1ra-1240/18 — art.27,46,248 alin.2, 217-1 alin.4 lit.b, d, CP

1ra-1240/18 — art.27,46,248 alin.2, 217-1 alin.4 lit.b, d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1240/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 29 noiembrie 2016 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, declarat de avocatul Dudulica Liubomir în

numele inculpatului și inculpatul

Curioglo Ion.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Curioglo Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(4) lit.b), d) Cod

penal la 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate în

domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani și în baza art.27, 248

alin.(5) lit.d) Cod penal la 4 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 10 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita o anumită activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe

un termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea de la Curioglo Ion în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare

în sumă de 77754,84 lei.

alte persoane stabilite de organul de urmărire penală, în privința cărora există sentință

pronunțată de către Judecătoria Botanica, mun.Chișinău la 18.03.2016, care la moment nu

este definitivă, inclusiv și cu Tulum Victor în privința căruia există o sentință definitivă,

acesta fiind condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01.11.2016 în baza

art.2171 alin.(4) lit.b), d) și art.27, 46, 248 alin.(5) lit.d) Cod penal, la 10 ani închisoare,

urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare,

acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat, distribuind preventiv

rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru păstrare, procurare, expediere,

transportare, distribuire și vânzare, a obținut substanța narcotică - hașiș, pe care a păstrat-o

până la 20 martie 2015, atunci când, în timp ce intenționa să o transporte ilegal, prin

contrabandă, cu automobilul de model „Audi A4”, cu nr/î ale Federației Ruse XX, peste

frontiera de stat, prin punctul de control și trecere a frontierei de stat, pentru a o înstrăina în

Federația Rusă, în flagrant, pe bd.Dacia xx, mun. Chișinău, au fost reținuți persoanele în

privința cărora sentința nu este definitivă, iar în cadrul percheziției acestui mijloc de

transport, într-un ascunziș special amenajat în portbagaj, fiind camuflate, au fost depistate

și ridicate 19 sacoșe din polietilenă, în care se conțineau a câte cinci brichete presate a unei

substanțe cleioase, în formă de paralelipiped de culoare brună, în număr total de 95

brichete care, conform raportului de expertiză chimică nr.3623 din 24.03.2015, reprezintă

substanță narcotică - hașiș, cu masa totală de 9,392 kg.

1

Tot el, de comun acord și împreună cu persoanele menționate supra, acționând prin

participație, sub forma grupului criminal organizat, distribuind preventiv rolurile fiecăruia,

activând în calitate de coautor, urmărind scopul trecerii peste frontiera vamală a

R.Moldova a substanțelor narcotice, tăinuindu-le de controlul vamal, prin ascundere în

locurile special pregătite sau adaptate în acest scop, în circumstanțe nestabilite de organul

de urmărire penală, a obținut substanța narcotică - hașiș, pe care a păstrat-o la sine până la

20 martie 2015 când, în timp ce intenționa să o transporte ilegal prin contrabandă, cu

automobilul de model „Audi A4”, cu nr/î ale Federației Ruse XX peste frontiera de stat,

prin punctul de control și trecere a frontierei de stat pentru a o înstrăina în Federația Rusă,

în flagrant, pe bd.Dacia xx, mun.Chișinău au fost reținuți persoanele în privința cărora

sentința nu este definitivă, membrii ai grupării criminale, iar în cadrul percheziției acestui

mijloc de transport, într-un ascunziș special amenajat în portbagaj, fiind camuflate, au fost

depistate și ridicate 19 sacoșe din polietilenă, în care se conținea a câte cinci brichete

presate a unei substanțe cleioase, în formă de paralelipiped de culoare brună, în număr

total de 95 brichete care, conform raportului de expertiză chimică nr.3623 din 24.03.2015,

reprezintă substanță narcotică - hașiș, cu masa totală de 9,392 kg.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în partea dată prin care lui O.Curioglo să-i fie aplicată o

pedeapsă mai aspră și anume, în baza art.2171 alin.(4) lit.b), d) Cod penal, de 15 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate în domeniul circulației

