1ra-1370/18 — art.264 alin.3 lit.a CP

1ra-1370/18 — art.264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.lra-1370/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20 decembrie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, declarat de avocatul

Zamfir Pavel în numele inculpatului

Dimov Dmitri.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Dimov Dmitri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod

penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea, pe un termen de probațiune de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Dimov

Dmitri în beneficiul reprezentantului părții vătămate Zaporojan Galina a prejudciului

moral în mărime de 150000 lei, iar în partea recuperării prejudiciului material a fost

lăsat fără examinare, fiindu-i explicat dreptul de a formula și depune acțiune civilă în

instanța de drept civil

procedură penală, a constatat că Dimov Dmitri, la 09 iulie 2014, aproximativ la ora

01.00, conducând autoturismul de model „Hyndai Coupe”, cu nr/î xx și având-o ca

pasageră pe Bogdan Mariana, deplasându-se pe str.Calea Moșilor din direcția str.Ismail

spre bd.Renașterii, mun. Chișinău, ajungând în apropierea imobilului cu nr.4 din

str.Calea Moșilor, mun. Chișinău, nemanifestând prudență sporită la trafic, ignorând

cerințele pct.45 alin.(1) din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că:

,,Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră”, în consecință a tamponat pilonul electric situat pe marginea dreaptă a

carosabilului, relativ deplasării automobilului, în rezultatul căreia pasagera Bogdan

Mariana, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2751/D din 30 octombrie

2014, s-a ales cu traumă crinio-cerebrală închisă manifestată prin contuzie cerebrală

1

gravă; leziune axonală difuză; leziune traumatică intercraniană cu comă prelungită;

edem cerebral traumatic difuz, hemoragie epidurală parietal pe dreapta; hemoragie

subarahnoidă traumatică; hematom subdural fronto-pariental pe stânga; higrom minor

frontotemporal pe stânga; fractura cominutivă în regiunea suturii lambdoide pe

dreapta; fractura mandibulei în regiunea procesului articular dreapta, plagă

contuzionată regiunea temporo-occipitală pe dreapta, edem a țesuturilor moi și

excoriații multiple la nivelul feței, entorsie ligamentară grad III a plantelor bilateral cu

luxația degetului 4 și 5 a plantei stângi, excoriații multiple a membrelor inferioare, care

se califică ca vătămare corporală gravă

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatului pentru

fapta săvârșită să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, fiind dispusă și

încasată în mod solidar de la CA „Asito” și Dimov Dmitri dauna materială în sumă de

170098 lei, iar de la D.Dimov și prejudiciul moral în sumă de 200000 lei, considerând

că pedeapsa stabilită incorect a fost individualizată, instanța nu a luat în considerație

gravitatea infracțiunii, astfel că a aplicat o pedeapsă ce nu va duce la corectarea și

reeducarea inculpatului; - instanța dispunând aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal,

nu a motivat în partea descriptivă aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării ei; - instanța nu a luat în considerare acel fapt că în urma acțiunilor de

neglijare de către inculpat a Regulamentului circulației rutiere, a pătimit o persoană,

care s-a ales cu dezabilitate severă, pastrând 15% de capacitate de muncă; - prin

aplicarea pedepsei cu închisoarea, va descuraja alegerea unui comportament nepăsător

a conducătorilor auto față de viața și sănătatea altor participanți la trafic;

- avocatul A.Barbacar în numele inculpatului, casarea acesteia cu pronunțarea

unei hotărâri, prin care inculpatul să fie liberat de răspundere penală în baza Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

R.Moldova nr.210 din 29.07.2016, deoarece inculpatul a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise, benevol a reparat parțial prejudiciul material și moral cauzat

părții vătămate, deși dispunea de poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto internă, lipsind careva interdicții de a nu aplica amnistia.

respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul A.Barbacar în numele inculpatului

D.Dimov și admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui D.Dimov

recunoscut vinovat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

de 3 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, în rest sentința a fost

menținută.

