1ra-485/2018 — art. 164 alin. 2 lit. e, g, 188 alin. 2 lit. b, e CP

1ra-485/2018 — art. 164 alin. 2 lit. e, g, 188 alin. 2 lit. b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-485/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Elena Cobzac, Anatolie

Țurcan,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Pascal Lilia în numele inculpaților Botnarenco Tudor și Botnaru Victor și de

avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Botnarenco Tudor, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Botnarenco Tudor XXXXX,

născut la XXXXXXXX, originar și domiciliat în

s. XXXXXX, r-nul XXXXX

și

Botnaru Victor XXXXX,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în

s. XXXXXX, r-nul XXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 22 iunie 2015 - până la 11 octombrie 2016 (instanța de

fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Tudor și Botnaru Victor au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e), g) și art. 188 alin. (2) lit. b), e)

Cod penal, pe motiv că faptele nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate.

au fost învinuiți de faptul că la 29.12.2014, aproximativ la 0200, aflându-se pe un

drum din apropierea s. XXXXX, r-nul XXXXXX, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, i-au aplicat lu Novoloacă Alexandru mai multe lovituri

cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului și amenințându-l cu un

cuțit i-au cerut bani, după care i-au sustras suma de 300 lei.

1

Tot ei, Botnarenco Tudor și Botnaru Victor, în același timp și în aceleași

circumstanțe, urmărind scopul de a-l intimida pe Novoloacă Alexandru, sub

pretextul că-l vor transporta cu automobilul de model „XXXXXX” până la

domiciliul său din s. XXXXXX, r-nul XXXXXX, l-au răpit și l-au deposedat de

telefoanele mobile, după care, contrar voinței acestuia cu același mijloc de

transport, s-au deplasat pe un drum din apropierea s. Bălășești, r-nul Sîngerei,

unde l-au maltratat, și cu o funie au încercat să-l sugrume, apoi forțat l-au urcat

în portbagajul automobilului menționat, privându-l de libertate, aproximativ

pentru o perioadă de 30 minute, ulterior l-au dus într-o altă direcție și l-au

eliberat.

stat, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Botnarenco T. să fie

condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 34 Cod penal, la 7 ani închisoare și în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 34 Cod penal, la 8 ani închisoare. În temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv să-i fie numită pedeapsa - 10 ani închisoare,

cu executarea în un penitenciar de tip închis. Botnaru V. să fie condamnat în baza

art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal la 6 ani închisoare, iar în baza art. 188 alin. (2)

lit. b), e) Cod penal la 8 ani închisoare. Stabilirea pedepsei definitive în temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis

În motivarea apelului au fost invocate următoarele:

- instanța de fond neîntemeiat nu a apreciat prin coroborare și în ansamblu

declarațiile martorului Agapi M. și a părții vătămate date în cadrul urmăririi

penale, precum și procesele verbale de confruntare a acestora cu inculpații;

- în argumentarea soluției de achitare instanța de fond a indicat că partea

vătămată benevol a urcat în automobil fără a ține cont de faptul că Novoloacă A.

a relatat că a urcat benevol doar prima dată, iar a doua și a treia oară a fost urcat

forțat în autoturism, prin urmare instanța de judecat eronat a reținut doar o parte

din declarațiile părții vătămate, fără a da o apreciere corespunzătoare

declarațiilor acestuia care stabilesc acțiunile inculpaților în procesul de urcare

forțată în portbagajul automobilului după a doua și a treia staționare, acțiuni ce

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art. 164 Cod penal;

- concluzia instanței referitor la faptul că depozițiile părții vătămate

și martorului Agapi M. date în ședința de judecată sunt identice cu cele de la

2

urmărirea penală sunt eronate, or între acestea sunt divergențe esențiale;

- nu a fost apreciat la justa valoare nici raportul de constatare nr. 390 din

29.12.2014, prin care la partea vătămată au fost depistate vătămări corporale;

