1ra-1668/2016 — art. 264 al. 3 CP

1ra-1668/2016 — art. 264 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1668/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016, în cauza

penală în privința lui

Luchian Veaceslav Grigore, a.n. 26.07.1978,

originar din or. Orhei, domiciliat în mun. Chișinău,

str. Alecu Russo 24/2, ap. 51

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa numită a

fost adăugată partea neexecutată a pedepsei aplicată prin sentința Tribunalului mun.

Chișinău din 24.06.2002, fiindu-i stabilită lui Luchian Veaceslav pedeapsa definitivă de

6 ani închisoare în penitenciar de tip deschis.

Acțiunea civilă a cet. Ciubotaru Valeriu și SC „Ghiocel-Negru” SRL, privind

încasarea prejudiciului material din contul lui Luchian Veaceslav a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, privind încasarea prejudiciului moral,

înaintată de succesorul legal al părții vătămate, Gorodețchi Zinaida și s-a încasat în folosul

ultimei prejudiciul moral de la Luchian Veaceslav suma de 25000 lei.

18.02.2011, în jurul orei 18:00, conducînd autocamionul de model „Mercedes 1317” cu

nr/î CJR 862, pe traseul M-3 Chișinău-Cimișlia, km 20-125 m și manifestând sine-

încredere sporită și încălcînd prevederile art. 45 alin. 1 lit. a), b), c), d) RCR, care

stipulează expres că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului, situația rutieră, ignorând aceste

1

condiții, ca urmare ce a dus la pierderea controlului autocamionului, ieșind pe contrasens,

s-a tamponat cu autocamionul de model „Mercedes 1617” cu nr/î CM AH 456, la volanul

căruia se afla cet. Gorodețchi Iu., care se deplasa regulamentar.

În rezultatul impactului șoferul autocamionului de model „Mercedes 1617”,

Gorodețchi Iu., a fost transportat la Spitalul de Urgență din mun. Chișinău, unde ca

consecință a leziunilor primite, la data de 01.03.2011, a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 466 din 20.05.2011, moartea

cet. Gorodețchi Iu. a survenit în rezultatul contuziei creierului, consecință a traumei

cranio-cerebrale închise, cu următoarele leziuni corporale: hemoragii în țesuturile moi ale

capului, plăgi suturate pe cap, membru, focare de contuzie cerebrală, fractura coastei 6 pe

stânga, leziunile corporale indicate au legătură cauzală directă cu instalarea nemijlocită a

decesului, în comun, se califică ca vătămări corporale grave.

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a invocat, că nu este de acord cu sentința din motiv că pe

acest dosar nu s-a efectuat o expertiză auto-tehnică, care urma cu certitudine să stabilească

vinovăția sa și dacă a avut posibilitatea de a evita accidentul sau nu, deoarece în momentul

deplasării a simțit o bubuitură și brusc automobilul a început a-l trage în partea stângă și

ca urmare a intrat pe contrasens și a avut loc accidentul.

3.1. Avocatul Pavel Zamfir în interesele inculpatului a declarat apel suplimentar

împotriva sentinței, solicitând casarea ei, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În argumentarea cererii a invocat:

- instanța greșit a ajuns la concluzia că corectarea și corijarea inculpatului este

posibilă în exclusivitate cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, deoarece și-a

motivat această soluție nu prin analiza pericolului social al faptei și/sau personalității celui

condamnat, dar numai prin prisma „prevenirii de noi infracțiuni, faptului comiterii de

către acestea a mai multor infracțiuni, precum și că este predispus să comită alte

infracțiuni”;

- instanța a ignorat prevederile art. 61 Cod penal și nu a motivat soluția prin prisma

acestui articol;

- instanța eronat a reținut ca circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnată și provocarea prin infracțiunea a unor urmări

grave, deoarece inculpatul a fost condamnat anterior pentru o altă infracțiune, care nu are

relevanță în prezenta cauză penală;

În acest context indică, că circumstanța agravantă deja este încorporată în

calificativul alin. (3), lit. b) al art. 264 Cod penal, decesul persoanei fiind în principiu, o

urmare gravă.

- instanța aplicând prevederile art. 85 Cod penal, greșit a adăugat la pedeapsa

stabilită de 4 ani, suplimentar încă 2 ani, deoarece prin încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 22.05.2009, inculpatul a fost liberat condiționat înainte de termenul

neexecutat cu 2 ani și 8 zile, însă, la momentul comiterii infracțiunii inculpatul mai avea

de executat aproximativ 3 luni și 12 zile, astfel instanța urma să cumuleze anume acest

termen;

- instanța nu s-a expus asupra anulării sau menținerii liberării condiționate de

pedeapsă înainte de termen (art. 91 alin. (8) lit. b), c) Cod penal).

