1ra-406/2019 — art.264 alin.1 CP

1ra-406/2019 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-406/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

21 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Mardari Dumitru

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Luca Alexandru în numele părților vătămate Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

10 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Prodan Gutiera XXXXX, născută la

XXXXX, originară XXXXX, domiciliată XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Rejudecarea: 30.07.2018 – 10.10.2018;

2) 10.01.2019 – 21.05.2019.

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Prodan Gutiera a fost recunoscută vinovată și

condamnată în baza art.264 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 490 unități

convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Prodan Gutiera în

beneficiul părții vătămate Mustafenco Viorel a prejudiciului material în sumă de

2411,56 lei, iar în beneficiul lui Mustafenco Nina a prejudiciul material în sumă de

4195,26 lei și a prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, în rest aceasta a fost respinsă, ca

nefondată.

la orele 0445, conducând mijlocul de transport de model „Audi Q7”, cu n/î XXXXX, fiind

trează, cu permis de conducere de categoria „B”, valabil pentru categoria mijlocului de

transport pe care-l ghida, se deplasa în mun.Chișinău pe str.M.Eminescu din direcția

1

str.Bernardazzi spre str.Șciusev, ajungând în apropierea intersecției str.Mihai Eminescu

cu str.M.Kogălniceanu, unde la semafor funcționa semnalul galben intermitent, aflându-

se în perimetrul de acțiune al indicatorului rutier 2.1, anexa nr.3 din Regulamentul

Circulației Rutiere, potrivi căruia conducătorul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor

care se apropie de intersecție pe drumul ce urmează a fi intersectat, iar în caz de

necesitate, el trebuie să oprească la marcajul 1.13, iar în lipsa acestuia - înaintea

intersecției. Astfel, conducătorul mijlocului de transport nu a ținut permanent seama de

împrejurări, de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător

la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii de

circulație și modului de conducere a vehiculului, nu a apreciat corect situația rutieră

reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv, prin ce a încălat pct.3,

pct.45 subpunct.1), 2) din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit cărora

„Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația

mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze

neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de

circumstanțe iminente”, „ Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: h) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă, situațiile periculoase: c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii: d) situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, respectiv și cerințele

art.22 alin.(4) din Legea nr.131-XVI din 07.06.2007, privind siguranța traficului rutier,

potrivit căruia „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care

să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți

participanți la trafic’’ și, manifestând neglijență în circumstanțele sus expuse, nu a

reacționat adecvat, nu a luat în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce

reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și

consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nu a adaptat o

conduită corespunzătoare condițiilor de drum care i-ar garanta securitatea circulației,

s-a angajat în traversarea intersecției fără să cedeze trecerea vehiculelor ce se apropiau

de intersecție pe drumul cu prioritate, prin ce a încălcat și cerințele pct.59.2) din

Regulamentul Circulației Rutiere, care prevăd că „la intersecția drumurilor de

semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului care se deplasează pe drumul fără

prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce se apropie de intersecție pe drumul

cu prioritate” și, ca urmare, a comis tamponarea automobilului de model „Dacia Logan”,

cu n/î XXXXX, în care se aflau pasagerii Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, condus

de către Harabari Vasile, ce se deplasa pe drumul cu prioritate de pe

str.M.Kogălniceanu, din stânga spre dreapta relativ sensului de deplasare al

automobilului de model „Audi Q7” cu n/î XXXXX.

În rezultatul impactului, pasagerei Mustafenco Nina i-au fost cauzate, conform

concluziei raportului de expertiză judiciară nr.987/D din 15.05.2017, vătămare

2

corporală medie sub formă de fractura osului pubis și ischiatic pe stânga, contuzia

țesuturilor moi manifestată prin edem al bazinului și șoldului pe dreapta, excoriații a

țesuturilor moi la nivelul feței, iar pasagerului Mustafenco Viorel i-au fost cauzate,

conform concluziei raportului de expertiză judiciară nr.988/D din 08.05.2017,

vătămare corporală ușoară sub formă de plăgi tăiate la nivelul umărului drept cu

extindere pe torace, excoriații la nivelul feței și mâina stânga, echimoze la nivelul

ambelor genunchi.