- faptul că de către acuzare nu a fost prezentată funia și cuțitul cu care a fost

amenințat pătimitul se explică prin adresarea tardivă a victimei la organele de

drept și condițiile climaterice nefavorabile la momentul adresării, însă acestea nu

exclud faptul, că inculpații cunoscând că partea vătămată a depus plângere la

organele de drept, au tăinuit obiectele menționate, pentru a ascunde în mod

intenționat urmele infracțiunii;

- schimbarea declarațiilor părții vătămate și a martorului Agapi M. în

instanța de judecată sunt obiectul examinării în baza art. 274 CPP, pentru a

verifica dacă în acțiunile acestora sunt prezente semnele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 311, 312 Cod penal.

apelul declarat a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Botnarenco T. a fost condamnat:

- în baza art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, la 7 ani închisoare,

- în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 8 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită

pedeapsa 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Botnaru V. a fost condamnat:

- în baza art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, la 6 ani închisoare;

- în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 8 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită

pedeapsa 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e), g) și art. 188 alin. (2)

lit. b), e) Cod penal, adică răpirea unei persoane săvârșită de două persoane, cu

aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă, și tâlhăria - adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scop de sustragere a bunurilor, însoțit de

violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, săvârșite de două

persoane, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă,

invocate în rechizitoriu, concluzionând totodată că, deși inculpații nu și-au

3

recunoscut vina, în comiterea infracțiunilor imputate, vinovăția acestora este

dovedită pe deplin prin declarațiile părții vătămate și martorului Agapi M., date

în cadrul urmăririi penale, precum și prin materialele cauzei cercetate în ședința

instanței de fond și apel.

În consecință instanța de apel a conchis că prima instanță prin sentința

pronunțată nu a stabilit circumstanțele de fapt și de drept a infracțiunilor

săvârșite de inculpați și nu a făcut o justă apreciere a probelor prezentate și

cercetate în cadrul ședinței de judecată și în mod eronat a ajuns la soluția de

achitare a lui Botnarenco T. și Botnaru V. pe motiv că faptele nu întrunesc

elementele infracțiunilor incriminate.

În continuare instanța de apel a apreciat ca fiind veridice depozițiile părții

vătămate și a martorului Agapi M. de la urmărirea penală, care coroborează între

ele și elucidează în mod amănunțit acțiunile inculpaților și demonstrează pe

deplin vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor incriminate. În acest context,

instanța de apel a mai reținut că, în cadrul confruntărilor dintre partea vătămată,

martorul Agapi M. și inculpați, primii la fel și-au menținut declarațiile date inițial

împotriva inculpaților, și din nou au confirmat că Botnarenco T. și Botnaru V. au

comis infracțiunile de care erau bănuiți.

Colegiul a mai menționat, că declarațiile date la urmărirea penală de partea

vătămată și martorul Agapi M. sunt dovedite și prin procesul-verbal de ridicare

din 03.02.2015, conform căruia de la Botnaru V. a fost ridicat un stick de memorie

de 32 Gb, ce aparținea părții vătămate și care a fost scos din telefonul mobil al

acestuia. Prin procesul-verbal de recunoaștere, partea vătămată a recunoscut

stick-ul de memorie ce a fost sustras din telefonul său mobil.

În acest context, Colegiul a apreciat critic declarațiile părții vătămate și a

martorului Agapi M. date în instanța de fond, care și-au schimbat depozițiile și

au susținut deja, că inculpații nu au cerut bani de la partea vătămată, și

Novoloacă A. benevol a urcat în portbagajul automobilului nefiind forțat de

inculpați.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților, Curtea de Apel a

ținut cont de toate circumstanțele reale și personale, privind individualizarea

pedepsei, precum și de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gradul de pericol

social a crimelor săvârșite, astfel că în consecință a conchis că corijarea

inculpaților este posibilă doar prin izolarea acestora de societate.

numele inculpaților Botnarenco T. și Botnaru V. și avocatul Ciocanu A. în numele

4

inculpatului Botnarenco T., care au solicitat casarea deciziei cu menținerea

sentinței instanței de fond argumentând următoarele:

- instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor, bazându-și decizia pe

presupuneri și probe contradictorii;

