1ra-1057/18 — art.264 alin.1 CP

1ra-1057/18 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1057/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018, declarat

de avocatul Luca Alexandru în numele părților vătămate Mustafenco Nina și

Mustafenco Viorel în cauza penală în privința lui

Prodan Gutiera.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Prodan Gutiera a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.264 alin.(1)

Cod penal la amendă în mărime de 490 unități convenționale, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Prodan Gutiera în

beneficiul părții vătămate Mustafenco Viorel a prejudiciului material în sumă de

2411,56 lei, iar în beneficiul lui Mustafenco Nina a prejudiciul material în sumă de

4195,26 lei și a prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, în rest aceasta a fost

respinsă, ca nefondată.

de procedură penală, a constatat că Prodan Gutiera, la 02 aprilie 2017, aproximativ

la orele 0445, conducând mijlocul de transport de model „Audi Q7”, cu n/î xx, fiind

trează, cu permis de conducere de categoria „B”, valabil pentru categoria mijlocului

de transport pe care-1 ghida, se deplasa în mun.Chișinău pe str.M.Eminescu din

direcția str.Bernardazzi spre str.Șciusev, ajungând în apropierea intersecției

str.Mihai Eminescu cu str.M.Kogălniceanu, unde la semafor funcționa semnalul

galben intermitent, aflându-se în perimetrul de acțiune al indicatorului rutier 2.1,

anexa nr.3 din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivi căruia conducătorul trebuie

să cedeze trecerea vehiculelor care se apropie de intersecție pe drumul ce urmează a

fi intersectat, iar în caz de necesitate, el trebuie să oprească la marcajul 1.13, iar în

lipsa acestuia - înaintea intersecției. Astfel, conducătorul mijlocului de transport nu

a ținut permanent seama de împrejurări, de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care

trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în

siguranță, determinarea benzii de circulație și modului de conducere a vehiculului,

nu a apreciat corect situația rutieră reală pe drum în care se afla vehiculul în

momentul respectiv, prin ce a încălat pct.3, pct.45 subpunct.1), 2) din

Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit cărora „Participanții la trafic sunt obligați

să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,

1

semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului

Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic,

să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației

care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”, „

Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția: h) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă, situațiile periculoase: c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii: d) situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, respectiv și cerințele

art.22 alin.(4) din Legea nr.131-XVI din 07.06.2007, privind siguranța traficului

rutier, potrivit căruia „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un

comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze

siguranța unor alți participanți la trafic’’ și, manifestând neglijență în circumstanțele

sus expuse, nu a reacționat adecvat, nu a luat în considerație starea de lucruri în

traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva

accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, nu a adaptat o conduită corespunzătoare condițiilor de drum care i-ar

garanta securitatea circulației, s-a angajat în traversarea intersecției fără să cedeze

trecerea vehiculelor ce se apropiau de intersecție pe drumul cu prioritate, prin ce a

încălcat și cerințele pct.59.2) din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevăd că

„la intersecția drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului

care se deplasează pe drumul fără prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce

se apropie de intersecție pe drumul cu prioritate” și, ca urmare, a comis tamponarea

automobilului de model „Dacia Logan”, cu n/î xx, în care se aflau pasagerii

Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, condus de către Harabari Vasile, ce se

deplasa pe drumul cu prioritate de pe str.M.Kogălniceanu, din stânga spre dreapta

relativ sensului de deplasare al automobilului de model „Audi Q7” cu xx.

În rezultatul impactului, pasagerei Mustafenco Nina i-au fost cauzate,

conform concluziei raportului de expertiză judiciară nr.987/D din 15.05.2017,

vătămare corporală medie sub formă de fractura osului pubis și ischiatic pe stânga,

contuzia țesuturilor moi manifestată prin edem al bazinului și șoldului pe dreapta,

excoriații a țesuturilor moi la nivelul feței, iar pasagerului Mustafenco Viorel i-au

fost cauzate, conform concluziei raportului de expertiză judiciară nr.988/D din

08.05.2017, vătămare corporală ușoară sub formă de plăgi tăiate la nivelul umărului

drept cu extindere pe torace, excoriații la nivelul feței și mâina stânga, echimoze la

nivelul ambelor genunchi.