Instanța de apel, reieșind din faptul că de către procuror legalitatea și temeinicia

sentinței este contestată sub aspectul individualizării pedepsei penale în privința lui

D.Dimov, verificând legalitatea acesteia sub aspectul individualizării pedepsei penale,

a conchis că prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75,

90 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

2

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale părții vătămate, cât și

viitorul acesteia.

Prin urmare, instanța, făcând trimitere la prevederile legale și la criteriile de

individualizare a pedepsei, a conchis că prima instanță nu a motivat și nu a făcut

referire la aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal în partea motivată a sentinței,

nerespectându-se astfel prevederile art.394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală și,

totodată nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii incriminate, soldată cu urmări

grave pentru partea vătămată, în urma cărui fapt aceasta s-a ales cu dezabilitate severă,

considerând că pedeapsa aplicată lui D.Dimov, cu suspendarea condiționată a

executării ei, este una prea blândă.

Reținând că scopul fundamental al individualizării și stabilirii pedepselor este de

a respecta legea și de a menține o societate bazată pe echitate și siguranță prin pedepse

juste și proporționale, instanța a notat că scopul educativ și preventiv al pedepsei

aplicate lui D.Dimov, va putea fi atins doar prin aplicarea pedepsei cu închisoarea, pe

motiv că fiind la volan, a comis un accident rutier cauzând vătămări corporale grave

unei persoane, manifestând o ignorare totală a regulilor de circulație rutieră, nu a

conștientizat că mijlocul de transport este un izvor de pericol social sporit pentru toți

participanții la trafic.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia primei instanțe sub aspectul

laturii civile, care a fost constetată de procuror, și care a solicitat de a fi dispusă

încasarea în mod solidar de la CA „Asito” și Dimov Dmitri dauna materială în sumă de

170098 lei, iar de la D.Dimov și prejudiciul moral în sumă de 200000 lei în beneficiul

reprezentantului părții vătămate Zaporojan Galina, luând în considerație faptul că

legiuitorul a prevăzut expres situațiile când procurorul este în drept să înainteze

instanței în interesul părții vătămate acțiune civilă, circumstanțe care nu au fost

constatate în cazul dat, și că în prima instanță acțiunea civilă a fost înaintată de către

reprezentantul legal al părții vătămate, G.Zaporojan, care nu a contestat sentința în

această parte, instanța a conchis ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului în

partea dată.

Subsecvent celor enunțate, instanța de apel reținând prevederile art.1422, 1423

Cod civil, art.2 CEDO, Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75

din 14.03.1975, a conchis că prima instanță justificat a dispus încasarea de la inculpat

în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate suma de 150 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, ce este una echitabilă și justificată, reieșind din circumstanțele

cauzei, de persoana părții vătămate, de suferințele fizice și morale ale părții vătămate și

a reprezentantul ei legal, care evident a suportat și suportă suferințe psihice în

rezultatul accidentului rutier.

Concomitent, în temeiul prevederilor art.387 alin.(3) Cod de procedură penală,

prima instanță justificat a conchis că acțiunea civilă urmează a fi examinată în instanța

de drept civil în modul stabilit de Codul de procedură civilă, reieșind din faptul că

partea vătămată nu este recuperată totalmente în urma accidentului rutier, cheltuielile

pentru tratament și recuperare sunt zilnice, iar înscrisurile anexate la dosar necesită

confirmare, ulterior urmează a fi stabilit și raportul de cauzalitate, luând în considerație

dreptul pârâților privind administrarea de probe certe, veridice, admisibile și pertinente,

urmând să stabilească întinderea și temeiul răspunderii fiecărei dintre părți conform și

cu contractul de asigurare încheiat, reieșind din clauzele acestuia, precum și toate

3

circumstanțele necesare pentru examinarea justă și corectă a cauzei.