- organul de urmărire penală prin ordonanța din 06.01.2015 a dispus

efectuarea raportului de expertiză, însă această ordonanță contrar prevederilor

art. 145 Cod de procedură penală nu a fost adus la cunoștința lui Botnarenco T. și

Botnaru V., prin ce a fost încălcat dreptul procedural al acestora de a adresa

întrebări și a face observații, fapt care duce la nulitatea probei date;

- declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală urmau a fi apreciate

critic, deoarece acestea sunt contradictorii;

-instanța de apel nu a ținut cont de depozițiile lui Novoloacă A. date în

cadrul cercetării judecătorești, or acesta a menționat că inculpații nu au cerut de

la el bani, iar în portbagaj a urcat benevol și fără o argumentare plauzibilă le-a

respins;

- neîntemeiat au fost respinse și depozițiile martorului Agapi M. date în

cadrul cercetării judecătorești;

- în acțiunile inculpaților lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la

art. 164 Cod penal, deoarece intenția acestora a fost de a stabili motivul și scopul

de ce Novoloacă A. a urcat fără voie la volanul automobilului dar nu de a-l răpi

pe pătimit;

- în acțiunile inculpaților lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

de tâlhărie, deoarece lipsește intenția și acțiunea de sustragere, or însăși partea

vătămată a declarat că Botnarenco T. și Botnaru V. nu au luat de la el careva bani,

iar telefoanele mobile le-a transmis la rugămintea inculpaților pentru a asculta

muzică. Ulterior telefoanele i-au fost restituite. Loviturile i-au fost aplicate din

motiv că s-a urcat fără permisiune la volanul automobilului;

- latura obiectivă a tâlhăriei se manifestă printr-un atac săvârșit asupra unei

persoane însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, ori

prin amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, în speță, însă la partea

vătămată au fost depistate vătămări neînsemnate nefiind probat faptul că atacul

asupra victimei a fost săvârșit de către inculpați cu aplicarea presupuselor arme –

funia și cuțitul, precum și nu a fost dovedit că pătimitului i-a fost cauzat un

prejudiciu considerabil;

- instanța de apel nu era în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare

după o sentință de achitare bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță

5

fără a fi administrate probe noi (cauza Mischie vs România);

- în cadrul ședințelor instanței de apel nu au fost audiați martorii acuzării

Aparatu M., Calancea I., Lupașcu V. și partea vătămată, iar instanța contrar

prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, după o sentință de

achitare fără să audieze în persoană partea vătămată și martorii acuzării și fără a

evalua credibilitatea acestora a pronunțat o hotărâre de condamnare (cauza

Kashlev vs. Estonia nr. 22574/08 din 26.04.2008);

- din conținutul procesului verbal al ședinței de judecată din instanța de

apel rezultă că au fost verificate un șir de probe, însă în decizia adoptată instanța

a făcut referire doar la unele din acestea, astfel instanța a adoptat decizia

bazându-se doar pe declarațiile persoanelor prezente în ședința de judecată și nu

a cercetat toate probele prezentate;

- în procesul în cauză instanța de apel a încălcat dreptul inculpaților la un

proces echitabil garantat de art. 6§1 din CoEDO;

- instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerație declarațiile

inculpaților, care la fel sunt probe în procesul penal, iar valoarea acestor probe nu

poate fi apreciată sau depreciată în dependență de calitatea procesuală a

persoanei;

- în speță a tipul penitenciarului în care Botnarenco T. urmează să execute

pedeapsa fost greșit a stabilit;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și nu și-a motivat soluția prin ce a comis eroarea de drept prevăzută la art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat respingerea acestora, pe motivul că recurenții și-au argumentat

recursurile prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, Colegiul

penal consideră că recursul ordinar declarat de avocatul Pascal L. în numele

inculpatului Botnaru V. urmează a fi respins ca inadmisibil, iar cele declarate de

avocații Pascal L. și Ciocanu A. în numele inculpatului Botnarenco T. urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

6

Potrivit textelor recursurilor declarate de avocații Pascal L. și Ciocanu A. în

numele inculpaților, aceștia invocă temei de casare a deciziei instanței de apel

pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, și când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursurilor menționate, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autori.

