1ra-792/18 — art.320-1 CP

1ra-792/18 — art.320-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-792/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana și avocatul Ciuru

Igor în numele inculpatului

Papușa Mihail XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Papușa Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3201 Cod penal la 1 an

și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Papușa Mihail, la 17 mai 2017, ora 21.15, urmărind

scopul încălcării ordonanței de protecție emisă de Judecătoria Nisporeni la 20 aprilie

2017, în favoarea victimei Luca Irina, potrivit căreia avea obligația de a părăsi temporar

locuința comună, de a nu se apropia de victimă și copii ei, de a nu contacta vizual sau

prin alte mijloace cu aceștia și de a sta departe de victimă și copiii acesteia, păstrând o

distanță ce i-ar permite victimei și copiilor ei să se simtă în siguranță, s-a dus și a intrat în

domiciliul acesteia din XXXXX.

Tot el, la 04 iunie 2017, ora 02.10, urmărind scopul încălcării ordonanței de

protecție emisă de Judecătoria Nisporeni la 20 aprilie 2017, în favoarea victimei Luca

Irina, potrivit căreia avea obligația de a părăsi temporar locuința comună, de a nu se

apropia de victimă și copiii acesteia, de a nu contacta vizual sau prin alte mijloace cu

aceștia și de a sta departe de victima și copiii ei, păstrând o distanță ce i-ar permite

victimei și copiilor ei să se simtă în siguranță, s-a dus și a intrat în domiciliul acesteia din

1

XXXXX.

Tot el, la 02 iulie 2017, ora 21.40, urmărind scopul încălcării ordonanței de

protecție emisă de Judecătoria Nisporeni la 20 aprilie 2017, în favoarea victimei Luca

Irina, potrivit căreia avea obligația de a părăsi temporar locuința comună, de a nu se

apropia de victimă și copiii acesteia, de a nu contacta vizual sau prin alte mijloace cu

aceștia și de a sta departe de victima și copiii ei, păstrând o distanță ce i-ar permite

victimei și copiilor ei să se simtă în siguranță, s-a dus și a intrat în curtea gospodăriei

acesteia din XXXXX.

Tot el, la 14 iulie 2017, ora 19.00, urmărind scopul încălcării ordonanței de

protecție emisă de Judecătoria Nisporeni la 20 aprilie 2017, în favoarea victimei Luca

Irina, potrivit căreia avea obligația de a părăsi temporar locuința comună, de a nu se

apropia de victimă și copiii acesteia, de a nu contacta vizual sau prin mijloace cu aceștia

și de a sta departe de victimă și copiii ei, păstrând o distanță ce i-ar permite victimei și

copiilor ei să se simtă în siguranță, s-a dus și a intrat în gospodăria acesteia din XXXXX,

făcând gălăgie și refuzând părăsirea curții.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui M.Papușa să-i fie aplicată pedeapsa definitivă,

în temeiul art.84 Cod penal, de 3 ani închisoare, invocând că instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.75 Cod penal; - instanța eronat a constatat că inculpatul a

săvârșit o singură infracțiune, pe când acesta este învinuit de săvârșirea a patru episoade

considerând că în speță este concurs de un infracțiuni;

- avocatul D.Guțanu în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui M.Papușa să-i fie

aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocând că

inculpatul și-a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată; -

a încălcat ordonanța de protecție pentru că partea vătămată i-a comunicat că și-a retras

toate plângerile și la solicitarea ei a rămas să locuiască împreună; - partea vătămată nu a

fost agresată fizic și nu i-au fost cauzate vătămări corporale.

apelurile declarate de către procuror și avocatul D.Guțanu în numele inculpatului au fost

respinse ca nefondate.

Instanța de apel, audiind inculpatul în ce privește recunoașterea bazei probante

administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu, în virtutea art.3641 Cod de

procedură penală, a constatat că fapta este just stabilită, iar în cauză sunt suficiente date

privind personalitatea inculpatului, ce ar permite stabilirea corectă a pedepsei penale.

În context, cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a indicat

că, contrar celor invocate de către acesta, prima instanță corect a reținut, descris și

calificat fapta săvârșită de inculpat, or, în speță putem vorbi doar de o infracțiune

prelungită și nu de un concurs de infracțiuni.

2

Constantând în acțiunile inculpatului o singură infracțiune, prima instanță corect i-

a aplicat inculpatului pedeapsa penală sub formă de închisoare dând deplină eficiență

prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave,

motivul și scopul infracțiunii, de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat, de

comportamentul acestuia în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei în prima instanță,

că la locul de trai se caracterizează pozitiv, a comis infracțiunea fiind în stare de ebrietate,

de condițiile de viață ale acestuia, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta

comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, și corect a stabilit categoria și

termenul pedepsei penale.

