1ra-1278/18 — art.151 alin.2 lit.e și 287 alin.3 CP

1ra-1278/18 — art.151 alin.2 lit.e și 287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1278/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018,

declarate de către avocatul Canțîr Mihail în numele inculpatului Darii Ruslan, de inculpații

Darii Vasile și Lungu Ivan, și de partea vătămată Sîrbu Valeriu, în cauza penală în privința

inculpaților

Darii Vasile XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX;

Lungu Ivan XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX

și

Darii Ruslan XXX, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

25.08.2017 - 21.02.2018;

30.05.2018 - 11.07.2018.

C O N S T A T Ă:

și condamnați:

- Lungu Ivan în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 3 ani închisoare și în baza

art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Potrivit art.90 Cod penal, s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de

probațiune de 5 ani;

- Darii Vasile în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 3 ani închisoare și în baza

art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la un an închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art.90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 5

ani;

- Darii Ruslan în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 4 ani închisoare și în baza

art.287 alin.(3) Cod penal la 3 ani închisoare.

1

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

23.00 23:05, în comun acord cu Lungu Ivan și minorul Darii Vasile, fiind sub influența

băuturilor alcoolice și încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, au lovit cu picioarele în ușa de la intrare în blocul locativ din

Prospectul Republicii nr.12, or.Cahul, deteriorând panoul ușii, iar la observația făcută de

către partea vătămată Sîrbu Valeriu, care are viza de reședință în acest bloc, de a înceta

acțiunile ilegale, dânșii, din intenții huliganice, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, Darii Ruslan aplicându-i lovituri și cu o țeavă

metalică, cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.164

din 08.05.2012, vătămări corporale de diferit grad, după cum urmează: - edem cu

echimoză în centrul regiunii parietale (5x6 cm) și în regiunea zigomatică la unghiul

ochiului drept (3x2 cm), cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire

cu obiect(e) contondent(e) dur(e), care se califică drept vătămare corporală neînsemnată; -

traumatism cranio-cerebral închis - comoție cerebrală, edem cu echimoză pe fața

anterioară a ambilor genunchi (5x6 cm și 5x5 cm), plagă contuză pe suprafața plantară a

piciorului drept (1,5x1 cm), cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de

lovire cu obiect(e) contondent(e) dur(e), care se califică drept vătămare corporală ușoară; -

edem cu echimoză și lezarea parțială a ligamentelor articulației genunchiului stâng

(colateral lateral, medial și încrucișat), cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin

mecanism de lovire cu obiect(e) contondent(e) dur(e), care se califică drept vătămare

corporală medie.

Minorul Darii Vasile și Lungu Ivan, la data de 29 februarie 2012, ora 23.00-23.05,

în comun acord cu Darii Ruslan, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul cauzării

intenționate a vătămărilor corporale medii, aflându-se în fața blocul locativ din Prospectul

Republicii nr.12, or.Cahul, i-au aplicat lui Sîrbu Valeriu multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, iar Darii Ruslan i-a aplicat multiple lovituri și cu

o țeavă metalică, cauzându-i părții vătămate Sîrbu Valeriu, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.164 din 08.05.2012, leziuni corporale sub formă de edem cu echimoză și

lezarea parțială a ligamentelor articulației genunchiului stâng (colateral lateral, medial și

încrucișat), cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu obiect(e)

contondent(e) dur(e), care se califică drept vătămare corporală medie.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care lui R.Darii să-i fie aplicată pedeapsa în baza art.152 alin.(2) lit.e)

Cod penal de 4 ani închisoare și în baza art.287 alin.(3) Cod penal de 3 ani închisoare, iar

în temeiul art.84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip semiînchis; lui I.Lungu să-i fie aplicată pedeapsa în baza

art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal de 3 ani închisoare și în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod

penal de 3 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis; lui V.Darii

să-i fie aplicată pedeapsa în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal de 3 ani închisoare și în

baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal de 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, să-

i fie stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

semiînchis. Să fie admisă acțiunea civilă încasându-se în mod solidar de la inculpați în

beneficiul părții vătămate V.Sîrbu a prejudiciului material în mărime de 9452,28 lei și a

prejudiciului moral în mărime de 70000 lei. Corpurile delicte: un cartuș de calibrul 9 mm,

2

model „Makarov”, o pereche de pantaloni, un tricou și o pereche de ciorapi să fie restituite

părții vătămate V.Sîrbu, iar țeava metalică cu lungimea de 1,35 m, care a servit la

comiterea infracțiunii - să fie nimicită. A invocat procurorul că la stabilirea pedepsei

inculpaților instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și le-a

aplicat pedepse prea blânde;