În argumentarea erorilor, care în opinia recurenților sunt prevăzute la pct.

6) alin. (1) art. 427 CPP, s-a invocat, că instanța a examinat unilateral probele

bazându-se în exclusivitate pe cele prezentate de acuzatorul de stat, ignorând

concluziile și aprecierea probelor prezentate de apărare.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au

dus, la caz, la admiterea apelului declarat de acuzatorul de stat.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate

în cadrul ședinței instanței de apel și conform materialelor din dosar, ajungând la

concluzia că sentința atacată urmează a fi casată și pronunțată o nouă hotărîre în

privința lui Botnarenco T. și Botnaru V.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Botnarenco T. și Botnaru V. în baza art. 164 alin.(2)

lit. e),g) și art.188 alin.(2) lit. b),e) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Necătând la faptul că, inculpații Botnarenco T. și Botnaru V. vina nu au

recunoscut-o, instanța de apel a constatat că vinovăția acestora pe deplin a fost

dovedită prin: declarațiile părții vătămate Novoloacă A. date în cadrul urmăririi

penale, care a relatat, că aflându-se în s. Pepeni l-a rugat pe Botnaru V. să-l ducă

acasă în s. Prepelița. Inițial a urcat în portbagajul automobilului deoarece în salon

nu erau locuri. După ce au pornit au mers un timp scurt și automobilul a

7

staționat, iar din salonul acestuia au coborât 3 persoane, iar ei au continuat

deplasarea. Ulterior, automobilul din nou a staționat, iar Botnarenco T. și Botnaru

V. au coborât, i-au deschis ușa de la portbagaj și i-au spus să coboare. El a coborât

și Botnarenco T. i-a declarat că el a vrut să fure mașina, după care fără nici un

motiv ambii inculpați au început să-i aplice lovituri cu pumnii în față și în cap.

De la loviturile primite a căzut jos, la care inculpații i-au spus să se ridice și să

urce în portbagaj, la ce partea vătămată a refuzat, însă a fost forțat împins în

portbagaj, iar inculpații au închis ușa și s-au pornit mai departe. În timpul

conflictului domnișoara ce se afla în salonul automobilului le spunea să-l lase în

pace și s-o ducă pe ea acasă. Au mai mers un timp și în acest moment inculpații

exprimându-se cu cuvinte necenzurate în adresa părții vătămate l-au întrebat

dacă are bani. Între timp a fost telefonat de tatăl său, iar inculpații, auzind că el

vorbește la telefon, au cerut telefoanele, el le-a scos din buzunar și le-a transmis

prin domnișoara care era singură pe bancheta din spate. La un moment ei s-au

oprit, Botnarenco T. s-a apropiat de portbagaj, a deschis ușa și în mână avea un

cuțit cu care l-a amenințat, deoarece a vrut să fure mașina lui Victor, după care a

închis cuțitul, l-a pus în buzunar, l-a apucat de o mână și din nou i-a ordonat să

coboare din mașină. La acel moment Botnarenco T. a spus ”dă să vedem ce are

prin buzunare”. Botnaru V. stătea la un metru de ei și se uita fără a face și a

spune nimic. Partea vătămată a deschis buzunarele și Botnarenco T. l-a căutat

prin buzunare de unde a scos un pachet de șervețele, unul de gumă și 300 lei.

Apoi l-a apucat de gât și din nou l-a învinuit că a vrut să sustragă automobilul. În

acel moment când îl ținea cu mâinile de gât a observat în portbagaj o funie pentru

tractarea automobilelor, pe care a luat-o, a făcut un laț și i l-a pus în jurul gâtului

și îl strângea, când a observat că nu mai poate răsufla, a dat drumul la funie și

partea vătămată a căzut în genunchi. Botnarenco T. l-a apucat de umeri și i-a

spus să se ridice și tot el l-a ridicat și îl ținea, după care l-a împins înapoi în

portbagaj, i-a spus să stea acolo și a închis ușa. Apoi s-a urcat și el în automobil,

au mers vreo 5 minute și la un moment mașina a stopat, Botnarenco T. i-a deschis

ușa, partea vătămată a coborât și Tudor i-a restituit pachetul cu șervețele și

telefoanele, zicându-i că nu-i trebuie nimic de la el și să meargă spre s. Pepeni.

