1ra-617/18 — art.192-1 alin.1 - 264 alin.2 CP

1ra-617/18 — art.192-1 alin.1 - 264 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-617/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 aprilie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, declarat de inculpatul

Radovschii Alexandr.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Alexandr a fost condamnat în baza art.264 alin.(2) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani și în baza art.1921

alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul pațial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de Bîrsan Iurie a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului prejudiciului material să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Totodată, a fost respinsă cererea părții acuzării cu privire la încasarea de la inculpat a

cheltuielilor de judecată în sumă de 191 lei.

procedură penală, a constatat că Radovschii Alexandr, la 24 decembrie 2017, aproximativ la

ora 05.15, având scopul răpirii mijlocului de transport de model „Toyota Avensis”, cu n/î

xxx, evaluat la prețul de 2300 euro, care se afla parcat pe teritoriul SRL „Remarc Plus” din

xxx, mun.Chișinău, s-a urcat la volanul automobilului care aparține cet.Bîrsan Iurie și, fără

acordul ultimului, acționând cu intenție directă, având cheile de la automobil, 1-a răpit,

deplasându-se într-o direcție necunoscută, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu

material în proporții considerabile în sumă de 2300 euro, care în aceiași dată a fost implicat în

comiterea unui accident rutier în timp ce se deplasa pe str.Spicului din direcția str.Ialoveni

spre sos.Hîncești, mun. Chișinău.

Tot el, la 24 decembrie 2016, aproximativ la ora 05.30, cunoscând cu certitudine că

acționează cu încălcarea prevederilor pct.14 din Regulamentul circulației rutiere, care indică

că „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi

alcoolice, droguri sau alte substanțe contraindicate conducerii, ce se află sub influența

preparatelor medicamentoase care conduc la reducerea reacției”, aflându-se în stare de

ebrietate alcoolică și narcotică, fără ca să posede permis de conducere de categoria

corespunzătoare, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model „Toyota Avensis”,

1

cu n/î xxx, fără acordul proprietarului și în timp ce se deplasa pe str.Spicului din direcția

str.Ialoveni, ajungând la intersecție cu șos.Hîncești, mun.Chișinău, nu a manifestat prudență

sporită la trafic, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină

cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, nu a apreciat

corect situația rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, nu a adaptat o

viteză corespunzătoare condițiilor de drum care iar garanta securitatea circulației, prin ce a

încălcat cerințele Regulamentului circulației rutiere, și anume: - pct.45 (1), potrivit căruia

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c)

starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere”; - pct.3, care

stipulează că, „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de

circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze

neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe

iminente”; pct.4, potrivit căruia „orice participant la trafic care respectă prezentul

Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută

cerințele acestuia”, precum și cerințele art.22 alin.(4) din Legea nr.131 din 07.06.2007

privind siguranța traficului rutier, potrivit căruia „participanții Ia trafic sunt obligați să

manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze

siguranța unor alți participanți la trafic” și, ca urmare, pierzând ghidajul asupra unității de

transport, ieșind de pe carosabil, a comis tamponare în bordură, după care automobilul s-a

inversat în copacii (arbuștii) amplasați pe gazonul din preajma imobilului Gării Auto Sud.

Urmare a accidentului rutier, pasagerului Ghelos Crisitian, conform raportului de

expertiză judiciară nr.763/D din 10.04.2017, i-au fost cauzate leziuni corporale medii, sub

formă de fractura prin tasare a vertebrei toracale Th-12. Totodată, fiind supus testării

alcoolscopice cu alcotestului Drager cu nr.6810, testul nr.11370 din 24.12.2016, ora 09.21, la

Radovschii Alexandr a fost stabilită concentrația alcoolului în aerul expirat de 0.65 mg/1

care, conform art.134 alin.(3) Cod penal și Hotărârii Guvernului R.Moldova nr.296 din

16.04.2009 privind modul de testare alcoolscopică de examinare medicală pentru stabilirea

stării de ebrietate și natura ei, se califică drept stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și

fiind testat pozitiv la consumul de substanță narcotică.