- partea vătămată V.Sîrbu, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

R.Darii în baza art.152 alin.(2) lit.e) și art.287 alin.(3) Cod penal, în temeiul art.84 Cod

penal să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip semiînchis; lui I.Lungu în baza art.152 alin.(2) lit.e) și art.287 alin.(2)

lit.b) Cod penal, în temeiul art.84 Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis; lui V.Darii în baza art.152

alin.(2) lit.e) și art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, în temeiul art.84 Cod penal să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă să fie admisă și să se încaseze în mod solidar de la inculpați în beneficiul

său prejudiciul material în sumă de 9452,28 lei și prejudiciul moral în mărime de 70000

lei, invocând că la stabilirea pedepsei instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor

art.61, 75 Cod penal și le-a aplicat inculpaților pedepse prea blânde; - neîntemeiat a aplicat

față de V.Darii și I.Lungu prevederile art.90 Cod penal; - instanța nu s-a expus asupra

acțiunii civile;

- avocatul I.Dumitran în numele inculpatului R.Darii, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care R.Darii să fie achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor

imputate, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele acestor infracțiunilor,

invocând că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - probele

examinate de instanță, contravin faptelor indicate în rechizitoriu; - vinovăția inculpatului

de săvârșirea infracțiunilor imputate nu este probată; - declarațiile părții vătămate sunt

contradictorii; - prima instanță a ignorat prevederile art.8 alin.(3) Cod penal, prin faptul că

a afirmat că putea fi real că anume inculpatul R.Darii a lovit cu țeava metalică, iar ceilalți

inculpați aplicau lovituri în alte părți ale corpului; - instanța, nefiind expert în medicină și

contrar expertizei medico-legale nr.164 din 08.05.2012, a indicat că cauzarea deteriorării

parțiale a ligamentelor articulației au putut fi provocate doar cu un obiect, cu grosimea mai

mică decât cea a tălpii, în urma loviturii țintite;

- avocatul E.Grosu în numele inculpaților I.Lungu și V.Darii, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care sus-numiții să fie achitați de sub învinuirea de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) și 287 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că

faptele lor nu întrunesc elementele acestor infracțiuni, invocând aceleași argumente ca și

avocatul I.Dumitran în numele inculpatului R.Darii, precum și că instanța nu a ținut cont

că inculpatul R.Darii a recunoscut că anume el a aplicat lovitura cu piciorul în regiunea

genunchiului stâng al lui V.Sîrbu, cauzându-i vătămări corporale medii.

apelurile declarate de către procuror, partea vătămată V.Sîrbu, avocatul I.Dumitran în

numele inculpatului R.Darii și avocatul E.Grosu în numele inculpaților I.Lungu și V.Darii

au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- V.Darii și I.Lungu au fost achitați de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpați și recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la

3

amendă V.Darii - în mărime de 200 unități convenționale și I.Lungu - în mărime de 600

unități convenționale;

- R.Darii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod

penal la 2 ani închisoare și în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 4 ani închisoare, iar în

temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod

penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de

probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă, fiind dispusă încasarea

în mod solidar de la inculpații V.Darii, R.Darii și I.Lungu în beneficiul părții vătămate

V.Sîrbu a prejudiciului moral în mărime de 70000 lei. Procedura de examinarea a acțiunii

civile în partea prejudiciului material a fost încetată, pe motiv că partea vătămată și-a retras

cererea.

Pentru a pronunța hotărârea dată instanța de apel a constatat că Darii Ruslan, la 29

februarie 2012, ora 23.00-23.05, în comun acord cu Lungu Ivan și minorul Darii Vasile,

fiind sub influența băuturilor alcoolice și încălcând grosolan ordinea publică și exprimând

o vădită lipsă de respect față de societate, au lovit cu picioarele în ușa de la intrare în

blocul locativ din Prospectul Republicii nr.12, or.Cahul, deteriorând panoul ușii, iar la

observația făcută de către Sîrbu Valeriu, domiciliat în acest bloc, de a înceta acțiunile

ilegale, dânșii, din intenții huliganice, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului, iar Darii Ruslan i-a aplicat lovituri și cu o țeavă metalică,

cauzându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.164 din

08.05.2012, vătămări corporale de diferit grad, după cum urmează: - edem cu echimoză în

centrul regiunii parietale (5x6 cm) și în regiunea zigomatică la unghiul ochiului drept (3x2

cm), cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu obiect(e)

contondent(e) dur(e), care se califică drept vătămare corporală neînsemnată; - traumatism

cranio-cerebral închis - comoție cerebrală, edem cu echimoză pe fața anterioară a ambilor

genunchi (5x6 cm și 5x5 cm), plagă contuză pe suprafața plantară a piciorului drept (1,5x1

cm), cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu obiect(e)

contondent(e) dur(e), care se califică drept vătămare corporală ușoară; - edem cu echimoză

și lezarea parțială a ligamentelor articulației genunchiului stâng (colateral lateral, medial și

încrucișat), cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu obiect(e)

contondent(e) dur(e), care se califică drept vătămare corporală medie.