Când a luat telefoanele, a văzut că lipsește cartela de memorie de 32 Gb. (f.d.9, 37,

vol. I). Cele relatate de partea vătămată au fost confirmate și de martorul ocular

Agapi M. care fiind audiată în cadrul urmăririi penale a declarat că inculpații

i-au aplicat lovituri părții vătămate, după care Novoloacă A. a urcat în

portbagajul automobilului. Tudor l-a întrebat pe Alexandru dacă are bani. După

8

ce s-au deplasat o perioadă, automobilul a fost stopat inculpații au ieșit și l-au

coborât pe pătimit din portbagaj, i-au mai aplicat lovituri după care i-au

restituit telefoanele și i-au spus să plece acasă (f.d.41, vol. I). Cele declarate de

partea vătămată și martorul Agapi M. întru totul sunt confirmate și prin actul de

expertiză medico-legală nr. 4D din 06.01.2015, prin care la partea vătămată au

fost depistate echimoze pe față și pe gât precum și excoriații pe gât (f.d.16, vol. I);

prin procesele verbale de confruntare petrecute între partea vătămată și bănuiții

Botnarenco T. și Botnaru V. (f.d.31, 32, vol. I) și procesul verbal de confruntare

între martorul Agapi M. și Botnarenco T. (30, vol. I) unde atât partea vătămată cât

și martorul Agapi M. și-au menținut declarațiile date anterior ofițerului de

urmărire penală. La fel, depozițiile părții vătămate se mai confirmă și prin

procesul verbal de ridicare din 03.02.2015 (f.d.24, vol. I) prin care de la Botnaru V.

a fost ridicat stik-ul de memorie „Smart buy 32 Gb” și prin procesul-verbal de

recunoaștere a obiectului din 09.02.2015 (f.d.26-24, vol. I).

Prin urmare, probele prezentate în sprijinul învinuirii, care au fost

verificate și cercetate în cadrul examinării cauzei de către instanța de apel,

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților Botnarenco T. și Botnaru V. în

săvârșirea infracțiunilor imputate.

În continuare, instanța de recurs verificând temeiului invocat de avocații

Pascal L. și Ciocanu A. precum că, vinovăția inculpaților nu a fost dovedită și se

bazează doar pe declarațiile părții vătămate la audierea căreia nu a fost respectat

principiul oralității de către instanța care a decis condamnarea inculpaților,

reține, că din materialele cauzei se constată că instanța de apel și acuzatorul de

stat au întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura prezența și a audia

partea vătămată, ceea ce este confirmat prin expedierea citațiilor la locul de trai al

acestuia (f.d.248, vol. I, 23, 16), prin informațiile prezentate de procuror, și

anume, raportul Șefului de Post al IP Sîngerei din care rezultă că partea vătămată

este plecată peste hotarele R. Moldova, precum și prin extrasul din Registrul de

Stat a Populației și din baza de date „ACCES”, din care reiese că Novoloacă A. la

20.04.2017 a ieșit de pe teritoriul R. Moldova, iar locul aflări acestuia nu este

cunoscut.

Colegiul ține să sublinieze că potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel din 26.10.2017, inculpații și avocații acestora au

considerat posibilă judecarea cauzei în lipsa părții vătămate Novoloacă A.,

fiindu-le aduse la cunoștință documentele anexate de către procuror și indicate

supra (f.d.63-verso, vol. II).

