1ra-1279/2018 — art. 172 alin. 2 lit. b CP

1ra-1279/2018 — art. 172 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1279/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Burlaca Ștefan în numele inculpatului Chirău Mihail, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Chirău Mihail Xxxx, născut la xxxx, originar din

r-nul xxxx, s. xxxx și domiciliat în mun. xxxx, bd.

xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Chirău Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

172 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la 27.06.2015,

aproximativ în jurul orei 02:00, Chirău Mihail având intenția de a-și satisface pofta

sexuală în formă perversă, a îmbrâncit-o jos pe minora xxxx a.n. xxxxx, despre

care știa cu certitudine că nu a atins majoratul, a dezbrăcat-o de blugi până la

genunchi, s-a urcat deasupra ei și prin constrângere fizică, lovind-o cu palma peste

față și spunându-i să tacă, profitând de imposibilitatea minorei xxxxxx de a se

apăra, însă el fără a se dezbrăca a pipăit-o în regiunea organelor genitale, iar după

ce Guboschii Vasile a strigat, Chirău Mihail s-a ridicat de pe minora xxxxx și a

plecat acasă.

1

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Chirău Mihail în baza art.

172 alin. (2) lit. b) Cod penal – satisfacerea poftei sexuale în formă perversă,

săvârșită prin constrângerea fizică, cu bună știință asupra unui minor.

2.1. Avocatul Burlaca Ștefan cu inculpatul Chirău Mihail, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

În argumentarea apelului, s-a invocat că:

- nici unul dintre martori nu a declarat că ar fi văzut săvârșirea infracțiunii și

nu a indicat că infracțiunea ar fi fost săvârșită de către inculpat;

- majoritatea martorilor au confirmat că xxxxxx era în stare de ebrietate și

avea un comportament neadecvat, că inculpatul nu consumase băuturi alcoolice și

avea un comportament normal;

- prima instanță a făcut trimitere la raportul de constatare medico-legală nr.

347 din 29 iunie 2015 și raportul de expertiză medico-legală nr. 133 „D” din 03

iulie 2015, care au unul și același conținut. De la bun început, inculpatul a declarat

că nu a făcut nimic și nu are de ce să fie vinovat;

- prima instanță și-a întemeiat soluția pe declarațiile părinților părții

vătămate, care nu au confirmat vinovăția inculpatului;

- sunt în contradicție între ele următoarele probe: declarațiile părții vătămate,

Botezatu V., Apreutesei I., Manole V., Vlas V., procesul-verbal de confruntare din

26.12.2015.

2.2. Inculpatul Chirău Mihail, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în

privința sa pe motiv că nu a săvârșit infracțiunea.

În motivarea cererii de apel inculpatul a invocat că:

- sentința de condamnare este neîntemeiată;

- familia părții vătămate a depus plângere împotriva lui, pentru a se răzbuna

pe familia sa, în special pe el, deoarece tatăl său vitreg pe parcursul activității lui în

calitate de polițist a pornit o cauză penală în privința lui xxxxxx, mama victimei;

- careva leziuni corporale părții vătămate nu i-a cauzat, consideră că acestea

au survenit în urma căderii, deoarece xxxxxx la data indicată se afla în stare de

ebrietate, fapt confirmat și prin declarațiile martorilor. Alte probe care ar confirma

vina lui, nu au fost prezentate în instanța de judecată.

2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

reținut că probele administrate demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea

2

infracțiunii imputate, acțiunile acestuia au fost încadrate corect în baza art. 172

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat că prima instanță corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului și le-a calificat drept o metodă de apărare aleasă de către

acesta în scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă,

versiunea lui fiind combătută cu probele administrate.

Burlaca Ștefan în numele inculpatului Chirău Mihail, care a indicat temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, art. 6 §1

CEDO, și a solicitat casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- din toate materialele cauzei penale, la dispoziția apărării au fost puse doar

înscrisurile, adică volumul I și II ale cauzei. Corpurile delicte și înregistrările audio

ale ședințelor din prima instanță nu au fost puse la dispoziția apărării;

- contrar dispozițiilor art. 336 alin. (9) Cod de procedură penală, instanța de

apel a refuzat audierea înregistrărilor audio ale ședințelor din prima instanță, sub

pretextul că nu există condiții tehnice, prin ce s-a lezat dreptul la apărare a

inculpatului;

- prima instanță a adoptat o hotărâre nemotivată și ilegală, contrară

dispozițiilor art. 384 alin. (3), 389 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, 394

alin. (1) Cod de procedură penală și art. 6 § 1 CEDO. Or, obligația de motivare a

hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența

unui proces echitabil;

