1ra-30/2016 — Art.186 alin.2 lit.c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 decembrie 2014, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Carpenco Iurii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în sumă de 400 unități convenționale, ce constituie 8000 lei.

Pentru a pronunța sentința, în fapt, instanța de fond a stabilit, că inculpatul Carpenco Iurii în perioada de timp cuprinsă între lunile august - octombrie 2012, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și 1 admițînd în mod conștient survenirea acestor urmări, prin acces liber, a pătruns în încăperea ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională", situată pe str. Mitropolit Dosoftei 124, mun. Chișinău, de unde, acționînd prin intenție directă, din motive de profit, tainic a sustras un dulap congelator de model „SM4SR" la prețul de 34 620,63 lei, după ce, cu bunul sustras a părăsit locul - comiterii faptei criminale, astfel cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința, împotriva acesteia a declarat apel avocatul Zolotco Ion în numele inculpatului, solicitînd casarea acesteia, și pronunțarea unei hotărîri, privind încetarea procesului penal în privința inculpatului Carpenco Iurii, în legătură cu împăcarea părților. În motivarea apelului au fost invocate următoarele argumente: - instanța de fond neîntemeiat a respins, prin încheiere protocolară, cererea părților prin care acestea au solicitat încetarea procesului penal în legătură cu faptul că inculpatul i-a achitat prejudiciul și s-a împăcat cu partea vătămată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2015, a fost respins ca nefondat apelul fiind menținută sentința, fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a subliniat că la examinarea cauzei, instanța de fond a respectat prevederile art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, astfel instanța de apel nefiind în drept să rețină o altă situație de fapt decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță în privința inculpatului Carpenco Iurii și anume art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Instanța de apel a conchis că sunt pertinente, concludente, utile și veridice probele puse la baza sentinței de condamnare a inculpatului, și anume: declarațiile depuse la urmărirea penală a reprezentantului părții vătămate Nicolae Fală (f.d. 13-14); procesul-verbal de ridicare din 16 aprilie 2013, prin care de la ÎS "CPSAN" au fost ridicate un set de acte: factura fiscală nr. HSO138657; actul de restituire a bunurilor imobile din locațiune din 11.07.2011; acord adițional nr. 14/236 din 01.01.2009; acord adițional nr. 14/476 din 01.04.2010; contract de locațiune nr. 14/540 din 17.05.2008; scrisoare de garanție din numele lui Carpenco Iurii din 29.11.2012. (f.d.20); procesele-verbale de examinare a documentelor sus menționate și ordonanțele de recunoaștere a actelor în calitate de mijloc material de probă. La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61 și 75 Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală și motivat a stabilit categoria și măsura de 2 pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvîrșite și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea amenzii în limitele sancțiunii articolului incriminat. Cu privire la cerința avocatului Zolotco Ion privind încetarea procesului penal din motivul împăcării părților, instanța de apel a menționat că nu poate fi admisă, deoarece o astfel de cerere a fost înaintată de către avocat în instanța de fond, care prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28.11.2014 a fost respinsă. Instanța de apel a constatat că încheierea nominalizată a fost adoptată sub formă de document aparte cu indicarea participanților la proces, demersului avocatului Zolotco Ion, soluția referitor la demersul avocatului, cît și motivarea privind refuzul încetării procesului penal în privința lui Carpenco Iurii (f.d. 156- 157). În acest sens, instanța de apel a preluat concluzia primei instanțe privind refuzul încetării procesului penal în privința lui Carpenco Iurii și a menționat că cererea de încetare a procesului penal în legătură cu împăcarea părților este semnată de către administratorul ÎS "Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională", Panici Ion care nici conform legii, nici statului, nici actului de constituire a întreprinderii nu are de la fondator delegate împuterniciri exprese pentru a solicita încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților. Astfel, instanța de apel, verificînd temeinicia și legalitatea sentinței, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcării părților, nu a constatat nicio eroare de drept la emiterea sentinței, care ar servi temei de a interveni în sentința pronunțată.

La data de 20.05.2015, în termen, avocatul Zolotco Ion în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar, prin intermediul căruia a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel și adoptarea unei hotărîri prin care a înceta procesul penal, în legătură cu împăcarea părților. În motivarea recursului ordinar declarat, recurentul, invocînd temei de drept art. 427 alin.(1) pct.6) și 11) Cod de procedură penală a indicat următoarele temeiuri: - instanțele ierarhic inferioare, nefondat au concluzionat că administratorul ÎS "Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională", Panici Ion nu are împuterniciri de a solicita încetarea procesului penal, deoarece la materialele cauzei penale, este anexat Extrasul din Registrul persoanelor juridice potrivit căruia, în viziunea recurentului, în speța dată administratorul 3 Panici Ion are dreptul să solicite încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct.6) și 11) Cod de procedură penală, iar potrivit acestei norme, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, …ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege; Colegiul penal menționează că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Cu referire la motivele recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Colegiul penal atestă că, argumentele formulate de către apărător în recursul declarat, a constituit obiect de examinare la judecarea cauzei penale în privința inculpatului, în instanța de fond și cea de apel. 4 Astfel, instanța de recurs concluzionează că instanța de fond și cea de apel, corect au apreciat probele în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Carpenco Iurii, deoarece în acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, iar inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită. Mai mult, instanța de recurs reține că examinînd cauza instanțele judecătorești au respectat prevederile art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța nu este în drept să rețină o altă situație de fapt decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță în privința inculpatului Carpenco Iurii și anume art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. În acest sens, Colegiul reține că din momentul pronunțării încheierii, prin care s-a dispus judecarea cauzei în procedură simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate. Dacă, eventual, inculpatul ori apărătorul lui, după adoptarea încheierii privind admiterea cererii de judecare în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, în timpul audierii ori după aceasta, renunță la procedura simplificată, instanța, prin încheiere protocolară, va indica că renunțarea nu poate fi admisă. La fel, instanța de recurs reține că Carpenco Iurii atît la faza de urmărire penală, cît și la examinare în instanța de judecată, nu a negat fapta incriminată lui recunoscîndu-și vinovăția. Cu privire la cerința avocatului Zolotco Ion privind încetarea procesului penal din motivul împăcării părților, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a menționat că aceasta nu poate fi admisă, deoarece o astfel de cerere a fost înaintată în instanța de fond, care prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28.11.2014 (f.d. 156-157) a fost respinsă, din motiv că Panici Ion semnînd acordul de împăcare nu a prezentat împuternicirile exprese pentru a solicita încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților în numele ÎS "Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională". Totodată, instanța de recurs reține că în situația în care partea vătămată ÎS "Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională" și inculpatul 5 Carpenco Iurii doreau să încheie un acord de împăcare, aceștia nu au fost lipsiți de posibilitatea să încheie un atare acord respectînd normele legale ce vizează această procedură, chiar și după ce instanța de fond a respins acordul semnat de inculpatul Carpenco Iurii cu Panici Ion privind împăcarea părților (f.d. 154). Astfel, reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că, criticile menționate în cererea de recurs au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat, dîndu-le o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră necesară repetarea acestora. În consecință, Colegiul reține că la examinarea cauzei de către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de către recurent nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zolotco Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Carpenco Iurii Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 10 martie 2016. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Timofti Vladimir 6