1ra-1483/2017 — art. 175 CP

1ra-1483/2017 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1483/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

21 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către Procurorul

șef-interimar în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și avocatul

Grosu Eugen în numele părții vătămate, Xxxxx X., prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 31 mai 2017 și a sentinței Judecătoriei

Cahul din 20 mai 2015, în cauza penală privindu-i pe

Goropceanu Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx

și

Răduc Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

s. Xxxxx r-nul Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

12.10.2016 -31.05.2017

21.08.2017 – 21.11.2017

C O N S T A T Ă:

Răduc Dumitru Xxxxx au fost achitați de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 175 Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește

elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate, Machedon Maria, a

fost respinsă.

înaintat învinuirea pentru faptul, că la 03 martie 2013 în jurul orei 12:00, împreună,

1

aflându-se la marginea satului Larga Nouă, r-nul Cahul, având scopul comiterii de

acțiuni perverse, conștientizând faptul că prin acțiunile acestora pervertesc o persoană

care nu a atins vârsta de 16 ani, au săvârșit acțiuni perverse față de Xxxxx X., care

constau în atingeri indecente, și anume atingeri ale pieptului și săruturi în regiunea

gâtului minorei, Xxxxx X. născută la xxxxx.

Potrivit rechizitoriului, Goropceanu I. și Răduc D. au fost învinuiți de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal - acțiuni perverse săvârșite față de o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare,

atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la

raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice,

punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni

cu caracter sexual.

apeluri:

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri

prin care Răduc D. să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 175 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă pe termen de 3 ani și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar Goropceanu I. să fie recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, cu stabilirea pedepse pe

termen de 5 ani închisoare. În conformitate cu art. 84 Cod penal, lui Goropceanu I. să-i

fie stabilită pedeapsă definitivă pe un termen de 9 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a invocat:

- la adoptarea sentinței, prima instanță a ținut cont de declarațiile inculpaților,

ignorând probele administrate de partea acuzării, îndeosebi declarațiile părții

vătămate, Xxxxx X.;

- capacitățile părții vătămate au fost verificate în cadrul expertizei psihiatrico-

psihologice și conform raportului de expertiză, Xxxxx X., este capabilă de a percepe

just împrejurările ce au importanță pentru procesul penal și de a face declarații despre

acestea.

3.2. Avocatul, Grosu Eugen, în numele părții vătămate, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Goropceanu I. și Răduc D. să fie recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare și cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintată.

În motivarea apelului a invocat:

- prima instanță greșit a apreciat probele acuzării și declarațiile inculpaților,

prin probele administrate în prima instanță pe deplin a fost dovedită vinovăția

acestora în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod penal;

2

- vinovăția inculpaților de săvârșirea infracțiunii imputate a fost pe deplin

demonstrată în cadrul ședinței de judecată și prin procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la locul infracțiunii.

- prima instanță a apreciat critic declarațiile martorilor și a părții vătămate,

punând la baza sentinței doar declarațiile inculpaților, pe care neîntemeiat le

consideră veridice în detrimentul probatoriului administrat pe cauză.

3.3. Reprezentantul legal al părții vătămate, Machedon M., a solicitat casarea

sentinței.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

și de drept stabilită în cauză, a constatat ca fiind justă și întemeiată concluzia primei

instanțe privind achitarea lui Goropceanu I. și Răduc D. de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește

elementele infracțiunii.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și dedusă judecății, care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Totodată, instanța de apel a subliniat, că pentru a fi aplicată răspunderea penală

în baza art. 175 Cod penal, este necesară intenția directă a făptuitorului îndreptată

spre săvârșirea de acțiuni cu caracter sexual, altele decât raportul sexual, satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse.

În acest sens, instanța de apel a conchis că nu a fost identificat motivul

infracțiunii incriminate, or cert s-a stabilit că Goropceanu I. și Răduc D. nu au avut

intenția de a săvârși acțiuni perverse față de partea vătămată.

Mai mult, acțiunile săvârșite de Goropceanu I. și Răduc D. nu pot fi catalogate

drept indecente, ce ar fi atins gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, fiind niște

manifestări de curtoazie față de o domnișoară, care au ales să petreacă timpul liber

împreună, în pădure. În același timp, s-a stabilit că Xxxxx X. și Răduc D. au fost în

relații de prietenie, fapt ce rezultă din bilețelele scrise de Xxxxx X. lui Răduc D.