- apărarea în fața instanței de apel a invocat existența mai multor divergențe

și circumstanțe neelucidate, care generează dubii cu privire la săvârșirea faptei și

vinovăției inculpatului;

- instanța de apel a acționat contrar dispozițiilor art. 414 alin. (5) Cod de

procedură penală și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Atitudinea superficială a instanței de apel față de actul justiției este demonstrată la

pagina 19, aliniatul 3 al deciziei contestate, indicând numele altui inculpat - Gratii

Iurie, ori în realitate cel pe caz este Chirău Mihail. Această eroare nu este

întâmplătoare, deoarece coroborează cu întreg textul deciziei instanței de apel,

demonstrând că examinarea apelului a fost superficială și contrară legislației în

vigoare.

octombrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței

3

de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

5.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că prima

instanță a depășit limitele învinuirii și nu a apreciat fiecare probă separat prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, în coroborare cu circumstanțele de fapt și

de drept ale cauzei incriminate în ordonanța de modificare a învinuirii, astfel prima

instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și

a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motivele legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

Totodată, instanța de recurs ordinar a notat că instanța de apel nu a respectat

cerințele din art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală, și nu a corectat erorile

comise de prima instanță, nu a apreciat separat fiecare probă în coraport cu

circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în ordonanța de

modificare a învinuirii, a depășit limitele învinuirii, a făcut referire la inculpatul

Gratii Iurie, altul decât cel din prezenta cauză, nu s-a pronunțat asupra motivelor

din apelul declarat.

2018, au fost admise apelurile declarate, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, casată sentința primei instanțe integral și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Chirău

Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172

alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la 27 iunie 2015,

aproximativ în jurul orei 02:00, inculpatul Chirău Mihail, aflându-se pe unul din

drumurile din s. Chipeșca, r-nul Șoldănești, cu scopul de a-și satisface pofta

sexuală în forme perverse, a ajuns-o din urmă pe minora xxxxxx, despre care știa

cu certitudine că nu a atins majoratul, în apropierea gospodăriei lui xxxx, a dat-o

jos la pământ, i-a astupat gura cu mâna, prin constrângere fizică, a dezbrăcat-o, și

cu mâna a pipăit-o în regiunea organelor genitale, cauzându-i victimei, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 133 „D” din 03 iulie 2015, vătămări

corporale sub formă de plaga vestibulului vaginal inferior, ce se califică ca leziune

ușoară, și echimoze - braț dreapta și ambele coapse, excoriație spate lombar, care

puteau fi cauzate în circumstanțe diferite, inclusiv și în rezultatul aplicării unor

lovituri cu scopul de a săvârși un raport sexual forțat și se califică ca leziuni

neînsemnate.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Chirău Mihail în baza art.

172 alin. (2) lit. b) Cod penal, acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea

4

poftei sexuale în forme perverse, săvârșită prin constrângere fizică a persoanei, cu

bună știință asupra unui minor.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță contrar dispozițiilor

art. 394 Cod de procedură penală, nu a constatat și descris fapta criminală

considerată ca fiind dovedită și pentru săvârșirea căreia ulterior a fost condamnat

Chirău Mihail, mai mult contrar art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, a

depășit limitele învinuirii formulate, indicând circumstanțe de fapt și de drept

neimputate inculpatului prin ordonanța de modificare a învinuirii din 23.02.2017,

făcând în acest sens concluzii contradictorii.

În continuare, instanța de apel a notat că deși inculpatul nu și-a recunoscut

vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal,

aceasta se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate xxxxxx;

- declarațiile martorilor Botezat Vera, Botezat Ion, Manole Vadim,

Gubcovschi Vasile, Gubcovschi Lina, Vlas Vadim, Apreutesei Iurie;

- plângerea lui xxxx - mama minorei xxxx, din 27.06.2015 (f.d. 4, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.06.2015, însoțit de planșa

ilustrativă, conform căruia a fost examinat locul comiterii infracțiunii și anume

porțiunea de drum din preajma gospodăriei lui Gubcovschi Vasile din s. xxxx, r.

xxxx (f.d. 8-13, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 27.06.2015, conform căruia de la xxxxxx au

fost ridicate: o pereche de blugi de culoare albastră, o pereche de chiloți de culoare

verde-deschis de mătase, un maiou de culoare cafenie, o bluză de mătase de

culoare gri cu diferite desene (f.d. 15, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.06.2015, însoțit de planșa

ilustrativă, conform căruia s-au examinat o pereche de blugi de culoare albastră, o

pereche de chiloți de culoare verde deschis de mătase, un maiou de culoare cafenie,

o bluză de mătase de culoare gri cu diferite desene (f.d. 16-18, vol. I);

