JURUKOSKI SEKO DOOEL v. NORTH MACEDONIA

Publicat la 27 februarie 2023 SECȚIUNE Cererea nr. 471/19 JURUKOSKI SEKO DOOEL împotriva Macedoniei de Nord depusă la 20 decembrie 2018 comunicată la 10 februarie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la termenul depunerii unui recurs asupra punctelor de drept în cadrul procedurilor civile. O persoană privată a instituit o procedură civilă împotriva societății reclamante și a unei alte societăți cu privire la titlul unui apartament pe care l-a susținut că l-a achiziționat de la ei. Această ultimă societate a intrat în faliment în timp ce aceste proceduri civile erau pendente. După un mandat, la 26 mai 2017 instanța de primă instanță a respins reclamația. Cu toate acestea, la 6 Februarie 2018, Curtea de Apel a anulat hotărârea de primă instanță și a hotărât în favoarea reclamantului. Societatea reclamantă a depus un recurs asupra punctelor de drept în termenul de treizeci de zile prevăzut în Legea de procedură civilă. La 17 mai 2018, Curtea Supremă a respins recursul societății reclamante cu privire la punctele de drept întârziate, constatand că aceaceasta a fost depusă după expirarea termenului de cincizeci de zile prevăzut în Legea Bankruptcy. Curtea Supremă a remarcat că a fost inițiată o procedură de faliment împotriva unuia dintre acuzații și reclamația contestată a avut repercusiuni asupra proprietății sale. Prin urmare, a trebuit să se aplice Legea Bankruptcy, ca fiind lex specialis, și nu Actul de Procedințe Civile. Societatea reclamantă se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa de acces la o instanță. În special, susține că Curtea Supremă a comis o eroare de drept și că ar fi trebuit să aplice termenul de treizeci de zile pentru depunerea unui recurs asupra punctelor de drept, prevăzut de Actul de procedură civilă, astfel cum a făcut în alte cazuri. În acest sens, societatea reclamantă a făcut trimitere la o hotărâre a Curții Supreme din 1 februarie 2018 adoptată într-un caz similar, în care respectiva instanță a aplicat un termen de treizeci de zile pentru depunerea unui recurs asupra punctelor de drept. A existat o încălcare a dreptului de acces al societății reclamante la o instanță, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, din cauza hotărârii Curții Supreme de a declara inadmisibil recursul său în privința punctelor de drept, astfel cum a fost depus din timp (a se vedea Kurșun c. Turcia, nr. 22677/10, §§ 103-04, 30 octombrie 2018)? În special: (a) Având în vedere legislația relevantă și jurisprudența anterioară a Curții Supreme, ar fi fost previzibil pentru societatea reclamantă că a trebuit să prezinte recursul asupra punctelor de drept în termen de 15 zile de la eliberarea hotărârii de a doua instanță (a se vedea, mutatis mutandis Zubac v. Croația [GC], nr. 40160/12, §§ 87-89, 5 aprilie 2018)? (b) Hotărârea Curții Supreme de a declara recursul societății reclamante cu privire la punctele de drept inadmisibil cantitate de formalitate excesivă (a se vedea mutatis mutandis Zubac , citat mai sus §§ 96-99, și Hasan Tunç și alții c. Turcia , nr. 19074/05, §§ 32-33, 31 ianuarie 2017)?

Published on 27 February 2023

SECOND SECTION

Application no. 471/19

JURUKOSKI SEKO DOOEL

against North Macedonia

lodged on 20 December 2018

communicated on 10 February 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the time-limit for lodging an appeal on points of law in civil proceedings.

A private person instituted civil proceedings against the applicant company and another company concerning the title to an apartment which he claimed to have acquired from them. The latter company went into bankruptcy while those civil proceedings were pending. After a remittal, on 26 May 2017 the first-instance court dismissed the claim. However, on 6

February 2018, the Court of Appeal overturned the first-instance decision and decided in favour of the claimant. The applicant company lodged an appeal on points of law within the thirty-day time-limit provided in the Civil Proceedings Act. On 17 May 2018 the Supreme Court rejected the applicant company’s appeal on points of law as belated, finding that it had been lodged after the expiry of the fifteen-day time-limit provided in the Bankruptcy Act. The Supreme Court noted that bankruptcy proceedings had been initiated against one of the defendants and the disputed claim had repercussions on its estate. Therefore, it was the Bankruptcy Act which had to be applied, as it was

lex specialis

, and not the Civil Proceedings Act.

The applicant company complains under Article 6 § 1 of the Convention about the lack of access to a court. In particular, it alleges that the Supreme Court committed an error of law and that it should have applied the thirty-day time-limit for lodging an appeal on points of law, provided by the Civil Proceedings Act, as it had done in other cases. In that respect, the applicant company referred to a judgment of the Supreme Court of 1 February 2018 adopted in a similar case, in which the said court had applied a thirty-day time-limit for lodging an appeal on points of law.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant company’s right of access to a court, guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention, on account of the Supreme Court’s decision to declare inadmissible its appeal on points of law as lodged out of time (see

Kurșun v. Turkey

, no. 22677/10, §§ 103-04, 30

October 2018)? In particular:

(a)

Having regard to the relevant legislation and earlier case-law of the Supreme Court, was it foreseeable for the applicant company that it had to submit the appeal on points of law within fifteen days from the delivery of the second-instance judgment (see,

mutatis mutandis

,

Zubac v. Croatia

[GC], no. 40160/12, §§ 87-89, 5 April 2018)?

(b)

Did the Supreme Court’s decision to declare the applicant company’s appeal on points of law inadmissible amount to excessive formalism (see,

mutatis mutandis

,

Zubac

, cited above, §§ 96-99, and

Hasan Tunç and Others v. Turkey

, no. 19074/05, §§ 32-33, 31

January 2017)?