6.1. Procuror, care a invocat temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului a invocat următoarele argumente:

- instanța de apel nu a apreciat declarațiile părții vătămate, Xxxxx X., în

coroborare cu alte probe și anume - concluziile expertizei psihiatrico-psihologice;

3

- lipsa discuțiilor între Goropceanu I. și Xxxxx X. despre relații sexuale nu

înseamnă că Goropceanu I. nu a avut intenția de a săvârși acțiuni cu caracter sexual și

de a-și satisface pofta sexuală prin atingeri indecente a pieptului minorei;

- concluzia instanței de apel sunt neîntemeiate, precum că acțiunile săvârșite de

Goropceanu Ivan nu pot fi catalogate drept indecente, ce ar fi atins gradul

prejudiciabil al unei infracțiuni, fiind doar manifestări de curtoazie față de o

domnișoară.

6.2. Avocatul Grosu Eugen în interesele părții vătămate Xxxxx X., care a invocat

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Goropceanu I. și Răduc D. să fie

recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare și prin care să fie admisă integral

acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate. În motivarea recursului a

invocat argumente similare cu cele invocate în apel.

6.3. Partea vătămată, Xxxxx X., a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei

noi hotărâri. În susținerea recursului a invocat, că instanța de apel nu a luat in

considerație faptul, că Goropceanu I. prezintă un pericol social sporit din cauză că

înainte cu o lună a comis un viol împreună cu Răduc D., urmare a cărui fapt

Goropceanu I. a fost judecat, ceea ce confirmă intențiile ultimului de a comite alt viol,

implicându-l din nou pe minorul, Răduc D.

septembrie 2016, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 09 martie 2016, cu dispunerea

rejudecării cauzei penale în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

fi admise, menționând că de către organul de urmărire penală, a fost constatată

următoarea faptă prejudiciabilă: „Goropceanu Ivan și Răduc Dumitru, la 03 martie 2013

aproximativ la ora 12.00, împreună, aflîndu-se la marginea satului Larga Nouă, raionul

Cahul, avînd scopul comiterii de acțiuni perverse, conștientizînd faptul că prin acțiunile

acestora pervertesc o persoană care nu a atins vîrsta de 16 ani, au săvîrșit acțiuni perverse față

de Xxxxx X., a.n. xxxxx, care constau în atingeri indecente, și anume atingeri ale pieptului și

săruturi în regiunea gîtului minorei Xxxxx X., a.n. xxxxx”.

Concomitent, instanța de recurs a stabilit, că latura obiectivă a componenței

infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal se exprimă prin acțiuni cu caracter sexual,

altele decât raportul sexual, homosexualitatea, satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse etc. Ca modalități faptice ale acțiunilor perverse pot să apară: pipăirea,

sărutarea zonelor intime, acțiuni care însoțesc un caracter obscen și intimidant pentru

victimă.

Prin urmare, din cele explicate mai sus, instanța de recurs a menționat, că

acțiunile inculpaților de atingeri ale pieptului și săruturi în regiunea gâtului constituie

4

fără nici un dubiu modalități ale laturii obiective a componenței infracțiunii de acțiuni

perverse. Contrar considerentelor formulate supra, instanța de apel, în decizia

adoptată a conchis că: „...acțiunile săvârșite de Goropceanu Ivan și Răduc Dumitru nu pot

fi catalogate drept indecente, care ar fi atins gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, fiind niște

manifestări de curtoazie față de o domnișoară, care au ales să petreacă timpul liber împreună,

în pădure. În același timp, s-a stabilit că Xxxxx X. și Răduc D. au fost în relații de prietenie,

fapt ce rezultă din bilețelele scrise de Xxxxx X. lui Răduc D.” (f.d. 33, verso, vol. III).

Tot aici, Colegiul penal a apreciat critic constatarea instanței de apel privind

echivalarea acțiunilor inculpaților cu „manifestări de curtoazie”, or, prin curtoazie se

are în vedere amabilitate, atenție, galanterie, gentilețe, politețe, (rar) curtenie –

semnificații care nicidecum nu se regăsesc în acțiunile de atingeri ale pieptului părții

vătămate și săruturi în regiunea gâtului. Aceste acțiuni comportă fără îndoială un

caracter intimidant și cinic, care nu pot fi acceptate într-o societate consolidată pe

bunele moravuri și reguli de etică, cu atât mai mult, acestea nu constituie o

manifestare a politeții față de o persoană de sex opus.

