1ra-963/2018 — art. 201-1 alin. 4 CP

1ra-963/2018 — art. 201-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-963/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Cahul, Dumitru Calendari, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 23 august 2017

și deciziei Curții de Apel Cahul din 13 februarie 2018, în privința inculpatului

Cerednic Gheorghi Xxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxxx, r-nul

Xxxxx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 07.08.2017 – 23.08.2017,

instanța de apel: 25.09.2017 – 13.02.2018,

instanța de recurs: 19.04.2018 – 30.05.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cerednic Gheorghi a

fost condamnat în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis, începând cu 23 august 2017, deducându-se durata aflării

în arest preventiv de la 03 iulie 2017 până la 23 august 2017.

inculpatul Cerednic Gheorghi, aflându-se la domiciliul său, amplasat în s.

Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxx, unde pe fundalul unui conflict apărut cu soția Cerednic N.,

acționând intenționat, având scopul vătămării grave a integrității corporale și

sănătății, a maltratat-o pe ultima, aplicându-i multiple lovituri cu mâinile și picioarele

peste diferite părți al corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară

1

nr.171 din 19.07.2017, vătămarea corporală gravă, periculoasă pentru viață, soldată

cu decesul victimei Cerednic N., survenit în jurul orei 08.00 a zilei de 03.07.2017, în

rezultatul șocului toxico-infecțios, pe fonul peritonitei sero-purulente difuze, ca

urmare a traumei închise a abdomenului cu ruptura peretelui intestinului subțire. De

asemenea, în urma acțiunilor violente întreprinse de inculpat, victimei Cerednic N., i-

au fost cauzate leziuni corporale sub formă de echimoze pe obraz, piept și coapse

produse la acțiunea traumatică cu un obiect contondent dur, care în ansamblu se

califică ca vătămare corporală neînsemnată și nu au legătură directă sau indirectă cu

decesul; excoriații pe genunchi și bazin apărute, posibil în procesul căderii din poziția

statică, se califică medico-legal ca vătămare corporală neînsemnată și nu au legătură

directă sau indirectă cu decesul; plagă pe coapsă, pubis produse la 2 acțiuni

traumatice, posibil cu obiect ascuțit-tăietor care se califică ca vătămare corporală

ușoară și nu au legătură cauzală directă sau indirectă cu decesul.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste

probe dovedesc integral vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 2011 alin. (4)

Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, care au

cauzat vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății soldată cu decesul

victimei.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de gradul pericolului public,

personalitatea inculpatului și că circumstanțe agravante sau atenuante nu au fost

stabilite.

Totodată, instanța a statuat că cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-

legale nr. 171 din 19.07.2017 în sumă de 2048 lei și nr. 473 din 06.07.2017 în sumă

de 128 lei, nu pot fi încasate de la inculpat. Or, conform prevederilor art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute

la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Conform art. 143 alin. (1)

pct. 1), 2) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții; gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale,

Astfel, este necesar de a trece cheltuielile pentru plata expertizelor judiciare în

contul statului, având în vedere că inculpatul în prezent nu lucrează.

La fel, nu pot fi încasate de la inculpat, cheltuielile pentru hârtia și

imprimantele ce compun dosarul penal în mărime de 32,68 lei, deoarece ele au fost

necesare pentru examinarea cauzei penale.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

încasate de la inculpat în beneficiul statutului cheltuielile judiciare în sumă de

2208,68 lei.

Apelantul a invocat că în cadrul dezbaterilor judiciare a fost solicitată încasarea

din contul inculpatului, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în mărime totală

de 2208,68 lei dintre care: 2048 lei, în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale

al cadavrului victimei (raportul de expertiză judiciară nr.171/D din 19.07.2017); 128

lei, în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale în privința bănuitului Cerednic

2

G. (raportul de expertiză judiciară nr. 473 din 06.07.2017) și 32,68 lei în legătură cu

cheltuielile de birotică suportate în cadrul instrumentării cauzei penale.

Prima instanță eronat a conchis referitor la eliberarea inculpatului de plata

cheltuielilor judiciare suportate de stat, inclusiv din considerentul că inculpatul nu

este încadrat în câmpul muncii.

Totodată conform art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

La caz, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția persoanei, prin

acțiuni de procedură legale iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

a suportat cheltuieli, care raportate la prevederile art. 227 Cod de procedură penală,

se încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare și care indiscutabil urmează a fi

recuperate din contul inculpatului, or, însăși acțiunile ilegale comise de acesta le-au

generat, în caz contrar acestea putând fi evitate.

La fel, deși potrivit art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul inclusiv în cazul

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale

a persoanelor care se află la întreținerea lor, conform materialelor cauzei penale,

inculpatul nu are persoane la întreținere, ceea ce denotă că recuperarea cheltuielilor

judiciare din contul acestuia nu ar influenta situația materială a cuiva.

respins ca nefondat.

