1ra-215/18 — art. 264 alin.3 lit. b CP

1ra-215/18 — art. 264 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-215/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

judecând, în ședință fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

avocatul Balan Angela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, în cauza penală în

privința lui

Bragari Radion Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar din Xxxxx, domiciliat în

Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.07.2013-25.01.2016;

instanța de apel: 09.03.2016-09.12.2016;

10.08.2017 - 12.10.2017;

instanța de recurs: 10.01.2017-30.05.2017;

18.12.2017 - 30.01.2018.

A C O N S T A T A T :

Radion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate,

Popovici Victor și dispusă încasarea de la Bragari Radion în beneficiul lui Popovici

Victor a sumei de 29 086 (douăzeci și nouă mii optzeci și șase) lei 40 bani cu titlu de

prejudiciu material și suma de 40 000 (patruzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

mai 2013, aproximativ la ora 19.04, conducând autoturismul personal de model

„Honda Accord” cu n/î XX XX xxx, deținând permis de conducere valabil categoriei

mijlocului de transport pe care îl conducea, se deplasa în mun. Chișinău pe bd. Ștefan

cel Mare și Sfânt din direcția str. Bulgară spre str. Armenească.

În timpul deplasării, Bragari Radion ghidând mijlocul de transport specificat în

circumstanțele expuse și ajungând la intersecția bd. Ștefan cel Mare și Sfânt cu str.

Armenească, intersecție dirijată la acel moment de semnalele luminiscente ale

semaforului, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a apreciat corect situația reală

pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv, nu a ținut permanent seama

de totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere, inclusiv existența unor

obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier,

limita vizibilității, de care trebuie să țină cont orice conducător auto la determinarea

vitezei de deplasare, benzii de circulație, etc., prin ce a încălcat cerințele pct. 11) lit. f),

45), 52), 54), 58) alin. (3) ale Regulamentului circulației rutiere, deplasându-se la acel

moment pe banda a doua de circulație, brusc s-a angajat în efectuarea manevrei de

depășire a unităților de transport pe partea dreaptă, alegând prima bandă a

carosabilului, manifestând astfel neglijență criminală, a comis cu partea din față-stânga

a mijlocului de transport de model „Honda Accord” cu n/î XX XX xxx, tamponarea

pietonului Popovici Anișoara, născută la 29 aprilie 1987, care finisa traversarea părții

carosabile a bd. Ștefan cel Mare și Sfânt de la stânga spre dreapta relativ sensului de

deplasare al automobilului condus de Bragari Radion.

În rezultatul impactului, la 14 mai 2013 Popovici Anișoara, fiind internată în

secția reanimare a Centrului Național Științifico-Practic Medicină de Urgență, a

decedat în rezultatul leziunilor corporale grave stabilite conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 65/921 din 31 mai 2013.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de 4 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, astfel încât pedeapsa

aplicată nu este rezonabilă și capabilă a asigura scopul legii penale în restabilirea

echității sociale, corectării condamnatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Mai mult, în cazul examinat, prin fapta sa infracțională, deși săvârșită din

imprudență, inculpatul a lipsit un membru al comunității umane de valoarea socială

supremă protejată de lege - viața persoanei, prin încălcarea unor reguli rutiere

elementare.

Dispunerea în circumstanțele indicate a pedepsei penale de natura și cuantumul

2

indicat, constituie o inechitate în materie de justiție, ce poate constitui pericol la

capitolul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și de către alți

membrii ai comunității, denaturând în rândurile acestora concepția necesității asigurării

comportamentului în spiritul respectării stricte a legilor.

3.2. Succesorul părții vătămate, Popovici Victor, care a solicitat casarea parțială

a acesteia în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui Bragari Radion să-i fie stabilită pedeapsa maximă prevăzută la art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, admiterea integrală a acțiunii civile și aplicarea sechestrului pe bunurile

mobile și imobile ce aparțin lui Bragari Radion cu drept de proprietate.

În motivarea apelului a invocat că, Bragari Radion văzând că automobilele au

oprit la trecerea de pietoni, nu importă din ce cauză, el ca șofer la fel urma să fie atent,

să reducă viteza și să se oprească ca și celelalte automobile, însă el a hotărât, folosindu-

se de moment, să le depășească tamponând astfel partea vătămată.