Cu referire la apelul declarat de partea apărării în numele inculpatului, instanța

de apel a concluzionat că acesta urmează a fi respins deoarece circumstanțele la care

face trimitere apelantul, precum că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise, că a recuperat parțial prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate

M.Bogdan deși dispunea de poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto,

nu justifică aplicarea în privința acestuia a unei pedepse neprivative de libertate și nu

există temei legal de a-l absolvi de pedeapsa penală, pe motiv că scopul fundamental al

individualizării și stabilirii pedepselor este de a respecta legea și de a menține o

societate bazată pe echitate și siguranță prin pedepse juste și proporționale. Or, o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și solicitarea inculpatului și a

apărătorului privind liberarea lui D.Dimov de răspundere penală în temeiul Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

R.Moldova, nr. 210 din 29.07.2016, făcând referire la prevederile art.10 alin.(1) lit.k)

din Lege, totodată considerând justă soluția primei instanțe care a conchis că inculpatul

nu a achitat despăgubirea materială și morală față de partea vătămată M.Bogdan, deși

în cadrul ședințelor de judecată acesta a afirmat că este gata să achite despăgubirile

materiale, însă acest lucru nu a fost efectuat în timpul examinării cauzei penale.

Mai mult decât atât, instanța de apel a pus la dubii mențiunile privind acordul de

reparare a prejudiciului cauzat părții vătămate, or, însăși în cererea de apel depusă

împotriva sentinței, atât inculpatul, cât și apărătorul său solicită ca prejudiciul indicat

în acțiunea civilă înaintată de M.Bogdan să fie încasat de la CIA „Asito” SA, deși

cunosc cu certitudine, că prejudiciul material cauzat părții vătămate nu reiese doar din

cheltuielile legate nemijlocit de accidentul rutier, ci sunt succesive, or, partea vătămată

și până în prezent este internată la tratament, iar reprezentantul legal solicită inclusiv

cheltuieli de tratament, de deplasare, de întreținere etc.

în numele inculpatului care, indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.10),

13) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu încetarea procesului penal în

privința inculpatului, în legătură cu intervenirea amnistiei, pe motiv că inculpatul

întrunește condițiile Legii privind amnistia nr.210 din 29.07.2016, a recunoscut vina, s-

a căit sincer de cele comise, a compensat valoarea daunei materiale cauzate și a reparat

prejudiciul moral cauzat prin infracțiune părții vătămate, nefiind incidente careva

restricții prevăzute de art.10 din Legea nr.210.

invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită

declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal consideră că recursul ordinar

declarat de avocat în numele inculpatului urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

4

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.2) lit.b) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea

atacată și dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile

prevăzute de normele de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.434 Cod de procedură penală, Colegiul penal,

judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în recurs de titularul acestuia.

Totodată, instanța de recurs reiterează că, în conformitate cu cele stipulate în

art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Colegiul lărgit atestă că, avocatul P.Zamfir în numele inculpatului critică soluția

instanței de apel de respingere a solicitării de aplicare în privința inculpatului D.Dimov

a Legii privind amnistia, indicând ca temei de recurs pct.10), 13) alin.(1) al art.427

Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, ori a

intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate pe baza materialelor cauzei, Colegiul

penal consideră că vinovăția inculpatului D.Dimov în săvârșirea infracțiunii imputate

este pe deplin stabilită, iar calificarea acțiunilor acestuia este corectă și corespunde

circumstanțelor de fapt ale cauzei. Totodată, Colegiul penal constată că atât prima

instanță, cât și instanța de apel, la momentul examinării cauzei, corect nu au luat în

considerație motivele părții apărării, referitor la aplicarea în privința inculpatului a

prevederilor Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței R.Moldova, în vigoare din 09.09.2016, invocând

că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit în cele comise, însă nu a recuperat integral

prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate, astfel că, reținând prevederile

art.10 alin.(1) lit.k) din Lege just a respins solicitarea părții apărării în acest sens.

