1ra-370/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-370/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-370/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și

Constantin Alerguș,

judecând, fără citarea părților recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic și de succesorul

părții vătămate, Victor Popovici, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 25 ianuarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Bragari Radion Xxxxx, născut la xx xxxx

xxxx, originar s. Xxxxxx, r-nul Xxxxxx,

domiciliat mun. Xxxxxxxx, str. Xxxxxx, xx,

ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.07.2013 - 25.01.2016;

Instanța de apel: 09.03.2016 - 09.12.2016;

Instanța de recurs: 10.01.2017 - 30.05.2017.

A C O N S T A T A T :

Radion Bragari a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de conduce mijloace de transport pe termen de

2 (doi) ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 (ani).

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate,

Victor Popovici și dispusă încasarea de la Radion Bragari în beneficiul lui Victor

Popovici a sumei de 29086 (douăzeci și nouă mii optzeci și șase) lei 40 bani cu

titlu de prejudiciu material și suma de 40000 (patruzeci mii) lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Bragari la 07 mai 2013, aproximativ la ora 19:04, conducând autoturismul

personal model „Honda Accord” cu n/î XX XX xxx, deținând permis de

conducere valabil categoriei mijlocului de transport pe care îl conducea, se

deplasa în mun. Chișinău pe bd. Ștefan cel Mare și Sfînt din direcția str. Bulgară

1

spre str. Armenească.

În timpul deplasării, Radion Bragari ghidând mijlocul de transport

specificat în circumstanțele expuse și ajungând la intersecția bd. Ștefan cel Mare

și Sfînt cu str. Armenească, intersecție dirijată la acel moment de semnalele

luminiscente ale semaforului, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a

apreciat corect situația reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul

respectiv, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizau

condițiile rutiere, inclusiv existența unor obstacole pe sectoarele drumului,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, limita vizibilității, de care

trebuie să țină cont orice conducător auto la determinarea vitezei de deplasare,

benzii de circulație, etc., prin ce a încălcat cerințele pct. pct. 11) lit. f), 45), 52),

54), 58) alin. (3) ale Regulamentului circulației rutiere, deplasându-se la acel

moment pe banda a doua de circulație, brusc s-a angajat în efectuarea manevrei de

depășire a unităților de transport pe partea dreaptă, alegând prima bandă a

carosabilului, manifestând astfel neglijență criminală, a comis cu partea din

față-stânga a mijlocului de transport model „Honda Accord” cu n/î XX XX xxx

tamponarea pietonului Anișoara Popovici, născută la 29 aprilie 1987, care finisa

traversarea părții carosabile a bd. Ștefan cel Mare și Sfânt de la stânga spre

dreapta relativ sensului de deplasare al automobilului condus de Radion Bragari.

În rezultatul impactului, la 14 mai 2013 Anișoara Popovici, fiind internată

în secția reanimare a Centrului Național Științifico-Practic Medicină de Urgență, a

decedat în rezultatul leziunilor corporale grave stabilite conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 65/921 din 31 mai 2013.

partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie

stabilită pedeapsa 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, astfel încât

pedeapsa aplicată nu este rezonabilă și capabilă a asigura scopul legii penale în

restabilirea echității sociale, corectării condamnatului și prevenirii săvârșirii de

noi infracțiuni.

Mai mult, în cazul examinat, prin fapta sa infracțională, deși săvârșită din

imprudență, inculpatul Radion Bragari a lipsit un membru al comunității umane

de valoarea socială supremă protejată de lege - viața persoanei, prin încălcarea

unor reguli rutiere elementare.

A apreciat acuzarea că, dispunerea în circumstanțele indicate a pedepsei

penale de natura și cuantumul indicat, constituie o inechitate în materie de justiție,

ce poate constitui pericol la capitolul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât

de către inculpat cât și de către alți membrii ai comunității, denaturând în

rândurile acestora concepția necesității asigurării comportamentului în spiritul

respectării stricte a legilor.