Instanța de apel a conchis că prima instanță a apreciat arbitrar probele administrate

de organul de urmărire penală și eronat a conchis că inculpații V.Darii și I.Lungu se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, precum și

a calificat greșit acțiunile inculpatului R.Darii pe acest episod, având în vedere că

infracțiunea nu a fost săvârșită de mai multe persoane.

Totodată, instanța a reținut că din învinuirea înaintată rezultă că în acțiunile

inculpatului R.Darii este prezent concursul ideal a infracțiunilor prevăzute de art.152 și

287 Cod penal.

De asemenea, a notat că în privința infracțiunii de huliganism cu aplicarea

obiectelor pentru cauzarea vătămărilor corporale sau lezarea sănătății, în actul de învinuire

acest fapt i-a fost incriminat doar lui R.Darii, motiv pentru care acțiunile acestuia au fost

calificate în baza art.287 alin.(3) Cod penal, iar ale celorlalți inculpați - în baza art.287

alin.(2) lit.b) Cod penal, acțiunile lui R.Darii în partea aplicării loviturilor cu țeava de

metal, fiind apreciate ca exces de autor.

4

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a constatat că nu a fost probată intenția

inculpaților V.Darii și I.Lungu de a-i cauza lui V.Sîrbu vătămări corporale, precum și

faptul că între aceștia a fost o înțelegere prealabilă privind cauzarea vătămărilor corporale

cu aplicarea unor obiecte.

Instanța de apel a notat că, reieșind din probele administrate de organul de urmărire

penală se confirmă cu certitudine că inculpatul R.Darii i-a aplicat părții vătămate V.Sîrbu

lovituri, inclusiv cu o țeavă de metal, ca răspuns la observațiile făcute de către ultimul, iar

nerecunoașterea vinovăției pentru fapta comisă, instanța a apreciat-o drept o metodă de

apărare, întru evitarea tragerii la răspunderea penală.

Reieșind din faptul că inculpații V.Darii și I.Lungu urmează a fi achitați de sub

învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, instanța

de apel a conchis că acțiunile lui R.Darii trebuie recalificate din art.152 alin.(2) lit.e) Cod

penal în art.152 alin.(1) Cod penal.

În continuare, instanța de apel, analizând învinuirea înaintată inculpatului R.Darii în

baza art.287 alin.(3) Cod penal, iar inculpaților V.Darii și I.Lungu în baza art.287 alin.(2)

lit.b) Cod penal, a concluzionat că acțiunile acestora întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate, fapt confirmat prin cumulul de probe administrat, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpați, a fost apreciată de instanța de apel ca fiind un mijloc de

apărare întru evitarea tragerii la răspundere penală.

Instanța de apel a mai constatat că declarațiile inculpaților, precum că i-au cauzat lui

V.Sîrbu vătămări corporale în scop de autoapărare, nu sunt convingătoare și nu au nici un

suport probant. Mai mult, versiunea furnizată de către inculpați contravine materialelor

cauzei penale.

Totodată, instanța de apel a punctat că, nu poate fi acceptată solicitarea părții

apărării privind aplicarea față de inculpați a prevederilor Legii privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenții Republicii Moldova nr.210 din 29

iulie 2016, deoarece inculpații nu și-au recunoscut vinovăția și nu au manifestat căință

activă, mai mult decât atât aceștia nu au reparat prejudiciul moral cauzat prin infracțiune.

În contextul celor constatate supra, ținând cont de prevederile art.10 alin.(1), 61 și

75 Cod penal, de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpaților, de faptul că anterior

nu au fost atrași la răspundere penală, de caracterul și gradul prejudiciabil a infracțiunilor

săvârșite, precum și de faptul că inculpatul I.Lungu are copii minori la întreținere, instanța

de apel a conchis că corectarea inculpaților V.Darii și I.Lungu, poate avea loc fără izolarea

de societate prin aplicarea unor pedepse sub formă de amendă, iar corectarea lui R.Darii -

cu aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu suspendarea condiționată a executării

ei, conform art.90 Cod penal.

În context, instanța de apel a reținut că inculpatul V.Darii, la momentul săvârșirii

infracțiunii era minor, iar conform art.79 alin.(1) Cod penal, aceasta constituie o

circumstanță excepțională ce permite instanței de judecată să aplice o pedeapsa sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă.

Consecvent, instanța de apel a constatat că prima instanță a omis să se expună

asupra acțiunii civile înaintată de către partea vătămată V.Sîrbu.