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui G.Prodan să-i fie

stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, precum să fie dispusă încasarea

din contul inculpatei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 927

lei, pentru efectuarea rapoartelor de expertiză, iar corpurile delicte – automobilul de

model de model „Audi Q7”, cu n/î XXXXX și automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î

XXXXX să fie restituite proprietarilor, pe motiv că instanța incorect a aplicat inculpatei o

sancțiune pecuniară în mărime de 490 unități convenționale, ce vine în contradicție cu

prevederile art.64 alin.(3) Cod penal, care nu poate fi mai mică de 500 unități

convenționale; - instanța nu s-a expus asupra cererii procurorului privind încasarea din

contul inculpatei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 927 lei,

pentru efectuarea rapoartelor de expertiză, precum nu s-a expus și nici asupra

corpurilor delicte – automobilele implicate în accidentul rutier, care urmau a fi

restituite proprietarilor;

- avocatul A.Luca în numele părților vătămate N.Mustafenco și V.Mustafenco, care

a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea aplicării pedepsei și laturii civile, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie aplicată pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 ani, iar acțiunea civilă să fie admisă integral, pe motiv că instanța incorect a admis

cererea inculpatei de a fi examinată cauza pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, de rând ce aceasta urma a fi respinsă din motiv că inculpata indică la

vinovăția altei persoane; - incorect instanța nu a dispus aplicarea pedepsei

complementare, pe când din circumstanțele cauzei reiese că inculpata la săvârșirea

infracțiunii a comis un număr semnificativ de încălcări grave a Regumanetului

circulației rutiere, ce denotă că dânsa, în calitatea sa de conducător al unității de

transport, prezintă pericol pentru societate, ceea ce impune necesitatea privării de

permisul de conducere, pentru a preveni comiterea unor noi fapte similare; -

soluționând acțiunea civilă, instanța nu s-a expus pe marginea cheltuielilor de judecată

suportate de ambele părți și a prejudiciului moral solicitat de V.Mustafenco, precum și

incorect a fost diminuat cuantumul prejudiciului moral suportat de N.Mustafenco, care

o perioadă de trei luni a fost în imposibilitate de a se deplasa de sine stătător, ceea ce

justifică cuantumul prejudiciului moral solicitat; - faptul că părții vătămate

V.Mustafenco i-a fost cauzat un prejudiciu moral rezultă din faptul că acestuia, la fel,

i-au fost cauzate multiple leziuni corporale, fiindu-i acordat tratament medical, astfel că

i-au fost cauzate suferințe fizice, că a ratat zborul în Italia.

3

au fost admise apelurile declarate de procuror și de avocatul A.Luca în numele părților

vătămate N.Mustafenco și V.Mustafenco, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei și a acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

de prima instanță, prin care lui Prodan Gutiera, recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal i-a fost aplicată pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Acțiunea civilă înaintată de avocat în numele părții vătămate Mustafenco Nina a

fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Prodan Gutiera în beneficiului lui

Mustafenco Nina a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei, în rest cerințele au fost

respinse.

Acțiunea civilă înaintată de avocat în numele părții vătămate Mustafenco Viorel a

fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Prodan Gutiera în beneficiul lui

Mustafenco Viorel a prejudiciului moral în sumă de 2000 lei și a cheltuielilor de

judecată în sumă de 1000 lei, în rest cerințele au fost respinse.

Cheltuielile judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză în mărime de 927

lei, au fost trecute în contul statului. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a conchis că, starea de fapt reținută și de drept apreciată de

prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate la caz,

acestea analizate în ansamblu potrivit art.101 Cod de procedură penală justifică

încadrarea corectă a acțiunilor inculpatei și demonstrează cu certitudine vinovăția

acesteia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, care rezultă

însăși din declarațiile inculpatei G.Prodan, a părților vătămate N.Mustafenco,

V.Mustafenco, reprezentantului părților vătămate, SREL „Acord Eurotrans”, D.Russu, a

martorilor A.Viziru, V.Conovali și probele scrise - procesele-verbale de cercetare a

locului accidentului rutier din 02.04.2017, de examinare a automobilelor de model

„Audi Q7”, cu n/î XXXXX din 02.04.2017 și „ Dacia Logan”, cu n/î XXXXX din 02.04.2017,

rapoartele de expertiză medico-legală nr.987/D și 988/D din 15.05.2017 și 08.05.2017.