3.1. Succesorul părții vătămate, Victor Popovici a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei și latura

2

civilă, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Radion Bragari să-i fie stabilită

pedeapsa maximă prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, admiterea

integrală a acțiunii civile și aplicarea sechestrului pe bunurile mobile și imobile ce

aparțin lui Radion Bragari cu drept de proprietate.

În motivarea apelului a invocat că, Bragari Radion văzând că automobilele

au oprit la trecerea de pietoni, nu importă din ce cauză, el ca șofer la fel urma să

fie atent, să reducă viteza și să se oprească ca și celelalte automobile, însă el a

hotărât, folosindu-se de moment, să le depășească tamponând astfel partea

vătămată.

Referitor la acțiunea civilă, a indicat că, prima instanță a omis a aplica

sechestru pe bunurile mobile și imobile ale inculpatului indicate în cerere.

09 decembrie 2016, pronunțată integral la 15 decembrie 2016, au fost admise

apelurile, casată sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost dispusă încasarea din

contul lui Radion Bragari în beneficiul succesorului părții vătămate, Victor

Popovici prejudiciul moral în sumă de 150000 (una sută cincizeci mii) lei.

În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, în urma verificării și

aprecierii probelor administrate, în conformitate cu art. art. 101, 414 alin. (2) Cod

de procedură penală, în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării

adevărului, probe care au fost corect apreciate de prima instanță, având drept

consecință reținerea corectă a stării de fapt și de drept în cauză.

Așa fiind, instanța de apel a reținut că, criticele formulate de apelanți prin

care a fost susținut că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat

prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, sunt nefondate deoarece, prima instanță le-a

dat motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, iar sentința

corespunde prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, soluție, pe

care instanța de apel a însușit-o pe deplin.

Instanța de apel a respins argumentele apelanților precum că la

individualizarea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului, de gravitatea infracțiunii, de circumstanțele cauzei, menționând că,

sub aspectul proporționării pedepsei aplicate inculpatului și pentru o corectă

individualizare a acesteia raportat la toate criteriile generale prevăzute de art. 75

Cod penal, trebuie să se țină seama atât de elementele ce țin de materialitatea

faptei în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, numai

examinate împreună aceste aspecte pot conduce la stabilirea în concret a

periculozității sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că, elementele legate de fapta

săvârșită și de persoana inculpatului au fost pe deplin valorificate în procesul de

individualizare a pedepsei penale stabilite, luând în considerație gradul de pericol

social al faptei săvârșite, că infracțiunea imputată inculpatului este una gravă,

săvârșită din imprudență, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, fiind

încălcate regulile de securitate a circulației rutiere finalizate cu decesul părții

3

vătămate, comportamentul părții vătămate, care de fapt a intrat pe trecerea de

pietoni la culoare roșie a semaforului, de personalitatea celui vinovat care la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost condamnat,

se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, s-a căit sincer, regretă cele

întâmplate, de circumstanțele atenuate ca achitarea prejudiciul cauzat prin

infracțiune (suma de 45960 lei pentru instalarea monumentului funerar (f.d.104,

vol.II) și suma de 69100 (f.d.84, vol.II), care depășește suma dispusă spre încasare

de prima instanță), de lipsa circumstanțelor agravante.

În acest context, instanța de apel a indicat că, toate aspectele expuse,

justifică aplicarea pedepsei privative de libertate în limita sancțiunii prevăzută de

norma legii penale și contrar solicitării apelanților, nu se impune reconsiderarea

pedepsei sub aspectul majorării cuantumului, deoarece pedeapsa penală așa cum a

fost cuantificată de către prima instanță este aptă de a îndeplini funcțiile și de a

realiza scopul în contextul gradului de pericol social al faptei săvârșite,

circumstanțelor săvârșirii infracțiunii, cât și persoanei inculpatului și

comportamentului postinfracțional al ultimului.

