1ra-1374/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1374/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1374/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pahomi Snejana în numele inculpatului Spatari Mihail, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Rîșcani/ din 16 februarie 2018 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Spatari Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Spatari Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de 5 ani 3 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și s-a încasat de

la Spatari Mihail în beneficiul lui Ciobanu Viorel suma de 4 530 lei cu titlu de

prejudiciu material și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei.

data de 08.06.2015, în jurul orelor 22:10, aflându-se pe str. A. Mateevici, com.

Stăuceni, mun. Chișinău, în mod deschis a sustras de la cet. Ciobanu Viorel o

geantă bărbătească la preț de 200 lei în care se aflau mijloace bănești în sumă de

3000 lei, buletin de identitate, permis de conducere, certificat de competență

profesională, card de evidență a timpului de lucru, legitimație de participant la

conflictul armat din Transnistria, card bancar „Banca de Economii”, toate pe

numele părții vătămate, chei de la apartament, chei de la mașină, cărți de vizită și

carduri de reducere.

1

Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate de către prima instanță conform

prevederilor art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal – „Jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Constantin în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate din art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal în art. 186 Cod penal, invocând că: sentința primei instanțe a

fost pronunțată punându-se la bază doar declarațiile părților vătămate, analizând

declarațiile contradictorii ale părții vătămate depuse în cadrul instanței de judecată,

se concluzionează că sustragerea deschisă a bunurilor, nu a avut loc. Partea

vătămată deși indică că a văzut autorul faptei și automobilul cu care acesta a plecat

de la fața locului, nu a executat absolut nimic, nici o acțiune în vederea stopării

infractorului sau găsirii lui prin intermediul poliției. Fapta a fost comisă la stație,

în spatele căreia se află magazinul alimentar, de la care partea vătămată putea să

sune și să comunice despre jaful comis la poliție, însă acest lucru nu a fost făcut,

nici a doua zi și nici a treia zi de la săvârșirea faptei. A mai menționat că partea

vătămată nici nu s-a adresat la bancă în vederea blocării cadrului bancar. Partea

vătămată a decis de a pune un anunț în vederea dacă cineva a găsit geanta pierdută.

Aceste acțiuni par ilogice și lipsite de orice temei, cu atât mai mult că se

invocă de către partea vătămată că în geantă au fost documente prețioase cu o

importanță majoră. Partea vătămată a făcut tot posibilul pentru a duce în eroare

instanța, acest lucru reiese și din faptul precum că partea vătămată s-a adresat la

bancă imediat, dar a așteptat șapte zile până la primirea unui răspuns și blocarea

cardului, a decis să se adreseze la bancă cu această întrebare, la care s-a răspuns că

toată informația cu privire la scoaterea resurselor financiare de pe cardul bancar, se

dă imediat, iar blocarea cardului bancar este posibilă și doar prin apel telefonic.

În această ordine de idei, a conchis asupra faptului că partea vătămată în ziua

de 08 iunie era în stare de ebrietate avansată, nu a văzut și nici nu putea să vadă

momentul în care a fost sustrasă geanta din motivul că în acest moment dormea la

stație. După care era absolut convinsă despre faptul că geanta s-a pierdut și a

întreprins acțiunile logice și explicabile în această situație, a mers pe jos pe drumul

pe care a venit, apoi a plasat anunțul în vederea găsirii genții și apoi deja după

două săptămâni s-a adresat la poliție și la bancă. Incertitudinile și îndoielile privind

constatarea elementului vinovăției, la fel cu referire la situația de caz nu pot fi

interpretate decât în favoarea acuzatului, aceasta constituind atât o normă și un

principiu instituit în legislația RM, precum și în cea internațională.

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

2

admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Spatari Mihail

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 187 alin. (2), lit. f) Cod Penal –

jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Astfel, instanța de apel a indicat că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită

prin probele prezentate de către partea acuzării, printre care declarațiile părții

vătămate, ale martorilor și documentele cercetate în ședința de judecată ca:

- plângerea părții vătămate Ciobanu Viorel din 30.06.2015 prin care a

declarat faptul că de pe umăr de către un necunoscut i-a fost sustrasă geanta cu

diferite bunuri; (f.d. 5 v.I)

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.06.2015 cu planșa

fotografică; (f.d. 6-9 v.I)

- procesul-verbal de confruntare 17.07.2015 între partea vătămată Ciobanu

Viorel și învinuitul Spatari Mihail; (f.d. 45 v.I)

