1ra-814/2017 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-814/2017 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-814/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Petru Moraru,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu și de către

avocatul Podlesnov Alexandr în numele părții vătămate Carpov Artiom, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

07 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Zorcova Victoria

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 27.02.2015-15.07.2016;

instanța de apel: 12.09.2016-07.11.2016;

instanța de recurs: 29.03.2017-18.07.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Zorcova V. a fost condamnată în baza art.191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Carpov A. a fost admisă,

fiind dispusă încasarea de la Zorcova V. în beneficiul acestuia a sumei de 39 000

euro, cu titlu de prejudiciu material.

jurul orei 1300, Zorcova V. aflându-se în biroul notarului public Șumcov A.,

amplasat pe str. Dimo, 17/1, din mun. Chișinău, fiind împuternicită de către

Carpov A., în baza procurii nr. 425 din 29.01.2013, eliberată de către notarul

public Criucova Sv., a semnat contractul nr. 2343 de vânzare-cumpărare a

apartamentului nr. 53, amplasat pe str. M. Basarab, 10, din mun. Chișinău, care

aparținea cu drept de proprietate lui Carpov A., după ce imediat tot acolo a

primit de la Gordeeva N. bani în sumă de 49 000 euro, care constituiau prețul

apartamentului, din care, doar 10 000 euro i-a transmis ulterior lui Carpov A., iar

1

restul banilor în sumă de 39 000 euro, care conform cursului oficial al BNM la

16.04.2013, constituiau echivalentul a 627 233,10 lei, i-a însușit ilegal, folosindu-i

în scopuri personale, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială, care

constituia proporții deosebit de mari.

Tălămbuță L., care au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În motivarea apelului declarat apelanții au invocat că, ordonanța prim-

adjunctului Procuror General din 14.07.2014, nu are o putere juridică și afectează

ordonanța procurorului în Procuratura sec. Rîșcani, mun. Chișinău, Arcer A. din

28.02.2015, cu privire la încetarea urmăririi penale în privința inculpatei.

În afară de aceasta, în decursul anchetei în privința lui Zorcova V. au fost

comise încălcări grave a drepturilor și libertăților, recunoscute prin acte

internaționale, Constituția RM și alte legi naționale. Aceste încălcări dintr-o parte

împiedică tragerea inculpatei la răspunderea penală, dar din altă parte, ea nu a

comis fapta care i se incriminează.

Astfel, în conformitate cu art. 21 a Constituției, orice persoană acuzată de

un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în

mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat

toate garanțiile necesare apărării sale.

Inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare, or, după cum se vede din

materialele cauzei (f.d. 75), acesteia i-a fost incriminată săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal. Învinuirea a fost prezentată în limba de

stat, pe care Zorcova V. nu o posedă și fără prezența traducătorului.

Astfel, Zorcova V. nu a înțeles esența învinuirii prezentate, fapt care l-a

comunicat în ședința de judecată.

Nu sunt adevărate susținerile instanței de judecată, precum că apărarea nu

a prezentat dovezi de nevinovăție a inculpatei, în fapta care i se încriminează, iar

față de depozițiile care le-a făcut Zorcova V., instanța le-a dat o apreciere critică,

întrucât nu au fost prezentate dovezi cu privire la transferul surselor financiare

de către compania ”Live Division LTD”.

Aceste concluzii, ale instanței de judecată intră în contradicție cu

documentele prezentate - extrasul cu privire la circulația banilor în contul în care

se observă că banii depozitați de către Zorcov M. în sumă de 49 300 dolari,

pentru transfer lui Carpov A., au fost transferați la început în ”Deutsche Bank”,

iar apoi, 42 500 euro, pe contul lui Zorcov M. în banca ”Avangard”, ceea ce se

confirmă cu scrisoarea din compania ”Live Division LTD”, din 05.08.2013.

