1ra-1362/18 — Art.326 alin.1 și 326 alin.2 lit.b CP

Prima instanță: 01.12.2017 - 29.12.2017;

Instanța de apel: 23.01.2018 - 18.04.2018;

Instanța de recurs: 07.06.2018 - 11.07.2018. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 29 decembrie 2017, Rădiță Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.326 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și în baza art.326 alin.(2) lit.b) Cod penal 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 4 ani. Solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Rădiță Ion a cheltuielilor de judecată în mărime de 4078,58 lei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că Rădiță Ion, începând cu data de 21 iulie 2017, acționând intenționat și din interes material, în coparticipare cu o persoană în privința căruia procesul penal a fost disjuns într-o procedură separată, susținând că are influență asupra persoanelor publice din cadrul Secției Înmatricularea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” din or.Edineț, în atribuțiile de serviciu ale cărora intră primirea examenelor de calificare auto și eliberarea permiselor de conducere, în scopul de a-i determina pe aceștia la organizarea susținerii favorabile, de către Oleinic Igor și soția acestuia Oleinic Marina, a examenelor de calificare auto și ca rezultat să le fie eliberate permise de conducere a autovehiculelor, pentru Oleinic Igor la categoria „C” și pentru Oleinic Marina la categoria „B”, acțiuni ce intră în obligațiile acestora de serviciu, a pretins de la Oleinic Igor bani ce nu i se cuvin în sumă de 1200 euro, dintre care o parte în mărime de 600 euro i-a primit personal de la Oleinic Igor la 01 august 2017, ora 15.00, pe teritoriul stației Peco „Bemol” situată pe traseul M5 la intrarea în or.Rîșcani, și care la momentul transmiterii conform cursului 1 valutar oficial al BNM constituiau suma 12734,88 lei, fiind destinați ambilor făptuitori ce au organizat comiterea infracțiunii respective. Tot el, începând cu data de 15 august 2017, acționând intenționat și din interes material, susținând că are influență asupra persoanelor publice din cadrul Secției Înmatricularea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” din or.Edineț, în atribuțiile de serviciu ale cărora intră primirea examenelor de calificare auto și eliberarea permiselor de conducere, în scopul de a-i determina pe aceștia la organizarea susținerii favorabile de către Tesa Marchel a examenelor de calificare auto, unde ca rezultat să-i fie eliberat permis de conducere a autovehiculelor la categoria „C”, acțiuni care intră în obligațiile acestora de serviciu, a pretins de la Tesa Marchel bani ce nu i se cuvin în sumă de 600 euro, bani pe care Rădiță Ion i-a primit personal de la Tesa Marchel la data de 29 august 2017, ora 14.20, pe teritoriul stației Peco „Lukoil”, situată pe traseul M5 la intrarea în or.Rîșcani, și care la momentul transmiterii conform cursului valutar oficial al BNM constituiau în suma de 12813,3 lei. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul care a solicitat casarea acesteia în partea încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în această parte, conform procedurii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului cheltuielile judiciare în mărime de 4078,58 lei, invocând că instanța a ignorat prevederile art.227, 229 Cod de procedură penală și neîntemeiat a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie 2018, apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat. În motivarea acestei soluții instanța de apel a reținut că, sentința a fost contestată doar în partea încasării cheltuielilor judiciare. În acest sens, instanța a indicat că, reieșind din prevederile art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate sunt trecute în contul statului și respectiv, prima instanță întemeiat a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs ordinar procurorii în Procuratura de circumscripție Bălți, M.Dumbravan și în Oficiul Nord al Procuraturii Anticorupție, E.Lisnic care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, cu remiterea cauzei în această parte spre rejudecare în aceiași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu a ținut cont de prevederile art.227 și 229 Cod de procedură penală și incorect a soluționat chestiunea legată de cheltuielile judiciare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurori în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia inculpatului I.Rădiță expusă în referință, prin care solicită declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Recurenții în recurs au invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi 2 supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția primei instanțe, referitor la respingerea cererii procurorului de încasare de la inculpat a cheltuielilor de judecată. Astfel, examinând argumentele invocate de recurenți, precum că instanța de apel nu a dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea urmăririi penale în sumă de 4078,58 lei, Colegiul atestă că, potrivit art.227 alin.(1) și (3), 229 alin.(1) și (3), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloace necesare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata acestora poate influența substanțial situația materială a acestuia, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Reieșind din prevederile normelor sus menționate și circumstanțele cauzei, prima instanță a conchis ca cheltuielile judiciare să fie trecute în contul statului. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor dosarului și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal. Referirea recurenților la Legea nr.316 din 22.11.2017, prin care a fost exclus alin.(2) din art.143 Cod penal, nu poate fi reținută, deoarece respectiva Lege a intrat în vigoare la 09.02.2018, pe când infracțiunea a fost comisă în perioada de la 01.08.2017 până la 29.08.2017 și, în temeiul art.10 alin.(2) Cod penal, dispozițiile acesteia nu pot fi aplicate în privința inculpatului. Cu referire la argumentul recurenților, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de recurenți fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor. Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. 3 Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procurori nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorii în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și în Oficiul Nord al Procuraturii Anticorupție, Dumbravan Marcel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Rădiță Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iulie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4