- procurorul T.Vidrașco, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea în care a

fost respinsă solicitarea acuzării de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare în sumă de

191 lei, în urma efectuării expertizei medico-legale în privința părții vătămate C.Ghelos,

deoarece, reieșind din prevederile art.227 alin.(1), 229 Cod de procedură penală, este de

obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, fiindcă fără săvîrșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- procurorul V.Bolduratu, care a declarat apel suplimentar, prin care a solicitat casarea

parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui A.Radovschii în baza art.1921 alin.(2) și 264 alin.(2) Cod penal, cu

aplicarea art.84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 6 luni închisoare,

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani și să se încaseze de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judicare în

sumă de 191 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate,

considerând că prima instanță nu a individualizat pedeapsa potrivit cerințelor art.61,75 Cod

penal, astfel că aceasta este una inechitabilă faptei comise, precum și pripit a concluzionat că

2

pedeapsa principală poate fi suspendată condiționat pe termen de probă, în temeiul art.90 Cod

penal, pe motiv că inculpatul a comis două infracțiuni, fiind în stare de ebrietate alcoolică și

narcotică, în rezultatul căreia părții vătămate C.Ghelos i-au fost cauzate vătămări corporale

medii;

- avocatul V.Țurcan în numele părții vătămate, care a solicitat casarea acesteia în

latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fi admisă integral

acțiunea civilă înaintată de parte vătămată și aplicarea față de inculpat a unui termen în care

să fie achitată suma prejudiciului, în temeiul art.90 alin.(2) lit.e) Cod penal, pe motiv că

instanța din motiv că în proces urma să fie atras proprietarul de drept al automobilului,

incorect a lăsat spre examinare acțiunea civilă în procedură civilă, de rând ce partea vătămată,

prin procura din 27.07.2016, a fost împuternicit de a dispune de automobil cu drept de

proprietate, adică posesie, folosință și dispoziție; - inculpatul în cadrul procesului și-a

exprimat acordul de a achita treptat prejudiciul material cauzat părții vătămate, iar între

inculpat și proprietarul de drept al automobilului nu există nici un raport de legătură.

fost admise apelurile declarate de procurorul T.Vidrașco și cel suplimentar al procurorului

V.Bolduratu, inclusiv și de avocatul V.Țurcan în numele părții vătămate Iu.Bîrsan, casată

sentința în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal și respectiv, în latura civilă, și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Radovschii Alexandr recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.1921

alin.(2) și 264 alin.(2) Cod penal, urmează să-și execute pedeapsa stabilită potrivit art.84 Cod

penal de 2 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Radovschii Alexandr în

beneficiul lui Bîrsan Iurie a prejudiciului material în sumă de 2300 euro, echivalentul în lei

la data executării hotărârii.

Corpul delict, automobilul de model „Toyota Avensis”, cu xx, a fost restituit părții

vătămate Bîrsan Iurie în contul achitării parțiale a prejudiciului. În rest, sentința a fost

menținută.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.1921 alin.(1) și art.264 alin.(2) Cod

penal.

Reținând faptul că sentința se critică în latura stabilirii pedepsei și anume, în partea

dipsunerii suspendării condiționate a executării pedepsei pe termen de probațiune, instanța de

apel a constatat că prima instanță just și întemeiat a stabilit inculpatului categoria și termenul

pedepsei penale, luând în considerație dispozițiile art.61 și art.75 Cod penal, precum și

prevederile art.3641 Cod de procedură penală, ce determină scopul pedepsei penale, de

restabilire a echității sociale și corijare a infractorului, întru prevenirea comiterii de către

acesta a altor infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gravitatea faptelor penale și consecințele survenite, de circumstanțele atenuante prezente în

cauză - recunoașterea vinovăției, căința sinceră.

Totodată, instanța de apel a conchis că sunt întemeiate argumentele procurorului,

precum că stabilirea unei pedepse condiționate inculpatului nu va atinge scopul pedepsei și l-

ar putea favoriza pe acesta și alte persoane la comiterea unor noi infracțiuni, deoarece

circumstanțele atenuante ca recunoașterea vinei și căința sinceră, au servit temei pentru

3

reducerea pedepsei până la 2 ani și 6 luni, din care motiv nu mai pot servi temei și pentru

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i

se acorde o dublă valență juridică.