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui G.Prodan

să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, precum

să fie dispusă încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului cu titlu de

cheltuieli judiciare suma de 927 lei, pentru efectuarea rapoartelor de expertiză, iar

corpurile delicte – automobilul de model de model „Audi Q7”, cu n/î xx și

automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î xx să fie restituite proprietarilor, pe

motiv că instanța incorect a aplicat inculpatei o sancțiune pecuniară în mărime de

2

490 unități convenționale, ce vine în contradicție cu prevederile art.64 alin.(3) Cod

penal, care nu poate fi mai mică de 500 unități convenționale; - instanța nu s-a expus

asupra cererii procurorului privind încasarea din contul inculpatei în beneficiul

statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 927 lei, pentru efectuarea rapoartelor

de expertiză, precum nu s-a expus și nici asupra corpurilor delicte – automobilele

implicate în accidentul rutier, care urmau a fi restituite proprietarilor;

- avocatul A.Luca în numele părților vătămate N.Mustafenco și

V.Mustafenco, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea aplicării pedepsei

și laturii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie aplicată

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani, iar acțiunea civilă să fie admisă integral, pe motiv că instanța

incorect a admis cererea inculpatei de a fi examinată cauza pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, de rând ce aceasta urma a fi respinsă din

motiv că inculpata indică la vinovăția altei persoane; - incorect instanța nu a dispus

aplicarea pedepsei complementare, pe când din circumstanțele cauzei reiese că

inculpata la săvârșirea infracțiunii a comis un număr semnificativ de încălcări grave

a Regumanetului circulației rutiere, ce denotă că dânsa, în calitatea sa de conducător

al unității de transport, prezintă pericol pentru societate, ceea ce impune necesitatea

privării de permisul de conducere, pentru a preveni comiterea unor noi fapte

similare; - soluționând acțiunea civilă, instanța nu s-a expus pe marginea

cheltuielilor de judecată suportate de ambele părți și a prejudiciului moral solicitat

de V.Mustafenco, precum și incorect a fost diminuat cuantumul prejudiciului moral

suportat de N.Mustafenco, care o perioadă de trei luni a fost în imposibilitate de a se

deplasa de sine stătător, ceea ce justifică cuantumul prejudiciului moral solicitat; -

faptul că părții vătămate V.Mustafenco i-a fost cauzat un prejudiciu moral rezultă

din faptul că acestuia, la fel, i-au fost cauzate multiple leziuni corporale, fiindu-i

acordat tratament medical, astfel că i-au fost cauzate suferințe fizice, că a ratat

zborul în Italia.

2018, au fost admise apelurile declarate de procuror și de avocatul A.Luca în

numele părților vătămate N.Mustafenco și V.Mustafenco, casată parțial sentința în

partea stabilirii pedepsei și a acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit de prima instanță, prin care lui Prodan Gutiera, recunoscută

vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal i-a fost

aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Acțiunea civilă înaintată de avocat în numele părții vătămate Mustafenco

Nina a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Prodan Gutiera în

beneficiului lui Mustafenco Nina a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei, în

rest cerințele au fost respinse.

Acțiunea civilă înaintată de avocat în numele părții vătămate Mustafenco

Viorel a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Prodan Gutiera în

beneficiul lui Mustafenco Viorel a prejudiciului moral în sumă de 2000 lei și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, în rest cerințele au fost respinse.