Totodată, instanța de apel, reținând că din conținutul cererilor de apel înaintate,

apelanții critică hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei

penale și în latura civilă, respectiv verificând sub aspectul vizat legalitatea

individualizării pedepsei penale în privința lui G.Prodan, a concluzionat că prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea

categoriei pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana vinovatei, de circumstanțele ce atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale acesteia, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării ei, doar că la stabilirea mărimii amenzii nu a ținut cont de prevederile

art.64 alin.(3) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin

prisma scopului pedepsei penale, ținând cont că infracțiunea comisă face parte din

categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatei, de circumstanțele atenuante –

recunoașterea vinei, căința sinceră și lipsa celor agravante, a considerat de a-i aplica o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, considerând că

această categorie și mărime de pedeapsă va asigura atingerea deplină a scopului legii

penale privind corectarea și reeducarea inculpatei, având în vedere că aceasta a încălcat

regulile de securitate a circulației care a precedat producerea urmărilor prejudiciabile.

4

Concomitent, instanța de apel a respins solicitarea avocatului în interesele părților

vătămate, cât și a procurorului, invocată în instanța de apel, de a fi aplicată inculpatei

pedeapsa complementară, deoarece norma de drept incriminată acesteia prevede

expres că pedeapsa complementară în formă de privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport, este posibilă de a fi aplicată doar în cazul când este aplicată

pedeapsa principală cu închisoare, pe când lui G.Prodan i-a fost aplicată pedeapsa sub

formă de amendă.

De asemenea, instanța de apel a respins și solicitarea părții acuzării de a fi

încasate de la inculpată cheltuielile de judecată în mărime de 927 lei, pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză, deoarece partea acuzării nu a înaintat de la pornirea

procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești cerere de chemare în

judecată, potrivit prevederilor art.221 alin.(4) Cod penal, iar reieșind din dispozițiile

art.143 alin.(1) pct.2), 6), alin.(2), 227 Cod de procedură penală, aceste cheltuieli nu pot

fi dispuse spre încasare de la G.Prodan, acestea urmând a fi compensate din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de a dispune trecerea

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză în mărime de 927 lei

în contul statului, deoarece anume statului îi revine obligațiunea de drept de a asigura

și acoperi cheltuielile legate de investigarea și judecarea cauzelor penale.

Referitor la latura civilă ce este contestată de avocat în numele părților vătămate,

instanța de apel, verificând soluția primei instanțe, a considerat că instanța just a admis

acțiunea civilă în partea reparării prejudiciului material pentru efectuarea

tratamentului necesar în sumă de 2411,56 lei în privința lui V.Mustafenco și în sumă de

4195,26 lei în privința lui N.Mustafenco, sume ce sunt confirmate prin bonuri de plată.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei instanțe și cu

privire la repararea prejudiciului moral în privința lui N.Mustafenco, deoarece aceasta,

ca urmare a acțiunilor ilegale ale inculpatei, a suportat suferințe fizice și psihice, fiindu-i

cauzate vătămări corporale medii, prin urmare i-a fost cauzat un prejudiciu moral,

cuantumul căruia a fost apreciat corect de către prima instanță la suma de 10 000 lei,

sumă care este capabilă să remedieze suferințele psihice suportate de partea vătămată,

N.Mustafenco.

Subsidiar, instanța de apel a conchis că incorect prima instanță a respins cerința

părții vătămate N.Mustafenco privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică, de rând ce acestea au fost jusificate prin probe și anume, bonurile de

plată seria PL nr.200054/78 din 29.05.2017, seria PL nr.200177/12 din 29.01.2018,

seria PL nr.200176/11 din 29.01.2018, din care rezultă că pentru asistență juridică

N.Mustafenco a achitat suma de 4000 lei, iar V.Mustafenco a achitat suma de 1000 lei,

astfel pe motivul dat instanța a conchis de a admite cerința părții vătămate în partea

încasării cheltuielilor de judecată.