Referitor la acțiunea civilă, a indicat că, prima instanță a omis a aplica sechestru

pe bunurile mobile și imobile ale inculpatului indicate în cerere.

au fost admise apelurile, casată sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost dispusă încasarea din

contul lui Bragari Radion în beneficiul succesorului părții vătămate, Popovici Victor a

prejudiciului moral în sumă de 150 000 (una sută cincizeci mii) lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, în urma verificării și

aprecierii probelor administrate, în conformitate cu art. 101, 414 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării

adevărului, probe care au fost corect apreciate de prima instanță, având drept

consecință reținerea corectă a stării de fapt și de drept în cauză.

Instanța de apel a reținut că, criticele formulate de apelanți prin care s-a susținut

că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. 61, 75

Cod penal, sunt nefondate deoarece, prima instanță le-a dat motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă, iar sentința corespunde prevederilor art. 394 alin. (2)

Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de apel a însușit-o pe deplin.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că, elementele legate de fapta

săvârșită și de persoana inculpatului au fost pe deplin valorificate în procesul de

individualizare a pedepsei penale stabilite, luând în considerație gradul de pericol

social al faptei săvârșite, că infracțiunea imputată inculpatului este una gravă, săvârșită

din imprudență, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, fiind încălcate regulile de

securitate a circulației rutiere finalizate cu decesul părții vătămate, comportamentul

părții vătămate, care de fapt a intrat pe trecerea de pietoni la culoare roșie a semaforului,

de personalitatea celui vinovat care la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

3

află, anterior nu a fost condamnat, se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, s-a căit

sincer, regretă cele întâmplate, de circumstanțele atenuante ca achitarea prejudiciului

cauzat prin infracțiune (suma de 45 960 lei pentru instalarea monumentului funerar

(f.d. 104, vol. II) și suma de 69 100 (f.d. 84, vol. II), care depășește suma dispusă spre

încasare de prima instanță), de lipsa circumstanțelor agravante.

În acest context, instanța de apel a indicat că, toate aspectele expuse, justifică

aplicarea pedepsei privative de libertate în limita sancțiunii prevăzută de norma legii

penale și contrar solicitării apelanților, nu se impune reconsiderarea pedepsei sub

aspectul majorării cuantumului, deoarece pedeapsa penală așa cum a fost cuantificată

de către prima instanță este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în

contextul gradului de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțelor săvârșirii

infracțiunii cât și persoanei inculpatului și comportamentului postinfracțional al

ultimului.

Referitor la modalitatea de executare, instanța de apel a considerat neîntemeiate

cerințele apelanților privind excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece prima

instanță a acordat deplină eficiență circumstanțelor personale și atenuante menționate,

comportamentului postinfracțional al inculpatului, exprimat prin scuzele aduse

succesorului părții vătămate după săvârșirea infracțiunii, precum și conștientizarea

faptelor săvârșite.

Referitor la cerința succesorului părții vătămate, Popovici Victor privind

admiterea acțiunii civile în cuantumul solicitat, instanța de apel a considerat fondate

cerințele în partea încasării prejudiciului moral însă nu în cuantum de 1 000 000 lei.

Astfel, Colegiul a indicat că, suma de 40 000 lei, dispusă spre încasare în

beneficiul succesorului părții vătămate cu titlu de prejudiciu moral, nu este

proporțională cu suferințele fizice și psihice cauzate părintelui în urma decesului fiicei,

din care motiv a intervenit în soluția primei instanțe și a majorat cuantumul

prejudiciului moral până la suma de 150 000 (o sută cincizeci mii) lei, ca fiind

justificată și în deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care

impune reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare

a urmărilor faptei asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate, a naturii și

duratei acestora, având în vedere și exigențele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Totodată, cerința privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei,

instanța de apel, făcând trimitere la art. 41 CțEDO, a apreciat-o ca fiind exagerată, mai

mult că condamnarea inculpatului aduce în sine o satisfacție pentru succesorul părții

vătămate.

Cât ține de solicitarea succesorului părții vătămate privind aplicarea sechestrului

pe bunurile mobile și imobile ce-i aparțin lui Bragari Radion cu drept de proprietate,

instanța de apel a menționat că primul nu este lipsit de dreptul de a înainta o asemenea

solicitare în ordinea procedurii civile.