Astfel, depozițiile inculpatei în faptul că, nu avea intenția de a-și atribui

banii care îi aparțin lui Carpov A., de asemenea depozițiile lui Zorcov M., că

banii lui Carpov A. au fost transferați de către el, dar din circumstanțe care nu

depind de voința lui, nu au ajuns pe contul băncii ”Avangard” și, astfel nu au

2

fost transferați părții vătămate, care se confirmă prin documentele sus-

menționate.

Prin urmare, lipsește componența infracțiunii în acțiunile inculpatei și este

evident un litigiu civil între Zorcova V. și Carpov A.

07 noiembrie 2016, a fost admis apelul declarat, casată total sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Zorcova V. a fost achitată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele

infracțiunii.

din probele administrate nu s-a dovedit vinovăția lui Zorcova V. în însușirea

ilegală a bunurilor părții vătămate Carpov A., încredințate ei, cu cauzarea

ultimului a unei daune în proporții deosebit de mari.

Astfel, verificând probele administrate, instanța de apel a conchis că

instanța de fond neîntemeiat a stabilit intenția directă, or, analizând acțiunile cet.

Zorcova V., care vin în coroborare cu declarațiile părții vătămate Carpov A. și a

martorului Gordeeva N., se constată că având dreptul la administrarea asupra

ap. 53, de pe str. M. Basarab, 10, mun. Chișinău, Zorcova V. l-a înstrăinat, iar

conform procurii nr. 425 din 29.01.2013, ultima nu conține careva mențiuni

asupra venitului obținut în urma acțiunii de înstrăinare a imobilului.

Instanța de apel a reținut declarațiile inculpatei, care fiind audiată în

cadrul ședinței instanței de apel, a susținut cele relatate în ședința instanței de

fond, menționând că nu-și recunoaște vina și suma de 10 000 euro, i-a transmis

nepotului Artiom, deoarece acesta atâta a cerut, ulterior părinții acesteia s-au

îmbolnăvit, iar Zorcova V. i-a transmis suma de bani fiului acesteia Zorcov M.

pentru a-i transmite nepotului Carpov A.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că în conformitate cu

pct. 2, alin.(1) art. 394 Cod de procedură penală, în partea descriptivă a sentinței

trebuie să se conțină dovezi, în baza cărora sunt bazate concluziile instanței de

judecată și motivele din care instanța de judecată a respins alte dovezi.

Astfel, la 17.02.2014, Zorcova V. a fost învinuită în comiterea infracțiunii,

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal. La 28.02.2014, prin ordonanța

procurorului în Procuratura sec. Râșcani, mun. Chișinău, a fost încetată

urmărirea penală din cauza lipsei componenței de infracțiune în acțiunile

acesteia (f.d.89-91).

La 14.07.2016, prin ordonanța prim-adjunctului Procurorului General,

Pîntea A., ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința inculpatei a fost

anulată din cauza lipsei motivului care a dus la aceasta.

În acest sens, instanța nu a luat în considerație că obligația de bază a unui

stat democratic este protecția persoanei, ori la stabilirea normelor procesual-

3

penale, statul urmărește misiunea de a proteja persoana și societatea de încălcări,

de asemenea să protejeze de abuzurile în funcție, a persoanelor care au

angajamentul de a investiga infracțiunile, cu faptul ca fiecare care comite

infracțiune să fie pedepsit în măsura vinovăției sale și nici o persoană nevinovată

să nu fie trasă la răspundere penală și să nu fie pedepsită.

Instanța de apel a reținut argumentul declarat de către apelanți cu privire

la faptul că, prima instanță neîntemeiat a susținut faptul cu privire la

neprezentarea dovezilor de către apărare privind nevinovăția inculpatei, ori

argumentarea instanței vine în contradicție cu documentele prezentate - extrasul

cu privire la circulația banilor în contul în care se observă că banii depozitați de

către Zorcov M., în sumă de 49 300 dolari, pentru transfer lui Carpov A., au fost

transferați la început în ”Deutsche Bank”, iar apoi, 42 500 euro, pe contul Zorcov

M. în banca ”Avangard”, ceea ce se confirmă cu scrisoarea din compania ”Live

Division LTD”, din 05.08.2013.