Referitor la acțiunea civilă a părții vătămate V.Mustafenco, în partea încasării

prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, instanța de apel a considerat justificată parțial

solicitarea acestuia, deoarece a suportat dureri fizice, fapt constatat prin raportul de

expertiză judiciară nr.988/D din 08.05.2017, astfel a conchis că pentru suferințele

suportate de acesta pentru vătămările corporale ușoare, suma de 2000 lei, va fi capabilă

să remedieze suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată.

5

Ținând cont de prevederile art.162 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel a conchis că corpurile delicte și anume, automobilul de model „Audi Q7” cu n/î

XXXXX, cât și automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î XXXXX, urmează a fi restituite

proprietarilor.

în numele părților vătămate N.Mustafenco și V.Mustafenco care, invocând prevederile

art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentului său invocat în apel referitor la individualizarea pedepsei, prin care a

enunțat că inculpata nejustificat a beneficiat de reducerea pedepsei în baza art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală, deoarece nu și-a recunoscut vina, fiindcă în

declarațiile sale indică la vina unui alt șofer în producerea impactului, astfel că instanța

în temeiul art.383 Cod de procedură penală, printr-o încheiere motivată urma să reia

judecarea cauzei în procedură generală; - incorect instanțele au reținut la

individualizarea pedepsei căința sinceră a inculpatei, de rând ce ultima nu și-a cerut

scuze de la părțile vătămate pentru suferințele cauzate, nu a reparat prejudiciul cauzat

prin infracțiune, solicitând ca acțiunea civilă să fie soluționată în ordinea procedurii

civile, ceea ce dă dovadă că aceasta nu a conștientizat gravitatea faptelor comise; -

partea descriptivă a deciziei instanței de apel în ce privește soluționarea acțiunii civile a

părților vătămate, este una neclară și vine în contradicție cu cea dispozitivă, deoarece

instanța a casat sentința în partea soluționării acțiunii civile, dar nu a indicat pe

marginea căror capete ale pretențiilor din acțiunea civilă urmează a fi casată, deși a

admis doar parțial acțiunea civilă în partea încasării cheltuielilor de judecată și a

prejudiciului moral în sumă de 2000 lei în privința lui V.Mustafenco, în rest acțiunea

civilă a fost respinsă; - deși instanța a admis parțial solicitarea apărării de a încasa

cheltuielile judiciare în beneficiul lui V.Mustafenco în sumă de 1000 lei, nu a motivat

soluția de ce nu urmează a fi încasată și suma de 3000 lei pentru acordarea asistenței

juridice în prima instanță; - nemotivat și deminuat este cuantumul prejudiciului moral

solicitat de către părțile vătămate, în coraport cu suferițele fizice și psihice suportate; -

examinarea cauzei în apel a derulat cu încălcarea prevederilor art.19 Cod de procedură

penală și art.6§1 CEDO, ce garantează accesul liber la justiție și la un proces echitabil.

2018 a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Luca Alexandru în numele

părților vătămate Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, casată parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018 în latura civilă și

dispusă rejudecarea cauzei în această parte în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate au fost menținute.

primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost

viciată, menționând în acest sens că, prin încheierea protocolară din 04.12.2017,

instanța a admis cererea inculpatei de a fi examinată cauza în procedură simplificată, pe

motiv că inculpata își recunoaște faptele indicate în rechizitoriu, nu solicită

administrarea de noi probe, iar din probele administrate rezultă faptele inculpatei,

acestea fiind stabilite, fiind suficiente date cu privire la persoana ei pentru stabilirea

6

pedepsei. La fel, fiind audiată în cadrul ședinței de judecată, inculpata G. Prodan a

recunoscut integral vina, s-a căit sinter de cele comise, fiind de acord cu acțiunea civilă

în principiu, în privința prejudiciului moral considerând că este exagerată (f.d.188, 121,

222-225, vol.1). Mai mult, instanța punând în discuție posibilitatea examinării cauzei în

procedura nominalizată, atât părțile vătămate, cât și recurentul ce contestă legalitatea

hotărârilor sub aspectul dat, au considerat posibilă examinarea acesteia potrivit

prevederilor art.364/1 Cod de procedură penală (f.d.223, vol.1).