Cheltuielile judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză în mărime de

927 lei, au fost trecute în contul statului. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a conchis că, starea de fapt reținută și de drept apreciată de

prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate la caz,

acestea analizate în ansamblu potrivit art.101 Cod de procedură penală justifică

3

încadrarea corectă a acțiunilor inculpatei și demonstrează cu certitudine vinovăția

acesteia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, care

rezultă însăși din declarațiile inculpatei G.Prodan, a părților vătămate N.Mustafenco,

V.Mustafenco, reprezentantului părților vătămate, SREL „Acord Eurotrans”,

D.Russu, a martorilor A.Viziru, V.Conovali și probele scrise - procesele-verbale de

cercetare a locului accidentului rutier din 02.04.2017, de examinare a automobilelor

de model „Audi Q7”, cu xx din 02.04.2017 și „ Dacia Logan”, cu n/î xx din

02.04.2017, rapoartele de expertiză medico-legală nr.987/D și 988/D din 15.05.2017

și 08.05.2017.

Totodată, instanța de apel, reținând că din conținutul cererilor de apel

înaintate, apelanții critică hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării

pedepsei penale și în latura civilă, respectiv verificând sub aspectul vizat legalitatea

individualizării pedepsei penale în privința lui G.Prodan, a concluzionat că prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și la

stabilirea categoriei pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana vinovatei, de circumstanțele ce atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acesteia, precum și de scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării ei, doar că la stabilirea mărimii

amenzii nu a ținut cont de prevederile art.64 alin.(3) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului,

prin prisma scopului pedepsei penale, ținând cont că infracțiunea comisă face parte

din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatei, de circumstanțele

atenuante – recunoașterea vinei, căința sinceră și lipsa celor agravante, a considerat

de a-i aplica o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, considerând că această categorie și mărime de pedeapsă va asigura

atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatei,

având în vedere că aceasta a încălcat regulile de securitate a circulației care a

precedat producerea urmărilor prejudiciabile.

Concomitent, instanța de apel a respins solicitarea avocatului în interesele

părților vătămate, cât și a procurorului, invocată în instanța de apel, de a fi aplicată

inculpatei pedeapsa complementară, deoarece norma de drept incriminată acesteia

prevede expres că pedeapsa complementară în formă de privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport, este posibilă de a fi aplicată doar în cazul când este

aplicată pedeapsa principală cu închisoare, pe când lui G.Prodan i-a fost aplicată

pedeapsa sub formă de amendă.

De asemenea, instanța de apel a respins și solicitarea părții acuzării de a fi

încasate de la inculpată cheltuielile de judecată în mărime de 927 lei, pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză, deoarece partea acuzării nu a înaintat de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești cerere de

chemare în judecată, potrivit prevederilor art.221 alin.(4) Cod penal, iar reieșind din

dispozițiile art.143 alin.(1) pct.2), 6), alin.(2), 227 Cod de procedură penală, aceste

cheltuieli nu pot fi dispuse spre încasare de la G.Prodan, acestea urmând a fi

compensate din contul mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de a dispune trecerea

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză în mărime de 927

lei în contul statului, deoarece anume statului îi revine obligațiunea de drept de a

asigura și acoperi cheltuielile legate de investigarea și judecarea cauzelor penale.

Referitor la latura civilă ce este contestată de avocat în numele părților

4

vătămate, instanța de apel, verificând soluția primei instanțe, a considerat că instanța

just a admis acțiunea civilă în partea reparării prejudiciului material pentru

efectuarea tratamentului necesar în sumă de 2411,56 lei în privința lui V.Mustafenco

și în sumă de 4195,26 lei în privința lui N.Mustafenco, sume ce sunt confirmate

prin bonuri de plată.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei instanțe și cu

privire la repararea prejudiciului moral în privința lui N.Mustafenco, deoarece

aceasta, ca urmare a acțiunilor ilegale ale inculpatei, a suportat suferințe fizice și

psihice, fiindu-i cauzate vătămări corporale medii, prin urmare i-a fost cauzat un

prejudiciu moral, cuantumul căruia a fost apreciat corect de către prima instanță la

suma de 10 000 lei, sumă care este capabilă să remedieze suferințele psihice

suportate de partea vătămată, N.Mustafenco.