Referitor la modalitatea de executare, instanța de apel a considerat

neîntemeiate cerințele apelanților privind excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal, deoarece prima instanță a acordat deplină eficiență circumstanțelor

personale și atenuante menționate, comportamentului postinfracțional al

inculpatului, exprimat prin scuzele aduse succesorului părții vătămate după

săvârșirea infracțiunii, conștientizarea faptelor săvârșite.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa principală, executarea căreia a

fost suspendată pentru perioada de probațiune, reprezintă o pedeapsă

proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptei săvârșite de inculpat, cât și cu

personalitatea acestuia, aspecte care conduc la ideea că funcția de reeducare a

pedepsei va fi realizată, inculpatul putând fi redat societății fără teama că ar mai

săvârși alte infracțiuni, prin stimularea eforturilor de autoeducare dovedită prin

buna conduită în termenul de încercare.

Referitor la cerința succesorului părții vătămate, Victor Popovici privind

admiterea acțiunii civile în cuantumul solicitat, instanța de apel a considerat

fondate cerințele în partea încasării prejudiciului moral însă nu în cuantum de

1000000 lei.

Astfel, instanța de apel a indicat că, suma de 40000 lei, dispusă spre

încasare în beneficiul succesorului părții vătămate, Victor Popovici, cu titlu de

prejudiciu moral nu este proporțională cu suferințele fizice și psihice cauzate

părintelui în urma decesului fiicei Anișoara Popovici, din care motiv a intervenit

în soluția primei instanțe și a majorat cuantumul prejudiciului moral până la suma

de 150000 (o sută cincizeci mii) lei, ca fiind justificată și în deplină concordanță

cu principiul răspunderii civile delictuale care impune reparația integrală, reală și

efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor faptei asupra

integrității corporale și sănătății părții vătămate, a naturii și duratei acestora,

având în vedere și exigentele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Cu referire la cerința privind încasarea prejudiciului moral în sumă de

4

1000000 lei, instanța de apel, cu trimitere la art. 41 CțEDO a apreciat-o ca fiind

exagerată, mai mult că condamnarea inculpatului Radion Bragari aduce în sine o

satisfacție pentru succesorul părții vătămate, Victor Popovici.

Cu referire la solicitarea succesorului părții vătămate, Victor Popovici

privind aplicarea sechestrului pe bunurile mobile și imobile ce-i aparțin lui

Radion Bragari cu drept de proprietate instanța de apel a menționat că primul nu

este lipsit de dreptul de a înainta o asemenea solicitare în ordinea procedurii

civile.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în al complet de judecată.

În motivarea recursului, cu trimitere la prevederile art. art. 61 alin. (2), 75

alin. (1), 90 alin. (1) Cod penal, art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală

și jurisprudenței naționale, procurorul a indicat că, instanțele de fond nu au

motivat oportunitatea aplicării față de inculpat a suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii, adică nu au constatat și stabilit circumstanțele

cauzei și persoanei celui vinovat care ar justifica concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită.

La fel, instanțele nu au ținut cont că în cazul în care inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, cu consecințe ireparabile - decesul unei persoane, lipsind

circumstanțe atenuante pe caz, suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii aplicate reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii

echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea lui, cât și a altor persoane.

În contextul celor expuse, acuzarea consideră că instanța de apel, la

stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de faptul că aceasta s-a soldat cu

provocarea decesului a unei persoane, infracțiunea săvârșită atentează la relațiile

sociale ce vizează respectarea de către conducătorul mijlocului de transport a

regulilor circulației rutiere, obligația impusă fiecărui conducător de transport, care

reprezintă un mijloc de pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu numai a

șoferului dar și a altor participanți la trafic.

Prin urmare, de comun cu cele menționate, procurorul a remarcat că,

instanța de apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la

normele penale și procesual penale.

Astfel, instanța a constatat prezența circumstanțe atenuante pe caz, în

coraport cu care a diminuat pedeapsa stabilită lui Radion Bragari.

De comun cu circumstanțele atenuante, acuzarea consideră că pe caz

urmează a fi constatată ca circumstanță agravantă provocarea prin infracțiune a

unor urmări grave (conform art. 77 alin. (1) pct. b) Cod penal), fapt care nu a fost

luat în considerație de către instanța de apel.