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani și, respectiv, în baza art.27, 46, 248 alin.(5)

lit.d) Cod penal, de 6 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 20 de ani închisoare, invocând că instanța la stabilirea pedepsei nu

a luat în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor comise de inculpat,

că dânsul nu și-a recunoscut vina, de comportamentul lui în timpul și după consumarea

infracțiunilor săvârșite, pericolul social pe care îl prezintă inculpatul pentru societate,

precum și de faptul că infracțiunile incriminate au fost săvârșite prin participație sub forma

unui grup criminal organizat, că nu a colaborat sub nici o formă la descoperirea

infracțiunilor cu organul de urmărire penală; - nu s-a reținut de către instanță nici faptul că

traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul abuziv de droguri este o problemă majoră

a societății, care-și menține tendințele de influență negativă atât asupra situației

infracționale, cât și asupra sănătății publice, iar inculpatul, deși personal nu este

consumator de droguri, se ocupă de înstrăinarea drogurilor în scop de profit ilicit, otrăvind

societatea și viitorul omenirii;

- avocatul L.Dudulica în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei, conform procedurii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, invocând că învinuirea adusă inculpatului și probele prezentate de

către acuzare nu demonstrează comiterea de către ultimul a infracțiunilor incriminate; -

instanța incorect și-a fundamentat soluția pe proba principală invocată de partea acuzării și

anume, procesul-verbal al ședinței de judecată întocmit într-o altă cauză penală, citit în

ședința de judecată, care conține declarațiile inculpatului R.Hîrcîială, nefiind întrunite

condițiile legale imperative pentru citirea declarațiilor unui inculpat date în ședința de

judecată a altei cauze penale, or, prin lege se stabilește ca mijloc de probă declarațiile

persoanei, dar nu procesul-verbal al ședinței de judecată; - declarațiile martorilor A.Savca,

I.Bădilă, V.Dimineață, R.Mîrleanu și Ig.Barbăscumpă, nu puteau fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, deoarece persoanele în cauză au participat la instrumentarea

cazului în calitate de ofițeri de investigație, or, potrivit art.90 alin.(3) Cod de procedură

penală este interzisă citarea și ascultarea ca martor reprezentantul organului de urmărire

penală; - partea acuzării nu a prezentat probe întru a combate argumentul inculpatului

referitor la vocea din înregistrarea audio a convorbirilor telefonice interceptate, care nu-i

aparține lui.

2

apelurile declarate de procuror și avocatul L.Dudulica în numele inculpatului, au fost

respinse.

Instanța de apel, verificând legalitatea hotărârii contestate și cercetând suplimentar

probele administrate de către prima instanță și, respectiv, apreciindu-le din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, a conchis că instanța a stabilit

corect starea de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului

I.Curioglo de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2171 alin.(4) lit.b), d) și art.27, 46,

248 alin.(5) lit.d) Cod penal, care se probează prin declarațiile martorilor A.Savca,

I.Bădilă, R.Mîrleanu, V.Dimineață, declarațiile inculpatului R.Hîrcîială, înregistrate video,

făcute la faza de urmărire penală, citite și difuzate în ședința de judecată, în care ultimul a

declarat amănunțit circumstanțele săvârșirii infracțiunilor de către dânsul, împreună cu

ceilalți inculpați, inclusiv și cu I.Curioglo, care la 18.03.2015, a efectuat un transfer de

bani pe numele tatălui său în sumă de 3800 euro, dintre care 300 euro s-a achitat pentru

reparația automobilului „Audi A4”, restul sumei de bani a fost transmisă persoanei pe

nume S.Stegărescu, care a fost telefonată la indicația lui I.Curioglo, cu care s-a întâlnit

lângă restaurantul „McDonalds”, căruia și i-a transmis suma primită prin transfer, dintre

care i s-a restituit 500 euro pentru cheltuieli de drum, adică transportarea drogurilor.

