1ra-1002/18 — art.264 alin.3 lit.b CP

1ra-1002/18 — art.264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1002/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017, declarat de

către avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului

Luchian Veaceslav.

Termenul examinării cauzei:

06.12.2016 - 04.10.2017;

23.04.2018 - 12.06.2018.

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

pedeapsa aplicată prin sentința Tribunalului mun.Chișinău din 24.06.2002, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

deschis.

Acțiunea civilă înaintată de către Ciubotaru Valeriu și SC „Ghiocel-Negru” SRL a

fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului material să se

expună instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul legal al părții vătămate Gorodețchi

Zinaida a fost admisă parțial, încasându-se de la Luchian Veaceslav prejudiciul moral în

mărime de 25000 lei.

18.00, conducând autocamionul de model „xx”, cu n/î CJR xx, pe traseul M-3 Chișinău-

Cimișlia, km 20-125 m și manifestând sine încredere sporită, încălcând prevederile

pct.45 subpct.1) lit.a), b), c), d) din Regulamentul circulației rutiere, care stipulează că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; starea tehnică a vehiculului, situația rutieră, ignorând aceste condiții, ca

urmare ce a dus la pierderea controlului autocamionului, ieșind pe contrasens, s-a

tamponat în autocamionul de model „xx”, cu n/î CMAH xx, la volanul căruia se afla

Gorodețchi Iurie, care se deplasa regulamentar.

În rezultatul impactului, șoferul autocamionului de model „xx”, Gorodețchi Iurie a

fost transportat la Spitalul de Urgență din mun.Chișinău, unde în rezultatul leziunilor

1

primite, la data de 01 martie 2011, a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.466 din 20.05.2011, moartea lui

Gorodețchi Iurie a survenit în rezultatul contuziei creierului, consecință a traumei cranio-

cerebrale închise, cu următoarele leziuni corporale: hemoragii în țesuturile moi ale

capului, plăgi suturate pe cap, membru, focare de contuzie cerebrală, fractura coastei 6 pe

stânga, care se califică drept vătămări corporale grave și, în comun, au legătură cauzală

directă cu survenirea decesului.

- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat,

pe motiv că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, invocând că în prezenta cauză

penală nu a fost efectuată expertiza auto-tehnică, prin care să se stabilească vinovăția

acestuia și dacă a avut posibilitate de a evita accidentul;

- avocatul P.Zamfir în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de 4 ani și 3 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei pe o perioadă de probațiune de 3

ani, pe motiv că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal și i-a

aplicat o pedeapsă prea aspră; - instanța nu a ținut cont că inculpatul și-a recunoscut

vinovăția de comiterea infracțiunii imputate, este caracterizat pozitiv, a recuperat parțial

prejudiciul cauzat, de lipsa stării de ebrietate, de viteza regulamentară cu care se deplasa;

- instanța de judecată greșit a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă în exclusivitate cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare; - contrar

prevederilor art.77 alin.(1) Cod penal, instanța eronat a reținut drept circumstanțe

agravante ,,săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată” și

,,provocarea prin infracțiune a unor urmări grave”, deoarece inculpatul anterior a fost

condamnat pentru o altă infracțiune care nu are relevanță în prezenta cauză penală, iar

agravanta „provocarea prin infracțiune a unor urmări grave” deja este incorporată în

calificativul normei penale de săvârșirea căreia a fost recunoscut vinovat inculpatul,

decesul persoanei, fiind o urmare gravă; - neîntemeiat a aplicat în respectiva speță

prevederile art.85 Cod penal; - luând în considerare că infracțiunea a fost comisă din

imprudență, înainte de expirarea termenului de eliberare condiționată, instanța nu s-a

referit la prevederile art.91 alin.(8) lit.b), c) Cod penal, deși era obligată.

fost admise apelul declarat de către inculpat și cel suplimentar declarat de către avocatul

P.Zamfir în numele inculpatului, inclusiv din oficiu, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei penale, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui V.Luchian în baza art.264 alin.(3)

lit.b) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art.85 alin.(1) Cod

penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial pedeapsa fixată prin sentința

Tribunalului mun.Chișinău din 24.06.2002, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani

și 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani. În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani. În rest, dispozițiile sentinței

au fost menținute.

Instanța de apel a considerat că prima instanță nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.61 și 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea aspră.