În asemenea circumstanțe, acuzarea constată că instanța de apel, diminuând

pedeapsa stabilită inculpatului spre minimul sancțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) Cod penal, nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor atenuante și

5

celor agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsă redusă se consideră

echitabilă atunci când s-au constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele

enumerate la art. 76 Cod penal.

Susține procurorul că, pe caz instanța de apel la aplicarea pedepsei a

invocat acele circumstanțe, în coraport cu care au diminuat pedeapsa stabilită lui

Radion Bragari, ca ulterior, tot în baza acelorași circumstanțe, fără a identifica

altele, să aplice prevederile art. 90 Cod penal, fiind astfel admisă dubla valență la

aplicarea aceleiași situații de drept.

5.1. Succesorul părții vătămate, Victor Popovici, la 09 ianuarie 2017, fără

a invoca careva temeiuri prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

a contestat cu recurs hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care lui Radion Bragari să îi

fie stabilită pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de norma incriminată.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele de fond au ignorat cerințele

părinților părții vătămate și a acuzatorului de stat și au stabilit inculpatului o

pedeapsă prea blândă în raport cu fapta săvârșită, care s-a soldat cu decesul

Anișoarei Popovici.

Consideră recurentul că, inculpatului urmează să îi fie aplicată o pedeapsă

mai aspră decât cea stabilită din motiv că, Radion Bragari reprezintă un pericol

pentru societatea în ansamblu și astfel va putea fi realizat scopul pedepsei penale.

Menționează recurentul că, din înregistrările video nu se vede culoarea

semaforului, dar se observă că toate automobilele staționau la culoarea roșie a

semaforului atât pe bd. Ștefan cel Mare cât și pe str. Tighina.

Rezultă că, partea vătămată când deja se deplasa pe trecerea de pietoni a

fost schimbat semnalul roșu al semaforului, iar în cazul dat aceasta urma să

finalizeze traversarea carosabilului, fapt ce corespunde pct. 58) alin. (3) al

Regulamentului circulației rutiere.

5.2. Succesorul părții vătămate, Victor Popovici, la 14 aprilie 2017, fără a

invoca careva temeiuri prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a

depus recurs suplimentar, prin care a solicitat casarea hotărârilor adoptate în

partea stabilirii pedepsei și aplicarea în privința inculpatului a pedepsei închisorii

proporțională faptei săvârșite.

În motivare a invocat că, hotărârile judecătorești adoptate pe caz sunt

neîntemeiate în partea stabilirii pedepsei, fiindcă instanțele judecătorești au aplicat

eronat principiile și criteriile de individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei

pedepse prea blânde, neechitabile în coraport cu fapta săvârșită și consecințele

survenite.

Consideră că, instanțele de fond eronat au aplicat jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului privind protejarea dreptului la viață garantat de

art. 2 CțEDO.

Stabilirea unei pedepse excesiv de blânde nu va duce la realizarea scopului

pedepsei penale.

Remarcă că, prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei, iar neglijarea unora din aceste criterii constituie temei pentru casarea

6

hotărârii.

În Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie

2013 ,,Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”,

este precizat că instanțele trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă

față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave, deosebit de grave și

excepțional de grave.

Menționează că, conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiuni grave se

consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă închisoarea

pe termen de până la 12 ani inclusiv.

Respectiv, instanțele judecătorești erau obligate a aplica o pedeapsă mai

aspră față de inculpat, care prin acțiunile sale a provocat decesul părții vătămate

Anișoara Popovici.

De asemenea, consideră că, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, de

circumstanțele reale de săvârșire a acesteia și circumstanțele personale ale

inculpatului, pedeapsa stabilită de către prima instanță și menținută de instanța de

apel nu corespunde principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în

art. 61 Cod penal.

Mai mult, remarcă că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți perturbate prin

infracțiune. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Subsidiar a indicat că, izolarea inculpatului de societate va contribui la

evitarea și responsabilizarea altor persoane de a se abține de la săvârșirea unor

astfel de infracțiuni.