Astfel, reieșind din materialele cauzei, de statutul procesual al lui V.Sîrbu,

analizând probele și argumentele părților, instanța de apel a conchis că acțiunea civilă în

partea reparării prejudiciului moral în mărime de 70000 lei urmează a fi admisă, iar în

partea prejudiciului material, având în vedere că partea vătămată și-a retras pretenția din

considerentul că inculpații au reparat prejudiciul material cauzat, urmează a fi încetat

procesul în această parte.

5

- procurorul care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în

aceiași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- partea vătămată V.Sîrbu care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în partea în care au fost

admise apelurile declarate de avocatul I.Dumitran în numele lui R.Darii și avocatul

E.Grosu în numele inculpaților I.Lungu și V.Darii și trimiterea cauzei spre rejudecare în

aceiași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- avocatul I.Dumitran în numele lui R.Darii care, invocând temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care R.Darii să fie achitat, pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunilor imputate, invocând că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția;

- avocatul E.Grosu în numele inculpaților I.Lungu și V.Darii care, invocând

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8), 10), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care I.Lungu și

V.Darii să fie achitați de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.152

alin.(2) lit.e) și 287 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunilor imputate, invocând totodată, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

recursurile declarate de către avocatul I.Dumitran în numele lui R.Darii și avocatul

E.Grosu în numele inculpaților I.Lungu și V.Darii au fost respinse ca inadmisibile, iar

recursurile ordinare declarate de către procuror și partea vătămată V.Sîrbu au fost admise,

casată decizia în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, și dispusă rejudecarea cauzei

în această parte de către aceiași instanță de apel.

Examinând argumentele recursurilor, instanța de recurs a stabilit că contrar

acestora, instanța de apel a dat apreciere corectă probelor administrate în prezenta cauză

penală, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia că infracțiunea prevăzută de

art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal imputată inculpaților I.Lungu și V.Darii nu a fost săvârșită

de către aceștia, astfel că corect au fost achitați pe acest capăt de învinuire. Totodată,

Colegiul penal a constatat că instanța de apel corect a ajuns la concluzia că vinovăția

inculpatului R.Darii de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) și 287

alin.(3) Cod penal, precum și a inculpaților I.Lungu și V.Darii de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, este cert dovedită, în acțiunile inculpaților

fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor imputate, iar argumentele

recursurilor, prin care se invocă contrariul, instanța de recurs le-a apreciat drept

neîntemeiate.

Consecvent, Colegiul penal, având în vedere prevederile art.61, 75, 79 Cod penal, și

reieșind din circumstanțele stabilite în cauză, a considerat că instanța de apel le-a aplicat

inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, pedepse prea

blânde.

Instanța de recurs a precizat că instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

gradul pericolului social al infracțiunilor imputate, precum și făcând mențiunea că ține

6

cont de circumstanțele atenuante și agravante, nu a specificat care anume sunt acestea. De

asemenea, în cazul inculpatului R.Darii, instanța nu și-a argumentat motivele aplicării

pedepselor și a lăsat fără argumentare modalitatea de executare a pedepsei definitive,

inclusiv fără vreo justificare a aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal.

În context, instanța de recurs a reținut că, cu pedeapsa penală nu este de acord și

avocatul E.Grosu în numele inculpaților I.Lungu și V.Darii, considerând-o prea aspră, însă

acesta nu a indicat nici un argument în susținerea criticilor sale, acest argument fiind

apreciat de instanța de recurs, declarativ.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de recurs a constatat că instanța de apel, deși a

apreciat corect mărimea prejudiciului moral cauzat părții vătămate - de 70000 lei, a dispus

încasarea solidară a acestuia de la inculpați, fără însă să indice norma materială și fără să

facă o diferențiere între rolurile inculpaților la săvârșirea faptelor infracționale.

Totodată, cu referire la argumentul recurenților, precum că instanța de apel a admis

greșit acțiunea civilă, deoarece aceasta a fost depusă abia în instanța de apel, Colegiul

penal a constatat că acesta este neîntemeiat, or, potrivit materialelor cauzei penale, partea

vătămată a depus la faza urmăririi penale cerere privind recunoașterea sa în calitate de

parte civilă, indicând, inclusiv sumele solicitate pentru repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin infracțiune, iar acțiunea civilă înaintată în instanța de apel, nu poate fi

apreciată ca o acțiune civilă separată, având în vedere că are același obiect și temei.

fost admise apelurile declarate de procuror și partea vătămată V.Sîrbu, casată parțial

sentința, în partea condamnării inculpaților V.Darii și I.Lungu în baza art.287 alin.(2) lit.b)

Cod penal și a inculpatului R.Darii în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal; în partea

pedepsei aplicate inculpatului R.Darii în baza art.287 alin.(3) Cod penal; în partea pedepsei

definitive și în partea acțiunii civile ce vizează prejudiciul moral produs prin infracțiune, și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care:

- procesul penal în privința inculpaților V.Darii și I.Lungu în baza art.287 alin.(2)

lit.b) Cod penal și în privința inculpatului R.Darii în baza art.152 alin.(1) Cod penal, a fost

încetat, pe motiv că a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală;

- lui R.Darii, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal i-a

fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, dispunând, prin

aplicarea prevederilor art.901 Cod penal, executarea primei părți din pedeapsă în mărime

de 2 ani închisoare - în penitenciar, iar restul pedepsei de 2 ani închisoare - se suspendă

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani; fiind desființate

dispozițiile cu privire la aplicarea pedepselor definitive în baza art.84 Cod penal;

- acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă și dispusă încasarea

separată a prejudiciului moral, în beneficiul părții vătămate V.Sîrbu, după cum urmează:

de la inculpatul V.Darii - 20000 lei; de la inculpatul I.Lungu - 20000 lei și de la inculpatul

R.Darii - 30000 lei.

În context, instanța de apel a reținut că, potrivit deciziei Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 18.07.2017, recursurile ordinare declarate de către avocatul

I.Dumitran în numele lui R.Darii și de avocatul E.Grosu în numele inculpaților I.Lungu și

V.Darii au fost respinse, ca fiind inadmisibile, fapt ce determină ca fiind finalizată

procedura de judecare a apelurilor declarate de persoanele respective, or, decizia instanței

de recurs în această parte este irevocabilă. De asemenea, decizia instanței de recurs este

irevocabilă și în partea în care au fost menținute dispozițiile deciziei instanței de apel din

01.02.2017, prin care inculpații I.Lungu și V.Darii au fost achitați de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, pe motiv că nu au

7

săvârșit fapta imputată, precum și dispoziția de condamnare a inculpatului R.Darii în baza

art.152 alin.(1) Cod penal.

Astfel, soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatului

R.Darii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal, instanța de

apel, în temeiul prevederilor art.7, 61, 75 și 901 Cod penal, ținând cont de circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de persoana

inculpatului, care anterior nu a fost judecat, are un copil minor la întreținere și se

caracterizează pozitiv, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, de scopul de prevenire a fenomenului infracțional, a considerat că

pedeapsa echitabilă pentru infracțiunea săvârșită este pedeapsa închisorii, cu executare

reală a primei părți din pedeapsă și cu suspendarea condiționată a părții rămase pe o

perioadă de probațiune.

În partea condamnării inculpaților I.Lungu și V.Darii în baza art.287 alin.(2) lit.b)

Cod penal și inculpatului R.Darii în baza art.152 alin.(1) Cod penal, instanța de apel, având

în vedere prevederile art.53 lit.g) și 60 alin.(1) lit.b), alin.(2) și (7) Cod penal, a constat

intervenirea prescripției tragerii la răspunderea penală.

Complementar, instanța de apel a precizat că inculpatul V.Darii, la data comiterii

infracțiunii, era minor, motiv pentru care în privința acestuia au fost aplicate prevederile

art.60 alin.(7) Cod penal.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a reținut că potrivit alegațiilor

instanței de recurs, aceasta, la judecarea anterioară a apelurilor declarate în prezenta cauză

penală, nu s-a expus motivat asupra cuantumului prejudiciului moral, având în vedere că

lipsește evaluarea corespunzătoare a prejudiciului și nu au fost luate în considerare

circumstanțele cauzei și consecințele infracționale, care au afectat considerabil starea de

sănătate a părții vătămate, inclusiv cea psihică, precum și gradul prejudiciabil al acțiunilor

ilegale comise de fiecare inculpat în parte. În consecință, instanța de apel la prima judecare

a apelurilor declarate în prezenta cauză penală, neîntemeiat a dispus încasarea prejudiciului

moral în mod solidar.

Prin urmare, în temeiul prevederilor art.219 alin.(4), 220 și 387 alin.(1) Cod de

procedură penală, fiind constatat cu certitudine, potrivit rapoartelor de expertiză medico-

legală nr.164 din 08.05.2012 și nr.164 din 08.05.2012, că părții vătămate i-au fost cauzate

suferințele fizice și respectiv, psihice, instanța de apel a conchis că prejudiciul moral

solicitat de partea vătămată, urmează să fie încasat de la inculpați în mod separat.

Totodată, instanța de apel a precizat că față de inculpatul R.Darii nu pot fi aplicate

prevederile Legii privind amnistia din motiv că acesta nu s-a căit sincer pentru fapta

comisă și nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, condiție prevăzută de art.1 din

Lege.