Astfel, instanța de recurs a considerat ca fiind lipsite de temei argumentele

recurentului, precum că instanța neîntemeiat a acceptat examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală și că inculpatei, în temeiul

acestei norme, nejustificat i-a fost redusă pedeapsa și a fost liberată de pedeapsa

complementară.

La acest capitol, instanța de recurs a relevat că, pedeapsa stabilită lui G. Prodan

este individualizată conform prevederilor legale, la aplicarea căreia instanța de apel a

ținut cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, iar hotărârea atacată cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția. Concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că

inculpata nu poate fi corectată fără a-i fi aplicată o altfel de pedeapsă mai aspră, nu s-au

stabilit.

Iar, referitor la pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, care nu a fost aplicată inculpatei, instanța de recurs, la

fel, a conchis că este corectă și legală soluția instanței, or, norma de drept incriminată

acesteia prevede expres că pedeapsa complementară poate fi aplicată doar în cazul

când stabilirii pedepsei principale sub formă de închisoare, pe când inculpatei i-a fost

aplicată pedeapsa sub formă de amendă.

Totodată, sub aspectul vizat, Colegiul lărgit a considerat neîntemeiate

argumentele invocate de avocat, precum că instanța de apel nu a reținut că inculpata nu

și-a cerut scuze de la părțile vătămate pentru suferințele cauzate, nu a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, solicitând ca acțiunea civilă să fie soluționată în

ordinea procedurii civile, ceea ce dă dovadă că aceasta nu a conștientizat gravitatea

faptelor comise, deoarece după cum rezultă din actele cauzei și anume, din procesul -

verbal al ședinței din prima instanță (f.d.224, vol.1), inculpata a regretat cele

întâmplate, s-a căit sincer de cele săvârșite și a recunoscut acțiunea civilă parțial,

considerând că prejudiciul moral solicitat de părțile vătămate este exagerat,

circumstanță ce nu poate fi valorificată, după cum susține recurentul, că G. Prodan nu a

conștientizat gravitatea faptelor comise.

Prin urmare, circumstanța că inculpata nu a recuperat prejudiciul material cauzat

prin infracțiune nu poate fi privită ca un impediment pentru a fi luate în considerație

alte criterii de individualizare a pedepsei penale întru neaplicarea unei pedepse sub

formă de amendă.

Referitor la alegațiile recurentului în ce privește soluția instanței de apel în latura

civilă, care în opinia acestuia este incorectă, Colegiul lărgit, verificând legalitatea

soluției sub aspectul vizat, a sesizat că instanța de apel în latura civilă nu a respectat

prevederile legale prevăzute de art.417 alin.(1) pct.7)-8) Cod de procedură penală, or,

potrivit părții dispozitive a deciziei instanței de apel, aceasta a admis apelurile, a casat

7

parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și a acțiunii civile, pronunțând o nouă

hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care a admis

parțial acțiunile civile, dispunând încasarea cheltuielilor de judecată de la G. Prodan în

beneficiului lui N. Mustafenco în sumă de 4000 lei, în rest cerințele au fost respinse, și

în beneficiul lui V. Mustafenco în sumă de 1000 lei, precum și prejudiciul moral în sumă

de 2000 lei, în rest cerințele au fost respinse.

Așadar, instanța de apel a conchis că incorect prima instanță a respins cerința

părților vătămate N. Mustafenco privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică în sumă de 4000 lei și V. Mustafenco în sumă de 1000 lei, de rând ce

aceste cheltuieli au fost justificate prin bonurile de plată, din care motiv a ajuns la

concluzia de a admite acțiunile civile în această parte. Însă instanța de apel nu s-a expus

asupra cerinței părții vătămate privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică în prima instanță în sumă de 3000 lei (f.d.218 v.1, 14 v.2).