Complementar, instanța de apel a precizat că recunoașterea vinovăției, care atrage

incidența procedurii simplificate, nu se poate valorifica ca o circumstanță atenuantă,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i s-ar acorda o dublă valență juridică, iar

acceptarea probelor administrate la faza urmăririi penale, nu pot fi reținute drept

circumstanțe excepționale întru aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blânde.

De asemenea, față de inculpat nu poate fi aplicată o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității sau cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii, având în vedere că acesta anterior a fost condamnat de mai mult ori

pentru infracțiuni intenționate și sancționat pentru comiterea unui șir de contravenții, însă

sancțiunile aplicate nu au avut efecte pozitive asupra comportamentului acestuia, care a

săvârșit din nou o infracțiune intenționată.

Totodată, instanța de apel a precizat că însăși apelantul a indicat că, în perioada

aplicării ordonanței de protecție, inculpatul a rămas să locuiască în continuare împreună

cu partea vătămată, deși cunoștea despre restricțiile stabilite de către instanța de judecată.

De asemenea, instanța de apel a indicat că argumentul avocatului, precum că partea

vătămată a avut un comportament neadecvat și imoral, nu este susținut de materialele

cauzei. Viceversa, instanța a constatat că părții vătămate i-au fost cauzate de către

inculpat vătămări corporale.

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; - instanța eronat a constatat că inculpatul a săvârșit o infracțiune continuă, or,

acesta a săvârșit față de partea vătămată mai multe fapte prejudiciabile, fiind prezentă o

pluralitate de infracțiuni;

- avocatul I.Ciuru în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.13) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea

stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor

art.901 Cod penal, pe motiv că a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului.

3

numele inculpatului în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

lărgit concluzionează că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) și 13) Cod de procedură penală, la

care fac referire recurenții, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și atunci când a

intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Raportând norma precitată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurenți.

Colegiul penal sesizează că procurorul, solicitând casarea deciziei în partea

stabilirii pedepsei a invocat că instanța eronat a constatat că inculpatul a săvârșit o

infracțiune prelungită, de fapt, acesta a comis mai multe fapte prejudiciabile în privința

părții vătămate în perioade diferite de timp, fiind prezentă o pluralitate de infracțiuni, iar

instanța urma să-i stabilească inculpatului pedeapsa pe fiecare episod în parte și în

temeiul art.84 Cod penal pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni.

Examinând acest argument al recurentului, Colegiul penal constată că, contrar

celor afirmate, instanțele de fond, ținând cont de prevederile art.28 și 30 Cod penal,

corect au conchis că M.Papușa a săvârșit o singură infracțiune, aceasta fiind prelungită,

deoarece fapta a fost săvârșită cu o intenție unică, caracterizată prin mai multe acțiuni

infracționale identice, comise cu un singur scop și alcătuind în ansamblu o infracțiune de

neexecutare intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de

protecție a victimei violenței în familie, prevăzută de art.3201 Cod penal, dar nu patru

infracțiuni, precum consideră procurorul.

În acest sens, Colegiul penal reține că, potrivit art.28 Cod penal, infracțiunea unică

reprezintă o acțiune (inacțiune) sau un sistem de acțiuni (inacțiuni) care se califică

conform dispoziției unei singure norme a legii penale.

Astfel, reieșind din conținut acestei norme, infracțiunea unică poate fi realizată ori

printr-o singură acțiune (inacțiune), ori printr-un sistem de acțiuni (inacțiuni), care se

limitează la conținutul unei infracțiuni unice.

Prin unitatea de infracțiune se înțelege situația în care o activitate infracțională,

formată dintr-o acțiune (inacțiune) ori din mai multe acțiuni (inacțiuni) se consideră,

potrivit stării de fapt ori potrivit legii, o singură infracțiune pentru care se aplică o singură

pedeapsă.

Consecvent, o formă a unității de infracțiune este unitatea legală, care la rândul ei

se poate manifesta prin caracterul prelungit al acțiunilor inculpatului.

Prin urmare, potrivit art.30 Cod penal, se consideră infracțiune prelungită fapta

săvârșită cu intenție unică, caracterizată prin două sau mai multe acțiuni infracționale

identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune și care se

consumă din momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale.