Astfel, în virtutea normelor precitate, precum și ținând cont de prevederile art.85

2

alin.(1) Cod penal, că infracțiunea săvârșită de inculpat face parte din categoria celor

grave și că a fost săvârșită din imprudență, că la comiterea accidentului rutier nu se afla

în stare de ebrietate alcoolică, se deplasa cu viteză regulamentară, avea cuplată centura de

siguranță, deținea permis de conducere, automobilul era asigurat și testat, că și-a

recunoscut vina și a achitat prejudiciul cauzat părții vătămate, care nu are pretenții față de

inculpat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, că anterior a fost condamnat prin

sentința Tribunalului Chișinău din 24.06.2002 la 4 ani și 3 luni închisoare, iar prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 22.05.2009 a fost liberat condiționat

de pedeapsă înainte de termen cu 2 ani și 8 zile, și la data accidentului rutier nu ispășise 3

luni și 12 zile, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, instanța de apel a conchis că pentru fapta comisă, inculpatului urmează a-i fi

aplicată pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării ei.

Complementar, instanța de apel a sesizat că prima instanță, contrar prevederilor

art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, la stabilirea pedepsei definitive a omis aplicarea pedepsei

complementare și prin urmare, a considerat oportun de a-i stabili inculpatului pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani.

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia,

cu menținerea sentinței, considerând că instanța nu a ținut cont de prevederile art.61 și 75

Cod penal, în mod special de pericolul social al infracțiunii comise de inculpat,

stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

2016, recursul ordinar declarat de către procuror a fost admis, casată decizia instanței de

apel în partea stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea cauzei în această parte în aceiași

instanță de apel.

Examinând argumentele recursului prin prisma materialelor cauzei, instanța de

recurs a conchis că instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75, 90,

91 alin.(8) lit.c) Cod penal și nu a argumentat aplicarea prevederilor art.85 Cod penal în

raport cu prevederile art.91 alin.(8) lit.c) Cod penal. Instanța de apel pronunțând o nouă

hotărâre în latura stabilirii pedepsei penale în condițiile art.85 Cod penal, nu a decis

asupra anulării liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, precum și eronat a

concluzionat că partea neexecutată a pedepsei constituie 3 luni și 12 zile.

apelul declarat de către inculpat și apelul suplimentar declarat de către avocatul P.Zamfir

în numele inculpatului au fost admise, casată sentința în partea stabilirii pedepsei,

inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod penal, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, în temeiul art.91

alin.(8) lit.c) Cod penal, a fost anulată liberarea condiționată de pedeapsă înainte de

termen aplicată în privința lui V.Luchian prin încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău din 22.05.2009 și, în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată

acestuia, i-a fost adăugată pedeapsa rămasă neexecutată, fixată prin sentința Tribunalului

mun.Chișinău din 24.06.2002, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu executarea ei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În rest, dispozițiile sentinței au fost

menținute.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, în partea încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului și stabilirii vinovăției acestuia, sentința a rămas irevocabilă, iar

reieșind din apelul suplimentar declarat de către avocatul P.Zamfir în numele inculpatului

3

sentința a fost contestată doar în partea stabilirii pedepsei penale.

Astfel, instanța a indicat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale,

prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de

toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din

categoria celor grave, de personalitatea inculpatului, că la locul de trai de caracterizează

pozitiv, că în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii, că a recuperat integral prejudiciul material și moral succesorului

părții vătămate, V.Ciubotaru, anterior a fost condamnat, fiind liberat condiționat de

pedeapsă înainte de termen cu 2 ani și 8 zile prin încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău din 22.05.2009, că drept circumstanțe agravante au fost reținute

„săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost judecată” și „provocarea

prin infracțiune a unor urmări grave”, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, și corect a stabilit că corectarea inculpatului va fi

atinsă doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu executare reală.

În context, instanța de apel a precizat că suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale nu este o altă categorie de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin

lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața ei, iar în speță,

având în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, în rezultatul căreia a survenit

decesul unei persoane, la faza urmăririi penale și judecării cauzei în prima instanță

inculpatul nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit de cele comise, astfel neconștientizând

gradul prejudiciabil al faptelor comise și consecințele grave survenite, recunoscându-și

vina abia în ședința instanței de apel, că anterior a fost condamnat, fiind liberat

condiționat înainte de termen, aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal,

nu este oportună.

