1ra-1243/18 — art.264 alin.3 lit.a CP

1ra-1243/18 — art.264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1243/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul Penal, în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie

2018, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina

și de avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului și inculpat

Roșcovan Dionis.

Termenul examinării cauzei:

c o n s t a t ă:

Roșcovan Dionis a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal și, prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de probă

de 1 an.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare stabilită lui

Roșcovan Dionis a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

S-a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare.

procedură penală, a constatat că Roșcovan Dionis, la 20 octombrie 2017, aproximativ

la ora 07.10, aflându-se la volanul automobilului de model „Renault Megane”, cu n/î

xx, deplasându-se pe șos.Muncești din direcția or.Sîngera spre Băcioii Noi,

mun.Chișinău, ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni, semnalizată prin marcajul

rutier 1.14.1 și zona de acțiune a indicatoarelor rutiere nr.5.50.1 și 5.50.2, amplasată pe

șos.Muncești, în preajma imobilului nr.808, nu a ținut permanent seama de

împrejurări, nu a apreciat corect situația reală pe drum, în care se află autoturismul în

momentul respectiv și, încălcând cerințele pct.45 subpunct.(l) și (2) din Regulamentul

circulației rutiere, care prevede că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, iar

în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța

1

traficului”, precum și prevederile pct.11 din același Regulament, comform căruia

„Conducătorul de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat; f) să

cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată”, nu a redus

viteza ca să poată opri la apariția obstacolului de față, nu a ținut cont de situația rutieră,

nu a manifestat prudența sporită și, ca urmare a acestor acțiuni neglijente, a comis

tamponarea pietonului Tcaciuc Ion, care traversa partea carosabilă din partea stângă

spre partea dreaptă relativ deplasării automobilului în cauză, la trecerea pentru pietoni

cu circulație nedirijată. În rezultatul tamponării, conform raportului de expertiză

judiciară (medico-legală) nr.2739/D din 12.12.2017, lui Tcaciuc Ion i-au fost cauzate

vătămare corporală gravă, sub formă de traumatism cranio-cerebral închis, manifestat

prin comoție cerebrală, fractura deschisă a gambei drepte, plagă punctiformă și

excoriații la nivelul 1/3 proximală a gambei drepte, fractura maselor laterale os sacral

bilateral cu lezarea simfizei pubiene; fractura oaselor nazale; excoriații la nivelul

ambelor mâini, excoriație la nivelul genunchiului stâng.

a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui D.Roșcovan să-i fie stabilită

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen

de probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, cu încasarea de la acesta în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 320 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale, invocând că modul de

executare a pedepsei cu suspendarea condiționată pe un termen de 1 ani nu va duce la

atingerea scopului pedepsei penale; - instanța ignorând prevederile art.227 alin.(1), 229

Cod de procedură penală, incorect nu a dispus încasarea cheltuielilor judicare de la

inculpat în folosul statului, deoarece efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză

penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi

și judecării cauzei pentru aplicarea legii celui ce a comis-o, astfel că acestea sunt

imputabile inculpatului.

fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui D.Roșcovan, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264

alin.(3) lit.a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, care în temeiul

art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În motivarea soluției date, instanța de apel a indicat că prima instanță obiectiv și

sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și

apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui

D.Roșcovan în săvârșirea infracțiunii imputate, dar la stabilirea pedepsei, nu a ținut

cont de prevederile art.75 Cod penal, prin urmare pedeapsa numită sub formă de 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de

doar 1 an, cu suspendarea executării pedepsei închisorii, în temeiul art.90 Cod penal pe

un termen de probă de doar 1 an, este insuficientă pentru îndreptarea și corectarea

inculpatului.

La caz, instanța de apel a conchis că, la individualizarea pedepsei, prima instanță

nu a luat în considerație că infracțiunea incriminată lui D.Roșcovan face parte din

categoria infracțiunilor, care atentează asupra securității circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport, având un pericol deosebit pentru societate, că inculpatul,

conducând automobilul, nu a redus viteza, nu s-a oprit reieșind din starea carosabilului,

2

nu a stopat și a tamponat pietonul, care traversa partea carosabilă, la trecerea pentru

pietoni cu circulație nedirijată, care s-a ales cu vătămări corporale grave, circumstanțe

ce agravează situația acestuia, fiindcă inculpatul a sfidat semnele elementare de

conducere a mijloacelor de transport, care indică la faptul că conducătorii trebuie să

conducă cu o atenție sporită automobilul în apropierea trecerilor de pietoni.

În concluzie, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată de prima instanță

este prea blândă, reieșind din scopul pedepsei penale, din care motiv a conchis de a

admite apelul procurorului.

Concomitent, instanța de apel, reținând dispozițiile art.143, 229 alin.(1), (2), (3),

227 alin.(1) Cod de procedură penală, a respins solicitarea părții acuzării cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în mărime

de 320 lei de la inculpat în folosul statului, deoarece plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) art.143 Cod de procedură penală se face din

contul mijloacelor bugetului de stat și pronunțarea sentinței a avut loc până la

modificările operate la 09.02.2018, când au fost abrogate prevederile alin.(2) din

norma dată.

