1ra-1235/18 — art.190 alin.2 lit.b. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.2 lit.b. c CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.8 CPP
1ra-1235/18 — art.190 alin.2 lit.b. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1235/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
04 iulie 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Nicolae Gordilă,
judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 28 decembrie
2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2018,
declarat de avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului și inculpatul
Zgherea Aurel.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 11.08.2016 - 28.12.2017;
Instanța de apel: 31.01.2018 - 07.03.2018;
Instanța de recurs: 28.05.2018 - 04.07.2018.
c o n s t a t ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 28 decembrie 2017,
Zgherea Aurel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.b),
c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții ce țin de administrarea
bunurilor și mijloacelor financiare pe un termen de 3 ani.
Acțiunea civilă a fost admisă, s-a dispus încasarea de la Zgherea Aurel în
beneficiul lui Fiodorova (Burca) Marina a prejudiciului material în sumă de 2300
lei.
Prima instanță a constatat că Zgherea Aurel, la 21 martie 2013, având
drept scop însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, în urma unei înțelegeri
prealabile cu Botnari Petru (condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica,
mun.Chișinău din 21.07.2016), au convins-o pe Burca Marina să se deplaseze la
CC „Jumbo” din bd.Decebal 23/1, mun.Chișinău, la o reprezentanță a SA
„Orange” pentru ca ultima să procure în rate un laptop de model „Asus-50IA” și un
modem pentru internet, iar creditul să fie achitat de către el, fapt pe care ultima l-a
acceptat.
Ulterior, după ce Burca Marina, aflându-se în CC „Jumbo” din bd. Decebal
23/1, mun. Chișinău, a semnat contractul și a primit laptopul de model „Asus-
50IA” și un modem pentru internet, ieșind din centrul comercial, Zgherea Aurel și
Botnari Petru, sub pretextul de a achita în continuare ratele, au primit de la Burca
Marina laptopul de model „Asus-50IA” și, fără a-și onora obligațiunile, l-au
însușit, cauzându-i ultimei un prejudiciu material în proporții considerabile, în
sumă de 4600 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul T.Tampei în numele
1
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de
achitare, pe motiv că inculpatul nu a comis fapta ce i se incriminează; - incorect în
acțiunile lui s-a reținut semnul calificativ ,,de două persoane”, de rând ce
învinuirea i-a fost înaintată doar lui, fără a fi stabilite acțiunile comise de cea de-a
doua persoană; - instanța incorect a reținut că inculpatul ar fi profitat de încrederea
părții vătămate și i-a creat o falsă reprezentare a realității, că a dus-o în eroare și i-a
propus să semneze contractul și să procure în rate laptopul și un modem pentru
internet, la caz lispind careva probe ce ar confirma faptul dat; - instanța nu a
dovedit care au fost acțiunile de înșelăciune comise de inculpat, de rând ce
reprezentantul companiei „Orange” a explicat părții vătămate obligațiile care
trebuie să și le onoreze; - nu a fost stabilit cert locul și timpul comiterii faptei, de
rând ce partea vătămată a declarat că laptopul a fost procurat pe bd.Ștefan cel Mare
cu 2 sau 3 ani în urmă; - instanța și-a întemeiat soluția doar pe declarațiile părții
vătămate, fără a da apreciere probelor materiale din care rezultă că contractul a fost
semnat de partea vatamată, aceasta a primit laptopul, iar notificările demonstrează
că anume dânsa a achitat bunurile și serviciile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie
2018, apelul declarat de către avocatul T.Tampei a fost respins, ca nefondat.
