1ra-925/2018 — art. 186 alin. 2 pct. c, d CP

1ra-925/2018 — art. 186 alin. 2 pct. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-925/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Toma Nadejda,

judecători: Cobzac Elena, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 ianuarie

2018, în cauza penală privind-o pe

Cara Aliona XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX și domiciliată în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.04.2017 – 19.09.2017;

Instanța de apel: 16.10.2017 – 25.01.2018;

Instanța de recurs: 17.04.2018 – 30.05.2018;

A C O N S T A T AT :

Cara Aliona a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Codul penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani cu executarea pedepsei în penitenciar pentru

femei.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa penală stabilită inculpatei Cara Aliona

a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

august 2012 până la 03 mai 2013 în timp ce locuia în chirie la domiciliul părții

vătămate Caireac Uliana, amplasată în or. Taraclia, str. Karl Marx, 164 cu scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, a decis să pătrundă în unele din odăi ai

casei, care a fost încuiată de stăpâna care păstra diferite bunuri materiale.

În realizarea scopului infracțional, Cara Aliona în una din zilele lunii martie

2013 a pătruns prin geam în odaia sus indicată, de unde tainic a sustras 4 seturi

de lingerii de culoare verde deschis și bej, în valoare totală de 900 lei, o

1

plapumă de culoare verde în valoare de 500 lei, pareo în valoare de 40 lei,

babydoll în valoarea 100 lei, cearșaf de baie roz în valoarea 150 lei, 3 cearșafuri

de față în valoarea de 150 lei, un set de pat în valoare totală 250 lei, DVD play

„BBK" cu telecomandă DU și 4 CD cu filmele în valoare totală de 600 lei, ceainic

electric în valoarea de 100 lei, 2 rochii în valoarea de 600 lei, cămașă

bărbătească în valoare de 250 lei și adidași bărbătești de culoarea albă,

mărimea 40 cm, în valoare de 1 000 lei, în total fiind sustrase bunuri în valoare

de 4 640 lei, ce-i aparțin părții vătămate Caireac Uliana, prin ce i-a cauzat o

daună materială considerabilă, ulterior s-a ascuns de la fața locului, folosindu-se

de bunurile sustrase după voința sa.

Acțiunile lui Cara Aliona au fost calificate conform art. 186 alin. (2) lit. c) d)

Cod penal „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșite, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

admiterea acestuia, casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei penale față de

inculpata Cara Aliona, pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care

să-i fie aplicată inculpatei, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal sub

formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei penale

în penitenciar pentru femei.

Acțiunea civilă în sumă de 5000 lei – prejudiciu moral și 4640 lei prejudiciu

material de a fi respinsă în legătură cu repararea pagubei materiale în mod

integral față de partea vătămată Caireac Uliana.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- pedeapsa aplicată inculpatei este una prea blândă care nu își v-a atinge

scopul. Pedeapsa penală stabilită inculpatei nu a fost individualizată potrivit

art. 75 Cod penal, nu a fost luată în considerație personalitatea acesteia,

influința pedepsei penale aplicate asupra corectării și reeducării persoane

vinovate. Anterior inculpata a comis în mod repetat infracțiuni analogice;

- inculpata nu a tras concluziile necesare, nu a pășit pe calea corijării, dar

din nou a comis infracțiunea de furt, fiind predispusă la un comportament

antisocial și reeducarea acesteia poate fi efectivă numai prin privarea de

libertate;

- pedeapsa aplicată de instanța de fond nu corespunde prevederilor art. 61,

75 Cod penal, care nu va restabili echitatea socială și corectarea inculpatei, cât

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea

sentinței fără modificări.

instanță, corect a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat a recunoscut-o

pe Cara Aliona, culpabilă de comiterea faptei imputate, infracțiunea prevăzută

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal conform indicilor „furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în

2

încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, fiindu-i stabilită o

pedeapsă echitabilă în baza probelor administrate în cauză, apreciate în mod

corespunzător.

La judecarea cauzei instanța de fond corect a constatat circumstanțele

cauzei și întemeiat a stabilit vinovăția inculpatei Cara Aliona în comiterea

infracțiunii imputate, și verificate în mod corespunzător, cercetate în prima

instanță și instanța de apel.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate

în cauza penală de instanța de fond, și care au fost corect apreciate prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală.

A mai reținut instanța de apel că, prima instanță la individualizarea

pedepsei penale, a luat în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acesteia având la întreținere patru copii minori,

dauna materială este integral repetată și partea vătămată nu are pretenții

(f. d. 65, 59, 190).

Totodată, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei, de către

prima instanță, s-a ținut cont de faptul că, inculpata a comis o infracțiune

intenționată din categoria infracțiunilor mai puțin grave, și reieșind din

circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatei, anterior judecată pentru

infracțiuni similare, dar antecedentele penale sunt stinse, prejudiciulul a fost

recuperat, și-a recunoscut vina, are la întreținere 4 copii minori pedeapsa

stabilită sub formă de 3 ani privațiune de libertate cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de 3 ani, este corespunzătoare și echitabilă, nefiind cazul când

urmează a fi dispusă executarea reală a pedepsei penale.