4

5.1. Procuror, care în temeiul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în al complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de fond nu au motivat oportunitatea

aplicării față de inculpat a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii,

adică nu au constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat care ar

justifica concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

La fel, instanțele nu au ținut cont că în cazul în care inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, cu consecințe ireparabile - decesul unei persoane, lipsind

circumstanțe atenuante pe caz, suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii aplicate reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite

și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

În asemenea circumstanțe, acuzarea a considerat că instanța de apel, diminuând

pedeapsa stabilită inculpatului spre minimul sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

Cod penal, nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor atenuante și celor agravante

stabilite, precum și de faptul că pedeapsa redusă se consideră echitabilă atunci când s-

au constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod

penal.

5.2. Succesorul părții vătămate, Victor Popovici, care prin recursul declarat la 09

ianuarie 2017, fără a invoca careva temeiuri prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor emise la caz, în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care lui Bragari Radion să-i fie stabilită

pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de norma incriminată.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele de fond au ignorat cerințele

părinților părții vătămate și a procurorului și au stabilit inculpatului o pedeapsă prea

blândă în raport cu fapta săvârșită, care s-a soldat cu decesul Anișoarei Popovici.

La 14 aprilie 2017, succesorul părții vătămate, Popovici Victor, a depus recurs

suplimentar, prin care de asemenea a solicitat casarea hotărârilor adoptate în partea

stabilirii pedepsei și aplicarea în privința inculpatului a pedepsei închisorii

proporțională faptei săvârșite, menționând că, doar izolarea lui de societate va contribui

la responsabilizarea altor persoane de a se abține de la săvârșirea unor astfel de

infracțiuni.

Balan în numele inculpatului, care s-a expus pentru respingerea acestuia ca inadmisibil,

menționând că atât suma de 45 960 lei cu titlu de prejudiciu material pentru instalarea

monumentului cât și suma de 150 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, dispuse spre

5

încasare prin decizia instanței de apel, au fost achitate integral de către Bragari Radion.

Argumentul acuzării prin care se susține că, de comun cu circumstanțele

atenuante, instanța urma de a constata drept circumstanță agravantă - provocarea prin

infracțiune a unor urmări grave, conform art. 77 alin. (1) pct. b) Cod penal, contravine

prevederilor art. 77 alin. (2) Cod penal, iar decesul unei persoane, care se califică ca

urmare gravă, este semnul component al infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal.

De asemenea, asupra recursului declarat de succesorul părții vătămate, a prezentat

referință inculpatul, care a indicat că a recunoscut vina și regretă cele întâmplate, nu a

dorit petrecerea acestor evenimente tragice și el conștientizează durerea sufletească a

părinților Anișoarei Popovici.

a respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate,

Popovici Victor la 14 aprilie 2017.

S-au admis recursurile ordinare declarate de procurorul și de succesorul părții

vătămate, Popovici Victor la 09 ianuarie 2017, s-a casat parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2016, în partea stabilirii pedepsei și s-a

dispus rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

7.1. În motivare soluției Colegiul a menționat că este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă

a acesteia, însă va ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea

cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a

pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a

executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată,

care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, s-a constatat că aceasta

nu a motivat decizia sub aspectul temeiurilor întrunite de inculpat pentru stabilirea

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ținând cont și de faptul că

atât în apelul procurorului cât și a succesorului părții vătămate, a fost solicitată

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a menținut decizia instanței de apel în latura civilă,

prin care din contul inculpatului a fost dispusă încasarea în beneficiul succesorului

părții vătămate Popovici Victor a sumei de 150 000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

deoarece instanța de apel a evaluat corect dauna morală, fiind luate în considerare

suferințele fizice ale succesorului părții vătămate, statutul acesteia în societate, gradul

6

de vinovăție al autorului prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție succesorului părții vătămate.

Subsidiar, Colegiul a menționat că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de

apel inculpatul a depus cerere prin care a solicitat aplicarea în privința sa a Legii nr.

210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova”, menționând că recunoaște vina, se

căiește sincer și a recuperat integral prejudiciul material și moral (f.d.190, vol. II), care

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 09 decembrie 2016, a fost anexată

la materialele cauzei (f.d.133-134, vol. II), însă instanța de apel în decizia sa nu s-a

expus asupra aceste cereri.