Automobilul cu care urmau să fie transportate drogurile în Federația Rusă se afla într-un

autoservice, unde era reparat de un maistru pe nume ,,Sergiu”, l-a indicația lui I.Curioglo.

Automobilul în cauză era înregistrat pe numele unei doamne, iar pe numele său era făcută

o procură, pentru a se putea deplasa. La 19.03.2015, a fost telefonat de o persoană din

numele lui I.Curioglo, cu care apoi s-a întâlnit și care i-a transmis o geantă în care se aflau

droguri - hașiș, în cantitate de 9,5 kg. Drogurile ce i-au fost transmise le-a introdus în

ascunzișul special amenajat, care se afla deasupra rezervorului pentru combustibil al

automobilului de model „Audi A4”, ce era parcat în preajma blocului locativ nr.xx din

bd.Dacia. A doua zi dimineața, în jurul orei 8.30, când s-au apropiat cu V.Pricop de

automobil, intenționând să se deplaseze spre or.Moscova, Federația Rusă, au fost reținuți și

imobilizați de angajații de poliție, care s-au prezentat că sunt de la Direcția Antidrog, cât și

probele materiale ce au fost reținute de prima instanță - procesele-verbale de consemnare a

măsurilor speciale de investigații, de percheziție corporală, de recunoaștere a persoanei

după fotografie, de percheziție a automobilului de model „Audi A4”, raportul de expertiză

nr.3623 din 24.03.2015, informația de la BC„ EuroCreditBank” SA din 11.04.2016,

chitanța nr.165285 seria 102, certificatul de înmatriculare, cererea de primire a transferului

de la I.Curioglo de către C.Hîrcîială, cartea internațională de asigurare a automobilului.

În baza probatoriului cercetat, instanța de apel a considerat că prima instanță

întemaiat a apreciat ca veridice declarațiile lui R.Hîrcîială de la urmărirea penală,

înregistrate video, înregistrare care a fost examinată în ședința de judecată a instanței de

fond, precum și procesul-verbal de audiere a lui R.Hîrcîială în calitate de inculpat în

dosarul penal nr.1-239/15 (anexat la materialele cauzei) și potrivit cărora acesta arată la

I.Curioglo ca persoană care a organizat și a dirijat transportarea de către dânsul

(R.Hîrcîială) a drogurilor în Federația Rusă cu automobilul de model „Audi A4”, care îi

aparținea și în interiorul căruia era amenajat un ascunziș special pentru droguri, în care se

aflau 9,329 kg de hașiș și pe care el urma să le transporte în Federația Rusă, or, careva

dubii referitor la veridicitatea acestor declarații sau încălcarea procedurii de obținere a lor

nu au fost depistate în cauză.

În concluzie, instanța de apel a considerat că criticile cu privire la aprecierea

probelor efectuată de prima instanță exprimă opinia subiectivă a apelantului, care nu are

suport temeinic, iar argumentele inculpatului prin care pledează nevinovat, vin în

contradicție cu declarațiile lui R.Hîrcîială din care cu certitudine rezultă că fapta a fost

săvârșită de inculpatul I.Curioglo, indicând că anume acesta din urmă este acea persoană

3

care a organizat și a dirijat transportarea de către dânsul a drogurilor în Federația Rusă cu

automobilul de model „Audi A4”, care îi aparținea acestuia și în interiorul căruia era

amenajat un ascunziș special pentru droguri, în care se aflau 9,329 kg de hașiș și pe care el

urma să le transporte în Rusia, că I.Curioglo a achitat suma de 3800 euro pentru drogurile

ce urmau a fi transportate, efectuând un transfer pe numele tatălui său C.Hîrcîială, din care

300 euro a achitat pentru reparația automobilului, iar 3500 euro, la indicația lui I.Curioglo,

le-a transmis lui S.Stegărescu, care la rândul său i-a dat înapoi 500 euro pentru cheltuielile

de drum.