Complementar, instanța de apel a reținut că anterior, prin sentința Tribunalului

mun.Chișinău din 24.06.2002, inculpatul a fost condamnat la pedeapsă penală sub formă

de închisoare, iar prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 22.05.2009, a

fost liberat condiționat înainte de termenul neispășit cu 2 ani și 8 zile.

Consecvent, instanța de apel a constatat că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei penale cu închisoare în privința inculpatului și soluționând chestiunea aplicării

pedepsei în cazul unui cumul de sentințe în condițiile art.85 alin.(1) Cod penal, prima

instanță nu a decis asupra anulării liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen în

privința inculpatului și prin urmare, în temeiul art.91 alin.(8) lit.c) Cod penal, instanța de

apel a considerat necesară anularea liberării condiționate înainte de termen, aplicată prin

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 22.05.2009.

Totodată, instanța a constatat că, la numirea pedepsei definitive, prima instanță a

omis să stabilească pedeapsa complementară, care în virtutea prevederilor art.264 alin.(3)

lit.b) Cod penal, este obligatorie, omisiune care urmează a fi înlăturată prin respectiva

decizie.

în numele inculpatului care, indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, invocând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; -

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - la judecarea apelului

declarat de către avocat, instanța de apel a înrăutățit situația inculpatului; - instanța de

apel nu a pus în discuție părților temeiurile de casare din oficiu constatate în prezenta

speță; - casând sentința, instanța de apel nu a indicat în descriptiv și cu atât mai mult în

dispozitiv că aceasta se casează în partea stabilirii pedepsei; - odată ce a casat sentința în

4

partea stabilirii pedepsei, instanța de apel nu a stabilit propria pedeapsă; - instanța de apel

a derogat de la prevederile art.85 alin.(1) Cod penal, or, fără a stabili o nouă pedeapsă,

instanța nu putea adăuga partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Tribunalului

mun.Chișinău din 24.06.2002, precum și nu a indicat exact ce parte din sentința

neexecutată este adăugată; - la rejudecarea cauzei, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra chestiunilor prevăzute de art.414 Cod de procedură penală, nu s-a expus referitor

la argumentele apelului că prima instanță eronat a reținut drept circumstanțe agravante

,,săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată” și

,,provocarea prin infracțiune a unor urmări grave”; - la stabilirea pedepsei, instanța nu a

luat în considerare că inculpatul și-a recunoscut vina, - deși instanța a reținut mai multe

circumstanțe atenuante, aceasta de fapt nu le-a dat nicio apreciere și nu le-a luat în calcul

la stabilirea categoriei și termenului pedepsei; - instanța nu s-a pronunțat nici asupra

argumentelor apelantului, potrivit cărora prima instanță greșit a conchis că reeducarea și

corectarea inculpatului poate fi posibilă doar cu aplicarea unei pedepse privative de

libertate.

invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită

declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal consideră că recursul declarat de

către avocatul P.Zamfir în numele inculpatului urmează a fi admis din următoarele

considerente.

În sensul art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, precum și în cazul în care au fost aplicate pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

constată că instanța, la examinarea apelurilor declarate de inculpat și avocatul P.Zamfir în

numele acestuia, în partea stabilirii pedepsei, nu a respectat întru totul prevederile art.414

alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Ialoveni din

17.12.2015, V.Luchian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3)

lit.b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată pedeapsa stabilită prin sentința Tribunalului mun.Chișinău din

24.06.2002, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip deschis.

Sentința a fost contestată doar de către inculpat și avocat în numele acestuia, și

doar în partea stabilirii pedepsei, după ce, în rest, dispozițiile instanțelor de fond în

această parte au fost menținute prin decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 01.11.2016.

Instanța de apel, rejudecând cauza și examinând apelurile declarate, prin decizia

din 04.10.2017, a admis apelurile, a casat sentința în partea stabilirii pedepsei, inclusiv

din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod penal, a rejudecat cauza și a pronunțat o nouă

hotărâre prin care, în temeiul art.91 alin.(8) lit.c) Cod penal, a anulat liberarea

condiționată de pedeapsă înainte de termen aplicată prin încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău din 22.05.2009 și, în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată

5

i-a fost adăugată pedeapsa rămasă neexecutată, fixată prin sentința Tribunalului

mun.Chișinău din 24.06.2002, fiindu-i stabilită lui V.Luchian pedeapsa definitivă de 5

ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În rest, dispozițiile sentinței au fost

menținute.