Subsidiar, instanța de apel a conchis că incorect prima instanță a respins

cerința părții vătămate N.Mustafenco privind încasarea cheltuielilor de judecată

pentru asistență juridică, de rând ce acestea au fost jusificate prin probe și anume,

bonurile de plată seria PL nr.200054/78 din 29.05.2017, seria PL nr.200177/12 din

29.01.2018, seria PL nr.200176/11 din 29.01.2018, din care rezultă că pentru

asistență juridică N.Mustafenco a achitat suma de 4000 lei, iar V.Mustafenco a

achitat suma de 1000 lei, astfel pe motivul dat instanța a conchis de a admite cerința

părții vătămate în partea încasării cheltuielilor de judecată.

Referitor la acțiunea civilă a părții vătămate V.Mustafenco, în partea încasării

prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, instanța de apel a considerat justificată

parțial solicitarea acestuia, deoarece a suportat dureri fizice, fapt constatat prin

raportul de expertiză judiciară nr.988/D din 08.05.2017, astfel a conchis că pentru

suferințele suportate de acesta pentru vătămările corporale ușoare, suma de 2000 lei,

va fi capabilă să remedieze suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată.

Ținând cont de prevederile art.162 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța

de apel a conchis că corpurile delicte și anume, automobilul de model „Audi Q7”

cu n/î C PG 303, cât și automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î K VS 060,

urmează a fi restituite proprietarilor.

A.Luca în numele părților vătămate N.Mustafenco și V.Mustafenco care, invocând

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel nu s-a

expus asupra argumentului său invocat în apel referitor la individualizarea pedepsei,

prin care a enunțat că inculpata nejustificat a beneficiat de reducerea pedepsei în

baza art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, deoarece nu și-a recunoscut vina,

fiindcă în declarațiile sale indică la vina unui alt șofer în producerea impactului,

astfel că instanța în temeiul art.383 Cod de procedură penală, printr-o încheiere

motivată urma să reia judecarea cauzei în procedură generală; - incorect instanțele

au reținut la individualizarea pedepsei căința sinceră a inculpatei, de rând ce ultima

nu și-a cerut scuze de la părțile vătămate pentru suferințele cauzate, nu a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, solicitând ca acțiunea civilă să fie soluționată în

ordinea procedurii civile, ceea ce dă dovadă că aceasta nu a conștientizat gravitatea

faptelor comise; - partea descriptivă a deciziei instanței de apel în ce privește

soluționarea acțiunii civile a părților vătămate, este una neclară și vine în

contradicție cu cea dispozitivă, deoarece instanța a casat sentința în partea

soluționării acțiunii civile, dar nu a indicat pe marginea căror capete ale pretențiilor

5

din acțiunea civilă urmează a fi casată, deși a admis doar parțial acțiunea civilă în

partea încasării cheltuielilor de judecată și a prejudiciului moral în sumă de 2000 lei

în privința lui V.Mustafenco, în rest acțiunea civilă a fost respinsă; - deși instanța a

admis parțial solicitarea apărării de a încasa cheltuielile judiciare în beneficiul lui

V.Mustafenco în sumă de 1000 lei, nu a motivat soluția de ce nu urmează a fi

încasată și suma de 3000 lei pentru acordarea asistenței juridice în prima instanță; -

nemotivat și deminuat este cuantumul prejudiciului moral solicitat de către părțile

vătămate, în coraport cu suferițele fizice și psihice suportate; - examinarea cauzei în

apel a derulat cu încălcarea prevederilor art.19 Cod de procedură penală și art.6§1

CEDO, ce garantează accesul liber la justiție și la un proces echitabil.

invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis, casată parțial

decizia instanței de apel, în latura civilă, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, aceasta nu curpinde motivele pe care se întemeiază

soluția și sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, fiind obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel numai în cazurile prevăzute de această normă legală.

