1ra-367/2016 — art. 188 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-367/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Osoian Lilian în numele inculpatei Zaieț Aliona, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015,

în cauza penală în privința lui

Zaieț Aliona Petru, născută la 11.02.1987,

originară și domiciliată în or. Criuleni, str.

Frunze, 26/B.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.12.2014 - 02.06.2015;

instanța de apel: 16.06.2015 - 20.10.2015;

instanța de recurs: 28.12.2015 - 06.04.2016

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

Prin aceiași sentință au fost condamnați inculpații Cojocari V. și Cornovan V.,

în privința cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă.

jurul orei 2000, Zaieț A., împreună și după o înțelegere prealabilă cu inculpații

Cojocari V. și Cornovan V., avînd scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei

persoane, s-au deplasat la stația de pompare a apei din apropierea or. Criuleni, unde

în biroul de serviciu, l-au atacat pe operatorul Hilicescu P., care este tatăl inculpatei

Zaieț A., aplicîndu-i multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste deferite părți ale

corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 420D din

19.11.2014, vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată, după

care, deschis, au sustras din biroul victimei suma de 71 lei, pe care au însușit-o,

cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în mărimea sumei indicate.

inculpatei Zaieț A., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

1

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpatei să fie reîncadrate în baza

art. 152 alin. (1) Cod penal.

În argumentarea apelului avocatul a menționat următoarele:

- la materialele cauzei este anexat certificatul de boală a părții vătămate

Hilicescu P., nr. 31 din 18.05.1976, potrivit căruia ultimul a fost eliberat de la

satisfacerea serviciului militar, deoarece suferea de ”psihopatie”;

- acuzatorul de stat nu a examinat cererea părții vătămate înregistrată în

cancelaria Procuraturii Criuleni la 23.12.2014, cu nr. 4669;

- în acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

imputate;

- potrivit probatoriului, acțiunile inculpatei constituie cauzarea intenționată a

leziunilor corporale, infracțiune prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod penal;

2015, apelul declarat a fost respins, ca nefondat și menținută fără modificări sentința.

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatei Zaieț A. în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Cu referire la argumentele invocate de partea apărării privind nevinovăția

inculpatei, instanța de apel a conchis că acestea nu pot fi servi drept temei de casare

a sentinței, deoarece acestea contravin cumulului de probe anexat la cauză și

cercetat în instanța de judecată.

L. în numele inculpatei Zaieț A., care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei,

solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu reîncadrarea acțiunilor

inculpatei din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) în baza art. 152 alin. (1) Cod penal și

stabilirea unei pedepse non-privative de libertate.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționînd

următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- instanțele inferioare au dat o apreciere incorectă probelor administrate la dosar;

- faptei săvîrșite de inculpată i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal;

- la stabilirea pedepsei inculpatei, instanțele inferioare nu au ținut cont de

caracteristicile acesteia, de faptul că este pentru prima oară trasă la răspundere

penală și prezența la întreținere a unui copil minor.

2

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere materialelor anexate la dosar de către

partea apărării (confirmarea nr. 117 din 07.10.2015, caracteristica inculpatei de la

locul de trai și certificatului medical nr. 31 din 18.05.1976);

- instanța de apel neîntemeiat a respins demersul apărării privind audierea

repetată a martorului minor Zaieț V.;

- la cauză nu sunt anexate acte de recunoaștere a lui Savețchi M. în calitate

de succesor legal al părții vătămate;

- întru soluționare tuturor circumstanțelor cauzei, urmează a fi numită o

expertiză post-mortem a părții vătămate, în baza documentelor medicale.

6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate de

recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală. Astfel recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se

regăsește în prevederile normei menționate.

Din materialele cauzei rezultă că la examinarea cauzei în instanța de apel s-a

dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26, 27 Cod de procedură penală și în baza

probelor acumulate s-a reținut starea de fapt și de drept, fiind încadrate corect

acțiunile inculpatei în baza art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal.

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în baza celor invocate în

recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu

corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod de procedură

penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă

de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent.

Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat, constată că avocatul

Osoian L., în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de evenimente care în

viziunea recurentului sunt încălcări procedurale, admise de instanțe la judecarea

3

cauzei în privința inculpatei Zaieț A., însă nu specifică concret temeiul prevăzut de

legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie care este

eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

care s-a comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența

erorii respective.

Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se

bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se

consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește

exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de avocat, nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul avocatului cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Astfel, statuînd asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul alte

argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală și anume că, instanțele judecătorești nu au dat o apreciere

corectă probelor administrate în cauza respectivă, astfel fiind pronunțate hotărîri

ilegale de către instanța de fond și cea de apel, iar inculpata Zaieț A. a fost greșit

condamnată în baza art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, Colegiul conchide că acestea

nu sunt erori de drept, care ar putea duce la casarea unei hotărîri judecătorești.

Mai mult ca atît, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de

instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sînt expres și limitativ stipulate în

lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

În speță, avocatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile

prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se impune,

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu îndeplinește

cerințele de conținut.

4

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Osoian Lilian în

numele inculpatei Zaieț Aliona, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Zaieț Aliona

Petru, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5)

Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 mai 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5