9

Mai mult decât atât, în cadrul judecării apelului procurorul a solicitat ca

instanța de apel să dea apreciere, pe lângă alte probe, și proceselor verbale de

audiere a părții vătămate din cadrul urmăririi penale precum și proceselor

verbale de confruntare între partea vătămată și bănuiții Botnarenco T. și Botnaru

V. Instanța de apel a examinat declarațiile părții vătămate și procesele verbale de

confruntare, probe, care au fost dobândite cu respectarea prevederilor Codului

de procedură penală, iar careva întrebări din partea participanților, inclusiv și

avocaților inculpaților n-au parvenit (f.d.64, vol. I). Totodată, instanța de apel în

conformitate cu prevederile art. 27, 101 alin. (4) Cod de procedură penală, a

apreciat la propria convingere și a motivat din care considerent a reținut ca

admisibile probele respective.

Alegațiile avocaților Pascal L. și Ciocanu A. referitor la faptul că

declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală urmau a fi apreciate critic, iar

instanța de apel urma a ține cont de depozițiile lui Novoloacă A. date în cadrul

cercetării judecătorești, unde acesta a menționat că inculpații nu au cerut de la el

bani, iar în portbagaj a urcat benevol, Colegiul lărgit le respinge ca neîntemeiate,

or instanța de apel și-a argumentat riguros soluția la acest capitol, invocând

motive clare din care considerent a reținut ca fiind veridice depozițiile lui

Novoloacă A. date în cadrul urmăririi penale, concluzii pe care instanța de recurs

le consideră juste și întemeiate și a căror reluare nu se mai impune.

La fel, Colegiul respinge ca neîntemeiat și următorul argument prin care se

indică că, instanța de apel fără o argumentare plauzibilă a respins declarațiile

martorului Agapi M. date în cadrul cercetării judecătorești, or după cum s-a

menționat mai sus instanța în conținutul deciziei adoptate (f.d.85, vol. II) pe larg

și-a motivat soluția la acest capitol și în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(4) Cod de procedură penală, a argumentat de ce a apreciat critic declarațiile

martorului menționat date în cadrul cercetării judecătorești.

Referitor la motivele invocate de autorii recursurilor precum că în acțiunile

inculpaților lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 164 Cod penal

Colegiul lărgit reține următoarele:

Obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 164 Cod penal vizează

relațiile sociale privind ocrotirea libertății fizice, de deplasare și de acțiune a

persoanei în conformitate cu voința proprie.

Latura obiectivă a infracțiunii are o singură modalitate de realizare: răpirea

persoanei, ce semnifică privarea de libertate a unei persoane prin mutarea,

împotriva voinței acesteia, într-un alt loc de unde se afla. Latura obiectivă a

10

infracțiunii se realizează dacă persoana în cauză a fost constrânsă, la nivel psihic

sau fizic, de către făptuitor să se deplaseze din locul în care se afla. Celelalte

circumstanțe: locul de unde-i răpită, locul în care aceasta este deplasată, durata

privării de liberate etc. nu au relevanță. De asemenea, motivele din care a fost

săvârșită infracțiunea nu influențează calificarea faptei și se iau în considerație la

individualizarea pedepsei.

Răpirea persoanei se consideră infracțiune consumată din momentul

realizării laturii obiective.

Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăția exprimată prin intenție

directă.

Astfel, instanța de apel justificat a constatat săvârșirea de către inculpați a

faptei imputate, aceasta întrunind elementele infracțiunii de răpire a persoanei

săvărșită de două persoane, adică atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a

acestei infracțiuni, deoarece prin acțiunile sale inculpații Botnarenco T. și

Botnaru V., având intenția de a atenta asupra relațiilor sociale privind ocrotirea

libertății persoanei, în scop de răzbunare pentru faptul că Novoloacă A. a urcat

fără voie la volanul automobilului, l-au urcat pe acesta forțat în portbagajul

automobilului și l-au maltratat cu o funie cu care au încercat să-l sugrume, astfel

încât ultimul fiind constrâns fizic și psihic de către inculpați, contrar voinței sale a

fost urcat în portbagaj, unde aproximativ 30 minute a fost privat de libertate.