- partea vătămată V.Sîrbu care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

lit.6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei în latura penală și

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu

cuprinde motivelor pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii; - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; -

procesul penal, în cazul când a intervenit termenul de prescripție, poate fi încetat doar în

baza acordului inculpaților, însă aceștia nu și-au recunoscut vina de comiterea faptelor

pentru care procesele penale au fost încetate, nu s-au căit sincer și nu au reparat prejudiciul

cauzat; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, nu a ținut cont și nu s-

a expus asupra faptului că atât la faza urmăririi penale, cât și examinării cauzei a fost

stabilită circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

8

ebrietate”; - la stabilirea pedepsei penale inculpatului R.Darii în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.6, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă prea blândă și eronat a aplicat față de acesta prevederile art.901 Cod penal, fără a

ține cont de decizia instanței de recurs din 18.07.2017; - instanța, contrar prevederilor

art.395 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, nu a indicat subiectul căruia îi revine

obligația supravegherii executării perioadei de probă de către condamnatul R.Darii; -

dispunând executarea sentinței de către Biroul de probațiune Cahul, instanța nu a ținut cont

că în prezent R.Darii locuiește în mun.Chișinău.

- avocatul M.Canțîr în numele inculpatului R.Darii care, invocând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) lit.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat

în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, iar procesul penal să fie încetat, pe motiv că a

expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, invocând că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și

eronat a constatat că R.Darii a comis infracțiunea de huliganism agravat, cu aplicarea unui

obiect pentru vătămarea integrității corporale; - inculpatul și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii de huliganism, însă nu a recunoscut că i-a aplicat părții vătămate

lovituri cu țeava metalică; - instanța neîntemeiat a admis acțiunea civilă, în partea cel

vizează pe inculpat, având în vedere că partea vătămată nu a formulat o cerere în acest

sens; - instanța eronat a considerat că față de inculpat nu pot fi aplicate prevederile Legii

privind amnistia, or, acesta și-a recunoscut vinovăția și se căiește sincer pentru fapta

comisă, precum și s-a caracterizat pozitiv pe parcursul executării pedepsei și perioadei de

probațiune;

- inculpații V.Darii și I.Lungu care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

lit.6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei în latura civilă, pe motiv că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța neîntemeiat

a admis acțiunea civilă, având în vedere că partea vătămată nu a formulat o cerere în acest

sens; - inculpații i-au reparat părții vătămate prejudiciul cauzat;

partea vătămată V.Sîrbu, avocatul M.Canțîr în numele inculpatului R.Darii și de inculpații

V.Darii și I.Lungu, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de

opinia procurorului expusă în referință, prin care solicită declararea inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din

următoarele considerente.

Recurenții în recursuri au invocat drept temeiuri de casare a deciziei instanței de

apel art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Raportând respectiva normă la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent.

Cu referire la argumentul invocat de avocatul M.Canțîr în numele inculpatului

R.Darii și partea vătămată V.Sîrbu, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, Colegiul penal constată că, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 18.07.2017 (pct.6 al prezentei decizii), a fost casată decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 01.02.2017 (pct.4 al prezentei decizii) doar în partea stabilirii

9

pedepsei inculpaților și în latura civilă - referitor la prejudiciul moral. În rest dispozițiile

instanței de apel au fost menținute, inclusiv în partea încadrării juridice a acțiunilor

inculpaților care, în virtutea prevederilor art.466 Cod de procedură penală, au devenit

irevocabile.

Prin urmare, obiectul judecării în instanța de apel după dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de recurs a fost doar stabilirea pedepsei inculpaților și acțiunea

civilă în partea prejudiciului moral.

Complementar celor mai sus indicate, Colegiul penal precizează că, potrivit deciziei

instanței de recurs din 18.07.2017, aceasta a stabilit că contrar argumentelor avocatului

I.Dumitran în numele inculpatului R.Darii, instanța de apel a dat apreciere corectă probelor

administrate în prezenta cauză penală, examinându-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

că vinovăția inculpatului R.Darii de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3)

Cod penal este cert dovedită, în acțiunile inculpatului fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii imputate, iar argumentele recursului prin care se invocă

contrariul, instanța de recurs le-a apreciat drept neîntemeiate.

Prin urmare, referitor la argumentele părții vătămată V.Sîrbu și a avocatului

M.Canțîr în numele inculpatului R.Darii privind încadrarea juridică a faptei, având în

vedere că instanța de recurs a menținut decizia instanței de apel în această parte și că

hotărârea judecătorească devenind irevocabilă, în temeiul art.466 Cod de procedură penală,

Colegiul penal nu se va expune în această privință.

Referitor la argumentul acelorași recurenți, cu privire la actul de apreciere a

probelor efectuat de instanța de apel, Colegiul penal consideră oportun să precizeze că un

astfel de argument nu constituie temei pentru reexaminarea cazului. Or, modul de

apreciere a probelor și circumstanțelor cauzei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, aprecierea probelor fiind obiectul examinării

cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei

părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri

legale și întemeiate.