- raportul de constatare medico-legală nr. 347 din 29.06.2015, conform

căruia la xxxx a.n. xxxx, s-a constatat că pe corpul minorei s-au depistat echimoze-

braț dreapta și ambele coapse, excoriație spate lombar, care puteau fi cauzate în

circumstanțe diferite, inclusiv și în rezultatul aplicării unor lovituri cu scopul de-a

săvârși un contact sexual forțat și se califică ca neînsemnate (f.d. 21-22, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr.133 „D” din 03 iulie 2015, potrivit

căruia la xxxxx s-au depistat echimoze-braț dreapta și ambele coapse, excoriație

spate lombar, care puteau fi cauzate în circumstanțe diferite, inclusiv și în

rezultatul aplicării unor lovituri cu scopul de-a săvârși un contact sexual forțat și se

califică ca neînsemnate (f.d. 25, vol. I);

5

- procesul-verbal de confruntare din 26.12.2015 dintre Chirău Mihail și

xxxxx, conform căruia și-au menținut declarațiile date anterior (f.d. 92-94, vol. I).

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea părții apărării privind

achitarea inculpatului, menționând că s-a demonstrat pe deplin vinovăția

inculpatului Chirău Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2)

lit. b) Cod penal, deoarece la materialele cauzei penale au fost administrate

suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Chirău

Mihail în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Chirău Mihail,

precum că nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate și le-a considerat a fi

neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, menționând că acestea se

contrazic prin întregul sistem de probe cercetate în prima instanță și instanța de

apel, care combat în întregime versiunea inculpatului.

Mai mult, instanța de apel a respins argumentul apelanților potrivit căruia

nici unul dintre martorii nu ar fi declarat că ar fi văzut săvârșirea infracțiunii, mai

ales nimeni nu a indicat că infracțiunea ar fi fost săvârșită de către Chirău Mihail,

menționând că din declarațiile martorilor se constată contrariul.

Argumentul inculpatului precum că nu i-ar fi cauzat leziuni corporale părții

vătămate, puteau să apară în urma căderii, deoarece xxxxx în acea seară era în stare

de ebrietate, instanța de apel le-a apreciat critic, indicând la acest capitol că partea

vătămată a descris detaliat în declarațiile depuse la urmărirea penală cât și în primă

instanță, toate acțiunile săvârșite de către inculpat în privința sa, inclusiv cele de

violență fizică, declarații ce sunt în coroborare cu concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. 133D din 03 iulie 2015.

Totodată, instanța de apel a conchis că nu există temei de a aprecia critic

declarațiile părții vătămate, deoarece acestea sunt consecutive și analogice cu cele

depuse atât în cadrul urmării penale, cât și în cadrul ședinței primei instanțe.

Argumentele inculpatului Chirău Mihail că, familia părții vătămate - xxxxx a

depus plângere împotriva lui, pentru a se răzbuna pe familia sa, în special pe el,

deoarece tatăl său vitreg Apreutesei Iurie pe parcursul activității lui în calitate de

polițist a pornit o cauză penală în privința lui xxxxx - mama victimei, au fost

considerate de instanța de apel ca având caracter declarativ, fiind o tactică de

apărare și de eschivare de la răspundere penală.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a notat că în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil

și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate

asupra vinovatului.

6

Mai mult, instanța de apel a indicat că a luat în considerare toate

circumstanțele cauzei, opinia participanților la proces, comiterea cu intenție a unei

infracțiuni grave, inculpatul a atentat la viața sexuală a persoanei, nu și-a cerut

iertare de la partea vătămată, nu a conștientizat gravitatea faptei comise, precum și

efectul pedepsei penale stabilite asupra corectării și reeducării inculpatului,

menționând că realizarea scopului pedepsei penale, precum și corectarea și

reeducarea acestuia este posibilă doar numindu-i o pedeapsă privativă de libertate

în limitele prevăzute de norma legală.

Burlaca Ștefan în numele inculpatului Chirău Mihail, care indică temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, art. 6 §1

CEDO, și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- instanța de apel a omis să aprecieze probele în condițiile cerute de legiuitor,

a omis să motiveze respingerea unor probe, să explice legătura dintre probele

existente la dosar și constatările pe care le-a făcut, a omis să se expună asupra

demersului de numire a expertizei;

- instanța de apel era obligată să soluționeze toate chestiunile specificate la

art. 385 Cod de procedură penală;

- în partea descriptivă a deciziei contestate, instanța de apel doar a reprodus

declarațiile tuturor participanților la proces, fără a explica care dintre declarații,

confirmă o circumstanță sau alta;