La fel, instanța a considerat parțial justificată solicitarea lui V. Mustafenco în

partea încasării prejudiciului moral, doar în sumă de 2000 lei, reieșind din faptul că

acesta a suportat suferințe psihice și vătămările corporale ușoare, concluzionând că

această sumă va fi capabilă să remedieze suferințele fizice și psihice suportate de partea

vătămată.

Reieșind din aceste constatări, Colegiul penal a concluzionat că dispozitivul

deciziei instanței de apel nu corespunde concluziilor făcute de instanță în partea

descriptivă, deoarece instanța în partea dispozitivă nu a indicat în care parte acțiunea

civilă urmează a fi casată, în partea prejudiciului material, moral, or, a cheltuielilor de

judecată, totodată indicând că „în rest cerințele se resping”.

2018 a fost admis parțial apelul avocatului Luca Alexandru în numele părților vătămate

Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, casată sentința în partea care se referă la

prejudiciul moral și cheltuielile de judecată, și pronunțată, în această parte, o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, potrivit căreia, s-a dispus

încasarea de la Prodan Gutiera în beneficiul părții vătămate Mustafenco Viorel suma de

3000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în beneficiul părții vătămate

Mustafenco Nina suma de 20000 (douăzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral și suma

de 3000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În partea încasării prejudiciului material, sentința a fost menținută.

de prevederile art.436 alin. (3) Cod de procedură penală, menționând că va examina

doar chestiunile cu privire la acțiunea civilă depusă de părțile vătămate.

În această ordine de idei, notificând prevederile art. art.118 alin.(1), 219, 220 Cod

de procedură civilă, art.1398 Cod civil, a constatat, că este probată existența faptului

ilicit (comiterea accidentului rutier), legătura cauzală dintre fapta ilicită, prejudiciu și

vinovăția inculpatei în comiterea faptei ilicite și a menționat că, partea vătămată

Mustafenco Nina a solicitat suma prejudiciului material în mărime de 4195 lei 26 bani,

40000 lei cu statut de daună morală și cheltuieli de asistență juridică în mărime de

3000 lei, iar partea vătămată Mustafenco Viorel a solicitat suma prejudiciului material

în mărime de 2411 lei 56 bani, 5000 cu statut de daună morală și cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 3000 lei.

8

Instanța de apel a constatat că părțile vătămate au probat mărimea prejudiciului

material prin bonurile de plată pentru medicamentele procurate, astfel că, în această

parte, în partea încasării prejudiciului material, a considerat că soluția primei instanțe

este corectă.

Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a notificat prevederile art. 1422,

1423 Cod civil și verificând hotărârea atacată în aspectul dat, a considerat necesar de a

încasa prejudiciul moral în privința lui Mustafenco Nina în sumă de 20000 lei.

Totodată, instanța de apel a reținut că, caracterul real al cheltuielilor a fost probat

prin înscrisurile anexate (vol. I, f.d.206, vol. II, f.d.6, 61, 14) și a menționat că, reieșind

din natura cauzei, cheltuielile de judecată erau necesare, fiind absolut imperioasă

participarea unui avocat, și ținând cont de Recomandările privind cuantumul

onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele judecătorești a cheltuielilor de

asistență juridică aprobat prin hotărârea Uniunii Avocaților din Republica Moldova nr.2

din 03.03.2012, instanța de apel a subliniat că sumele achitate de către părțile vătămate

pentru asistența juridică sunt, de asemenea, rezonabile. Astfel, instanța de apel a ajuns

la concluzia de a încasa din contul inculpatei în beneficiul părților vătămate sumele

achitate avocatului cu titlu de asistență juridică, în mărimea în care au fost solicitate în

acțiunea civilă depusă.

este atacată cu recurs ordinar de avocatul Luca Alexandru în numele părților vătămate

Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, la 12 decembrie 2018, care invocând temeiurile

de drept prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivare partea apărării menționează că, rejudecând cauza, în partea încasării

prejudiciului moral solicitat de partea vătămată Mustafenco Viorel, precum și

cheltuielile de judecată solicitate de partea vătămată Mustafenco Nina, instanța de apel,

fără careva motiv a diminuat, precum și nu s-a expus pe unele capete ale cerințelor,

care au fost admise anterior.