Conform textului recursului, rezultă că autorul acestuia este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatei G.Prodan și critică hotărârile instanțelor de fond referitor la

faptul că instanțele incorect au dedus că inculpata poate beneficia de avantajele

procedurii prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală, dat fiind că nu a

recunoscut în întregime, ci doar parțial, fapta comisă, pe când legiuitorul a

condiționat judecata pe baza probelor administrate în cadrul procedurii pre-judiciare

prin recunoașterea de către inculpat în totalitate a faptelor incriminate, pentru

săvârșirea cărora a fost deferit justiției.

Sub aspectul vizat Colegiul penal reține că, procedura simplificată a judecării

cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă

de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledorie de vinovăție și poate fi

aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) cererea inculpatului

să intervină până la începerea cercetării judecătorești în prima instanță; 2) cererea

inculpatului trebuie să conțină mențiune privind recunoașterea totală și

necondiționată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu care a fost diferit justiției

și renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe; 3) probele administrate

în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să permită stabilirea unei

pedepse.

Examinarea cauzei penale în procedură simplificată este un instrument care

oferă importantul avantaj al soluționării cu celeritate a cauzelor penale, atunci când

6

inculpatul recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, iar

instanța dispune de suficiente probe care ar permite stabilirea vinovăției.

Prin urmare, este lipsit de temei afirmația recurentului că incorect s-a dispus

examinarea acesteia în procedura art.3641 Cod de procedură penală și pronunțarea

unei hotărâri de condamnare în privința lui G.Prodan, care a beneficiat de reducerea

pedepsei în urma acestei proceduri, deoarece prin încheierea protocolară din

04.12.2017, instanța a admis cererea inculpatei de a fi examinată cauza în procedură

simplificată, pe motiv că inculpata își recunoaște faptele indicate în rechizitoriu, nu

solicită administrarea de noi probe, iar din probele administrate rezultă faptele

inculpatei, acestea fiind stabilite, fiind suficiente date cu privire la persoana ei

pentru stabilirea pedepsei. La fel, fiind audiată în cadrul ședinței de judecată,

inculpata G.Prodan a recunoscut integral vina, s-a căit sinter de cele comise, fiind de

acord cu acțiunea civilă în principiu, în privința prejudiciului moral considerând că

este exagerată (f.d.188, 121, 222-225 v.1). Mai mult, instanța punând în discuție

posibilitatea examinării cauzei în procedura nominalizată, atât părțile vătămate, cât

și recurentul ce contestă legalitatea hotărârilor sub aspectul dat, au considerat

posibilă examinarea acesteia potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală

(f.d.223 v.1).

Astfel, nu pot fi reținute argumentele recurentului, precum că instanța

neîntemeiat a acceptat examinarea cauzei în procedura prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală și că inculpatei, în temeiul acestei norme, nejustificat i-a fost

redusă pedeapsa și a fost liberată de pedeapsa complementară.

La acest capitol Colegiul penal reține că, conform prevederilor art.61, 75 Cod

penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată urmează să

țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este o măsură de

constrâgere statală și un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului, și are drept

scop restabilirea echității sociale, corijarea vinovatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Reținând aceste prevederi, instanța de apel, la numirea pedepsei inculpatei

G.Prodan a ținut cont de persoana acesteia, de circumstanțele atenuante prezente în

cauză și de scopul pedepsei penale, care este restabilirea echității sociale și

corectarea inculpatului, și just a ajuns la concluzia de a-i aplica lui G.Prodan

pedeapsa sub formă de amendă.

Sancțiunea art.264 alin.(1) Cod penal, în baza căruia G.Prodan a fost declarată

vinovată, prevede pedeapsă sub formă de amendă de până la 650 unități

convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore,

sau închisoare de până la 3 ani, cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

În acest sens Colegiul penal remarcă că, o pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul

în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei

comise, a circumstanțelor reale privind săvârșirea acesteia și a celor personale ale

inculpatei, pedeapsa sub formă de amendă stabilită de instanța de apel este aptă să

7

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea

inculpatei, la formarea unei atitudini pozitive a acesteia față de fapta comisă.