Mai mult, instanța de apel, reținând modalitatea comiterii infracțiunilor de către

inculpat, care le-a comis fiind în stare de ebrietate, cu cauzarea vătămării medii a integrității

corporale și sănătății, cu cauzarea unui prejudiciu material care nu este recuperat, a conchis

că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu ar fi efectivă și nu și-ar atinge scopul pedepsei,

din care motiv a concluzionat de a casa sentința în partea aplicării prevederilor art.90 Cod

penal, cu dispunerea executării pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

La fel, instanța de apel, a considerat nefondat apelul procurorului, referitor la

respingerea solicitării privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 191 lei pentru

efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate, or, la caz s-a constatat că

aceste cheltuieli nu cad sub incidența art.227 Cod procedură penală, deoarece sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt

trecute în contul statului.

Cu referire la apleul declarat de avocatul V.Țurcan în numele părții vătămate, instanța

de apel a considerat că acesta este unul întemeiat, concluzia instanței fiind una eronată, dat

fiind că prejudiciul solicitat de partea vătămată se confirmă cu certitudine prin probele

administrate la urmărirea penală, acceptate de către inculpat, prin care și valoarea

automobilului răpit și deteriorat în sumă de 2300 euro.

Prin urmare, instanța de apel a conchis de a admite acțiunea civilă în parte, cu

încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate Iu.Bîrsan a prejudiciului material

solicitat în sumă de 2300 euro, valoarea automobilului de model „Toyota Avensis”, pe care îl

deține în bază de procură, titular de drept fiind UAB „Chircu Dumitru”, rezident a Republicii

Letone, iar corpul delict - automobilul de model „Toyota Avensis”, de restituit părții

vătămate în contul achitării parțiale a prejudiciului.

invocând drept temei prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel, casând hotărârea

primei instanțe, prin care a exclus dispozițiile art.90 Cod penal, i-a aplicat o pedeapsă mai

aspră, fără a ține seama de circumstanțele cauzei și anume, de faptul că dânsul a recunoscut

vina integral, a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, ce permite aplicarea unei pedepse mai blânde, sub limita minimă prevăzută de lege, s-

a căit sincer de cele comise, dorește să recupereze prejudiciul cauzat prin infracțiune, nu are

antecedente penale, se caracterizează pozitiv și este angajat în câmpul muncii, ceea ce

demonstrează că hotărârea primei instanțe în partea individualizării pedepsei penale este una

legală și întemeiată; - incorect instanța de apel a admis și acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată, pe când acesta nu este proprietarul automobilului, proprietarul de drept nu a fost

atras în proces pentru a comunica dacă are sau nu pretenții față de el, precum nu a fost atrasă

nici compania de asigurări, pentru a constatat dacă au fost achitate despăgubiri proprietarului

mijlocului de transport; - instanța de apel neîntemeiat a dispus ca automobilul accidentat să

fie transmis părții vătămate, fără a menționa care este prețul concret al acestuia și care este

suma restantă, ce urmează a fi achitată de dânsul, în cazul dat era necesară o evaluare a

specialistului sau expertului, pentru a stabili dauna cauzată proprietarului mijlocului de

transport.

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință care a solicitat respingerea recursului

ca inadmisibil, Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de inculpat urmează a fi

admis din următoarele considerente.

4

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui în prevederile art.1921

alin.(1) și art.264 alin.(2) Cod penal, și critică decizia instanței de apel numai în latura

stabilirii pedepsei, prin care au fos excluse dispozițiile art.90 Cod penal.

Instanța de recurs constată că prima instanță a verificat sub toate aspectele, complet și

obiectiv probele administrate în cauză, prin analiza profundă a acestora și coroborarea lor cu

alte probe, apreciindu-le în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității fiecărei probe în parte și

just a ajuns la concluzia de vinovăție a lui A.Radovschii în săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art.1921 alin.(1) și art.264 alin.(2) Cod penal.