Prin urmare, făcând o analiză a argumentelor recursului, Colegiul penal sesizează

că, la stabilirea categoriei și termenul pedepsei penale, instanțele de fond au reținut drept

circumstanțe agravante „săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată” și „provocarea prin infracțiune a unor urmări grave”.

Instanța de recurs precizează că, potrivit art.325 alin.(1) Cod penal, judecarea

cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Subsecvent, instanța de recurs constată că, potrivit rechizitoriului circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, iar prin reținerea circumstanțelor agravante sus-indicate,

instanțele de fond au depășit limitele învinuirii, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă

contrară prevederilor legale.

Mai mult decât atât, Colegiul penal sesizează că la stabilirea pedepsei penale

definitive, prima instanță nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, instanța de

apel însă, deși procurorul nu a contestat cu apel pedeapsa stabilită, din oficiu, a considerat

oportună aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare, fapt ce vine în contradicție

cu prevederile art.410 alin.(1) Cod de procedură penală, care statuează că instanța de

apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat

apel.

În contextul celor expuse, conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o

nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate supra, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, precum și având în vedere că situația inculpatului nu se va agrava, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casarea parțială a hotărârilor contestate, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui V.Luchian să-i fie

stabilită o nouă pedeapsă.

Prin urmare, casând decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei și

stabilirea unei noi pedepse, instanța de recurs ține cont de principiul conform căruia,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Concomitent, conform art.75 alin.(l) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

6

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Potrivit art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport care a provocat decesul unei persoane, se pedepsește cu închisoare

de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

până la 4 ani.

Potrivit art.16 Cod penal, infracțiuni grave se consideră faptele pentru care legea

penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 12 ani inclusiv.

Totodată, instanța de recurs precizează că, potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă,

la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

În context, instanța de recurs relevă că legiuitorul acordă dreptul instanței, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei,

însă nu o obligă în acest sens.

Consecvent, Colegiul penal ținând cont de prevederile art.7, 61 și 75 Cod penal, de

circumstanțele în care s-a produs fapta infracțională, de gravitatea infracțiunii, care face

parte din categoria celor grave, că a fost săvârșită din imprudență, de persoana

inculpatului, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, că și-a recunoscut vina și a

achitat prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate V.Ciubotaru, care nu are pretenții

față de el, că circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite, că în rezultatul

faptei sale și a imprudenței manifestate în timp ce conducea mijlocul de transport a

decedat o persoană, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării

vinovatului, consideră că pedeapsa echitabilă pentru fapta comisă este de 3 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Concomitent, potrivit art.91 alin.(8) lit.c) Cod penal, dacă, în termenul de

pedeapsă rămas neexecutat condamnatul săvârșește cu intenție o nouă infracțiune,

instanța de judecată îi stabilește pedeapsa în condițiile art.85. În același mod se aplică

pedeapsa și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni din imprudență dacă instanța de

judecată anulează liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen.

Potrivit materialelor cauzei, prin sentința Tribunalului mun.Chișinău din

24.06.2002, V.Luchian a fost condamnat la pedeapsă penală sub formă de închisoare, iar

prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 22.05.2009, a fost liberat

condiționat, înainte de termenul neispășit, cu 2 ani și 8 zile.

Astfel, în virtutea normei pre-citate, Colegiul penal, reținând faptul că inculpatul

în termenul de pedeapsă de care a fost liberat înainte de termen a comis o nouă

infracțiune din imprudență, consideră necesar de a anula liberarea condiționată de

pedeapsă înainte de termen, aplicată lui V.Luchian prin încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău din 22.05.2009 și, în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de

sentințe, la pedeapsa numită acestuia să-i fie adăugată parțial pedeapsa neexecutată fixată

prin sentința Tribunalului mun.Chișinău din 24.06.2002, cu stabilirea unei pedepse

definitive de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

7

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului

Luchian Veaceslav, casează parțial, în latura stabilirii pedepsei, decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017 în privința lui Luchian Veaceslav,

rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează.

Luchian Veaceslav se consideră condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod

penal și i se stabilește pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executarea ei

în penitenciar de tip deschis.

În temeiul art.91 alin.(8) lit.c) Cod penal se anulează liberarea condiționată de

pedeapsă înainte de termen aplicată prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău

din 22 mai 2009 și potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, se adaugă

parțial lui Luchian Veaceslav partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința

Tribunalului mun.Chișinău din 24 iunie 2002, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 4 (patru)

ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis.

Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

8