În speță nu s-a constatat circumstanțe agravante, iar circumstanțe

atenuante constituie faptul că a reparat paguba pricinuită părții vătămate, a fost

reținut și faptul durata urmăririi penale, cât și faptul că pronunțarea sentinței a

avut loc abia la 19.09.2017, pe când infracțiunea este comisă în perioada de la

26.08.2012 până la 03.05.2013, expirând mai mult de 4 ani de la comiterea

infracțiunii și intentarea urmării penale.

Instanța de apel a mai specificat că, aplicarea pedepsei cu închisoare cu

executarea reală în speță nu este echitabilă, or, o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Prin urmare, instanța de apel a considerat, că sunt irelevante afirmațiile

procurorului precum că instanța a aplicat o pedeapsă penală blândă față de

inculpată și nu a individualizat corect pedeapsa stabilită inculpatei.

3

Cât privește argumentul procurorului precum că inculpata anterior a fost

condamnată pentru infracțiuni similare, astfel n-a tras concluziile necesare,

instanța de apel a reținut că, antecedentele penale sunt stinse, iar potrivit

sentinței Judecătoriei Cahul din 03 septembrie 2014 cauza penală de învinuire a

Cara Aliona de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal a fost încetată în legătură cu împăcarea părților.

De asemenea potrivit ordonanței cu privire la încetarea urmăririi penale și

clasarea cauzei penale din 29 mai 2017 s-a dispus ca urmărirea penală pe cauza

penală de învinuire a lui Cara Aliona în comiterea infracțiuni prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. c), f) Cod penal a fost încetată.

Aceste fapte confirmă, că inculpata nu are antecedente penale, prin urmare,

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un

incident în viață acesteia.

Circumstanțele date au determinat instanța de apel de a ajunge la

concluzia, că pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatei, va asigura

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatei în realizarea

scopului legii penale stabilit la art. 61 Cod penal.

declară recurs ordinar procurorul, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei atacate, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

- inculpata anterior a fost condamnată de mai multe ori;

- stabilirea pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal, dispusă de instanțele

ierarhic inferioare este neîntemeiată;

- pedeapsa definitivă urma să fie aplicată în conformitate cu prevederile

art. 85 Cod penal, dat fiind faptul că antecedentele penale ale inculpatei nu au

fost stinse;

- inculpata încalcă legea, nu respectă condițiile suspendării executării

pedepsei penale cu închisoarea, se caracterizează negativ și are un

comportament nedemn de încredere, fapt confirmat prin cazierul judiciar și

sentințele instanțelor de judecată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

4

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Starea de fapt și de drept privind calificarea juridică a faptei săvârșite de

inculpat nu se critică.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal constată, că textul recursului înaintat de procuror nu

cuprinde o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului

stipulat în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea

deciziei atacate, însă din sensul recursului procurorul invocă faptul, că decizia

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest sens Colegiul penal atestă, că instanța de apel și-a întemeiat soluția

adoptată, iar motivarea acesteia nu contravine dispozitivului hotărârii, acesta

fiind clar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal, și argumentele recurentului

privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatei sub aspectul

temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stabilește că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent.

Cu referire la acest argument, Colegiul penal constată, că acesta nu conține

indicarea unor concrete erori de drept, iar împrejurările menționate în partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, denotă că aceasta a constatat și a

apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei

inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 64, 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii.

Aastfel, Colegiul penal menționează, că conform art. 7 Cod penal, la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

5

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate

în cadrul întregului proces penal, Colegiul penal consideră că instanța de apel

corect a conchis, că vinovăția inculpatei este deplin dovedită și acțiunile

inculpatei corect au fost încadrate în temeiul art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod

penal.

Luînd în considerație că infracțiunea imputată inculpatei a fost comisă

până la introducerea modificărilor în sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, în baza Legii nr. 196 din 28 iulie 2016, intrată în vigoare la 16 septembrie

2016, care înăsprește pedeapsa, sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal

prevedea amendă în mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de până la 4 ani.

Prin urmare, Colegiul penal atestă, că instanțele ierarhic inferioare corect

au stabilit măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatei, la aprecierea

căreia au luat în considerație, că inculpata Cara Aliona, a comis o infracțiune

intenționată din categoria infracțiunilor mai puțin grave, anterior a fost

judecată pentru infracțiuni similare, dar antecedentele penale sunt stinse,

prejudiciul a fost recuperat, și-a recunoscut vina și are la întreținere 4 copii

minori, la locul de trai se caracterizează satisfăcător.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatei pentru infracțiunea comisă, instanțele ierarhic inferioare nu

au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatei fiind una corectă,

deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate

de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este

6

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 25 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Cara

Aliona XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

7