1ra-1010/2017 — art. 264 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 11 CPP
1ra-1010/2017 — art. 264 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1010/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
04 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Ion Guzun
judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de
inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 29 martie
2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2017,
în cauza penală în privința lui
Dodon Mihail Vasile, născut la xxxx,
originar și locuitor în s. xxxx, r-nul xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 06.01.2016-29.03.2016;
instanța de apel: 21.04.2016-27.02.2017;
instanța de recurs: 24.05.2017-04.07.2017;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 29 martie 2016, cauza fiind
examinată în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală,
Dodon Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a)
Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 2 (doi) ani, iar în baza art.90 Cod penal s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3
(trei) ani.
Acțiunea civilă a fost admisă în latura prejudiciului moral și dispusă încasarea
din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate, xxxxx, a sumei de 20 000 lei,
iar în partea solicitării încasării prejudiciului material, acțiunea s-a admis în
principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanța în ordine civilă și
totodată, s-a respins cerința părții vătămate privind aplicarea măsurii de asigurare cu
aplicarea sechestrului.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, la 21.11.2014,
aproximativ în jurul orei 17.55, Dodon Mihail deținând permisul de conducere cu
categoria „B" eliberat la 07.12.1998, conducând automobilului de model „Renault
Kangoo” cu n/î xxxx pe traseul Chișinău-Ungheni, direcția de deplasare spre or.
1
Ungheni, ajungând la km 30 - 200 metri, intersecția traseului dat cu drumul de acces
spre satul Tătărăști, r-nul Strășeni, ignorând prevederile punctului 45 sub pct.l) al
Regulamentului Circulație Rutiere aprobat prin hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 357 din 13.05.2009 în temeiul căruia „conducătorul trebuie să conducă
vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de
următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)
dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d)
situația rutieră.,, și subpct.2) al aceluiași punct în temeiul căruia ,,în cazul în care în
limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să
reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului"
fără a reduce din viteză a tamponat cu partea față-dreaptă a automobilului cel
conducea pietonul xxxx, a.n. 17.04.1955 care traversa același traseu din partea
stângă spre dreaptă direcția de deplasare spre or. Ungheni.
În rezultatul tamponării, pietonului xxxx i-au fost cauzate leziuni corporale
care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 194 terminat la 12.12.2014 s-
au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil în timpul și
circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămări
corporale grave.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen partea vătămată xxxx cu
reprezentantul legal al acestuia, Istrati Maria, prin care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care acțiunea civilă să fie admisă integral.
În motivarea cererii a invocat că, suma despăgubirilor morale încasate de
prima instanță nu corespund tuturor suferințelor fizice și psihice suportate de partea
vătămată și de întreaga familie, iar partea vătămată a suportat dureri destul de mari,
atât in timpul accidentului, cât și ulterior în timpul operațiilor. Potrivit certificatului
de dezabilitate și capacitate de muncă, acesta este încadrat în grad de dezabilitate
sever, procentul păstrat al capacității de muncă 5% și este imobil (țintit la pat) și are
nevoie de îngrijire permanentă de o altă persoană și recuperare permanentă pentru a
fi reabilitat.
3.1. Ulterior, la 10 mai 2016, partea vătămată a depus apel suplimentar prin
care a solicitat să fie admisă acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral,
pe motiv că paguba morala încasată în mărime de 20 000 lei este prea mică pentru
suferințele provocate părții vătămate și familiei acestuia.
3.2. La 11 octombrie 2016, partea vătămată și reprezentantul lui legal, au
depus o cerere de apel suplimentară, prin care au solicitat încasarea în beneficiul
părții vătămate de la inculpat și Societatea de asigurări „Moldasig” SA a
prejudiciului material cauzat în mărime de 138 141,93 lei pentru alimentație
specială, pentru medicamente, servicii taxi, tratament la domiciliu.
3.3. La 13 decembrie 2016, partea vătămată și reprezentantul lui legal, au
depus încă o cerere de apel suplimentară prin care au solicitat încasarea în beneficiul
2
părții vătămate de la inculpat și Societatea de asigurări „Moldasig” SA a
prejudiciului material cauzat în mărime de 143 985,43 lei pentru alimentație
specială, pentru medicamente, servicii taxi, tratament la domiciliu.