Colegiul penal constată că, instanța de apel, după cum rezultă din partea

descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată indicând din care motive a ajuns

la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatei este posibilă prin aplicarea

pedepsei sub formă de amendă, soluție detaliat expusă la pct.4 al prezentei decizii,

pe care instanța de recurs o însușește pe deplin, astfel că temeiul invocat de avocat

în numele părților vătămate, precum că instanța nu și-a motivat soluția în acest sens,

este neîntemeiat.

Astfel, pedeapsa stabilită lui G.Prodan este individualizată conform

prevederilor legale, la aplicarea căreia instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.61, 75 Cod penal, iar hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția. Concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor

de stabilire a pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpata nu poate fi

corectată fără a-i fi aplicată o altfel de pedeapsă mai aspră, nu s-au stabilit.

Totodată, sub aspectul vizat, Colegiul penal consideră neîntemeiate

argumentele invocate de avocat, precum că instanța de apel nu a reținut că inculpata

nu și-a cerut scuze de la părțile vătămate pentru suferințele cauzate, nu a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, solicitând ca acțiunea civilă să fie soluționată în

ordinea procedurii civile, ceea ce dă dovadă că aceasta nu a conștientizat gravitatea

faptelor comise, deoarece după cum rezultă din actele cauzei și anume, din procesul-

verbal al ședinței din prima instanță (f.d.224 v.1), inculpata a regretat cele

întâmplate, s-a căit sincer de cele săvârșite și a recunoscut acțiunea civilă parțial,

considerând că prejudiciul moral solicitat de părțile vătămate este exagerat,

circumstanță ce nu poate fi valorificată, după cum susține recurentul, că G.Prodan

nu a conștientizat gravitatea faptelor comise.

Prin urmare, circumstanța că inculpata nu a recuperat prejudiciul material

cauzat prin infracțiune nu poate fi privită ca un impediment pentru a fi luate în

considerație alte criterii de individualizare a pedepsei penale întru neaplicarea unei

pedepse sub formă de amendă.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului, precum că instanțele

neîntemeiat au liberat-o pe inculpată de pedeapsa complementară - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, dat fiind că norma de drept incriminată

acesteia prevede expres că pedeapsa complementară poate fi aplicată doar în cazul

când stabilirii pedepsei principale sub formă de închisoare, pe când inculpatei i-a

fost aplicată pedeapsa sub formă de amendă.

În coroborare cu cele enunțate supra, Colegiul reiterează că instanța de apel a

dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și corect, ținând seama de

influența pedepsei aplicate asupra inculpatei, i-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în

limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarată vinovată, care

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, fiind

individualizată conform prevederilor legale.

Reieșind din textul recursului, recurentul nu sunt de acord nici cu soluția

instanței de apel în latura civilă, invocând că partea descriptivă a deciziei în ce

privește soluționarea acțiunii civile a părților vătămate, este una neclară și vine în

contradicție cu cea dispozitivă, deoarece instanța a casat sentința în partea

soluționării acțiunii civile, dar nu a indicat pe marginea căror capete ale pretențiilor

din acțiunea civilă urmează a fi casată, deși a admis doar parțial acțiunea civilă în

8

partea încasării cheltuielilor de judecată și a prejudiciului moral în sumă de 2000 lei

în privința lui V.Mustafenco și că, deși instanța a admis parțial solicitarea apărării de

a încasa cheltuielile judiciare în beneficiul lui V.Mustafenco în sumă de 1000 lei, nu

a motivat soluția de ce nu urmează a fi încasată suma de 3000 lei, pentru acordarea

asistenței juridice în prima instanță, precum nu a motivat soluția în partea

cuantumului prejudiciului moral solicitat de către părțile vătămate, pe care acestea îl

consideră diminuat, fiindcă au avut de suferit fizic și psihic din cauza vătămărilor

corporale cauzate.