- instanța de apel doar a menționat existența la materialele cauzei a unui șir

de probe, fără a explica cum anume acestea demonstrează circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, în mod special cum anume demonstrează

producerea faptei infracționale și vinovăția inculpatului în comiterea faptei

incriminate;

- decizia instanței de apel este contrară dispozițiilor art. 385, 389 alin. (1),

394 Cod de procedură penală;

- instanța de apel și-a întemeiat decizia în principal pe declarațiile martorilor

acuzării, pe care le-a reprodus integral, fără a explica rolul acestora în

demonstrarea circumstanțelor importante pentru cauză, însă nici unul dintre

martori nu a văzut nici săvârșirea infracțiunii, nici făptuitorul și cu atât mai mult nu

au văzut ca Chirău Mihail să fie cel care a săvârșit fapta de care este acuzat.

Declarațiile tuturor martorilor sunt probe indirecte întrucât nici unul dintre ei nu a

7

fost martor ocular al infracțiunii imputate lui Chirău Mihail și toți martorii au

declarat despre faptul că Chirău Mihail a vrut să o violeze pe xxxxxx, despre ce le-

a spus însăși partea vătămată;

- raportul de constatare medico - legală nr. 347 din 29 iunie 2015 și raportul

de expertiză medico - legală nr. 133D din 03 iulie 2015, sunt probe care confirmă

anumite circumstanțe, cum ar fi leziunile depistate pe corpul părții vătămate la data

examinării (29 iunie 2015), precum și posibilele mecanisme de producere a

leziunilor, dar nu demonstrează săvârșirea infracțiunii;

- nici una din probe nu demonstrează vinovăția inculpatului;

- învinuirea nu este bazată pe probe directe și pertinente ce ar confirma

vinovăția lui Chirău Mihail. De asemenea, cele menționate confirmă că sentința de

condamnare a fost adoptată fără a se asigura o cercetare judecătorească, în cadrul

căreia vinovăția lui Chirău Mihail în săvârșirea infracțiunii să fi fost confirmată

prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, când toate

versiunile să fi fost verificate, iar divergențele și dubiile să fi fost lichidate și

apreciate corespunzător. Concomitent, constatăm că toate dubiile în probarea

învinuirii nu au fost înlăturate, trebuiau să fie interpretate în favoarea lui Chirău

Mihail, fapt care însă nu s-a produs din vina primei instanțe și a celei de apel;

- prin prisma art. 414 alin. (2) Cod de procedură, instanța de apel era

obligată să verifice declarațiile și probele materiale prin citirea lor în ședința de

judecată, ceea ce nu s-a întâmplat, instanța de apel nici măcar nu a enumerat pentru

proces-verbal totalitatea de probe existente.

- în speță lipsesc elementele infracțiunii și anume latura obiectivă și

subiectivă;

- refuzul instanței de apel de a dispune expertiza suplimentară, pentru a

determina dacă au fost provocate prin automutilare leziunile depistate la data de 29

iunie 2015, pe corpul părții vătămate, au îngrădit nejustificat dreptul la apărare a

lui Chirău Mihail și au afectat contradictorialitatea procesului.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În argumentarea referinței, invocă că instanța de apel, rejudecând cauza, just

a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, și corespunzător a încadrat

acțiunile făptuitorului.

Totodată, indică că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul și-a

motivat contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a materialului probator nu se conțin în temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

8

Mai mult, notează că instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță, se reține că recurentul invocă prezența temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea

acestora, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele

considerente.

Prin urmare, în privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele menționate supra,

Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor

cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului

invocat, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea

deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante

invocate, fiind redate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel,

în baza cumulului de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

9

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al corobororării lor, soluția instanței nefiind afectată de o eroare de fapt sau

de drept, iar de către instanța de recurs ordinar nu sunt identificate temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate de

recurent.

La fel, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 7, prin care acesta

își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, și anume

în parte a declarațiilor părții vătămate, a martorilor și a rapoartelor de expertiză

efectuate în prezenta cauză, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din

considerentul că aceste alegații nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar

opinia subiectivă a recurentului care consideră că probele cercetate nu confirmă

învinuirea adusă inculpatului, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și de apel. Astfel,

instanța de recurs ordinar nu consideră necesar de a da o nouă apreciere probelor

administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a

instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează

cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea

de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificare.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat rezultă că recurentul

face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

invocând că nu este demonstrată vinovăția inculpatului și că condamnarea acestuia

este întemeiată pe presupuneri, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol atestă

că nu poate fi acceptată această versiune, or contravine constatărilor instanței de

apel în prezenta speță, întemeiate just pe cumulul de probe descris, verificat și

apreciat de instanța de apel în decizia sa prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală (f.d. 54-65, vol. III).