Subsidiar celor reținute supra, instanța de apel a respins și alegațiile apărării,

precum că nu pot fi acceptate declarațiile martorilor A.Savca, I.Bădilă, V.Dimineață,

R.Mîrleanu și Ig.Barbăscumpă, care au participat la instrumentarea cazului în calitate de

ofițeri de investigație, or, martorii indicați au fost audiați în conformitate cu art.90 alin.(3)

pct.4) Cod de procedură penală, care stipulează că, nu pot fi citați și audiați ca martori

judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul - cu privire

la circumstanțele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei a

atribuțiilor lor procesuale, cu excepția cazurilor de participare la reținere în flagrant delict,

de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor.

Lipsit de temei a considerat instanța de apel și argumentul apărării referitor la

neprezentarea de probe care să combată argumentul inculpatului referitor la faptul că

vocea din înregistrarea audio a convorbirilor telefonice interceptate nu ii aparțin, or, din

analiza minuțioasă a acestor interceptări instanța a constatat că, discuțiile purtate între

inculpat și celelalte persoane participante la comiterea infracțiunii au fost cifrate,

inculpatul, fiind conștient de fapta prejudiciabilă comisă, avea tendința de a se proteja de

consecințele care puteau surveni și respectiv discuțiile erau cifrate.

Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel a conchis că pedeapsa

stabilită de prima instanță a fost corect individualizată, la care s-a ținut cont de prevederile

art.6, 7, 61, 75, 76, 77, 84 Cod penal.

numele inculpatului I.Curioglo care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, indicând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, că probele examinate nu demonstrează vinovăția inculpatului, lipsește temeiul real

- fapta prejudiciabilă săvârșită și, respectiv, temeiul juridic de tragere a inculpatului

I.Curioglo la răspundere penală pentru infracțiunile incriminate; - incorect instanțele și-au

motivat soluțiile privind vinovăția inculpatului bazându-se pe declarațiile lui R.Hîrcîială,

deoarece acestea au fost citite în ședința de judecată dintr-o altă cauză penală, iar prin

faptul că acesta nu a fost audiat în cadrul procesului penal în cauza respectivă, inculpatului

i-a fost încălcat dreptul la apărare; - procesele-verbale de percheziție de ridicare a

obiectelor, de consemnare a convorbirilor telefonice și altele, nu demonstrează vina lui

I.Curioglo în cele incriminate; - vocea din înregistrarea audio a convorbirilor telefonice

interceptate nu îi aparține, iar partea acuzării nu a probat faptul dat; - nu s-a dat apreciere

locului comiterii faptelor descrise în rechizitoriu, precum și respectarea de către organul de

urmărire penală și instanța de judecată a competenței teritoriale stabilite conform Codului

penal și de procedură penală; - incorect instanțele nu au inclus inculpatului termenul de

arest pentru extrădare, care nu se include la calculul termenului total de arest, din care

motiv instanțele urmau să-i reducă termenul ca compensare a drepturilor încălcate, în

conformitate cu prevederile art.385 Cod de procedură penală.

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea

recursului ca neîntemeiat, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

4

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței

de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, ori nu sunt întrunite

elementele infracțiunii, susținând că probele examinate nu demonstrează vinovăția

inculpatului, lipsește temeiul real - fapta prejudiciabilă săvârșită și, respectiv, temeiul

juridic de atragere a inculpatului I.Curioglo la răspundere penală pentru infracțiunile

incriminate, invocându-se că instanțele și-au motivat soluțiile privind vinovăția

inculpatului bazându-se pe declarațiile inculpatului R.Hîrcîială, deoarece acestea au fost

citite în ședința de judecată dintr-o altă cauză penală, că procesele-verbale de percheziție

de ridicare a obiectelor, de consemnare a convorbirilor telefonice și altele, nu

demonstrează vina lui I.Curioglo, în cele incriminate, că vocea din înregistrarea audio a

convorbirilor telefonice interceptate nu îi aparține inculpatului.