Astfel, instanța de apel a reținut că, depozițiile inculpatei Zorcova V. în

faptul că nu avea intenția de a-și atribui banii care îi aparțin lui Carpov A., de

asemenea depozițiile lui Zorcov M., că banii lui Carpov A. au fost transferați de

către el, dar din circumstanțe care nu depind de voința lui, nu au ajuns pe contul

băncii ”Avangard” și astfel nu au fost transferați părții vătămate, care se

confirmă prin documentele sus-menționate.

Mai mult, transmiterea banilor fiului Zorcov M., nu cade sub incidența

delapidării, ori conform declarațiilor inculpatei Zorcova V., aceasta a fost în

imposibilitate de a transfera banii lui Carpov A., deoarece părinții acestuia s-au

îmbolnăvit, survenind decesul cet. Goțulov B., atestat prin certificatul de deces

eliberat la 03.08.2013. Deci, instanța de apel a reținut că ”Zorcova V. l-a rugat pe

fiul Maxim să expedieze suma, pentru că știa că a mai transferat bani, rugându-l să o

ajute și i-a promis că o va face. I-a spus lui Artiom ca a transmis banii. Maxim a spus că

s-a consultat cu un cunoscut care se numea Pușac D. și banii i-a transmis printr-un

terminal. L-a rugat să îi aducă actele de confirmare, la care acesta i-a adus o scrisoare și o

descifrare de la bancă.”

Prin urmare, instanța de apel a considerat pripită concluzia instanței de

fond privind confirmarea vinovăției inculpatei Zorcova V. în comiterea

infracțiunii imputate, deoarece, nici una dintre probele administrate în instanța

de fond, nu au confirmat cu certitudine și fără nici un dubiu vinovăția acesteia.

Subsecvent, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă în ce privește

învinuirea adusă lui Zorcova V., iar ca consecință pripit și nefondat a

condamnat-o în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, deoarece fapta inculpatei nu

întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, în cadrul

urmăririi penale și judecării cauzei penale trebuie să se dovedească faptele

4

referitoare la existența elementelor infracțiunii, precum și cauzele care înlătură

caracterul penal al faptei.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a reținut că toate îndoielile în

privința dovedirii învinuirii, dacă este imposibil de a le lichida, trebuie să fie

interpretate în folosul inculpatei, în conformitate cu prevederile normelor legale.

Astfel, reieșind din cele expuse, instanța de apel a reținut principiul

fundamental al prezumției nevinovăției, ca principiu de bază al CoEDO și al

legislației procesuale naționale, astfel încât, sarcina probațiunii revine organului

de urmărire penală și acuzatorului de stat, persoana indiferent de calitatea

procesuală într-un proces penal nefiind obligată să dovedească nevinovăția sa.

Concomitent, instanța de apel a reținut că argumentul apărării privind

încălcarea dreptului la interpret a fost subiect de cercetare în instanța de fond,

fiind înlăturate divergențele invocate de apărare, la etapa ședinței preliminare,

astfel instanța obligând partea acuzării în mod repetat să traducă și să înmâneze

rechizitoriul în limba rusă inculpatei, fapt confirmat de către aceasta.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a adus motive

suficiente pentru condamnarea inculpatei și, astfel, nu a respectat cerințele cu

privire la echitate, după cum o cere art. 6 al Convenției.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că Zorcova V. urmează a fi achitată,

pe motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele infracțiunii, fiind reținute în

acest sens argumentele apelaților.

procurorul și avocatul Podlesnov Al-dr în numele părții vătămate Carpov A.,

care solicită:

procurorul invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținere în vigoare a sentinței.