Colegiul penal verificând legalitatea soluției instanței de apel sub aspectul

vizat, sesizează că instanța de apel în latura civilă nu a respectat prevederile legale

prevăzute de art.417 alin.(1) pct.7)-8) Cod de procedură penală, care stipulează că

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției.

Prin urmare, Colegiul constată că, potrivit părții dispozitive a deciziei

instanței de apel, aceasta a admis apelurile, a casat parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei și a acțiunii civile, pronunțând o nouă hotărâre în această parte, potrivit

modului stabilit de prima instanță, prin care a admis parțial acțiunile civile,

dispunând încasarea cheltuielilor de judecată de la G.Prodan în beneficiului lui

N.Mustafenco în sumă de 4000 lei, în rest cerințele au fost respinse, și în beneficiul

lui V.Mustafenco în sumă de 1000 lei, precum și prejudiciul moral în sumă de 2000

lei, în rest cerințele au fost respinse.

Însă, reieșind din partea descriptivă a deciziei, instanța, făcând o proiectare a

cadrului normativ a Codului de procedură penală ce ține de acțiunea civilă în cadrul

procesului penal, a conchis că este justă soluția primei instanțe în partea reparării

prejudiciului material cauzat părților vătămate V.Mustafenco în suma de 2411,56 lei

și N.Mustafenco în sumă de 4195,26 lei, precum și a prejudiciului moral în sumă de

10000 lei.

La fel, instanța de apel a conchis că incorect prima instanță a respins cerința

părților vătămate N.Mustafenco privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică în sumă de 4000 lei și V.Mustafenco în sumă de 1000 lei, de rând

ce aceste cheltuieli au fost jusificate prin bonurile de plată, din care motiv a ajuns la

concluzia de a admite acțiunile civile în această parte. Însă instanța de apel nu s-a

expus asupra cerinței părții vătămate privind încasarea cheltuielilor de judecată

pentru asistență juridică în prima instanță în sumă de 3000 lei (f.d.218 v.1, 14 v.2).

La fel, instanța a considerat parțial justificată solicitarea lui V.Mustafenco în

partea încasării prejudiciului moral, doar în sumă de 2000 lei, reieșind din faptul că

acesta a suportat suferințe psihice și vătămările corporale ușoare, concluzionând că

această sumă va fi capabilă să remedieze suferințele fizice și psihice suportate de

partea vătămată.

Reieșind din aceste constatări, Colegiul penal conchide că dispozitivul

deciziei instanței de apel nu corespunde concluziilor făcute de instanță în partea

descriptivă, deoarece instanța în partea dispozitivă nu a indicat în care parte acțiunea

civilă urmează a fi casată, în partea prejudiciului material, moral, or a cheltuielilor

de judecată, totodată indicând că ,,în rest cerințele se resping”.

Astfel, Colegiul penal ajunge la concluzia că hotărârea instanței în latura

civilă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției

9

instanței de apel în această parte contrazice dispozitivul hotărârii adoptate, care este

expus neclar.

Eroarea menționată este o eroare de drept procedural și se încadrează în

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de

motivare a soluției instanței de apel fiind temei de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

instanța de recurs constată erori de drept ce sunt temei de recurs și acestea nu pot fi

corectate de instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărârii atacate și

rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre se casează.

În speța examinată, Colegiul consideră că decizia instanței de apel în latura

civilă urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei la rejudecare în această

parte în aceiași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină seama de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și, în dependență de situația constatată, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Luca Alexandru în numele

părților vătămate Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018 în latura civilă, în

cauza penală în privința lui Prodan Gutiera și dispune rejudecarea cauzei în această

parte în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate se mențin.

Decizia în partea dispunerii rejudecării cauzei nu se supune nici unei căi de

atac, iar în partea menținerii celorlalte dispoziții, este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

10