Deși, prin decizia CA Chișinău din 01.02.2018, în beneficiul părții vătămate

Mustafenco Nina cu titlu de cheltuieli de judecată a fost încasată suma de 4000 lei, în

decizia recurată, suma dată a fost redusă la 3000 lei, iar în beneficiul lui Mustafenco

Viorel a fost încasată suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în decizia recurată,

deja acest capăt al pretențiilor nici nu se regăsește, iar instanța de apel nu se expune pe

marginea acestui capăt al pretențiilor.

Consideră că, o asemenea diminuare a sumelor adjudecate, în procedura de

rejudecare a cauzei după ce Curtea Supremă de Justiție a admis recursul părților

vătămate, denotă o încălcare flagrantă a principiului neagravări situației în propria cale

de atac și, respectiv, instanța de apel nu putea diminua sau exclude sumele adjudecate,

mai mult ca atât, fiind obligată să se expună pe marginea fiecărui argument invocat.

În această ordine de idei, recurentul a menționat că, în instanța de apel, partea

vătămată Mustafenco Viorel a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată pentru

asistența juridică în valoare de 4000 lei(3000 lei pentru prima instanță și 1000 lei,

9

pentru examinarea în Curtea de Apel), prezentând actele justificative corespunzătoare.

Însă Instanța de Apel, încasat numai 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fără să se

expună pe marginea sumei ce depășește suma adjudecată. La fel, Mustafenco Viorel, a

solicitat încasarea sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, dat fiind faptul că

drept rezultat al acțiunilor condamnatei Prodan Gutiera, lui i-au fost cauzate suferințe

fizice și psihice, datorită multiplelor leziuni corporale, însoțite de scurgeri de sânge,

fiind necesară transportarea acestuia la spital pentru acordarea tratamentului medical.

Clipele de groază retrăite de părțile vătămate sunt de nedescris, ce până în prezent

trezesc emoții de spaimă. Ca consecință, Munstafenco V., a ratat zborul în R. Italia ,

fiindu-i răsturnate toate planurile, fapte ce în cumul, denotă că Mustafenco V. în

rezultatul acestui accident i-a fost cauzat un prejudiciu moral, însă instanța de apel nu a

soluționat acest capăt al cerințelor.

În egală măsură, nemotivată este și diminuarea cuantumului prejudiciului moral

solicitat de către partea vătămată Mustafenco N., care o perioadă de trei luni, a fost

țintită la pat, fiind în imposibilitate de a se scula și de a se deplasa de sine stătător,

necunoscând dacă se va restabili sau nu sănătatea sa, fapt ce justifică solicitările

cuantumului prejudiciului moral în valoare de 40 000 lei, iar instanța de apel eronat a

diminuat cuantumul prejudiciului moral suportat la 20 000 lei. Totodată, deși partea

vătămată Mustafenco Nina, a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 4000 lei,

instanța de apel încasând suma de 3000 lei, a ezitat să se expună pe marginea sumei ce

depășește suma adjudecată.

Astfel, remarcă că, dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău din 14.10.2018, în

partea soluționării acțiunilor civile a părților vătămate Mustafenco Nina și Mustafenco

Viorel, este neclar.

recursului ordinar declarat de avocatul Luca Alexandru în numele părților vătămate

Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat. Inculpata a anexat la referința depusă copia transferurilor a sumelor

de bani, care au fost încasate în conformitate decizia instanței de apel din 14.10.2018.

că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total

decizia atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

10

probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ

ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor

legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

La fel, se menționează prevederile art.417 alin. (1) pct.7)-8) Cod de procedură

penală, care stipulează că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelurilor

și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

acestora, precum și motivele adoptării unei atare soluții.