După cum rezultă din partea descriptivă a sentinței, prima instanță a menționat că la

stabilirea pedepsei ține cont de gradul pericolului social al infracțiunilor săvârșite, de scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de persoana

inculpatului, care a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, de circumstanțele

atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinei, căința sinceră, lipsa antecedentelor penale

și a circumstanțelor agravante. Astfel, reieșind din aceste împrejurări, instanța a conchis că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără a fi privat de libertate, stabilindu-i

pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Instanța de apel, admițând apelurile declarate de procurorii T.Vidrașco și V.Bolduratu,

a rejudecat cauza în latura stabilirii pedepsei, constatând că prima instanță incorect a aplicat

în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, deoarece acelorași circumstanțe

atenunate pe care le-a reținut la individualizarea pedepsei principale, le-a luat în considerație

și l-a liberarea de pedeapsă penală, considerând astfel, că aceleiași situații de drept i s-a

acordat o dublă valență juridică.

Colegiul penal constată că, reținând această circumstanță ca temei pentru excluderea

dispozițiilor art.90 Cod penal, instanța de apel greșit a admis apelurile părții acuzării în

această parte. Astfel, prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.19 din 26.03.2018,

pct.35 alin.(2) din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.13 din 16.12.2013 cu

privire la aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, a fost exclus, de unde se

poate trage concluzia că recunoașterea vinei poate fi reținută de instanță atât ca o

circumstanță antenuantă, raportată la limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării procedurii

prevăzute de art.3641 alin.(8), cât și la soluționarea chestiunilor legate de condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin urmare, se constată că la stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului

A.Radovschii, instanța de apel neîntemeiat a exclus aplicarea în privința acestuia a

prevederilor art.90 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa închisorii cu executarea ei reală, fără a

ține cont de cumulul circumstanțelor atenuante, care au fost stabilite de prima instanță.

Astfel, în situația în care instanța de apel, nedispunând de alte circumstanțe, inclusiv

de circumstanțe agravante, greșit a admis apelurile părții acuzării în privința lui A.Radovschii

și, prin pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare la închisoare reală, a comis eroarea

prevăzută de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală - aplicarea pedepsei

individualizate contrar prevederilor legale.

Reținând cele menționate supra, Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită de către

prima instanță inculpatului cu aplicarea art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a

executării ei pe termen de probă, este una corectă și își va atinge scopurile enunțate în

prevederile art.61 Cod penal - pedeapsa penală are drept scop corectarea inculpatului, iar

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii corectării și reeducării vinovatului.

5

De asemenea, din textul recursului se observă că autorul acestuia critică hotărârea

instanței de apel și în latura civilă, prin care acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

a fost admisă, fiind încasat de la el în folosul lui Iu.Bîrsan prejudiciul material în sumă de

2300 euro, solicitând menținerea sentinței în partea dată, prin care aceasta a fost admisă în

principiu și lăsată spre soluționare în ordinea procedurii civile.

Colegiul penal reține că instanța de apel și în această parte a admis greșit apelul declarat

de avocatul V.Țurcan în numele părții vătămate, considerând că prejudiciul solicitat s-a

confirmat prin probele administrate la urmărirea penală, acceptate și de către inculpat.

Sub aspectul vizat, instanța de recurs consideră justă soluția primei instanțe, care

întemeiat a admis acțiunea civilă în principiu dispunând soluționarea ei în ordinea procedurii

civile, deoarece partea vătămată a solicitat încasarea prejudiciului material reieșind din valoarea

reziduală a automobilului, pe care îl deține în bază de procură, titular de drept fiind UAB

„Chircu Dumitru”, rezident al Republicii Letone, care urmează a fi atras în proces, ca fiind

proprietarul de drept al automobilului, cât și compania de asigurare, deoarece în acest sens nu

au fost prezentate probe certe care ar confirma costul automobilului, în cauză nu s-a dispus

efectuarea expertizei pentru a se constatat valoarea automobilului deteriorat, care a fost

transmis părții vătămate în contul achitării parțiale a prejudiciului și nu s-a stabilit dacă partea

vătămată a primit sau nu despăgubiri materiale de la compania de asigurări.

Colegiul conchide că aceste erori urmează a fi corectate având în vedere că apelurile

părții acuzării greșit au fost admise, prin casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

sentinței primei instanțe în privința luiA.Radovschii.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată, cu menținerea

hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Astfel, recursul declarat de inculpat este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Radovschii Alexandr, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, în cauza penală în

privința lui Radovschii Alexandr, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, Sediul

Centru din 26 iunie 2017 în privința acestuia.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

6