pe care instanța le-a apreciat critic, iar a martorilor M.Ursu, V.Axînoi,

A.Axînoi, pe motiv că aceștia sunt părinții inculpaților, sunt cointeresați direct în

soluționarea cauzei, pentru ca inculpații să nu fie pedepsiți (f.d.122-123, 135 v.2).

Consecvent, cu referire la argumentul recurenților, precum că instanța

neîntemeiat a respins cererea apărătorului de a invita expertul I.Frecăuțanu pentru a

da explicații pe marginea rapoartelor de expertiză medico-legală nr.422 și nr.423 din

27.12.2013, Colegiul penal constată că, contrar celor afirmate, instanța de apel, în

încheierea protocolară emisă pe acest subiect, a indicat că cererea respectivă este

respinsă din considerentul că apărarea, deși era liberă și în drept să o facă, din

motive necunoscute, nu a înaintat un astfel de demers în fața primei instanțe (f.d.213

verso v.2).

Referitor la argumentele recurenților, precum că instanța a pus la baza

sentinței de condamnare declarațiile date de inculpați la 27.12.2013, deși la

12.12.2016, au renunțat la aceste declarații, pe motiv că la data respectivă erau în

stare de ebrietate și nu puteau fi audiați, Colegiul penal precizează că instanța de

apel în decizia sa a făcut o enumerare și o descriere a materialelor cauzei cercetate,

însă nu toate acestea au fost puse la baza deciziei de menținere a sentinței, or,

reiterând cele expuse supra, la baza sentinței de condamnare au fost puse anume:

declarațiile părții vătămate, ale succesorului părții vătămate, ale martorilor

E.Curtean, M.Morari, S.Cichir, O.Rusnac, G.Gutium, V.Manoil, N.Morari,

E.Morari, V.Grigor, O.Prepelița, S.Pavelco și actele cauzei - procesele-verbale de

cercetare la fața locului, de confruntare dintre A.Ursu și partea vătămată; rapoartele

de expertiză medico-legală în privința lui A.Ursu, V.Axînoi și XXX, actul nr.325a-

2014 din 28.08.2014 de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu în privința părții

vătămate, care examinate conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, care dovedesc cu certitudine și fără echivoc

vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunilor imputate.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale

infracțiunilor imputate inculpaților, inclusiv vinovăția acestora, iar argumentele

recurenților, precum că faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunilor

imputate, sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții

vătămate, ale succesorului părții vătămate, ale martorilor și actelor cauzei descrise

mai sus.

Colegiul reține și menționează că, contrar celor afirmate de către recurenți în

recursuri, instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor invocate de către

avocatul Ig.Țurcanu în numele inculpaților și inculpați, aplicând legislația pertinentă

speței, cu interpreterea justă a ei, iar recursurile recurenților, în situația respectivă,

sunt declarative și contravin faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și

10

analizate corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură

penală, care s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Coroborând cele expuse, argumentele recurenților, precum că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sunt neîntemeiate. În fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor art.394 Cod de procedură

penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, astfel Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate de către avocatul Ig.Țurcanu în numele inculpaților și inculpatul

A.Ursu, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Țurcanu

Igor în numele inculpaților Ursu Anatolie și Axînoi Valeriu și inculpatul Ursu

Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie

2018, în cauza penală în privința inculpaților Ursu Anatolie și Axînoi Valeriu, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

11