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat și următorul argument invocat de

apărare precum în acțiunile inculpaților lipsește latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunii de tâlhărie, deoarece, în opinia avocaților lipsește intenția și acțiunea

de sustragere. În argumentarea acestei concluzii Colegiul lărgit atestă, că din

declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală, care au fost menținute și în

cursul efectuării confruntărilor rezultă clar, că inculpații i-au aplicat părții

vătămate lovituri, l-au amenințat cu un cuțit și l-au întrebat dacă are bani. Când

pătimitul a deschis buzunarele Botnarenco T. personal l-a verificat prin buzunare

de unde a sustras 300 lei și alte lucruri (pachețel cu șervețele și pachet cu gume).

Alegațiile recurentului precum că partea vătămată benevol la rugămintea

inculpaților le-a transmis telefoanele mobile pentru a asculta muzică, nu au

relevanță în speța dată, or conform actului de învinuire inculpaților li s-a imputat

sustragerea doar a banilor în sumă de 300 lei, iar de telefoane mobile partea

vătămată a fost deposedat în contextul săvârșirii infracțiunii de răpire și nu de

tâlhărie.

11

În consecință, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la

concluzia că, temeiul invocat de recurent prin neîntrunirea în acțiunile

inculpaților a elementelor infracțiunilor imputate, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursurilor, or eroarea de drept în speța examinată nu s-au comis,

prin urmare, hotărârea atacată în această parte este legală și întemeiată.

Argumentele titularilor recursurilor precum că loviturile au fost aplicate de

inculpați pentru faptul că Novoloacă A. a urcat fără voie la volanul

automobilului Colegiul le respinge ca neîntemeiate, aceasta fiind o versiune

invocată în scopul apărării și ușurării situației inculpaților, or faptul că de la

pătimit au fost ceruți bani a fost confirmat atât de Novoloacă A., cât și de

martorul Agapi M., care a relatat „Am auzit cum Tudor l-a întrebat pe Alexandru

ce bani are” (f.d.30-verso, vol. I).

Referitor la argumentul avocatului Pascal L. precum că Botnarenco T. și

Botnaru V. contrar prevederilor art. 145 Cod de procedură penală, nu au fost

informați despre dispunerea efectuării expertizei, prin ce a fost încălcat dreptul

procedural al ultimilor de a adresa întrebări și a face observații, Colegiul reține

că în cazul în care inculpații nu au fost decacord cu rezultatele expertizei și au

avut careva întrebări, aceștia au fost în drept în conformitate cu prevederile art.

144 alin. (4) Cod de procedură penală de a solicita organului de urmărire penală

sau, după caz, procurorului dispunerea efectuării unei expertize suplimentare

repetate. Careva cereri sau demersuri în acest sens de către inculpați sau avocații

acestora atât în cadrul urmăririi penale cât și instanțele de fond nu au fost

formulate.

Asupra argumentelor invocate prin care se indică că în speță au fost

încălcate prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală dat fiind faptul

că martorii acuzării Aparatu M., Calancea I. și Lupașcu V. nu au fost audiați

nemijlocit în ședința instanței de apel, Colegiul reține următoarele:

Potrivit normei de drept sus citate instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum

și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în

cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În speță, instanța de apel a respectat prevederile normei menționate și a

audiat inculpații și martorul (ocular) Agapi M. declarațiile căruia au constituit o

mărturie acuzatorie, pe care într-un mod substanțial și-a întemeiat soluția de

condamnare.

12

Faptul că nu au fost audiați martorii Aparatu M., Calancea I. și Lupașcu V.

nu poate fi invocat ca o încălcare a prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, or instanța de apel nu și-a întemeiat concluziile privind

vinovăția inculpaților pe depozițiile martorilor indicați.

Acestea fiind menționate, Colegiul conchide că în speță de către instanța de

apel nu au fost încălcate prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, și

prin urmare cauzele CEDO invocate de recurenți nu sunt relevante speței.