În motivarea recursului declarat recurentul menționează că, instanța de

apel la analiza versiunii înaintate de către inculpată precum că, nu a avut intenția

de sustrage mijloacele financiare și că banii au fost transferați, nu a ținut cont de

declarațiile părții vătămare Carpov A., care a relatat că banii în realitate nu au

fost transferați și că nu a primit o explicație plauzibilă de la fiul inculpatei

referitoare la transferul banilor. Declarațiile părții vătămate sunt confirmate prin

materialele cauzei.

Chiar dacă instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpata urmează a fi

achitată din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, aceasta este

ilegală, or, reieșind chiar din motivația deciziei, instanța de apel a constatat că

suma de 39 000 euro, a fost însușită de la partea vătămată, indiferent de către

cine și prin ce formă, în cazul dat există faptul infracțiunii.

Astfel, adoptarea soluției de achitare din motiv că, fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, poate aduce la încălcarea dreptului părții vătămate la un

proces echitabil în sensul art. 6 din CoEDO.

5

Totuși, acuzarea este pe poziția că probele cercetate de instanța de apel,

demonstrează vina inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.

(5) Cod penal și sentința de condamnare este una legală.

Astfel, instanța de apel a emis hotărârea pe caz cu încălcarea cerințelor art.

394 alin. (3) Cod de procedură penală, fără cercetarea întemeiată și pe deplin a

tuturor probelor (dovezilor) și circumstanțelor cazului prezentate de partea

acuzării și fără a indica motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul

acuzării.

Toate probele care au fost administrate de către partea acuzării au fost

acumulate legal și sunt admisibile.

Astfel, instanța de apel neîntemeiat a admis apelul apărării și din aceste

considerente, hotărârea instanței de apel emisă pe caz urmează a fi casată cu

menținerea fără modificări a sentinței.

avocatul Podlesnov Al-dr invocând temei de drept prevederile art. 427

alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și

menținere în vigoare a sentinței.

În motivarea recursului declarat recurentul menționează că, adoptând

decizia contestată, instanța de apel a încălcat principiile procesului penal,

concluziile acesteia fiind contradictorii, bazate pe prevederile comentariului la

art. 191 Cod penal.

Studiind partea motivată a deciziei putem constata că, aceasta este bazată

nu pe fapte, ci pe presupunerile instanței de apel, fără specificarea a tuturor

circumstanțelor cazului.

Instanța de apel punând la baza deciziei adoptate anumite probe, a respins

depozițiile părții vătămate, precum și alte probe prezentate de către acuzatorul

de stat, or, potrivit art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel indică că, însușirea constă

în scoaterea bunului din patrimoniul victimei și luarea acestuia în stăpânirea

făptuitorului, care poate dispune de el potrivit voinței sale, să-l consume, să-l

utilizeze etc. Efectuarea acelorași acte inițiale - scoaterea bunului din patrimoniul

victimei și trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului, care ulterior, fie că se

vinde, fie că este transmis unor persoane apropiate, este donat sau folosit pentru

coruperea funcționarilor sau dat în folosința cuiva în schimbul unei sume de bani

la fel cade sub incidența delapidării (pag. 11 a deciziei).

În pofida motivării în cauză, instanța de apel reiterează că ”mai mult,

transmiterea banilor fiului Zorcov M., nu cade sub incidența delapidării” (pag.

15, ultimul aliniat).

6

Este evident faptul că, instanța de apel cu scopul legalizării deciziei

adoptate a purces la indicarea unor date vădit contradictorii, fără a argumenta

circumstanțele reale, constatate de către organul de urmărire penală.

Instanța de apel a indicat asupra faptului că, în procura eliberată de către

Carpov A. nr. 425 din 29.01.2013, nu este mențiunea asupra venitului, obținut în

urma încheierii tranzacției de vânzare-cumpărare a apartamentului.