- procesul-verbal de ridicare 01.07.2015, prin care au fost ridicate 13 foi

format A4 cu fotografii ale învinuitului Spatari Mihail, în momentul când extrăgea

banii de pe cardul bancar al părții vătămate; (f.d. 18-31 v.I)

- procesul-verbal de examinare a obiectului - 13 foi format A4 cu fotografii

ale învinuitului Spatari Mihail, în momentul când extrăgea banii de pe cârdul părții

vătămate; (f.d. 33 v.I)

Instanța de apel a apreciat ca fiind pertinente și concludente declarațiile părții

vătămate Ciobanu Viorel care a indicat că geanta i-a fost sustrasă din spate de către

o persoană care a fugit și s-a urcat într-o mașină, ele coroborând cu procesul-verbal

de confruntare din 17.07.2015 între partea vătămată și învinuitul Spatari Mihail,

din conținutul căreia rezultă că partea vătămată a indicat că recunoaște după

statură și corpolență persoana care i-a sustras geanta, la față pe acesta nu l-a văzut,

deoarece acesta a sustras geanta din spate și nu a reușit să vadă careva

semnalmente ale feții, acesta deja a văzut-o ulterior când au fost ridicate imaginile

de la bancă, concretizând că a văzut momentul sustragerii, inculpatul i-a sustras

geanta în mod deschis, din spate, după care a fugit și s-a așezat în automobil, după

care a plecat.

Instanța de apel a mai indicat că din conținutul procesului-verbal de ridicare

din 01.07.2015 și procesului-verbal de examinare a obiectului din 01.07.2015 se

atestă momentul în care inculpatul Spatari Mihail extrăgea banii de pe cardul părții

vătămate.

Instanța de apel a reținut din conținutul declarațiilor martorilor Burciu Ion,

Rusu Ion și Ciobanu Veronica faptul că partea vătămată nu se afla în stare de

ebrietate și că ultimului i-a fost sustrasă geanta.

3

Astfel, instanța de apel a statuat că din contextul probelor apreciate, se atestă

că inculpatul Spatari Mihail a realizat latura obiectivă a infracțiunii de jaf, care s-a

materializat prin sustragerea în mod deschis de la partea vătămată a unei genți la

preț de 200 lei în care se aflau mijloace bănești în sumă de 3 000 lei, buletin de

identitate, permis de conducere, certificat de competență profesională, card de

evidență a timpului de lucru, legitimație de participant la conflictul armat din

Transnistria, card bancar „Banca de Economii”, toate pe numele părții vătămate,

chei de la apartament, chei de la mașină, cărți de vizită și carduri de reducere,

cauzându-i un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 3 200 lei.

În contextul circumstanței agravante imputate inculpatului Spatari Mihail,

instanța de apel a constatat că și-a găsit confirmare circumstanța „cu cauzarea de

daune în proporții considerabile”, indicând că caracterul considerabil sau esențial

al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia,

existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial

asupra stării materiale a victimei.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele din apel ale apelantului precum

că partea vătămată ar fi dat declarații contradictorii, or, instanța de apel a constatat

că partea vătămată atât la faza urmăririi penale, cât și în prima instanță a dat

declarații consecvente, indicând că inculpatul i-a smuls geanta din spate, în care se

aflau bani și acte personale. În acest sens, instanța de apel a apreciat că declarațiile

părții vătămate coroborează inclusiv și cu fotografiile de la terminalul bancar în

care este surprins inculpatul în momentul retragerii banilor de pe cardul părții

vătămate, precum și prin declarațiile martorilor care au confirmat că partea

vătămată nu se afla în stare de ebrietate alcoolică.

Neîntemeiate au fost apreciate și argumentele apelantului referitor la faptul că

partea vătămată dormea, fiind în stare de ebrietate, respectiv, fiind indusă ideea

precum că acesta nu ar fi văzut momentul sustragerii bunului, instanța de apel

notând în acest sens că partea vătămată pe durata desfășurării procesului penal a

dat declarații certe și veridice referitor la momentul sustragerii în mod deschis a

genții, iar pe de altă parte martorii Burciu Ion, Rusu Ion și Ciobanu Veronica au

indicat faptul că partea vătămată nu se afla în stare de ebrietate, acesta participând

la lucrările de curățare a fântânii.

Astfel, instanța de apel a atestat lipsa unor probe pertinente și concludente

care ar confirma faptul că partea vătămată s-ar afla în stare de ebrietate alcoolică la

momentul comiterii infracțiunii, ca urmare, instanța de apel a respins ca fiind

neîntemeiată versiunea apărării precum că inculpatul Spatari Mihail ar fi găsit

geanta părții vătămate, deoarece această versiune nu este susținută de un ansamblu

de probe, fiind combătută de probele administrate la dosar de către acuzatorul de

stat.