Colegiul penal reține că, spre deosebire de apel, care are un efect devolutiv atât în

fapt, cât și în drept, sub toate aspectele cauzei, recursul împotriva hotărârii instanțelor de

apel manifestă un efect devolutiv numai în drept, repunând în examinare nu întreaga cauză,

ci numai problemele de drept, în baza motivelor stabilite expres în Cod. Instanța de recurs

nu verifică cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor în hotărârea contestată, în

procedura de recurs nu se invocă și nu se apreciază probe, precum și nu se poate pronunța

o hotărâre nouă dacă se agravează situația condamnatului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia solicită achitarea

inculpatului I.Curioglo pe învinuirile de care a fost recunoscut vinovat, în baza art.2171

alin.(4) lit.b), d) și 248 alin.(5) lit.d) Cod penal, considerând că acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, lipsind probe

certe ce ar confirma săvârșirea acestora de către I.Curioglo.

Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Instanța de recurs constată că, prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, martorii, a cercetat materialele administrate de

organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea

instanței că vinovăția lui I.Curioglo în săvârșirea infracțiunilor imputate a fost dovedită

integral.

Respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din

punct de vedere al pertinenței și concludenței, și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2171 alin.(4) lit.b), d) și 248 alin.(5) lit.d) Cod penal.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele au conchis că vinovăția inculpatului

se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi penale și cercetate

nemijlocit în instanțele de judecată și anume, prin declarațiile martorilor A.Savca, I.Bădilă,

R.Mîrleanu, V.Dimineață, R.Hîrcîială, cât și probele materiale, care sunt detaliat descrise

în hotărârile judecătorești, fiind pertinente și concludente, utile și veridice, coroborează

între ele și nu prezintă temei de îndoială.

Totodată, solicitarea avocatului invocată în recursul ordinar, precum că declarațiile

5

martorilor urmau a nu fi acceptate de instanțele de judecată, deoarece ultimii au

instrumentat cauza, circumstanță ce este contrară prevederilor art.90 alin.(3) Cod de

procedură penală, că incorect instanțele și-au întemeiat soluția pe declarațiile inculpatului

R.Hîrcîială citite dintr-o altă cauză penală, că procesele-verbale de percheziție, de ridicare

a obiectelor, de consemnare a convorbirilor telefonice interceptate, nu demostrează

comiterea de către I.Curioglo a infracțiunilor imputate, are la bază aceleași motive, care au

fost invocate în apel, sub aspectul reanalizării tuturor aspectelor de fond ale cauzei,

inclusiv probatoriul, astfel recurentul urmărind în realitate, o rejudecare a cauzei și o

reapreciere a probelor deja administrate, cu influențe asupra situațiilor faptice constatate de

cele două instanțe inferioare.

Mai mult, Colegiul penal sesizează că textul recursului declarat de avocat repetă

aproape în totalitate textul apelului ce ține de vinovăția inculpatului, argumentele expuse

de către recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinându-le în

ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură

penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, pe care

Colegiul penal și-o asumă în totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime alegațiile

instanței de apel (f.d.25-49 v.2), redate succint la pct.4 al prezentei decizii și consideră că o

expunere repetată asupra argumentelor recursului este inutilă, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în

cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1

din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de

Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse

atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe

inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).

Colegiul constată că în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale

infracțiunii imputate de art.2171 alin.(4) lit.b), d) Cod penal - punerea în circulație ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, prin procurarea, păstrarea, expedierea,

transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, săvârșite în scop de înstrăinare, precum și

înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, cu utilizarea

substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de un

grup criminal organizat.

Potrivit raportului de expertiză nr.3623 din 24.03.2015, substanța solidă-cleioasă de

culoare cafenie-închisă în formă de 95 brichete, în cantitate totală de 9,392 kg, depistată și

ridicată la 20.03.2015 în urma efectuării percheziției automobilului model „Audi A4”, n/î

XX, reprezintă hașiș, care se atribuie la substanțele narcotice, iar potrivit Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din

23.01.2006, reprezintă proporții deosebit de mari, de unde se desprinde că inculpatul

acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat, a realizat latura

obiectivă a infracțiunii respective.