Angela Balan în numele inculpatului, care s-a expus pentru respingerea acestuia

ca inadmisibil, deoarece recurentul nu indică în recurs de care anume

circumstanță nu a ținut cont instanța de apel, care ar justifica o altă soluție, acest

argument fiind unul neclar și în consecință neîntemeiat.

În instanța de judecată s-a stabilit în lipsa oricăror dubii, că Radion Bragari

anterior nu a fost judecat. Cazierul contravențional confirmă că nu a avut încălcări

a circulației rutiere, deși deține permis de conducere de aproximativ 10 ani.

Radion Bragari se caracterizează pozitiv, are loc de muncă și de trai

permanent și este un cetățean care respectă legile și Constituția R. Moldova.

Regretă săvârșirea infracțiunii incriminate, s-a căit sincer, a cerut iertare de

la părinții Anișoarei Popovici și conștientizează gravitatea faptei săvârșite.

Totodată, inculpatul s-a prezentat la toate ședințele de judecată, a dat

declarații, a avut un comportament corect față de părinții părții vătămate, din

momentul producerii accidentului a apelat poliția, a dat explicații la locul

săvârșirii accidentului rutier, soția lui Radion Bragari a vizitat partea vătămată la

spital și a procurat unele medicamente, în timp ce Radion Bragari era la poliție.

Ulterior, Radion Bragari a acordat sprijin material în sumă de 5000 lei la

7

înmormântare, fapt confirmat de Victor Popovici.

Prin intermediul rudelor a mai încercat să acorde ajutor material, dar a fost

categoric refuzat și era de înțeles, deoarece părinții părții vătămate se aflau într-o

stare emoțională complicată.

În cadrul ședinței de judecată în prima instanță a fost înaintată acțiune civilă

prin care s-a solicitat încasarea sumei de 29086,40 lei cu titlu de prejudiciu

material și suma de 1000000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Radion Bragari și apărătorul acestuia au încercat de nenumărate ori de a

achita integral prejudiciul material și parțial cel moral, însă au fost refuzați de

părinții părții vătămate.

După pronunțarea sentinței, Radion Bragari, prin intermediul Poștei

Moldovei, a achitat integral paguba materială și morală dispusă spre încasare prin

sentință de către prima instanță.

În cadrul examinării apelului, succesorul părții vătămate, Victor Popovici a

solicitat încasarea sumei de 45960 lei cu titlu de prejudiciu material pentru

instalarea monumentului. La următoarea ședință de judecată suma de 45960 lei

era deja achitată.

Suplimentar menționează avocatul că, prejudiciul moral în sumă de 150000

lei, dispus spre încasare prin decizia instanței de apel, a fost achitat integral de

către Radion Bragari în timp de 19 zile, prin intermediul Poștei Moldovei.

Banii au fost ridicați de către Victor Popovici, dovadă servind avizul de

recepție și chitanța nr. 2996 din 28 decembrie 2016.

Prin urmare, comportamentul lui Radion Bragari a fost unul corect, atât față

de părinții Anișoarei Popovici, cât și în cadrul procesului penal.

Subsidiar a indicat că, argumentul acuzării prin care se susține că, de

comun cu circumstanțele atenuante, instanța urma de a constata drept

circumstanță agravantă - provocarea prin infracțiune a unor urmări grave,

conform art. 77 alin. (1) pct. b) Cod penal, contravine prevederilor art. 77 alin. (2)

Cod penal, iar decesul unei persoane, care se califică ca urmare gravă, este semnul

component al infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

6.1. Asupra recursului declarat de succesorul părții vătămate, a prezentat

referință inculpatul, care a indicat că, a recunoscut vinovăția și regretă cele

întâmplate, nu a dorit petrecerea acestor evenimente tragice, conștientizează

durerea sufletească a părinților Anișoarei Popovici.