Referitor la recursul declarat de succesorul părții vătămate, Popovici Victor la

14 aprilie 2017, Colegiul a indicat că în conformitate cu prevederile art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei,

iar potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul a constatat, că conform procesului-verbal

din 09 decembrie 2016, a fost pronunțat dispozitivul deciziei instanței de apel în

prezența succesorului părții vătămate, Victor Popovici și avocatului acestuia, Silvia

Timuș, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea deciziei integrale la 15

decembrie 2016. La ședința de judecată din 15 decembrie 2016, a fost pronunțată

decizia motivată în prezența succesorului părții vătămate, Victor Popovici, fiindu-i

înmânată copia acesteia, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei.

Astfel, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de procedură

penală, a început să curgă din 16 decembrie 2015 de la pronunțarea deciziei integrale,

ultima zi pentru declararea recursului fiind 16 ianuarie 2017, iar recursul ordinar

declarat de succesorul părții vătămate, a fost depus la 14 aprilie 2017, prin urmare, a

fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege.

s-au admis apelurile declarate de către procuror și succesorul părții vătămate Popovici

Victor, s-a casat parțial sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 ianuarie

2016, în partea stabilirii pedepsei și s-a pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia:

Lui Bragari Radion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i s-a numit pedeapsa cu închisoare pe termen de 4 (patru)

ani în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 4 (patru) ani.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

8.1. Colegiul a constatat că starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină

cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de fond. În plus, instanța

7

de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând

probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile

inculpatului în baza dispozițiilor art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și anume încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, acțiune ce a cauzat din imprudență, decesul unei persoane.

În afară de aceasta, Colegiul a conchis că nu există temei pentru a da o nouă

apreciere probelor administrate la materialele dosarului, or prin decizia Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 30 mai 2017, a fost casată parțial decizia

instanței de apel din 09 decembrie 2016, în partea stabilirii pedepsei, și a fost dispusă

rejudecarea cauzei doar în această parte.

Reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, Colegiul a menționat că aceasta

nu și-a motivat hotărârea sub aspectul temeiurilor întrunite de inculpat pentru stabilirea

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ținând cont și de faptul, că

atât în apelul procurorului cât și a succesorului părții vătămate, a fost solicitată

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, prin urmare s-a conchis că pedeapsa aplicată

inculpatului este una prea blândă în raport cu acțiunile acestuia.

Colegiul a reținut că instanța de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a ținut

cont că infracțiunea comisă de acesta s-a soldat cu provocarea decesului a unei

persoane, infracțiunea comisă atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de

către conducătorul mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligația

impusă fiecărui conducător de transport, care este un mijloc de pericol social sporit

pentru sănătatea și viața nu numai însuși a șoferului dar și a altor participanți la trafic.

Prin urmare, Colegiul a conchis că scopul educativ și preventiv al pedepsei

aplicate lui Bragari Radion, nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei prin

închisoare pe motiv că la 07.05.2013 fiind la volan, a comis un accident rutier

provocând decesul unei persoane, manifestând o ignorare totală a Regulamentului

Circulației Rutiere, nu a conștientizat că mijlocul de transport este un izvor de pericol

social sporit pentru toți participanții la trafic, mai ales că în prezent pe teritoriul RM

sunt săvârșite cu frecvență sporită infracțiuni similare soldate cu decesul persoanelor,

ca urmare se majorează gradul prejudiciabil al acestora și rezonanța socială sporită.

Colegiul a mai reținut că neaplicarea pedepsei prin închisoare asupra acțiunilor

inculpatului, va promova un comportament nepăsător a conducătorilor auto față de

viața și sănătatea altor participanți la trafic, din care considerente instanța de apel a

aplicat lui Bragari Radion o pedeapsă echitabilă, fără aplicarea art.90 Cod penal.