2

recunoscându-și vinovăția, solicitînd admiterea apelului declarat de avocat.

pronunțată integral la 09 iunie 2016, apelurile declarate au fost admise, inclusiv din oficiu,

casată sentința, în latura stabilirii pedepsei și pronunță o nouă hotărâre, prin care lui

Luchian Veaceslav recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal i-a fost

stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa numită s-

a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Tribunalului

Chișinău din 24.06.2002, fiindu-i stabilită lui Luchian Veaceslav pedeapsa definitivă de

4 ani și 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

5.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea, că prima instanță corect a

stabilit starea de fapt și de drept, corect a calificat acțiunile inculpatului conform învinuirii

formulate, însă, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Colegiul penal a menționat că pedeapsa stabilită inculpatului era prea aspră, astfel

la individualizarea pedepsei, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului, care în cadrul instanței de

apel și-a recunoscut vina, a achitat prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate, aceasta

din urmă neavând pretenții față de el, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului era

posibilă fără izolarea lui de societate, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Totodată, instanța a relevat, că în speță erau aplicabile dispozițiile art. 85 alin. (1)

Cod penal, astfel prin cumul de sentințe, din partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Tribunalului Chișinău din 24.06.2002, inculpatul având spre executare 4 ani și 3

luni închisoare, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22.05.2009, a fost

liberat condiționat înainte de termenul neispășit cu 2 ani și 8 zile, însă, la momentul

comiterii infracțiunii, ultimul nu a ispășit aproximativ 3 luni și 12 zile, or, potrivit art. 91

alin. (8) lit. b) Cod penal, dacă în termenul de pedeapsă rămas neexecutat, condamnatul

săvârșește din imprudență o nouă infracțiune, anularea sau menținerea liberării

condiționate de pedeapsă înainte de termen se decide de instanța de judecată.

Colegiul penal a remarcat, că sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede

pedeapsa complementară obligatorie - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 4 ani, iar instanța de fond la stabilirea pedepsei

definitive a omis aplicarea pedepsei complementare.

De asemenea, instanța a menționat că pedeapsa sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de probă, va asigura atingerea

scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care solicită casarea acesteia,

cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor a invocat:

3

- instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal, de pericolul social al infracțiunii săvârșite, astfel neîntemeiat a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită inculpatului o pedeapsă inechitabilă pentru

infracțiunea săvârșită, ce nu va atinge scopul pedepsei penale;

- inculpatul nu s-a căit, nu a conștientizat fapta prejudiciabilă și consecințele grave

survenite, pe parcursul examinării cauzei nu a restituit prejudiciul cauzat, fiind recuperat

în instanța de apel;

- instanța de apel nu a corectat erorile comise de prima instanță privind neaplicarea

prevederilor art. 91 alin. (8) lit. b), c) Cod penal;

- prima instanță la stabilirea pedepsei definitive a omis aplicarea pedepsei

complementare, astfel instanța de recurs la numirea pedepsei urmează să anuleze liberarea

condiționată de pedeapsă înainte de termen, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal și

să-i stabilească inculpatului pedeapsa definitivă sub formă de închisoare și pedeapsa

complementară.

recursului, solicitând declararea inadmisibilității acestuia, deoarece decizia instanței de

apel este legală și întemeiată.

penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială sau totală

a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală, instanța de

apel urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal,

administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale

prevederilor legale referitor la ele, hotărârea instanței urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

După cum rezultă din recurs, autorul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de fond și apel, și cu încadrarea juridică a faptei săvârșite de către Luchian

Veaceslav în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, criticând decizia recurată în latura

pedepsei.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit conchide că în cauza dată și-au găsit reflectare prevederile

normei enunțate mai sus, eroarea dată afectând soluția instanței de apel, care urmează a

fi casată parțial cu dispunerea rejudecării cauzei, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv,

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

4

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia

constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în

care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având

în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică,

situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii, date ce caracterizează

personalitatea infractorului.

Categoria și termenul pedepsei ce urmează a fi stabilită sunt în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și de

efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

În acest context, în opinia Colegiului penal, la stabilirea pedepsei lui Luchian

Veaceslav pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75, 85, 90, 91 alin. (8) lit. c) Cod penal.

Conform materialelor cauzei, instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei, la

stabilirea pedepsei inculpatului, nu a argumentat aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal,

în raport cu art. 91 alin. (8) lit. c) Cod penal.

De asemenea, art. 91 alin. (8) lit. c) Cod penal, prevede că dacă în termenul de

pedeapsă rămas neexecutat condamnatul săvârșește cu intenție o nouă infracțiune,

instanța de judecată îi stabilește pedeapsa în condițiile art. 85. În același mod se aplică

pedeapsa și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni din imprudență dacă instanța de

judecată anulează liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit remarcă, că instanța de apel pronunțând o nouă

hotărâre în latura stabilirii pedepsei în condițiile art. 85 Cod penal, nu a decis asupra

anulării liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen în privința lui Luchian

Veaceslav, în speță, instanța a omis totalmente aceste prevederi și eronat a concluzionat

că partea neexecutată a pedepsei constituie 3 luni și 12 zile.

În consecință, instanța de recurs va admite recursul ordinar declarat cu casarea

parțială a deciziei instanței de apel, în latura stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării

cauzei în această parte, de către aceiași instanță, fiind imposibilă acceptarea cerințelor

recurentului, privind menținerea sentinței, din considerentul că aceasta a fost viciată prin

omisiunea aplicării pedepsei complementare.

La o nouă judecare a cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de argumentele

formulate în apel, recurs și de cele expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de

lege menționate și să pronunțe o nouă hotărâre legală și întemeiată, în strictă conformitate

cu prevederile art. 414 și 417 Cod de procedură penală.

5

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 mai 2016, în cauza penală în privința lui Luchian Veaceslav Grigore, în

partea stabilirii pedepsei și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 25 noiembrie

2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

6