Instanța de apel a constatat că prima instanță, în cadrul cercetărilor
judecătorești, minuțios și sub toate aspectele a examinat probele administrate în
cauză și, în baza unei analize și aprecieri ample a acestora, just a ajuns la concluzia
că s-a constatat existența faptei infracțiunii imputate lui A.Zgherea, iar vinovăția
acestuia a fost dovedită prin totalitatea de probe acumulate la cauză, și anume -
declarațiile părții vătămate M.Fiodorova (Burca), care a declarat că fiind împreună
cu sora sa în regiunea magazinul „Gemenii”, de ele s-a apropiat A.Zgherea și o
persoană pe nume „Petru”, care le-au propus calculatoare și acces liber la internet,
în condiții în care primele 2 luni nu achită nimic, ulterior, timp de un an și jumătate
în fiecare lună - câte o sută de lei. A.Zgherea a luat pașaportul surorii sale, a intrat
în magazinul „Orange”, unde doamna de la ghișeu a indicat într-un formular toate
datele surorii sale, întocmind și un contract, după care le-a spus că calculatoarele
urmează să le ia din oficiul lor de la Botanica. „Petru” i-a cerut pașaportul ei, l-a
xeroxat, ulterior cu toții au urcat într-un automobil și împreună au mers spre
Botanica la un magazin, s-au parcat la etajul 3, unde le-a fost adus un calculator
împachetat. „Petru” a achitat 1200 lei și a luat calculatorul, apoi au ieșit afară,
A.Zgherea și Petru i-au adus calculatorul și l-au pus în portbagajul mașinii, unde se
mai aflau 6 calculatoare și au plecat. După ce aceștia au plecat, dânsa a rămas cu
modemul în mână și cu pachetul de la „Orange” în care se afla contractul. Peste
ceva timp, a fost somată de „Orange” și a achitat suma de 4600 lei pentru
calculator, din care 1400 lei i-a primit de la „Petru”; - declarațiile martorului
T.Burca, care sunt similare cu ale părții vătămate și actele cauzei - copia
permisului de conducere pe numele lui A.Zgherea, contractul de prestare servicii
publice de comunicații electronice mobile celulare încheiat între ÎM „Orange
Modlova” și M.Burca, anexa la contractul dat, din care urmează că obiectul
procurării este notebook-ul „Asus-X501A”, anexa la contractul prestare servicii
publice de comunicații electronice mobile celulare, din care urmează că obiectul
procurării este modemu-l „ZTE MF 190 new 7.2 Mbps modem), bon de primire-
predare, din care urmează că M.Burca a primit laptopul „Asus-X501A” și 7.2
2
Mbps modem”, notificarea expediată în adresa lui M.Burca și bonurile de plată, ce
confirmă achitarea laptopului și serviciilor de către ultima, care apreciate cu
respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - al coroborării
lor, confirmă comiterea de către inculpat a infracțiunii de escrocherie, acțiunile lui
corect fiind încadrate în prevederile art.190 alin.(2) lit.b), c) Cod penal.
Concomitent celor reținute supra, instanța de apel a considerat neîntemeiate
argumentele apărării invocate în apel, precum că inculpatul nu a comis infracțiunea
incriminată, pe când probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, demonstrează
pe deplin vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de care a fost recunoscut
vinovat.
La fel, instanța de apel a conchis că atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă
a infracțiunii incriminate a fost realizată de către A.Zgherea, deoarece dânsul a
profitat de starea de necunoaștere a părții vătămate, prin crearea unei false
reprezentări a realității, fără a avea intenția de a achita pentru calculator, a dus în
eroare partea vătămată, i-a propus ultimei să semneze contractul pentru a procura
în rate un laptop de model „Asus-501 A” și fără a-și onora obligațiunile l-a însușit,
părăsind locul faptei, prin ce a cauzat părții vătămate un prejudiciu considerabil,
ceea ce denotă că încă la momentul intrării în stăpânire asupra bunului, inculpatul a
urmărit scopul de a-l însuși, neavând intenția de a-și onora obligațiunile asumate
inițial.
Instanța de apel a respins argumentul apărării referitor la faptul că nu a fost
probată existența circumstanței agravante „de două sau mai multe persoane”,
deoarece această circumstanță și-a găsit confirmare în cadrul cercetării
judecătorești și anume, din declarațiile părții vătămate M.Fiodorova (Burca), ale
martorului T.Burca, în baza cărora s-a constatat că la executarea laturii obiective
au participat ambii inculpați, fiind coautori, iar lipsa sau prezența înțelegerii
prealabile nu influențează la calificare.
Instanța de apel a constatat că și-a găsit confirmare și circumstanța
agravantă „cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, deoarece în cadrul
cercetării judecătorești, partea vătămată a indicat că prejudiciul cauzat prin
infracțiune de către inculpat în mărime de 4600 lei, este considerabil, reieșind din
starea financiară a acesteia, care nu este angajată în câmpul muncii, având la
întreținere un copil minor.
Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul
T.Tampei în numele inculpatului și inculpatul, care, fără a invoca vreun temei de
drept, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, indicând că
instanțele de judecată nu au dat o apreciere obiectivă probelor administrate și
prezentate în cauză cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală,
astfel, referindu-se la circumstanțele de fapt ale cauzei, invocând repetat aceleași
motive cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărâri.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul T.Tampei în numele inculpatului și inculpat, în raport cu materialele
dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în
referință, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, Colegiul
penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
3
pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanța de
fond și de apel în cazurile stipulate în acest articol.
Astfel, în recursul declarat, recurenții nu au invocat vreun temei prevăzut de
art.427 Cod de procedură penală, dar din conținutul acestuia se conchide că aceștia
solicită achitarea, pe motiv că fapta lui A.Zgherea nu întrunește elementele
infracțiunii, temei prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care
stipulează că, instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în
cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei
nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare
de drept invocată de către recurenți.