În continuare, instanța de recurs a stabilit, că instanța de apel nu a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, admițând erori care nu pot fi înlăturate

de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

prevederile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de achitare de

adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, prin urmare

instanța a ținut cont de principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate

probele prezentate, iar îndoieli ce nu pot fi înlăturate au fost interpretate în favoarea

inculpatului și în limita unei proceduri legale.

Instanța de apel a considerat, că nu sunt întrunite elementele infracțiunii, dacă

persoana nu este subiect al infracțiunii, lipsește latura obiectivă, subiectivă sau

legătura cauzală dintre acestea.

În acest sens, instanța a notat, că obiectul juridic al infracțiunii analizate îl

constituie relațiile sociale privind inviolabilitatea, moralitatea și normalitatea vieții

sexuale a persoanei. Latura obiectivă a infracțiunii incriminate prin art. 175 Cod penal

se exprimă printr-o formă prejudiciabilă reprobată de societate și incriminată de legea

penală. Latura subiectivă a infracțiunii se realizează prin vinovăție exprimată prin

intenție directă. Drept motiv pentru făptuitor servește dorința de a-și satisface pofta

sexuală în forme perverse, iar subiectul infracțiunii poate fi orice persoană de orice

sex, care nu a împlinit vârsta de 14 ani.

În continuare, instanța de apel a stabilit, că orice acuzație adusă unei persoane

trebuie să fie clară, concretă și să se bazeze pe probe, situație ce nu a fost în cazul dat

5

spre judecare. În continuare, instanța a stabilit că acuzațiile aduse inculpaților nu sunt

justificate, acestora le-a fost imputat faptul că au comis infracțiunea împreună, iar din

materialele dosarului rezultă faptul, că Răduc D. se afla în alt loc decât cel în care se

afla Goropceanu I., partea vătămată și martorii oculari, circumstanțe ce au fost

stabilite de către instanța de judecată din declarațiile martorilor. Mai mult din

conținutul ordonanței de punere sub învinuire se atestă faptul, că organul de urmărire

penală nu a stabilit cu certitudine în detaliu care a fost intenția lui Goropceanu I., în

materialele cauzei penale nu au fost prezentate careva probe în acest sens, astfel nu au

fost stabilite elementele infracțiunii pe parcursul examinării cauzei.

Totodată, instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului, Goropceanu

I., coroborează cu declarațiile martorilor oculari și anume, Drangoi V. care a declarat

că nu a văzut ca Goropceanu I. să pună mâna pe partea vătămată; Goropceanu Iu. a

indicat că inculpatul a întreprins acțiuni doar ca să-și ia telefonul, care era la partea

vătămată. Prin urmare, nici un martor audiat în cauza dată și nici partea vătămată nu

a declarat că Goropceanu I. ar fi sărutat-o, iar acțiunile de atingere au fost îndreptate

spre a lua telefonul mobil ce se afla la partea vătămată.

Referitor la apelurile declarate împotriva inculpatului Răduc D., instanța de

apel a stabilit, că acesta era în relații de prietenie cu partea vătămată, fapt confirmat

prin bilețelele scrise de către ultima, inculpatul nu a negat faptul că a sărutat-o pe

partea vătămată, și că i-a făcut semn pe gât, aceasta fiind la solicitarea acesteia,

confirmat prin declarațiile martorilor Ceban R., Goropcean Iu. și Drangoi V.

Mai mult, s-a stabilit și faptul, că la data de 03 martie 2013, atât Răduc D. a.n.

xxxxx, cât și partea vătămată a.n. xxxxx, erau minori și nu erau conștienți de acțiunile

lor.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a considerat corectă și întemeiată

concluzia primei instanțe privind achitarea inculpaților de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal, din motiv că fapta acestora nu întrunește elementele

infracțiunii.

11.1. Procuror, prin care solicită casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de

inculpatul Goropceanu I. și dispunerea rejudecării cauzei penale în privința acestuia,

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului a invocat argumente similare cu cele invocate în

recursul anterior supus judecății în ordine de recurs ordinar.