Instanța a reținut că, fiind necesară stabilirea circumstanțelor cauzei, de către

ofițerul de urmărire penală al SUP a IP Cahul - inspector Berbec Luminița, prin

ordonanța din 03.07.2017 a fost dispusă efectuarea expertizei medico -legală, raportul

de expertiză judiciară nr. 473, în privința bănuitului Cerednic G. fiind întocmit în

temeiul ordonanței din 25.07.2017, emisă de OUP al SUP a IP Cahul - Berbec

Luminița.

Conform art. 143 Cod de procedură penală, în vigoare la momentul suportării

cheltuielilor menționate, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Prin prisma normei

procesuale menționate, încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei

se face din contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece, obligația statului este de a

dovedi vinovăția celor imputate în acțiunile inculpatului, prin urmare nu poate fi pusă

pe seama inculpatului încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea

expertizelor, cât și acele cheltuieli de birotică suportate în cadrul instrumentării

cauzei penale. Astfel, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului

privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2.208,68 lei.

Prima instanță corect a conchis că în cadrul urmăririi penale nu au fost

suportate careva cheltuieli judiciare care ar putea fi încasate de la inculpat. Așa cum,

solicitantul efectuării constatării și expertizei este statul Republica Moldova, în

persona OUP al SUP IP Cahul. Prin urmare, obligația de suportare a cheltuielilor

pentru efectuarea expertizelor o poartă anume statul RM în persoana OUP al SUP IP

Cahul ca solicitant.

Cu referire la acele cheltuieli de birotică suportate în cadrul instrumentării

cauzei penale, tot sunt puse pe seama statului așa cum, acesta avea obligația de a

demonstra vinovăția persoanei, și acestea au fost suportate anume cu acest scop.

3

Prima instanță concluzionând necesitatea respingerii cererii cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată nu a pus accent doar pe faptul că inculpatul nu este

încadrat în câmpul muncii, dar și pe prevederile legislației în vigoare la momentul

numirii expertizelor. Chiar dacă inculpatul ar dispune de mijloace financiare, nu are

persoane la întreținere, acest fapt nu este temei ca cheltuielile de judecată pentru

efectuarea expertizelor, cât și a celor de birotică, să fie încasate din contul său așa

cum, în baza art. 143 Cod de procedură penală, în vigoare la momentul suportării

cheltuielilor menționate, acestea se încasează din contul mijloacelor bugetului de stat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii cu „dispunerea

rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea

de la inculpatul Cerednic G. a sumei de 2208,68 lei cu titlu de cheltuieli judiciare”.

Recurentul a indicat că art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Cheltuieli legate de efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuite în legătură

cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza judiciară.

Astfel, la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care îl

pune pe condamnat pe primul plan, responsabil de aceste cheltuieli. Și doar dacă

condamnatul nu este în stare, din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică

etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului.

Însă, atât în sentința instanței de fond cât și în dispozitivul deciziei instanței de

apel lipsește soluția privind cheltuielile judiciare, așa cum se cere potrivit

prevederilor art. 385 alin. (1) p. 14) și art. 397 p. 5) Cod de procedură penală, în

coroborare cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală. Or, cheltuielile judiciare

sunt suportate de către inculpat sau sunt trecute în contul statului. Simpla soluție de

respingere a cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare nu este o

soluție procesuală, deplină și legală.

Astfel, instanța de apel, nu a soluționat corect chestiunea legată de cheltuielile

judiciare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

4

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar, se atestă

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227

alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2), alin. (2) Cod de procedură penală, care

prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în

ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale, iar plata acestor expertize judiciare se

face din contul mijloacelor bugetului de stat, instanțele just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale a părții vătămate urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului

de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul acuzării în aspectul vizat.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura cheltuielilor judiciare în

alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursurile ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.

Este de reținut și că, potrivit art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza

și pronunță o nouă hotărâre, doar dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, soluția solicitată de recurent – „casarea deciziei Curții de Apel Cahul

din 13.02.2018, dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie dispusă încasarea de la inculpatul Cerednic G. a sumei de 2208,68 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare”, nu cade sub incidența normei vizate, deoarece ar agrava

situația inculpatului, adică nu are niciun suport juridic (pct. 5. din decizie).

Totodată, motivele invocate în respectivul recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

5

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Pe lângă aceasta, conform art. 249, 250 Cod de procedură penală, erorile

materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de instanța de

judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu, inclusiv și în

cazul în care instanța de judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat

asupra sumelor pretinse de experți.

Prin urmare, argumentele recurentului că: „atât în sentința instanței de fond cât

și în dispozitivul deciziei instanței de apel lipsește soluția privind cheltuielile

judiciare” nu reprezintă erori de drept în sensul prescris de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, dar omisiuni vădite, care pot fi corectate de respectiva instanță de

judecată.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

23 august 2017 și deciziei Curții de Apel Cahul din 13 februarie 2018, în privința

inculpatului Cerednic Gheorghi Xxxxxxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6