Cât privește argumentul invocat că din conținutul procesului verbal al

ședinței de judecată din instanța de apel rezultă că au fost verificate un șir de

probe, însă în cuprinsul deciziei sunt reflectate doar unele din acestea, Colegiul

reține, că instanța de apel cercetând ansamblul probator la caz, a analizat în

cumul probele cercetate, iar în cuprinsul deciziei le-a nominalizat și le-a

dezvăluit pe cele decisive, care au stat la baza concluziei că inculpații se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunilor incriminate.

În continuare Colegiul lărgit va respinge alegațiile avocatului Ciocanu A.

referitor la faptul că, în opinia apărării instanța de apel neîntemeiat nu a luat în

considerație declarațiile inculpaților, or în conținutul deciziei adoptate au fost

reflectate și analizate depozițiile inculpaților în coroborare cu alte probe, și

instanța de apel corect a argumentat că versiunea inculpaților este combătută

prin depozițiile părții vătămate și martorului Agapi M. date în cadrul urmăririi

penale, din care considerent le-a dat o apreciere critică.

Tot aici Colegiul lărgit reține că potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 6 din prezenta decizie, recursurile sunt întemeiate pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

13

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

În concluzie instanța de recurs reține că vinovăția inculpaților pe fiecare

capăt de învinuire a fost confirmată prin ansamblul probelor administrate, iar

argumentele invocate de avocații Pascal L. și Ciocanu A. în numele inculpaților

referitor la nevinovăția acestora sunt neîntemeiate.

De rând cu cele menționate, Colegiul reține că sunt întemeiate alegațiile

recurenților vis-a-vis de faptul că instanța de apel greșit a stabilit tipul

penitenciarului în care Botnarenco T. urmează să execute pedeapsa.

La acest capitol se constată, că prin decizia instanței de apel

condamnându-l pe Botnarenco T. la pedeapsa închisorii, instanța nu au ținut

seama de faptul că infracțiunile comise de acesta conform art. 16 alin. (4) Cod

penal, se consideră grave, pentru care legiuitorul în conformitate cu prevederile

alin. (3) art. 72 Cod penal, prevede executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și greșit a dispus că acesta urmează sa execute pedeapsa stabilită în

penitenciar de tip închis.

Acestea fiind menționate Colegiul conchide că aceasta reprezintă o eroare

de drept, care urmează a fi corectată de către instanța de recurs ordinar, din care

considerente va admite recursurile ordinare declarate de avocații Pascal L. și

Ciocanu A. în numele inculpatului Botnarenco T., cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea respectivă.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța îl poate admite, cu casarea parțială sau totală a

hotărârii atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu

se agravează situația condamnatului.

Reieșind din considerentul că soluția adoptată de instanța de apel urmează

a fi menținută în partea condamnării lui Botnarenco T. și Botnaru V. în baza art.

164 alin.(2) lit. e),g) și art.188 alin.(2) lit. b),e) Cod penal, Colegiul, în temeiul art.

72 alin. (3) Cod penal, va dispune executarea pedepsei închisorii stabilite lui

Botnarenco T. în penitenciar de tip semiînchis.

Așa dar, în temeiul împrejurărilor enunțate, se impune respingerea

recursului ordinar declarat de avocatul Pascal L. în numele inculpatului Botnaru

V. și admiterea recursurilor declarate de avocații Pascal L. și Ciocanu A. în

numele inculpatului Botnarenco T., casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în aspectul vizat.

14

2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Pascal Lilia

în numele inculpatului Botnaru Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2017.

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Pascal Lilia și Ciocanu

Aliona în numele inculpatului Botnarenco Tudor, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2017, în cauza penală în

privința lui Botnarenco Tudor în latura penală, în partea stabilirii tipului de

penitenciar, rejudecă cauza și pronunță în această parte o nouă hotărâre după

cum urmează.

Botnarenco Tudor se consideră condamnat:

- în baza art.164 alin.(2) lit. e),g) Cod penal, la 7 ani închisoare;

- în baza art.188 alin.(2) lit. b),e) Cod penal, la 8 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă stabilită

sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, urmează a fi executată în

penitenciar de tip semiînchis.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Elena Cobzac

Anatolie Țurcan

15