Colegiul penal reține că, la 09 septembrie 2016, au intrat în vigoare prevederile

Legii nr.210 din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței R.Moldova.

Potrivit art.(1) alin.(1) din Legea menționată, prevederile acestei Legi se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință

activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe

parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt

evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste

persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12.

Conform art.2 alin.(1) din aceeași Lege, procesul penal încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la

adoptarea prezentei Legi pentru care Codul penal prevede în calitate de pedeapsă

principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen

de 7 ani. Iar potrivit alin.(2) din același articol, încetarea procesului penal conform

alin.(1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.

5

Din materialele cauzei se constată că, până la începerea cercetării judecătorești

în prima instanță, inculpatul D.Dimov a solicitat, personal prin înscris autentic, ca

judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând

că recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea de

noi probe.

Ulterior, la judecarea cauzei atât în prima instanță, cât și în ordine de apel, partea

apărării a solicitat încetarea procesului penal pe motivul intervenirii amnistiei.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit constată că, instanțele de fond au

respins solicitarea părții apărării privind aplicarea amnistiei în privința lui D.Dimov, pe

motiv că inculpatul nu a recuperat prejudiciul moral și material cauzat părții vătămate,

iar acestei infracțiuni îi sunt aplicabile prevederile lit.k) alin.(1) art.10 din Legea

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

R.Moldova.

La acea etapă, instanțele just au respins solicitarea apărării de aplicare a Legii

privind amnistia, deoarece art.10 alin.(1) lit.k) din Legea nr.210, impune expres

anumite restricții de aplicare a amnistiei, în privința persoanei învinuite, inculpate sau

condamnate care nu a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care

este urmărită sau, după caz, a fost condamnată.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, inculpatul este în drept,

prin acord scris, să solicite încetarea procesului penal în privința sa, în temeiul art.2 al

Legii nr.210 care, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima

instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Astfel, instanța de recurs este în drept să aplice amnistierea inculpatului, dacă

sunt prezentate probe că inculpatul a recuperat integral prejudiciul stabilit prin

hotărârile instanțelor de fond.

Reținând faptul că în instanța de recurs ordinar partea apărării la recursul ordinar

a anexat declarația depusă de către reprezentantul legal al părții vătămate, G.Zaporojan

autentificată notarial, prin care se confirmă faptul achitării de către D.Dimov părții

vătămate a prejudiciului moral și material stabilit prin sentință, în care ultima a

consemnat că careva pretenții de ordin material și moral față de inculpat nu are,

rezultă că, prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost reparat integral de către inculpat

(86, v.2).

Din circumstanțele expuse supra, Colegiul lărgit consideră că inculpatul

D.Dimov întrunește condițiile prevăzute la art.1 din Legea nr.210 din 29.07.2016, și în

privința lui pot fi aplicate aceste dispoziții legale, procesul penal urmând a fi încetat în

legătură cu intervenirea amnistiei, deoarece acesta a recunoscut vina în săvârșirea

infracțiunii imputate, s-a căit sincer de cele comise, a recuperat prejudiciul material și

moral, în cauză fiind anexate acte confirmative privind recuperarea prejudiciului

material și moral stabilit de instanța de judecată în beneficiul părții vătămate.

În concluzie, Colegiul penal apreciază că, în speță, se constată existența

circumstanțelor, prevăzute de art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care

exclud tragerea la răspundere penală, deoarece a intervenit Legea nr.210 din

29.07.2016 privind amnistia, motiv pentru care procesul penal în privința lui D.Dimov

în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, urmează a fi încetat conform prevederilor Legii

sus menționate, or, inculpatul a recunoscut vina integral, a manifestat căința activă și a

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

6

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpatului Dimov Dmitri, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 iunie 2017 și sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 20

decembrie 2016, în privința lui Dimov Dmitri.

Se aplică în privința lui Dimov Dmitri prevederile art.2 din Legea privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova

și se încetează procesul penal în privința acestuia, în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod

penal.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7