1ra-673/2018 — Art. 362 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni /sediul Nisporeni/ din 18 august 2017, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Artenii Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 1 an închisoare. In conformitate cu art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință sa adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul din 20.03.2015, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul Rotari Vitalie, în privința căruia hotărârea în prezent nu se contestă.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpații Artenii Mihai și Rotari Vitalie, la 13 decembrie 2016 aproximativ la ora 20:00, acționând în coautorat, în mod intenționat, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, având scopul trecerii peste frontiera Republicii Moldova, eludând controlul de frontieră, folosindu-se de o barcă gonflabilă, au trecut ilegal frontiera de stat a 1 Republicii Moldova în România, peste râul Prut, între satele Bărboieni și Grozești, raionul Nisporeni. Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului conform prevederilor art. 362 alin. (1) Cod penal - „trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludarea de la controlul efectuat la trecerea acesteia."

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Nastas Victor în numele inculpatului Artenii Mihai, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore, invocând că atît în ședința de judecată, cît și pe parcursul urmăririi penale inculpatul vina și-a recunoscut, nu sau stabilit circumstanțe agravante, fiind stabilite următoarele circumstanțe atenuante: căința sinceră, recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor penale, a mai indicat că prima instanță nejustificat, în lipsa circumstanțelor agravante și fără a indica motive a aplicat modalitatea cea mai aspră de pedeapsă - închisoarea. A considerat că, este posibilă reeducarea făptuitorului prin metode nonprivative de libertate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută sentința. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a conchis că inculpatul a comis infracțiunea încriminată, a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, în limitele prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal și în coroborare cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 75, 77 Cod penal. La fel, instanța de apel ținând cont de faptul că la cauză nu sunt prezente temeiuri de aplicare a unei pedepse mai blânde, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului acesta fiind anterior judecat, a considerat că prima instanță corect a concluzionat că, atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea pedepsei cu închisoarea, cu executarea acesteia.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Artenii Mihail, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea sentinței și a deciziei cu aplicarea unei pedepse mai blânde nonprivative de libertate, invocând: - prima instanță nejustificat, în lipsa circumstanțelor agravante și fără a indica motive, a aplicat modalitatea cea mai aspră de pedeapsă – închisoarea; - instanța de apel nu a examinat cauza din toate punctele de vedere, incorect a ajuns la concluzia că inculpatul Artenii urmează a fi pedepsit în modul cel mai aspru; - consideră că instanța de apel nu a verificat în ședința de judecată probele; - instanța urma să aplice prevederile art. 75, 79 Cod penal; 2

La recursul ordinar declarat de inculpat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că atât prima instanță cât și instanța de apel au constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect au stabilit pedeapsa.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea recursului în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele. Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia în baza cumulului de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Colegiul penal menționează că, motivele invocate de recurent în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, sunt declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului 3 deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția de menținere a sentinței în privința vinovăției inculpatului și la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol. Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în cauza dată respectând art. 415 alin. (1) pct. 2) și art. 419 Cod de procedură penală, menținând sentința primei instanțe, prin care s-a stabilit o pedeapsă echitabilă aplicată inculpatului în limitele sancțiunii cu aplicarea prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală. Referitor la temeiurile invocate de inculpat că pedeapsa aplicată nu este individualizată corect, Colegiul penal a conchis că aceste argumente sunt declarative or, ele au constituit obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora aceasta s-a expus în mod detaliat în decizia atacată (f.d. 208 – 210), motivare pe care Colegiul penal o însușește, ce nu contravine practicii CtEDO (hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010).

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Artenii Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Artenii Mihai XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 14 iunie 2018. Președinte Toma Nadejda Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 4