În drept își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

11.2. Avocatul, Grosu E., în numele părții vătămate, prin care solicită casarea

hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Goropceanu I. și Răduc D. să fie recunoscuți vinovați

de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

6

sub formă de închisoare și prin care să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de

reprezentantul părții vătămate.

În susținerea recursului a invocat argumente similare cu cele invocate în apel și

în recursul anterior supus judecății în ordine de recurs ordinar.

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Calendari D. și avocatul

Grosu E. în numele părții vătămate, în partea ce-l vizează pe inculpatul Goropceanu I.

urmează a fi admise parțial, iar recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu E. în

numele părții vătămate în privința lui Răduc D. urmează a fi respins ca inadmisibil,

din următoarele considerente:

12.1. Cu referire la recursurile procurorului și avocatului părții vătămate în partea ce-l

vizează pe inculpatul, Guropceanu I.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs. Luând în considerație faptul, că instanța de

apel a menținut concluziile primei instanțe privind achitarea inculpaților Goropceanu

7

I. și Răduc D. de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal, Colegiul întru

expunerea concluziilor sale va purcede la verificarea deciziei în cumul cu sentința

adoptată pe caz.

Procurorul invocă ca temei pentru recurs prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apel.

La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Așadar, instanța de recurs atestă faptul că, conform rechizitoriului și sentinței

inculpații au fost învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal,

acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic

purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să

asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter

pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual, însă instanțele de judecată au

emis hotărâri de achitare în privința inculpaților pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal.

Cât privește criticile invocate de către partea acuzării referitor la aprecierea

probelor ce ține de inculpatul, Goropceanu I., instanța de recurs se va expune separat:

Analizând conținutul deciziei recurate în raport cu învinuirea adusă

inculpatului, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel nu a verificat minuțios toate

probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind

reținută la baza deciziei adoptate probe ce nu coroborează între ele, fără a fi supuse

analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe existente și administrate pe

învinuirea adusă acestora.

Mai mult, instanța de recurs ține să menționeze, că instanța de apel urma să

aprecieze totalitatea de probe prezentate de către părți, stabilind cu certitudine

existența motivului infracțiunii și ce acțiunile a întreprins inculpatul, ținând cont și

de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Colegiul penal reține, că la

stabilirea adevărului instanțele de judecată urmează să aprecieze fiecare probă în

conformitate cu legislația în vigoare, să argumenteze suficient cauza respingerii sau

admiterii acestei, făcând o analiză multiaspectuală tuturor circumstanțelor

elucidând adevărul, dar conducându-se cu strictețe de prezentul Cod.

8

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin.

(1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională, remarcă

faptul, că verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor

cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor

poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se

efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt,

cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin

efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire

penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități. Analiza probelor după intima convingere

trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe

examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Totodată, instanța de recurs reține, că la judecarea apelului, instanța de apel

urma să cerceteze probele prezentate, pentru a stabili cu certitudine rolul și motivul

urmărit de inculpat, să analizeze declarațiile martorilor, procesele-verbale de

confruntare între partea vătămată și inculpatul Goropceanu I., raportul de expertiză

psihologico-psihiatrică, cât și alte probe prezentate de către părți, acestea, urmând să

coroboreze între ele, dându-le o apreciere corespunzătoare.

Astfel, din materialele dosarului și anume din declarațiile părții vătămate reiese

(procesul verbal din 14 octombrie 2013), că anume ”la data de 03 martie 2013 a mers la

pădure împreună cu Drangoi și Goropcean Iu., unde le-a chemat Goropcean I.”; din

declarațiile martorului Machedon M., care a fost reprezentantul legal al părții

vătămate reiese, că ”minora Xxxxx X. a fost acostată sexual de către inculpat”; raportul de

experiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 501 din 29 iulie 2013 în care este indicat, că

”partea vătămată de maladii psihice, cronice nu suferă, este fără dereglări psihice, la momentul

comiterii asupra ei a acțiunilor perverse (03 marie 2013) ea tulburări psihice de intensitate

psihotică nu a manifestat, a putut recepționa corect caracterul și însemnătatea acțiunilor

îndreptate asupra ei”.