Analizând decizia recurată, Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel a ignorat

prevederile indicate supra, precum și indicațiile instanței de recurs, care potrivit

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, sunt obligatorii, pentru instanța de

rejudecare, în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că, prin decizia Colegiului penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 iunie 2018 a fost admis recursul ordinar

declarat de avocatul Luca Alexandru în numele părților vătămate Mustafenco Nina și

Mustafenco Viorel, casată parțial hotărârea atacată, în latura civilă cu dispunerea

rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată. În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

Astfel, la 10 octombrie 2018, instanța de apel a pronunțat decizia, după

rejudecarea cauzei, prin care s-a admis parțial apelul declarat, și a casat sentința în

partea care se referă la prejudiciul moral și cheltuielile de judecată, dispunându-se

încasarea de la Prodan Gutiera în beneficiul părții vătămate Mustafenco Viorel suma de

3000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în beneficiul părții vătămate

Mustafenco Nina suma de 20000 (douăzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral și suma

de 3000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În partea încasării prejudiciului

material, sentința a fost menținută.

Colegiul lărgit, analizând materialele cauzei și decizia recurată, constată că, soluția

instanței de apel în privința părții vătămate Mustafenco Viorel este corectă, precum și

în partea ce ține de încasarea în beneficiul părții vătămate Mustafenco Nina suma de

20000 (douăzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, or, instanța de apel și-a motivat

soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 9 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Subsidiar, Colegiul atrage atenția și asupra faptul că, la 07 februarie 2019 Prodan

Gutiera a transferat pe contul lui Mustafenco Viorel suma de 5.450 (cinci mii patru sute

cincizeci) lei (f.d. 112, vol. II), iar pe contul lui Mustafenco Nina suma de 20 000

(douăzeci mii) lei și 7.200 (șapte mii două sute) lei (f.d.110, 111, vol. II). Prin urmare,

inculpata Prodan Gutiera a executat decizia instanței de apel din 10 octombrie 2018.

Însă, instanța de recurs consideră că, incorect a fost estimată suma cheltuielilor

judiciare în beneficiul părții vătămate Mustafenco Nina, or, pe parcursul examinării

cauzei în instanțele de fond și apel, de către partea vătămată au fost prezentate bonuri

11

de plată din 29 mai 2017 în sumă de 3000 lei, pentru asistența juridică acordată în

prima instanță (f.d.206, vol. I) și, respectiv, din 29 ianuarie 2018 în sumă de 1000 lei,

pentru asistența juridică acordată în instanța de apel (f.d.6, vol. II). Aceste sume, fiind

solicitate de către partea vătămată Mustafenco Nina de a fi încasate de la vinovata

Prodan Gutiera, fiind încasată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018

suma cheltuielilor judiciare din contul inculpatei în beneficiul lui Mustafenco Nina în

mărime de 4000 lei.

Astfel, la rejudecarea cauzei de către instanța de apel în baza deciziei Curții

Supreme de Justiție din 18 iunie 2018 prin care s-a admis recursul părții vătămate

Mustafenco Nina și a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 01 februarie2018,

nu putea fi încasată, în detrimentul lui Mustafenco Nina, suma de 3000 lei în calitate de

cheltuieli judiciare, deoarece cauza se rejudeca la recursul ei, astfel că suma încasată în

calitate de cheltuieli judiciare 4000 lei nu putea fi diminuată.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că soluția adoptată de

către instanța de apel, în partea încasării cheltuielilor de judecată în beneficiul părții

vătămate Mustafenco Nina în sumă de 3000 lei, este contrară prevederilor legale, astfel,

instanța de apel, judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, la care se face referire în recurs, eroare ce nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, deci există temeiul de casare a soluției

adoptate de către instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2018, în partea

încasării cheltuielilor de judecată în beneficiul părții vătămate Mustafenco Nina, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale

asupra motivelor indicate în apelurile declarate, să cerceteze, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate pe parcursul procesului penal în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Luca Alexandru în numele părților

vătămate Mustafenco Nina și Mustafenco Viorel, se casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2018, în partea încasării cheltuielilor

de judecată în beneficiul părții vătămate Mustafenco Nina, în cauza penală în privința

12

lui Prodan Gutiera XXXXX, și se dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate se mențin.

Decizia în partea dispunerii rejudecării cauzei nu se supune nici unei căi de atac, iar

în partea menținerii celorlalte dispoziții, este irevocabilă.

Pronunțată integral la 20 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Mardari Dumitru

13