Cu referire la argumentul părții vătămate V.Sîrbu, precum că la stabilirea pedepsei

penale inculpatului R.Darii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod

penal, instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.6, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă prea blândă, Colegiul penal îl consideră drept lipsit de temei.

Colegiul relevă că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

10

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui R.Darii, instanța de apel a ținut

seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de criteriile

generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea

infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care

anterior nu a fost judecat, are un copil minor la întreținere și se caracterizează pozitiv,

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează pedeapsa penală, precum și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, fiind în drept să aplice

prevederile art.901 Cod penal.

Colegiul penal consideră argumentele invocate de partea vătămată, precum că

instanța de apel nu a luat în considerare că inculpatul a comis o infracțiune gravă, pe care

nu o recunoaște și de impactul social al faptei, se contrazic prin hotărârile pronunțate,

acestea fiind motivate, inclusiv, sub acest aspect.

Prin urmare, nerecunoașterea vinovăției nu poate fi privită ca un impediment pentru

a fi luate în considerare alte criterii de individualizare a pedepsei penale întru aplicarea

instituției suspendării executării ei pentru o perioadă de probațiune, or, Colegiul reiterează

că instanța de apel a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal și corect

a conchis că stabilirea față de inculpat a unei pedepse cu aplicarea prevederilor art.901 Cod

penal este echitabilă, și că aceasta își va atinge scopul de restabilire a echității sociale,

corijare și reeducare a inculpatului.

Interdicții pentru condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei

stabilite inculpatului, prevăzute de art.901 Cod penal, nu au fost constatate și nici invocate

de recurent. Or, reiterând cele expuse supra, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal și a ținut cont de toate circumstanțele cauzei

relevante pentru stabilirea inculpatului R.Darii a unei pedepse echitabile.

Colegiul penal reține că nici avocatul M.Canțîr în numele inculpatului R.Darii nu

este de acord cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare cu suspendarea parțială a

executării, considerând că instanța de apel a ajuns la concluzia eronată de a respinge

solicitarea avocatului de a fi aplicate față de inculpat a prevederilor Legii privind amnistia,

invocând că acesta și-a recunoscut vinovăția și se căiește sincer pentru fapta comisă,

precum și că s-a caracterizat pozitiv pe parcursul executării pedepsei și perioadei de

probațiune.

Cu referire la acest argument, Colegiul penal sesizează că instanța de apel, în cadrul

judecării cauzei penale, a examinat solicitarea părții apărării privind aplicarea față de

inculpatul R.Darii a amnistiei prin prisma circumstanțelor cauzei și a legislației pertinente,

inclusiv a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R.Moldova nr.210 din 29.07.2016 și s-a pronunțat argumentat și detaliat

asupra acestui argument, indicând temeiurile și motivul care a dus la respingerea cererii,

alegații redate la pct.7 al prezentei decizii, pe care Colegiul penal și le însușește în

întregime.

Complementar celor enunțate, Colegiul penal precizează, așa cum invocă și

avocatul M.Canțîr în numele inculpatului, că acesta din urmă și-a recunoscut vinovăția de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal nu și de cea prevăzută

de art.287 alin.(3) Cod penal (huliganismul agravat cu aplicarea unei țevi metalice), de

comiterea căreia a fost recunoscut vinovat și condamnat, iar în astfel de circumstanțe nu

poate fi considerat că am fi în prezența „recunoașterii vinovăției și căinței active”, condiție

impusă de art.1 din Legea privind amnistia.

Consecvent, referitor la criticile aduse de partea vătămată V.Sîrbu în partea încetării

11

procesului penal în privința inculpaților I.Lungu și V.Darii în baza art.287 alin.(2) lit.b)

Cod penal și a inculpatului R.Darii în baza art.152 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal

precizează că instanța de apel a tratat acest subiect prin prisma circumstanțelor cauzei și a

legislației pertinente, indicând temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele care au

fost puse la baza încetării procesului penal în privința inculpaților, alegații redate la pct.7

al prezentei decizii, pe care Colegiul și le însușește în întregime.

Având în vedere că, atât în partea stabilirii inculpatului R.Darii pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal a unei pedepsei penale sub formă de

închisoare cu suspendarea parțială a executării ei, cât și în partea încetării procesului penal

în privința inculpaților I.Lungu și V.Darii în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal și a

inculpatului R.Darii în baza art.152 alin.(1) Cod penal, instanța de recurs este de acord cu

soluția adoptată, asumându-și alegațiile instanței de apel, și consideră că o expunere

repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și

practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din

16.02.2010, în pct.37 al hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din Convenția EDO obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19.04.1994). Cu

toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a

motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt

mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se

fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva

Finlandei, 19.12.1997).