4

Respectiv, este cert faptul că o infracțiune este considerată prelungită atunci când

persoana săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluții unice,

acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Având în vedere starea de fapt reținută de instanțele de fond, inculpatul este

învinuit că, la 17.05.2017, 04.06.2017, 02.07.2017, 14.07.2017, a încălcat ordonanța de

protecție emisă de Judecătoria Nisporeni la 20.04.2017 în favoarea părții vătămate

I.Luca, intrând în gospodăria acesteia.

După cum reiese din materialele cauzei, toate acțiunile inculpatului au fost

realizate, așa cum prevede art.30 Cod penal, cu o intenție unică, prin mai multe acțiuni

infracționale identice, dar în realizarea unui scop unic și care alcătuiesc în ansamblu

aceiași infracțiune - art.3201 Cod penal - neexecutarea măsurilor din ordonanța de

protecție a victimei violenței în familie din 20.04.2017.

Respectiv, Colegiul penal consideră că argumentul procurorului pus la baza

recursului este unul neîntemeiat, instanțele de fond corect apreciind că M.Papușa a

săvârșit o infracțiune prelungită și nu o pluralitate de infracțiuni.

Or, reieșind din prevederile art.32 și 33 alin.(1) și (3) Cod penal, pluralitatea de

infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidivă. Se consideră concurs

de infracțiuni săvârșirea de către o persoană a două sau mai multor infracțiuni dacă

persoana nu a fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele și dacă nu a expirat

termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, cu excepția cazurilor când

săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni este prevăzută în articolele părții speciale a

Codului în calitate de circumstanță care agravează pedeapsa. Concursul real există atunci

când persoana, prin două sau mai multe acțiuni (inacțiuni), săvârșește două sau mai

multe infracțiuni.

Respectiv, concursul real de infracțiuni poate să fie prezent doar în cazul în care o

persoană, prin două sau mai multe acțiuni (inacțiuni) distincte, în baza unor rezoluții sau

forme de vinovăție separate, săvârșește două sau mai multe infracțiuni prevăzute de

diferite componențe de infracțiune.

Având în vedere cele expuse, prevederile art.32 și 33 Cod penal, sunt străine speței

de față, or, instanța de recurs reiterează că în cauza penală deferită judecății, toate

acțiunile inculpatului se încadrează în componența unei singure infracțiuni.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanța de apel și-a motivat soluția în

partea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat și stabilirii pedepsei acestuia, care

a fost expusă la pct.4 din prezenta decizie.

Argumentele procurorului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția este neîntemeiat, or, Colegiul remarcă că, recursul repetă textul

apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de

apel care, examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform

art.414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor. Decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

5

Prin urmare, argumentele procurorului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul I.Ciuru în numele inculpatului,

instanța de recurs reține că apărătorul, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii

pedepsei a invocat că a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, și anume

art.901 Cod penal.

Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, potrivit art.901 alin.(1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar,

aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu

suspendarea parțială a executării pedepsei.

Astfel, rezultă că legiuitorul i-a acordat instanței dreptul de a decide de la caz la

caz, posibilitatea aplicării prevederilor normei precitate și nicidecum nu o obligă în acest

sens. În speță, rezultă că instanțele de fond, reieșind din circumstanțele constatate în

cauză, au considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită, motivându-

și soluția adoptată, indicând din care motive au ajuns la concluzia potrivit căreia,

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar în condițiile izolării totale în închisoare.

Prin urmare, atât prima instanță, cât și cea de apel și-au motivat soluția referitor la

iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea executării ei pe o perioadă de

probațiune, motive valabile și în contextul situației reglementate de art.901 Cod penal. Or,

inculpatul, fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni intenționate și

comiterea unui șir de contravenții, nu a tras concluziile necesare, iar pedeapsa penală nu

și-a realizat scopul de corectare și reeducare, acesta săvârșind o nouă infracțiune. Mai

mult, instanța de recurs reține că inculpatul, deși cunoștea despre ordonanța de protecție

emisă în favoarea părții vătămate, a încălcat-o sistemic, dând dovadă de lipsă de respect

atât față de normele de conviețuire în cadrul familiei, cât și față de puterea actului

judecătoresc.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui M.Papușa,

instanțele de fond au dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o

pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a

fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale,

aplicarea față de inculpat a prevederilor art.901 Cod penal, fiind inoportună.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

6

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de către procuror și

avocatul I.Ciuru în numele inculpatului, care urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu

menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana și avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului Papușa Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 20 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Papușa Mihail, cu menținerea

hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7