În afară de aceasta, Colegiul a reținut că în cadrul ședinței instanței de apel,

avocatul Angela Balan și inculpatul au depus cerere cu privire la aplicarea Legii nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, întemeindu-și cererea pe faptul, că inculpatul a

8

recunoscut vina și se căiește de cele săvârșite, a restituit prejudiciul moral și material

integral, astfel solicitând încetarea procesului penal respectiv.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că în cadrul urmăririi penale Bragari

Radion, nu a recunoscut vina, nu a dat dovadă de căință sinceră, chiar a refuzat să facă

declarații, iar în cadrul prezentării materialelor ultimul împreună cu apărătorul au

solicitat efectuarea acțiunilor de urmărire penală suplimentare (f.d.124;132), prin

urmare, în asemenea circumstanțe nu poate fi vorba de o autodenunțare, sau contribuire

activă la descoperirea infracțiunii, care în cumul constituie căință activă.

De asemenea, în instanța de fond Bragari Radion a recunoscut vina parțial (f.d.49,

v-II), iar prejudiciul a fost recuperat doar după pronunțarea sentinței. În acest context

s-a reținut că infracțiunea a fost săvârșită la 07.05.2013, iar inculpatul a recuperat

prejudiciul comis începând cu anul 2016. Simpla recuperare a prejudiciului cauzat prin

infracțiune, de fapt care este o obligație certă a persoanei vinovate, dar care nu este

însoțită de o căință sinceră de cele săvârșite, nu poate servi temei că Bragari Radion s-

a căit sincer și în privința lui urmează de a fi aplicate prevederile Legii nr. 210 din 29

iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la Proclamarea

Independenței Republicii Moldova. Mai mult, instanța nu a exclus că Bragari Radion

în cererea prin care a solicitat aplicarea actului de amnistie a invocat căința sinceră,

doar pentru a fi absolvit de o eventuală executare a pedepsei.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) și 13) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel și dispunerea încetării procesului penal în privința lui

Bragari Radion, în baza Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În motivarea recursului, avocatul indică că în cadrul examinării cauzei în instanța

de fond, Bragari Radion a manifestat dorința de a compensa valoarea daunei materiale

și morale, folosind în acest sens toate acțiunile posibile, însă succesorul victimei a

refuzat a primi banii. Astfel, faptul că inculpatul a recuperat prejudiciul doar după

pronunțarea sentinței, se datorează doar refuzului succesorului victimei de a primi

suma prejudiciului indicat în acțiunea civilă.

Poziția instanței de apel că inculpatul nu a manifestat căința sinceră este

combătută prin materialele cauzei, or Bragari Radion în instanța de fond, în declarațiile

sale a cerut iertare de la părinții decedatei, iar în ultimul cuvânt a regretat mult cele

comise.

În temeiul celor expuse, recurentul consideră că în privința lui Bragari Radion

sunt aplicabile prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea Independenței Republicii Moldova.

9.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul și succesorul legal al vicitmei,

Popovici Victor, depun referință prin care solicită instanței de recurs a dispune

inadmisibilitatea recursului declarat ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece inculpatul în

9

cadrul urmăririi penale nu și-a recunoscut vina, refuzând a face declarații, iar în instanța

de fond, a recunoscut vina parțial, respectiv nu a dat dovadă de căință sinceră, or în

cadrul prezentării materialelor urmăririi penale pentru luare de cunoștință, ultimul

împreună cu partea apărării au solicitat efectuarea unor acțiuni de urmărire penală

suplimentare, fapt inadmisibil potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii 210 din 29

iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

Independenței Republicii Moldova

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Rațiunea și finalitatea

exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în

înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată că, în speță sunt incidente circumstanțe care înlătură

răspunderea penală a inculpatului.

În drept, soluția instanței de apel cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept atunci când aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de un act de amnistie și prin urmare, concluzia instanței de recurs adoptate

pe marginea cererii depuse de avocat în numele inculpatului, se fundamentează pe

prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârilor

atacate și cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de legea

procesual-penală.

Pornind de la analiza cererii de recurs, Colegiul constată că, în esență, titularul

acestuia critică neaplicarea de către instanța de apel a Legii nr. 210 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui Bragari Radion.

Instanța de recurs consideră că criticele recurentului sunt întemeiate și în contextul

ce urmează va puncta raționamentele care au stat la baza admiterii recursului declarat.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că amnistia este actul de clemență

al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic sau social,

înlătură răspunderea penală și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite

până la apariția sa.