4

Pahomi Snejana în numele inculpatului, neindicând nici un temei pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

sentinței și a deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată, invocând că:

- concluziile primei instanțe și a instanței de apel nu sunt bazate pe ansamblul

de probe administrate și cercetate în cadrul examinării cauzei penale, ele sunt

bazate doar pe declarațiile contradictorii a părții vătămate din care putem

concluziona că nu a avut loc o sustragere deschisă a bunurilor;

- partea vătămată cu toate că indică că a văzut autorul faptei și automobilul cu

care acesta s-a deplasat de la locul faptei, nu a întreprins nici o acțiune în vederea

stopării făptuitorului sau găsirii acestuia prin intermediul poliției, fără a prezenta

probe ce ar justifica pretențiile materiale;

- în spatele stației unde a fost produs presupusul jaf se află un magazin

alimentar de unde partea vătămată putea cere ajutor ori să anunțe organele de

drept, partea vătămată nu s-a adresat nici la bancă în vederea blocării cardului

bancar;

- prin cumulul de probe administrate în cadrul procesului penal, s-a

demonstrat că inculpatul a sustras pe ascuns bunurile, lipsind latura obiectivă a

infracțiunii de jaf;

- partea vătămată, fiind absolut convinsă că a pierdut geanta, nu a întreprins

careva acțiuni în vederea căutării acesteia, a mers acasă plasând un anunț în

vederea găsirii genții, după care abia peste 2 săptămâni s-a adresat organelor de

poliție și la bancă;

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția

reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Bordei Teodor

împreună cu partea vătămată, Ciobanu Viorel, prin care au manifestat dezacordul

cu recursul declarat, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, indicând că atât prima instanță(f.d. 3-4 din sentință) cât și

instanța de apel(PCT. 5.5 – 5.6.4 din decizie) au argumentat calificarea acțiunilor

inculpatului ca jaf, criticele aduse sentinței nu se deosebesc de cele invocate în

recurs, cu toate că instanța de apel a răspuns la toate argumentele.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

5

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează

asupra faptului că instanțele eronat au calificat fapta în baza art. 187 Cod penal și

nu în baza art. 186 Cod penal, concluziile instanțelor nu sunt bazate pe ansamblul

de probe administrate și cercetate în cadrul examinării cauzei penale, temeiuri ce se

raportează la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal o consideră ca

neîntemeiată.

Colegiul penal reține că, instanța de apel verificând probele în ședința de

judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de

cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea

elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză,

expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Cât privește, alegațiile recurentului, ce își manifestă dezacordul cu încadrarea

juridică a faptei în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, dar nu în temeiul art. 186

Cod penal, ce cad sub incidența temeiului prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală, Colegiul penal, punctează că reprezintă o interpretare

subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată, or în decizia instanței de apel au

fost combătute aceste argumente (f.d. 97 – 101 v.II), motivare ce este în coroborare

cu circumstanțele constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de probe

cercetate de instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, ce este conform

practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Colegiul penal indică că, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale

cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

6

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul avocatului precum că

concluziile primei instanțe cât și a instanței de apel nu sunt bazate pe ansamblul de

probe ci pe declarațiile contradictorii a părții vătămate, în acest sens, Colegiul

penal indică că în decizia instanței de apel au fost combătute aceste argumente (f.d.

100 v.II), motivare ce este în coroborare cu circumstanțele constatate în prezenta

cauza penală în baza cumulului de probe cercetate de instanța de apel, ce se

acceptă de instanța de recurs, ce este conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs

România din 16.02.2010.

Totodată, Colegiul penal, constată că din prima declarație a inculpatului, dată

la organul de urmărire penală(f.d. 35 – 36 v.I), el indică „….m-am apropiat de unul

singur și brusc i-am smuls geanta de pe umăr, și am fugit….”, ulterior inculpatul a

declarat că „.. am luat pe ascuns această geantă…” astfel, Colegiul penal conchide

că contradictorii sunt declarațiile inculpatului și nu ale părții vătămate, care au fost

consecvente pe tot parcursul procesului penal, declarând că inculpatul i-a smuls

geanta din spate și a fugit, astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect

a menținut sentința prin care inculpatul Spatari Mihail a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pahomi Snejana

în numele inculpatului Spatari Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 11 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe Spatari Mihail

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 18 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7