3.4. La 02 februarie 2017, partea vătămată și reprezentantul legal al
acestuia, au depus încă o cerere de apel suplimentară prin care au solicitat încasarea
în beneficiul părții vătămate de la inculpat și Societatea de asigurări „Moldasig” SA
prejudicial material cauzat în mărime de 147 202,59 lei pentru alimentație specială,
pentru medicamente, servicii taxi, tratament la domiciliu conform bonurilor de plată
și contractelor.
3.5. În ședința instanței de apel inculpatul și avocatul său, Dodon Ion au
solicitat prin cerere scrisă aplicarea în privința inculpatului amnistia în temeiul Legii
privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27
februarie 2017, au fost admise apelurile declarate, casată sentința în latura civilă în
partea încasării prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre în această parte,
prin care s-a dispus încasarea din contul lui Dodon Mihail în beneficiul părții
vătămate Istrati Petru a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, 10 000 lei
cheltuieli de judecată, iar în total 110 000 (una sută zece mii) lei.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. Instanța de apel a precizat că, reieșind din faptul că nu a fost stabilit
concret cuantumul exact al prejudiciului material cauzat, urmează a admite acțiunea
civilă în partea cheltuielilor de judecată cu încasarea din contul inculpatului în
beneficiul părții vătămate a 10 000 lei, sumă care a fost confirmată prin contractele
de asistență juridică anexate la materialele cauzei, iar cu referire la prejudiciul
moral, fiind corect că partea vătămată a suferit de pe urma acțiunilor comise de către
Dodon Mihail, suma de 20 000 lei, încasată de către instanța de fond este una prea
mică.
La aprecierea cuantumului prejudiciului moral, instanța a ținut cont de toate
circumstanțele cauzei, de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice
cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,
inclusiv de datele obiective stabilite prin raportul de expertiză medico-legală pe
numele părții vătămate.
În asemenea circumstanțe, Colegiul penal a considerat necesar a acorda cu
titlu de prejudiciu moral suma de 100 000 lei, care necesită să fie încasată din contul
inculpatului în beneficiul părții vătămate și care va avea efect compensatoriu pentru
partea vătămată.
Totodată, Colegiul penal a respins solicitarea inculpatului privind aplicarea
prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece în speță se atestă
interdicțiile prevăzute de art. 10 al Legii și ca urmare indică asupra imposibilității
3
aplicării dispozițiilor actului sus citat față de inculpat, dat fiind faptul că acesta nu a
manifestat căință activă, având prejudiciu material nerestituit.
Nefiind de acord cu decizia inculpatul a declarat recurs ordinar,
solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a procesului
penal, prin care să fie aplicată Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
În motivarea cererii a invocat că, cauza penală a fost examinată în baza art.
3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recuperat prejudiciul stabilit prin
sentință și apoi modificat prin decizia recurată și prin urmare, în cazul dat sunt
întrunite toate condițiile pentru aplicarea actului de amnistie.
Asupra recursului a depus referință procurorul prin care s-a expus întru
respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel corect a
respins cererea inculpatului prin care a solicitat aplicarea amnistiei.
Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit
concluzionează că recursul declarat urmează a fi admis, din următoarele
considerente.
Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Rațiunea
și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul
ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa
precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl
declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.
Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să
o caseze, atunci când se constată că, în speță sunt incidente circumstanțe care
înlătură răspunderea penală a inculpatului.
În drept, soluția instanței de apel cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 11)
Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi
supusă recursului pentru a repara eroarea de drept atunci când aplicarea pedepsei
a fost înlăturată de un act de amnistie și prin urmare, concluzia instanței de recurs
adoptate pe marginea cererii depuse de inculpat, se fundamentează pe prevederile
art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând
recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârilor atacate și
cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de legea procesual-
penală.
Pornind de la analiza cererii de recurs, Colegiul constată că, în esență, titulara
acesteia critică neaplicarea de către instanța de apel a Legii nr. 210 privind amnistia
în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui Dodon Mihail.