Nejustificate sunt argumentele recurentului, privind încălcarea prevederilor art.90

alin.(3) Cod de procedură penală, deoarece ofițeri de investigație A.Savca, I.Bădilă,

R.Mîrleanu, V.Dimineață au fost audiați în strictă conformitate cu prevederile art.90 Cod

de procedură penală, declarațiile acestora se confirmă și coroborează integral atât cu

probele abținute în urma efectuării măsurilor speciale de investigații, precum și cu celelate

acte procesuale efectuate în cadrul procesului penal, care nu constituie măsuri speciale de

investigații (rapoarte de expertiză, corpuri delicte, parțial alte explicații). Or, martorii a

6

căror declarații au fost utilizate în calitate de probe, fac parte din grupul de ofițeri de

investigație format prin ordonanța procurorului, ei participând la reținerea infractorilor în

flagrant delict și, în cazul dat, audierea lor este posibilă.

Declarativ este și argumentul părții apărării cu privire la declarațiile lui R.Hîrcîială,

care au fost date citirii dintr-o altă cauză penală, dat fiind că atât în sistemul penal intern,

cât și în viziunea Curții de la Strasbourg, coparticipantul poate fi audiat în scopul ca

declarația sa să servească la aflarea adevărului, putând constitui temeiul de fapt probator al

hotărârii de condamnare pronunțată împotriva unui alt coparticipant. Aceasta, întrucât și

declarațiile coinculpatului pot servi la pronunțarea hotărârii, dacă se coroborează cu

ansamblul probelor administrate în cauză (cauza Barbera ș.a. contra Spaniei, hotărârea din

06.12.1988).

La fel, reieșind din materialul probator enunțat supra, instanțele de fond efectuând o

verificare completă și obiectivă a probelor administrate la dosar, apreciindu-le la justa

valoare, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în

ansamblu - din punct de vedere al colaborării lor, corect au statuat și asupra concluziei de

vinovăție a lui I.Curioglo pe capătul de acuzare în comiterea infracțiunii de tentativă de

contrabandă. Însă, atât prima instanță, cât și instanța de apel, neîntemeiat au concluzionat

că acțiunile lui I.Curioglo urmează a fi calificate în baza art.27, 46, 248 alin.(5) lit.d) Cod

penal - tentativa de contrabandă, adică de trecere peste frontiera vamală a R.Moldova a

substanțelor narcotice, tăinuindu-le de controlul vamal, prin ascundere în locuri special

pregătite sau adaptate în acest scop, săvârșită de un grup criminal organizat, în proporții

deosebit de mari, dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a

produs efectul, prin ce faptei stabilite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În acest sens Colegiul penal atestă că, se consideră calificare a infracțiunii, potrivit

art.113 alin.(1) Cod penal, determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Din punct de vedere tehnico-legislativ, art.248 Cod penal este format din cinci

variante-tip de infracțiuni și o variantă agravantă de infracțiune.

Contrabanda în a doua variantă-tip (prevăzută la alin.(2) art.248 Cod penal)

reprezintă trecerea peste frontiera vamală a R.Moldova a substanțelor narcotice,

psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a

deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă, eludându-se controlul vamal ori

tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori

cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin

nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de

trecere a frontierei.

Contrabanda în a cincea variantă-tip (prevăzută la lit.d) alin.(5) art.248 Cod penal)

constă în trecerea peste frontiera vamală a R.Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor

valori în proporții deosebit de mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el,

prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea

frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare

sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a

frontierei.