Punând în baza deciziei adoptate argumentul în cauză, instanța de fapt a

constatat că Zorcova V. n-a avut dreptul de a transmite mijloacele bănești

obținute cuiva, inclusiv feciorului său Zorcov M., însăși faptul transmiterii

banilor, fără împuternicirilor speciale în acest sens din partea victimei și

constituie componența infracțiunii prevăzute de art. 191 Cod penal.

Procura eliberată de către Carpov A., a acordat lui Zorcova V. numai

dreptul de înstrăinarea bunului imobil, respectiv sursele financiare obținute în

urma tranzacției urmau a fi cel puțin păstrate la Zorcova V., or, procura eliberată

nu prevedea trecerea în proprietatea a mijloacelor bănești.

Pentru a determina soarta venitului obținut în urma tranzacției urmează a

fi apreciate toate circumstanțele în ansamblu.

Partea vătămată, inculpata precum și Zorcov M. au declarat că mijloacele

bănești urmau a fi transmise de către Zorcova V. către Carpov A.

În acest sens, Zorcova V. a transferat în adresa lui Carpov A. echivalentul

sumei de 10 000 euro, iar pentru echivalentul în mărime de 39 000 euro, Zorcov

M. care a obținut suma în cauză în urma acțiunilor ilegale ale mamei sale i-a

eliberat victimei o recipisă.

Respectiv, concluzia instanței de apel precum că destinația banilor nu a

fost stabilită, contravine situației de fapt, precum și acțiunilor lui Zorcova V.

În astfel de circumstanțe, concluzia instanței de apel privind acceptarea

poziției părții apărării în partea transmiterii banilor de către Zorcova V.

feciorului său, în legătură cu îmbolnăvirea unei rude apropiate nu rezistă criticei,

or, inculpata a avut posibilitatea în termen maximum de o oră să deschidă în

orice bancă comercială un cont pentru depozitarea sumei de 39 000 euro,

comunicându-i lui Carpov A. despre acest fapt.

De asemenea, instanța de apel a reținut în calitate de probă niște înscrisuri,

proveniența cărora nu este cunoscută și respectiv, conform prevederilor art. 94

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sunt inadmisibile.

De asemenea, la materialele cauzei nu a fost anexat nici un act confirmativ,

care să ateste faptul că, suma rămasă în mărime de 39 000 euro, a fost transmisă

părții vătămate. Transmiterea banilor fiului său, Zorcov M., după cum a

menționat inculpata în ședințele de judecată, la fel cade sub incidențe delapidării.

La fel, transmiterea banilor de către Zorcov M. la o instituția bancară pentru

transferarea ulterioară în adresa părții vătămate nu a fost dovedită cu nimic,

fiind declarativă.

7

În astfel de circumstanțe, instanța de fond corect a apreciat toate probele în

ansamblu, adoptând o sentință legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit concluzionează că cele declarate de către avocatul

Podlesnov Al-ndr în numele părții vătămate Carpov A. urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, iar cel declarat de către procuror urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii

atacate și cu dispunerea încetării procesului penal, în cazul în care se constată că

există circumstanțele stipulate de art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod penal, adică există o

hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași

faptă de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală sau de clasare a procesului penal.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale de către instanța de apel.

Or, rațiunea exercitării căi de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în preîntâmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul

justiției, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic

inferioare.

În acest context, revenind la textul recursurilor ordinare declarate, Colegiul

penal lărgit constată că, recurenții formulează critici împotriva deciziei instanței

de apel, în particular referindu-se la erorile prevăzute la pct. 6), 8) și 12) din alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală. Or, partea acuzării cât și avocatul părții

vătămate invocă că, instanța de apel a emis hotărârea pe caz cu încălcarea

cerințelor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, fără a cerceta probele

prezentate de partea acuzării, care demonstrează vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

7.1. Cu referire la critica aprecierii probelor de către instanța de apel,

invocată în toate recursurile ordinare declarate, Colegiul penal constată că

aceasta este inadmisibilă. În acest context, Colegiul penal reține că art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru

recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu

sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru

8

recurs separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la

etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs

este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori

cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune

de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de

către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de

recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv

prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele

recurenților în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. În același context,

Colegiul penal lărgit atestă că persistența în cauză a anumitor temeiuri pentru

recurs, invocate de către avocatul părții vătămate, argumentată prin prisma

problemei aprecierii probelor de către instanța de apel, care după cum anterior s-

a menționat este inadmisibilă.