- procurorul care, invocând drept temei art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea soluției adoptate privind

cheltuielile de judecată, cu dispunerea rejudecării cauzei în partea dată de către

instanța de apel, invocând că cheltuielile de judecată într-o cauză penală sunt

provocate de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi penale și a

judecării cauzei, astfel acestea sunt imputabile inculpatului, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu ar

fi avut loc; - instanța de apel nu a reținut nici faptul că prin Legea nr.316 din

22.12.2017 a fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, ceea ce denotă

intenția legiuitorului de a pune cheltuielile judiciare în sarcina inculpatului;

- avocatul L.Bîrcă în numele inculpatului și inculpatul care, invocând temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel, casând sentința în partea stabilirii

pedepsei, prin pronunțarea unei noi hotărâri în partea dată, cu aplicarea unei pedepse

mai aspre, nu a luat în considerație gradul infracțiunii comise, împrejurările în care

aceasta a fost comisă, persoana inculpatului, lipsa circumstanțelor agravante și

prezența celor atenuante, comiterea infracțiunii pentru prima dată, caracteristica

pozitivă la locul de trai și muncă, recuperarea integrală a prejudiciului cauzat părții

vătămate, confirmată prin declarația acesteia autentificată notarial, că are la întreținere

un copil minor și soția care este însărcinată cu al doilea copil, precum și faptul că

inculpatul a recunoscut vina, anterior nu a fost condamnat, regretă cele săvârșite,

căindu-se sincer, a conștientizat gravitatea faptelor sale, ceea ce duce la concluzia că

condamnarea la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe o perioadă de 1 an, cu suspendarea condiționată pe un termen de probă de

1 an, precum a fost stabilită de prima instanță, este una echitabilă și legală, având drept

scop influențarea inculpatului de a-și revizui atitudinea față de valorile sociale; -

instanța de apel stabilindu-i pedeapsa complementară, și privându-l pe inculpat de

permisul de conducere pe un termen de 3 ani, nu a reținut că situația în cauză îi poate

afecta esențial financiar familia, deoarece pe lângă activitatea de bază, inculpatul mai

prestează și servicii de transport pentru a-și întreține familia, prin faptul dat i s-ar

provoca o mulțime de situații stresante, de disconfort, deoarece va fi lipsit de

3

posibilitatea de a munci și a suporta chelutielile legate de persoana sa și a familiei sale,

precum și a părții vătămate; - în privința inculpatului au fost reținute doar circumstanțe

atenuante, care pot fi luate în considerare pentru a-i fi înlăturată pedeapsa

complementară, în temeiul art.79 alin.(11), 78 Cod penal.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit textului recursului, partea acuzării invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția primei

instanțe, referitor la respingerea cererii procurorului de încasare de la inculpat a

cheltuielilor de judecată.

Astfel, examinând argumentele invocate de recurent, precum că instanța de apel

nu a dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor suportate la

realizarea expertizei medico-legale, în sumă de 320 lei, Colegiul atestă că, potrivit

art.227 alin.(1) și (3), 229 alin.(1) și (3), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloace necesare. Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata acestora poate influența

substanțial situația materială a acestuia, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Reieșind din prevederile normelor sus menționate și circumstanțele cauzei,

prima instanță a conchis ca cheltuielile judiciare să fie trecute în contul statului.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor dosarului și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât

cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art.427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

4

Mai mult, modificările operate prin Legea nr.316 din 22.12.2017, prin care au

fost abrogate prevederile alin.(2) art.143 Cod de procedurăî panelă, au avut loc după

pronunțarea sentinței, așa după cum a menționat și instanța de apel.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel, sub aspectul vizat, este bine argumentată, motivată și în concordanță cu

prevederile art.394 Cod de procedură penală.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul L.Bîrcă în numele

inculpatului D.Roșcovan și inculpat.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit recursului declarat de avocat în numele inculpatului și inculpat se invocă

drept temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de

drept în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temei dat în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că

acesta nu și-a găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorii recursului sunt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel referitor la pedeapsa aplicată

inculpatului, considerând că a fost individualizată contrar prevederilor legale.

Referitor la dezacordul recurenților cu pedeapsa stabilită inculpatului de instanța

de apel, Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, în baza căruia D.Roșcovan a fost

declarat vinovat, la momentul comiterii faptei prevedea o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de până la 4 ani. În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, lui D.Roșcovan i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.264 alin.(3)

lit.a) Cod penal de 3 ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de

transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 3 ani.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, precum și de

faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere

un copil minor, a recuperat benevol prejudiciul cauzat părții vătămate, i-a stabilit

pedeapsa lui D.Roșcovan în baza art.264 alin.(3) Cod penal de 3 ani închisoare.

5

Prin urmare, Colegiul penal consideră neîntemeiat motivul recurenților, precum

că pedeapsa principală a fost greșit individualizată, la care instanța de apel nu a ținut

cont de gravitatea și impactul definitiv al infracțiunii săvârșite.