Dânsul la fel, suferă de o profundă stare negativă emoțională ca urmare a

decesului părții vătămate.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile declarate de

procuror și de succesorul părții vătămate, Victor Popovici la 09 ianuarie 2017

urmează a fi admise, iar cel declarat de succesorul părții vătămate, Victor

Popovici la 14 aprilie 2017, urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

7.1. Referitor la recursurile declarate de procuror și de succesorul părții

vătămate, Victor Popovici la 09 ianuarie 2017.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

8

penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În conformitate cu prevederile art. art. 414-417 Cod de procedură penală,

instanța de apel trebuie să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de

drept, inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă

normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărârea instanței urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

În speța de referință, Colegiul penal reține că obiectul contestării hotărârilor

judecătorești, atât în instanța de apel cât și în instanța de recurs, l-a constituit

revocarea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărâre

a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în

cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

iar conform pct. 10) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege

de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în

partea specială a acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă că principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când

soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor

generale prevăzute în art. art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia

conform limitelor fixate în articolul respectiv al părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și

depinde de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de

urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere și persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de

9

pedeapsă prevăzut de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Ulterior, după stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul aplicării

pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa

aplicată inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității

acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul

pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei în privința vinovatului pentru o perioadă de probațiune stabilită de

instanța de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult

7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără

executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe

care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care

considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real

termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că

aceasta nu a motivat decizia sub aspectul temeiurilor întrunite de inculpat pentru

stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ținând cont

și de faptul că atât în apelul procurorului cât și a succesorului părții vătămate, a

fost solicitată excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

În consecință, instanța de recurs va admite recursul ordinar declarat cu

casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către aceeași instanță.

La o nouă judecare a cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de

10

argumentele formulate în apel, recurs și de cele expuse în prezenta decizie, să

înlăture încălcările de lege menționate și să pronunțe o nouă hotărâre legală și

întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de recurs menține decizia instanței de apel în latura

civilă, prin care din contul inculpatului a fost dispusă încasarea în beneficiul

succesorului părții vătămate Victor Popovici a sumei de 150000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, deoarece instanța de apel a evaluat corect dauna morală, fiind

luate în considerare suferințele fizice ale succesorului părții vătămate, statutul

acesteia în societate, gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, consecințele

survenite, precum și măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

succesorului părții vătămate.

Subsidiar, Colegiul penal menționează că, în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel inculpatul a depus cerere prin care a solicitat aplicarea în privința

sa a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, menționând că

recunoaște vina, se căiește sincer și a recuperat integral prejudiciul material și

moral (f.d.190, vol. II), care potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

09 decembrie 2016, a fost anexată la materialele cauzei (f.d.133-134, vol. II), însă

instanța de apel în decizia sa nu s-a expus asupra aceste cereri.

7.2. Referitor la recursul declarat de succesorul părții vătămate, Victor

Popovici la 14 aprilie 2017.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, în

cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor

legale (este peste termen sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este vădit

neîntemeiat).

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită

prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost

declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca depus peste termen,

cu excepția când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal din 09 decembrie 2016 (f.d.133-136, vol. II), a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența succesorului părții vătămate,

Victor Popovici și avocatului acestuia, Silvia Timuș, cu înștiințarea lor despre

pronunțarea și primirea deciziei integrale la 15 decembrie 2016.

La ședința de judecată din 15 decembrie 2016, a fost pronunțată decizia

motivată în prezența succesorului părții vătămate, Victor Popovici, fiindu-i

11

înmânată copia acesteia, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei

(f.d.146, vol. II).

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de

procedură penală, a început să curgă din 16 decembrie 2015 de la pronunțarea

deciziei integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 16 ianuarie 2017, iar

recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate, Victor Popovici a fost

depus la 14 aprilie 2017, prin urmare, a fost declarat peste termenul de 30 de zile

stabilit de lege.

Astfel, rezultă că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece este

declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de succesorul părții

vătămate, Victor Popovici la 14 aprilie 2017.

Se admit recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic și de succesorul părții vătămate,

Victor Popovici la 09 ianuarie 2017, se casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2016, în partea stabilirii pedepsei, în

cauza penală în privința lui Bragari Radion Xxxxx și se dispune rejudecarea

cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune

căilor de atac în partea rejudecării cauzei.

Decizia pronunțată integral la 14 iulie 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

/semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

12