7.2. Revenind asupra necesității admiterii recursului ordinar declarat de

către procuror, Colegiul penal lărgit, reieșind din actele și lucrările dosarului,

reține următoarele, potrivit stipulărilor pct. 6 a hotărârii Curții Constituționale

nr. 26 din 23.11.2010 cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală (Monitorul Oficial 235-240/27,

03.12.2010), principiul constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai

multe ori pentru aceeași faptă impune în linii mari autorităților publice competente nu

numai interdicția de a judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai

multe ori persoana pentru aceeași faptă.

La fel, Curtea Constituțională a statuat că pentru a nu transforma dreptul

de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept

absolut, ceea ce ar împiedica descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sistemele

de drept, inclusiv Convenția, au reglementat expres derogările admisibile. Aceste

derogări oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea și

sânt formulate, în termeni aproape identici, în art. 22 și art. 287 Cod de

procedură penală, precum și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenție. Conform

acestor norme, reluarea urmăririi penale se admite numai dacă “fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sânt de

natură să afecteze hotărârea pronunțată”.

Așadar, reieșind din actele și lucrările dosarului, Colegiul penal lărgit

constată că, potrivit ordonanței procurorului în Procuratura sect. Rîșcani, mun.

9

Chișinău, Arcer Al-dru, din 28 februarie 2014, în privința lui Zorcova V. s-a

dispus clasarea procesului penal în temeiul art. 275 pct. 3) Cod de procedură

penală, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii (f.d. 89-91, vol.I).

Ulterior, prin ordonanța prim-adjunctului Procurorului General, Pântea A.

din 14 iulie 2014, s-a dispus anularea ca fiind neîntemeiată a ordonanței anterior

menționate, cu reluarea urmăririi penale în privința lui Zorcova V. (f.d. 99-101,

vol. I), în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală.

Însă, reieșind din textul ordonanței prim-adjunctului Procurorului General

de reluare a urmăririi penale în privința lui Zorcova V., Colegiul penal lărgit

statuează că, la caz, nu au fost constatate careva circumstanțe noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea urmăririi

penale în cauza nominalizată.

Astfel, soluția de anulare a ordonanței nu a fost motivată sub nici un

aspect, fiind în mod general indicat motivul anulării și anume că ”(...)aplicând

eronat dispozițiile legale, apreciind prematur și necorespunzător probele administrate pe

caz, ceea ce exclude caracterul legal al hotărârii procesuale în cauză”, ”(...)exprimate prin

aprecierea eronată a probelor”, ceea ce este inacceptabil, în contextul în care la baza

ordonanței de încetare a urmăririi penale au fost puse mai multe argumente. În

acest sens, Colegiul penal lărgit reține că prin ordonanța de anulare nu s-au pus

generalmente în discuție motivele invocate în cea anterior adoptată, acestea

respectiv nefiind combătute. Suplimentar, Colegiul penal lărgit consideră că

indicațiile expuse în ordonanța de anulare, privind necesitatea efectuării unor

acțiuni de urmărire penală suplimentare, nu îi conferă un caracter întemeiat și

nicidecum nu fundamentează soluția de anulare a celei precedente, deoarece

denotă omisiuni ale organului de urmărire penală de a efectua anumite acțiuni

procesuale, omisiuni care nu puteau fi tratate în detrimentul lui Zorcova V.