4
Instanța de recurs consideră că criticele recurentului sunt întemeiate și în
contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat la baza admiterii
recursului declarat.
Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că amnistia este actul de
clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic
sau social, înlătură răspunderea penală și consecințele condamnării pentru
infracțiunile săvârșite până la apariția sa.
La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art.
2 din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza
penală, întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este
pasibilă de a i se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data
de 29 iulie 2016, pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul
penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în
calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu
închisoarea, pe un termen de 7 ani.
Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Dodon Mihail a comis
infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal în anul 2014, iar
săvârșirea acestei infracțiuni se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani.
Respectiv, circumstanțele de fapt ale cauzei deferite judecății, se încadrează în
prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind amnistia, care are ca efect înlăturarea
răspunderii penale pentru fapta infracțională comisă.
Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de
art. 2 din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la
faza de judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică
atât prima instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite
condițiile expres indicate de această lege.
Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica actul
amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat căința activă
față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 susține că
căința activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite de art.
57 Cod penal.
Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere
penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt
întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit
activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau
a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Or, reieșind din textul legii
precitat, se conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să
fie întrunite cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra. Tot aici, este importantă
remarca că, căință activă manifestată prin contribuire activă la descoperirea
5
infracțiunii include: judecarea cauzei penale în procedura simplificată prevăzută de
art. 3641 sau în baza art. 509 Cod de procedură penală, sau recunoașterea integrală a
vinovăției.
Raportând la caz cele consemnate supra, Colegiul reiterează că, cauza penală
în privința lui Dodon Mihail a fost judecată în procedura simplificată, reglementată
de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală.
Prin alte cuvinte, inculpatul a manifestat căință față de fapta infracțională
comisă, încă în prima instanță, acceptând judecarea cauzei în privința sa în baza art.
3641 Cod de procedură penală și recunoscând vinovăția de cele incriminate. Mai
mult, partea vătămată și reprezentantul său legal, au depus cerere prin care au
indicat că careva pretenții pecuniare față de inculpat nu sunt (f.d. 116, vol. III).
La etapa judecării cauzei de către instanța de apel, inculpatul a solicitat să fie
aplicată amnistia în privința sa, cu încetarea procesului penal, însă instanța de apel a
respins solicitarea inculpatului și a consemnat că, actul amnistiei față de inculpat nu
poate fi aplicat din motiv că „în speță se atestă interdicțiile prevăzute de art. 10 al
Legii și ca urmare indică asupra imposibilității aplicării dispozițiilor actului sus
citat față de inculpat, dat fiind faptul că acesta nu a manifestat căință activă, având
prejudiciu material nerestituit”.
Colegiul penal lărgit nu acceptă statuările instanței de apel și consideră că în
privința inculpatului urmează a fi aplicat actul amnistiei, dat fiind că ultimul și-a
recunoscut vina, iar partea vătămată și reprezentantul său legal, au depus cerere prin
care au indicat că careva pretenții pecuniare față de inculpat nu sunt.
Din atare considerente, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz, în privința
inculpatului poate fi aplicat actul amnistiei, nefiind incidente careva restricții
prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210, acesta manifestând căința activă față de fapta
infracțională comisă și careva prejudiciu nu există.
Respectiv, toate raționamentele consemnate supra au conturat opinia Colegiul
penal lărgit că, recursul ordinar declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a
sentinței și deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal
privind învinuirea înaintată lui Dodon Mihail în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod
penal urmează a fi încetat, în baza art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind
amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova.
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6), 435 alin. (1) pct.
2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
6
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de inculpat, casează parțial sentința
Judecătoriei Strășeni din 29 martie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 27 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Dodon Mihail.
Se aplică prevederile art.2 al Legii Republicii Moldova nr.210 din 29 iulie
2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova și se încetează procesul penal în privința lui
Dodon Mihail, în baza art.264 alin. (3) lit. a) Cod penal.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 14 iulie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Ion Guzun
7