La acest capitol, instanța de recurs atestă că, sub aspectul situației de
,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs
condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește
latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate
legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu
respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-au dat o
apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt
și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui A.Zgherea în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, încadrarea
juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.
Concluzia cu privire la vinovăția inculpatului, instanțele de fond și-au
întemeiat-o pe declarațiile părții vătămate M.Fiodorova (Burca), a martorului
T.Burca, cât și actele cauzei, care sunt amănunțit descrise atât în sentința primei
instanțe (f.d.157-160), cât și în decizia instanței de apel (f.d.187-195 v.2), și aceste
probe nu trezesc careva dubii.
Instanța de apel, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de
judecată, a verificat probele administrate la dosar (f.d.182-185 v.2), dându-le o
apreciere justă din punct de vedere al pertinenței și concludenței, în urma căreia
just a ajuns la concluzia privind încadrarea corectă a faptei săvârșite de inculpat,
fiindcă starea de fapt și de drept stabilită concordă cu circumstanțele constatate și
probele administrate în cadrul examinării cauzei.
Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale
infracțiunii, inclusiv vinovăția lui A.Zgherea, după cum rezultă din sentința primei
instanțe și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de
fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente,
administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu
prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.
Argumentul pe care îl invocă recurenții, precum că instanțele incorect au
reținut în învinuirea lui A.Zgherea semnul calificativ lit.b) - escrocheria săvârșită
de două persoane, este neîntemeiat, deoarece se combate prin declarațiile părții
vătămate M.Fiodorova (Burca), a martorului T.Burca, și actele cauzei, care în
coroborare una cu alta, duc la concluzia că A.Zgherea a acționat împreună cu
4
P.Botnari, care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău
din 21.07.2016 pentru aceeași faptă săvârșită ,,în urma unei înțelegeri prealabile cu
o persoană în privința căruia materialele au fost disjunse într-o procedură
separată”, adică cu A.Zgherea, cu care au întocmit planul de dobândire prin
înșelăciune a laptopului de la partea vătămată, ceea ce demonstrează intenția
directă a ambilor a scopului de cupiditate. Mai mult, instanța de apel s-a pronunțat
destul de motivat și detaliat asupra acestor argumente, nefiind necesară reluarea ori
completarea acestora deja expusă în decizia recurată, soluție descrisă și la pct.4 al
prezentei decizii.
Prin urmare, fapta inculpatului A.Zgherea, care la 21.03.2013, în baza
aceleiași rezoluții infracționale și împreună cu P.Botnari, care a fost condamnat
prin sentința din 21.07.2016, au dobândit ilicit bunul de la partea vatămată,
întrunește elementele infracțiunii de escrocherie, prevăzute de art.190 alin.(2) Cod
penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii de
escrocherie s-a realizat prin acțiunea de luare a bunului - laptopului. Urmarea
imediată a constat în trecerea bunului din stapânirea părții vătămate în stăpânirea
inculpaților. Legătura de cauzalitate rezultă din acțiunea de dobândire ilicită a
bunului desfăsurată de către A.Zgherea și P.Botnari.
Având în vedere că fapta a fost savârșită de către aceștia prin înțelegere
prealabilă, corect a fost reținută agravanta lit.b) alin.(2) art.190 Cod penal,
deoarece ambii, de la bun început, au colaborat pentru realizarea scopului propus,
de dobândire a bunului și nu intenționa să-și îndeplinească angajamentul asumat.
Astfel, argumentul părții apărării, precum că acțiunile inculpatului urmau a fi
calificate drept complicitate la însușirea bunului părții vătămate, este lipsit de
temei. Mai mult, pentru a exista complicitate și pentru ca o persoană să fie
considerată complice, persoana nu realizează fapta în mod nemijlocit, ci sprijină,
ajută realizarea acesteia de către autor, care efectuează acte de executare ce
realizează în mod nemijlocit materialitatea faptei, fapt ce la caz nu a avut loc,
deoarece ambii inculpați odată cu materialitatea faptei, au acționat ca coautori.
Astfel, Colegiul penal reține că solicitările recurenților privind achitarea lui
A.Zgherea, nu au suport probatoriu și contravin elementelor de fapt, dobândite în
în cauză, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta în comiterea infracțiunii
imputate, este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare
a dreptului său la apărare.
Concomitent, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel
cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele
adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură
penală, iar temei pentru casarea acesteia lipsesc.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În acest context, Colegiul penal constată că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar declarat de avocatul T.Tampei în numele inculpatului
5
și inculpat, și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea lui, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tampei
Tatiana în numele inculpatului Zgherea Aurel și inculpat, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2018, în cauza penală în
privința lui Zgherea Aurel, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 august 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
6