Cu referire la argumentul avocatului M.Canțîr în numele inculpatului R.Darii,

inculpatul V.Darii și inculpatul I.Lungu potrivit căruia instanța de apel neîntemeiat a admis

acțiunea civilă în partea prejudiciului moral având în vedere că partea vătămată nu a

înaintat o cere în acest sens, în condițiile art.219 alin.(5) Cod de procedură penală,

Colegiul penal sesizează că acest subiect a fost analizat anterior de instanța de recurs,

expunându-și punctul de vedere în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 18.07.2017. Or, așa cum poate fi reținut, instanța de recurs a casat decizia instanței de

apel în latura civilă doar în partea ce ține de stabilirea modalității încasării de la inculpați a

prejudiciului moral și nu însăși faptul admiterii acțiunii civile în partea prejudiciului moral.

Astfel, instanța de recurs a indicat că instanța de apel a apreciat corect mărimea

prejudiciului moral, însă a dispus încasarea solidară a acestuia de la inculpați, fără să

indice norma materială și fără să facă o diferențiere între rolurile inculpaților la săvârșirea

faptelor infracționale.

Mai mult, instanța de recurs a răspuns argumentului invocat de inculpați și avocații

lor, precum că partea vătămată nu a înaintat o cerere în acest sens în condițiile art.219

alin.(5) Cod de procedură penală, indicând că potrivit materialelor cauzei penale, partea

vătămată a depus la faza urmăririi penale cerere privind recunoașterea sa în calitate de

parte civilă, unde sunt menționate, inclusiv sumele solicitate pentru repararea prejudiciului

material și moral, cauzat prin infracțiune, iar acțiunea civilă înaintată în instanța de apel,

nu poate fi apreciată ca o acțiune civilă separată, având în vedere că are același obiect și

temei.

În ordinea ideilor expuse, după pronunțarea deciziei Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 18.07.2017, însăși faptul admiterii acțiunii civile nu mai poate fi

contestat, iar în consecință, Colegiul penal nu va examina și nu se va expune asupra

legalității sau ilegalității încasării prejudiciului moral, acest fapt având puterea lucrului

judecat.

În context, potrivit Jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului: „Unul

12

din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluția definitivă în orice litigiu nu

trebuie rediscutată” (hotărârea B., 28.10.1999), „Reexaminarea nu trebuie să devină un

apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra problematicii

respective nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză” (hotărârea L.,

04.03.2008).

Cu referire la argumentul părții vătămate V.Sîrbu, precum că instanța, contrar

prevederilor art.395 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, nu a indicat subiectul căruia îi

revine obligația supravegherii executării perioadei de probă de către inculpatul R.Darii și

că, dispunând executarea sentinței de către Biroul de probațiune Cahul, instanța nu a ținut

cont că în prezent R.Darii locuiește în mun.Chișinău, Colegiul penal constată că acesta este

pur declarativ și fără a avea vreo pertinență în speța respectivă.

Astfel, Colegiul penal precizează că potrivit normei la care face referire recurentul -

art.395 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare

trebuie să fie arătată dispoziția despre computarea reținerii, arestării preventive sau

arestării la domiciliu, dacă inculpatul până la darea sentinței se afla în stare de arest. În

speță însă, reieșind din dispozitivul deciziei instanței de apel, față de inculpatul R.Darii nu

a fost dispusă comutarea reținerii, arestării preventive sau arestării la domiciliu, ci acestuia,

fiind condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsă penală sub

formă de închisoare, cu suspendarea parțială a executării ei.

Complementar, procedura de executarea a sentinței de condamnare la pedeapsă

penală sub formă de închisoare, cu sau fără suspendarea condiționată a executării ei sau

suspendarea parțială a executării ei este statuată în Codul de executare, fiind completat de

Legea cu privire la probațiune nr.8-XVI din 14.02.2008.

Mai mult, recurentul pe de o parte invocă, precum că „instanța nu a indicat subiectul

căruia îi revine obligația supravegherii executării perioadei de probă de către condamnatul

R.Darii”, pe de altă parte indică, precum că instanța a „dispus executarea sentinței de către

Biroul de probațiune Cahul”, evidențiindu-se o neconcordanță între cele invocate.

Subsecvent celor enunțate la pct.9 al prezentei decizii, contrar celor invocate de

recurenți, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, Colegiul penal conchide că decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și

motivele adoptării soluției, motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce

se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit

legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

13

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Canțîr Mihail în

numele inculpatului Darii Ruslan, de inculpații Darii Vasile și Lungu Ivan, și de partea

vătămată Sîrbu Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 februarie 2018, în cauza penală în privința inculpaților Darii Vasile, Lungu Ivan și Darii

Ruslan, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

14