10

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2

din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală,

întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de

a i se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 29 iulie

2016, pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat

prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă

principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un

termen de 7 ani.

Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Bragari Radion a comis

infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 07 mai 2013, iar care se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de până la 4 ani. Respectiv, circumstanțele de fapt ale cauzei

deferite judecății, se încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind

amnistia, care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta infracțională

comisă.

Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de art.

2 din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la faza de

judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima

instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile

expres indicate de această lege.

Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica actul

amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat căința activă față

de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 susține că căința

activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 57 Cod

penal.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere

penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite

următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat

în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Reieșind din textul legii precitat, se

conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să fie întrunite

cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra. Tot aici, este importantă remarca că,

căință activă manifestată prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii include:

judecarea cauzei penale în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 sau în baza art.

509 Cod de procedură penală, sau recunoașterea integrală a vinovăției.

Raportând la caz cele consemnate supra, Colegiul atestă că potrivit materialelor

cauzei (f.d 190, vol. II), inculpatul Bragari Radion a depus cerere în care a indicat că

se căiește sincer de faptele comise și solicită aplicarea în privința sa a dispozițiilor Legii

11

nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova și încetarea procesului penal.

Instanța de apel a respins solicitarea inculpatului și a consemnat că, actul amnistiei

față de inculpat nu poate fi aplicat din motiv că „în cadrul urmăririi penale Bragari

Radion, nu a recunoscut vina, nu a dat dovadă de căință sinceră, chiar a refuzat să

facă declarații, iar în cadrul prezentării materialelor ultimul împreună cu apărătorul

au solicitat efectuarea acțiunilor de urmărire penală suplimentare, prin urmare, în

asemenea circumstanțe nu poate fi vorba de o autodenunțare, sau contribuire activă

la descoperirea infracțiunii, care în cumul constituie căință activă. De asemenea, în

instanța de fond Bragari Radion a recunoscut vina parțial, iar prejudiciul a fost

recuperat doar după pronunțarea sentinței.”

Colegiul penal lărgit nu acceptă statuările instanței de apel și consideră că în

privința inculpatului urmează a fi aplicat actul amnistiei, dat fiind că acesta în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel, a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele

săvârșite. Bragari Radion a recuperat în întregime succesorului părții vătămate atât

paguba materială - 29 096 lei 40 bani cât și cea morală - 40 000 lei încasate prin sentința

instanței de fond (f.d. 84, vol. II). Ulterior, în cadrul examinării cauzei în instanța de

apel, succesorul părții vătămate a solicitat încasarea din contul inculpatului a sumei de

45 960 lei pentru piatra monument, cererea dată fiind ca supliment la acțiunea civilă

înaintată, sumă care de asemenea a fost achitată de către inculpat, fapt confirmat prin

recipisa semnată de către Popovici Victor (f.d. 104, vol. II). Prejudiciul moral în sumă

de 150 000 lei încasat de instanța de apel prin decizia din 09 decembrie 2016 din contul

inculpatului în beneficiul succesorului victimei, de asemenea a fost achitat de către

Bragari Radion, fapt probat prin chitanța nr. 2996 (f.d. 176, vol. II). Analizând

materialele cauzei, Colegiul constată că Bragari Radion a compensat succesorului

victimei valoarea daunei morale în cuantum mai mare decât cel încasat prin hotărârea

instanței de judecată.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz, în privința

inculpatului poate fi aplicat actul amnistiei, nefiind incidente careva restricții prevăzute

de art. 10 al Legii nr. 210, acesta manifestând căința activă față de fapta infracțională

comisă și prejudiciul material și moral a fost recuperat.

Respectiv, toate raționamentele consemnate supra au conturat opinia Colegiul

penal lărgit că, recursul ordinar declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a

sentinței și deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal privind

învinuirea înaintată lui Bragari Radion în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

urmează a fi încetat, în baza art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia,

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

12

b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Balan Angela în numele

inculpatului, casează parțial sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 25 ianuarie

2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, în

cauza penală în privința lui Bragari Radion.

Se aplică prevederile art. 2 al Legii Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016

privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova și se dispune încetarea procesului penal în privința lui Bragari

Radion, în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Bragari Radion urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă în privința lui

nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsă

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 27 februarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

13