În consecință, având în vedere cele expuse și ținând seama de hotărârea

Curții Constituționale cu privire la declararea neconstituționalității prevederilor

din art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală și de cele stipulate în art. 251 Cod

de procedură penală, Colegiul penal lărgit conchide că, ordonanța de reluare a

urmăririi penale, în cazul în care anterior a fost clasat procesul penal, nu este

întemeiată pe circumstanțele prevăzute în art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală este lovită de nulitatea absolută și nu produce careva consecințe juridice.

Reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2) și

art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al

Protocolului nr. 7 la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței prevăzute în art. 251 alin. (2)

Cod de procedură penală. Nulitatea reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate

fi invocată la orice etapă a procesului penal de către părți și se ia în considerație

de instanță, inclusiv din oficiu.

10

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a menționa că potrivit

hotărârii Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art.

287 alin. (1) Cod de procedură penală, nr. 12 din 14 mai 2015, alineatul (1) al

articolului 287 Cod de procedură penală, care a fost pus la baza ordonanței de

reluare a urmăririi penale în privința lui Zorcova V., a fost declarat

neconstituțional, Curtea statuând că această normă ”acordă procurorului ierarhic

superior dreptul de a relua urmărirea penală oricând și în lipsa unor temeiuri clar

definite, care ar putea fi considerate judicioase în fiecare caz individual, plasând persoana

într-o stare de incertitudine pentru un termen nedefinit și pentru circumstanțe care pot

fi invocate aleatoriu la redeschiderea cauzei penale”.

Astfel, ordonanța procurorului prin care s-a dispus clasarea procesului

penal în privința lui Zorcova V., se echivalează cu o hotărâre judecătorească

irevocabilă și reprezintă autoritatea de lucru judecat, care nu permite declanșarea

unei noi proceduri cu privire la aceiași faptă și aceiași persoană.

În vederea elucidării semnificației sintagmei ”hotărâre definitivă”, instanța

de recurs va statua, că potrivit prevederilor art. 467 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind

încetarea urmăririi penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și

juridice din țară și au putere executorie pe întregul teritoriu al Republicii

Moldova.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat

prin non bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți

cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei

judecăți pentru care există deja o hotărâre definitivă.

Colegiul penal lărgit consideră că, circumstanțele enunțate impun

necesitatea admiterii recursului declarat de către procuror cu casarea hotărârilor

adoptate în privința lui Zorcova V. și încetarea procesului penal în privința ei, în

temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, fără a agrava situația

inculpatei, or, ordonanța prim-adjunctului Procurorului General din 14 iulie

2014, prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale în speța dată, a fost

întemeiată pe prevederile unei norme neconstituționale, la caz fiind prezentă o

ordonanță de clasare a procesului penal în privința lui Zorcova V., care a fost

anulată în lipsa unor motive plauzibile.

Totodată, instanța de recurs atestă că, încetarea procesului penal pe

motivele menționate supra nu poate fi apreciată drept o agravare a situației

inculpatei în sensul art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, or,

soluția adoptată prin ordonanța procurorului de încetare a procesului penal în

temeiul art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală, se bazează pe același temei ce și

soluția de achitare - fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

7.3. Din considerentul că motivele invocate în celelalte recursuri ordinare

sunt neîntemeiate, că temeiurile de recurs specificate de recurent nu și-au găsit

11

confirmare, Colegiul penal lărgit consideră necesară respingerea acestora, ca

fiind inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2016, de către

avocatul Podlesnov Alexandr în numele părții vătămate Carpov Artiom.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, casează total sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 15 iulie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 noiembrie 2016, în privința lui Zorcova Victoria și dispune

încetarea procesului penal în privința acesteia, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5)

Cod de procedură penală, pe motiv că există o hotărâre a organului de urmărire

penală asupra aceleiași persoane, pentru aceeași faptă, de încetare a urmăririi

penale.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

12