În asemenea condiții instanța de apel, urma să aprecieze cumul de probe, să

stabilească, după cum urmează: motivul lui Goropceanu I. pentru care a chemat-o pe

9

partea vătămată împreună cu prietenele sale în pădure; ce acțiuni au fost întreprinse

de către Goropceanu I. pentru a-și atinge scopul infracțional, și cum acestea s-au

manifestat.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide, că decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor declarate în

această parte, din motivul prezenței erorii de drept invocate de acuzatorul de stat și

prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, eroare care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu este abilitată

cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța ce a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri în prezenta cauză

penală să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în

ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului,

Goropceanu I., în baza art. 175 Cod penal și corectitudinea încadrării juridice a

acțiunilor acestuia, respectiv în cazul în care vă fi stabilită vinovăția lui Goropceanu I.,

instanța de apel urmează să efectueze o constatare a acțiunilor infracționale să

stabilească cu certitudine motivul infracțiunii, latura subiectivă și cea obiectivă,

argumentându-și clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

raționamentele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest domeniu, de

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

12.2. Cu referire la recursul declarat de către avocatul părții vătămate în privința lui

Răduc D.

Instanța de recurs consideră motivele invocate în recursul declarat de către

avocatul Grosu E. în partea ce-l vizează pe inculpatul Răduc Dumitru Xxxxx, ca

neîntemeiate cu expunerea argumentelor în acest sens după cum urmează.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

În esență, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din motiv

că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în opinia

autorului, acestea demonstrează vinovăția inculpatului în cele incriminate.

10

Prin urmare, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit conchide, că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la

adoptarea soluției a menținut sentința atacată în privința acestuia, a respectat

prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de

recurs apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CEDO.

În același context, instanța de recurs menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van

de Hurk v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile

judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani v. Spain).

Astfel, instanța de apel în acest aspect a conchis că: ”la data de 03 martie 2013, atât

inculpatul Răduc D., cât și partea vătămată erau minori, iar din raportul de evaluare psiho-

socială a personalității minorului, realizat în privința lui Răduc D., s-a menționat că

perspectivele de reintegrare în societate a acestuia sunt medii, deoarece anterior nu a fost

condamnat, infracțiunea de care se învinuiește nu a cunoscut planificare, ceea ce prezumă

faptul că minorul nu era conștient de acțiunile sale și nu cunoștea care sunt consecințele

(f.d.169-174 v. 1)” Prin urmare, instanța de apel întemeiat a considerat, că această

constatare, ce a rezultat din ansamblul de probe analizate (referat presentențial de

evaluare psiho-socială a personalității minorului; declarațiile martorilor și declarațiile părții

vătămate), dovedesc incontestabil corectitudinea concluziilor primei instanțe privind

achitarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod penal.

Mai mult, instanța de apel just a concluzionat aspra achitării inculpatului, Răduc

D., deoarece din probele administrate la dosar nu este clar dacă acesta conștientiza

gradul de pericol prezent în acțiunile sale, totodată ținând cont și de vârsta fragedă pe

care o avea în acel moment 17 ani.

Prin urmare, Colegiul consideră că prima instanță și instanța de apel au ținut

cont de prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, ce stipulează, că

sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, precum și de norma art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, ce statuează, că concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate,

în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

În opinia Colegiului lărgit, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat și a adoptat o hotărâre legală în privința

inculpatului, Răduc D., întemeiată și motivată, argumente fundamentate în fapt și în

11

drept, prezentate în hotărârea atacată, astfel respectând prevederile art. art. 414 alin.

(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,.

În cele din urmă, Colegiul lărgit statuează, că recursul declarat de către

apărătorul părții vătămate în partea ce ține de inculpatul, Răduc D., este nefondat și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către Procurorul șef-interimar în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și avocatul Grosu Eugen în

numele părții vătămate, Xxxxx , se casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 31 mai 2017 în cauza penală privindu-l pe Goropceanu Ivan

Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei în privința acestuia, de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu

Eugen în numele părții vătămate, Xxxxx, în partea ce se referă la inculpatul, Răduc

Dumitru Xxxxx, cu menținerea hotărârii contestate în privința acestuia.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune căilor de

atac în partea rejudecării cauzei.

Decizia motivată pronunțată la data de 12 decembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

12