Infracțiunea prevăzută la lit.d) alin.(5) art.248 Cod penal este complementară numai

cu prevederea de la art.248 alin.(1) Cod penal, nu și cu prevederile de la alin.(2)-(4) al

aceleiași norme, deferințiindu-se prin obiectul material (imaterial) al infracțiunii, care la

alin.(1) îl reprezintă mărfurile, obiectele sau alte valori (cu excepția celor menționate la

alin.(2)-(4)), dacă valoarea acestora se exprimă în proporții deosebit de mari, care se

evaluează în baza art.126 alin.(1) Cod penal. Pe când obiectul material (imaterial) al

infracțiunii prevăzute la alin.(2) art.248 Cod penal îl reprezintă în mod alternativ: a)

substanțele narcotice; b) substanțele psihotrope; c) substanțele cu efecte puternice; d)

7

substanțele toxice; e) substanțele otrăvitoare; f) substanțele radioactive; g) substanțele

explozive; h) deșeurile nocive; i) produsele cu destinație dublă, pentru care nu contează

nici valoarea exprimată în bani a acestora, nici cantitatea (proporțiile, numărul) lor.

Prin urmare, Colegiul constată că pe episodul în cauză, atât organul de urmărire

penală, cât și instanțele de fond, incorect au calificat acțiunile inculpatului în baza art.27,

46, 248 alin.(5) lit.d) Cod penal, pe când alin.(2) al normei date, prevede răspunderea

penală pentru trecerea peste frontiera vamală a R.Moldova a substanțelor narcotice

indiferent de proporțiile lor.

Astfel, acțiunile lui I.Curioglo urmează corect a fi încadrate în prevederile art.27,

46, 248 alin.(2) Cod penal, ca tentativă de contrabandă, adică de trecere peste frontiera

vamală a R.Moldova a substanțelor narcotice, tăinuindu-le de controlul vamal, prin

ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, săvârșită de un grup

criminal organizat, în proporții deosebit de mari, dacă, din cauze independente de voința

făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

În circumstanțele date, Colegiul consideră că recursul ordinar declarat de avocatul

L.Dudulica în numele inculpatului și inculpat urmează a fi admis, cu casarea parțială a

sentinței și deciziei instanței de apel, în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului

I.Curioglo în baza art.27, 46, 248 alin.(5) lit.d) Cod penal și stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri.

La stabilirea pedepsei, Colegiul i-a în considerație prevederile stipulate în art.61, 75

Cod penal și, ținând cont de gravitatea faptei săvârșite de I.Curioglo, de persoana acestuia,

de scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de cumulul circumstanțelor atenuante stabilite pe

către instanțele de fond și lipsa celor agravante, și consideră că corijarea și reeducarea

acestuia poate avea loc doar cu izolare de societate.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs admite recursul, casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

În acest context, recursul ordinar declarat de către avocat și inculpat se va admite,

cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel în partea încadrării juridice a

faptei în baza art.27, 46, 248 alin.(5) lit.d) Cod penal, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, iar în rest, dispozițiile hotărârilor contestate se vor menține.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Dudulica Liubomir în numele

inculpatului și inculpatul Curioglo Ion, casează parțial sentința Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău din 29 noiembrie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 iunie 2017, în partea condamnării lui Curioglo Ion în baza art.27, 46, 248

alin.(5) lit.d) Cod penal, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, după

cum urmează:

Curioglo Ion se recunoaște vinovat și se condamnă în baza art.27, 46, 248 alin.(2)

Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

Se menține condamnarea lui Curioglo Ion în baza art.2171 alin.(4) lit.b), d) Cod

penal la 9 (nouă) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate în

domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i se stabilește pedeapsa definitivă de 9 (nouă) ani și 3 (trei)

luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

8

exercita o anumită activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de

5 (cinci) ani.

Termenul executării pedepsei lui Curioglo Ion urmează a fi calculat din 17 iulie

2018, cu deducerea din termenul pedepsei stabilite a duratei pedepsei executate de el de la

18 august 2015 până la 16 iulie 2018, inclusiv.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate, se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 15 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

9