Colegiul penal atestă că, pedeapsa penală se aplică numai de către instanțele

judecătorești. Legiuitorul stabilește prin lege pedepsele pentru infracțiuni și criteriile

de individualizare a lor. Călăuzindu-se de aceste criterii, instanța de judecată, la

stabilirea și aplicarea pedepsei infractorului, realizează voința legiuitorului, și nu a sa.

Potrivit dispozițiilor art.7, 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare

a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76-77 Cod

penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute

în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea

infracțiunii săvârșite, care constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar

fi putut produce.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei s-au

valorificat anume în această ordine, deoarece instanța de apel la stabilirea pedepsei

principale lui D.Roșcovan de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, a dat deplină eficiență împrejurărilor

cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă corect individualizată, care este în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat, luând în

considerație gradul de pericol social la infracțiuni comise, că aceasta face parte din

categoria celor grave, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, de

prezența circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante, acesta fiind într-un raport

rezonabil cu fapta comisă și scopul sancțiunii penale.

În continuare, după efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilire a

duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de

individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa aplicată

inculpatului, acesta trebuie să o execute real ori sub raportul personalității acestuia de a

se corecta și reeduca, poate fi trasă concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin

suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă.

Sub acest aspect, Colegiul remarcă că instanța de apel sub raportul personalității

inculpatului, că anterior nu a comis infracțiuni, are la întreținere copilul minor și soția,

6

a ajuns la concluzia că scopul pedepsei va fi atins prin suspendarea executării pedepsei

stabilite lui D.Roșcovan, pe un termen de probațiune de 3 ani.

Colegiul penal conchide că, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acestuia.

În concluzie, Colegiul penal conchide că pedeapsa fixată inculpatului de instanța

de apel este în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, fiind în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale de care a fost recunoscut vinovat, iar aplicarea

art.90 Cod penal în privința lui D.Roșcovan s-a efectuat în limitele legii, considerând

că stabilirea pedepsei condiționate acestuia va atinge scopul pedepsei penale de

corectare și reeducare. Astfel că, în cauză au fost respectate principiile generale de

stabilire a pedepsei, aceasta fiind individualizată conform prevederilor legale. Mai

mult ca atât că, instanța de apel inăsprindu-i pedeapsa aplicată inculpatului a reieșit

din faptul că infracțiunea incriminată lui D.Roșcovan face parte din categoria

infracțiunilor, care atentează asupra securității circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport, având un pericol deosebit pentru societate, că inculpatul,

conducând automobilul, nu a redus viteza, nu s-a oprit reieșind din starea carosabilului,

nu a stopat și a tamponat pietonul, care traversa partea carosabilă, la trecerea pentru

pietoni cu circulație nedirijată, prin ce a sfidat semnele elementare de conducere a

mijloacelor de transport, care indică la faptul că conducătorii trebuie să conducă cu o

atenție sporită automobilul în apropierea trecerilor de pietoni.

Pe motivele reținute supra, instanța de recurs respinge afirmațiile recurenților,

precum că instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art.61, 75, 76 Cod penal și

că nu a indicat motivele înăspririi pedepsei, deoarece din partea descriptivă a deciziei

rezultă clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului, care au fost just reținute și care s-a

apreciat reieșind din scopul pedepsei aplicate, ce poate fi atins în absența executării

efective a acesteia, reieșind din periculozitatea scăzută a inculpatului, dublată de

încrederea în posibilitatea îndreptării acestuia într-o anumită perioadă de timp, dar pe o

perioadă mai mare față de cea aplicată de prima instanță.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurenților referitor la faptul că instanța de

apel putea să înlăture pedeapsa complementară, în temeiul art.78, 79 alin.(11) Cod

penal, deoarece, reieșind din prevederile normelor date, înlăturarea pedepsei

complementare, prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, este un mijloc acordat

instanței de judecată pentru o individualizare maximă a pedepsei, din care se desprinde

faptul că instanța poate, dar nu este obligată, reținând prezența circumstanțelor

atenuante, de a înlătura pedeapsa complementară.

La fel, nu poate fi reținut temeiul invocat, precum că instanțele deși au reținut un

șir de circumstanțe ce puteau fi apreciate ca excepționale, incorect nu au aplicat în

privința inculpatului prevederile art.79 Cod penal. La acest capitol Colegiul remarcă

că, la examinarea cauzei instanțele nu au stabilit careva circumstanțe excepționale ce

ar justifica aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de legea penală, sau

una mai blândă, ori să nu se aplice pedeapsa complementară obligatorie, deoarece

circumstanțele la care fac referire recurenții la pct.5 al prezentei decizii, au fost

reținute la individualizarea pedepsei penale de instanțele de fond ca fiind atenuante.

Prin urmare, analizând materialele cauzei și hotărârile judecătorești atacate de

către procuror și avocat în numele inculpatului și inculpat, Colegiul penal nu constată

vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acestora.

7

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de procuror, de avocat și inculpat, ca

fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, de avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Roșcovan Dionis și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Roșcovan

Dionis, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

8