În continuare, deși recurentul mai invocă că concluziile despre vinovăția lui

Chirău Mihail sunt întemeiate doar de presupuneri care nu au fost înlăturate,

nefiind prezentate probe ce ar dovedi vinovăția inculpatului Chirău Mihail în

comiterea infracțiunii imputate, Colegiul penal punctează că această critică nu

poate fi acceptată, din considerentul că instanța de apel corect și-a întemeiat

concluzia pe un ansamblu de probe suficient, cum ar fi declarațiile părții vătămate

minore xxxxxx care a declarat consecvent pe parcursul procesului penal, atât în

prima instanță cât și la faza de judecare a cauzei în ordine de apel, că anume

inculpatul Chirău Mihail a fost persoana care a săvârșit în privința ei acțiuni

violente cu caracter sexual, declarații ce just au fost considerate veridice de

instanța de apel, constatând just că aceste declarații au fost confirmate prin

10

coroborare cu declarațiile martorilor Botezat Vera, Botezat Ion, Manole Vadim,

Gubcovschi Vasile, Gubcovschi Lina, Vlas Vadim, Apreutesei Iurie, raportul de

constatare medico-legală nr. 347 din 29.06.2015, raportul de expertiză medico-

legală nr.133 D din 03 iulie 2015, concluzii ce sunt însușite și acceptate de instanța

de recurs ordinar.

Cu referire la criticile recurentului, precum că „prin prisma art. 414 alin. (2)

Cod de procedură, instanța de apel era obligată să verifice declarațiile și probele

materiale prin citirea lor în ședința de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat, instanța

de apel nici măcar nu a enumerat pentru proces-verbal totalitatea de probe

existente”, Colegiul penal conchide că este declarativ și contravine materialelor

cauzei, or după cum rezultă din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 54-65,

vol. III), instanța de apel și-a întemeiat concluziile privind vinovăția inculpatului

Chirău Mihail pe probele cercetate de prima instanță, verificate prin citire în

ședința instanței de apel, fapt ce a fost consemnat în procesul-verbal al ședinței de

judecată din instanța de apel (f.d. 39-40, vol. III).

Mai mult, ce ține de alegația recurentului, precum că „refuzul instanței de

apel de a dispune expertiza suplimentară, pentru a determina dacă au fost

provocate prin automutilare leziunile depistate la data de 29 iunie 2015 pe corpul

părții vătămate, au îngrădit nejustificat dreptul la apărare a inculpatului Chirău

Mihail și a afectat contradictorialitatea procesului”, Colegiul penal atestă că este

neîntemeiat, or din procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d.

26-27, 34-35, 38-42, vol. III), nu rezultă că partea apărării ar fi înaintat vreun

demers privind dispunerea expertizei sumplimentare. Totodată, se atestă că în

prezenta speță au fost efectuate două experitze medico-legale (f.d. 21-22, 25, vol),

constatările cărora au fost aduse la cunoștință inculpatului care a indicat că nu are

careva obiecții (f.d. 90, 91, 102, 103, vol. I), fără a înainta demers de efectuare a

unei expertize suplimentare în prima instanță, ce determină că în speță a fost

respectat dreptul la apărare a inculpatului și contradictorialitatea procesului, din

care considerent, temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel sub aceste

aspecte, nu se identifică de instanța de recurs ordinar.

De asemenea, în privința argumentului recurentului că decizia instanței de

apel este cotrară dispozițiilor art. 385, 389 alin. (1), 394 Cod de procedură penală,

Colegiul penal conchide că nu poate fi acceptat, or din analiza deciziei instanței de

apel, rezultă că instanța de apel a respectat toate cerințele legale prevăzute de art.

385, 389 alin. (1), 394 Cod de procedură penală, la adoptarea hotărârii de

condamnare în privința inculpatului Chirău Mihail în baza art. 172 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Cât privește motivul recurentului că nu a fost respectat art. 6§1 CEDO,

Colegiul penal constată că nu poate fi acceptat, or coraportând această alegație, la

11

conținutul deciziei instanței de apel și a materialelor cauzei penale, se reține cu

certitudine, că în prezenta speță au fost respectate toate garanțiile unui proces

echitabil, instanța de apel examinând și pronunțându-se detaliat asupra tuturor

chestiunilor esențiale supuse atenției sale, fără a admite încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale a inculpatului, după cum invocă recurentul.

În privința temeiului de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, sub aspectul că: „nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și anume latura obiectivă și subiectivă”, Colegiul penal

stabilește că acesta a fost indicat în textul recursului fără a fi susținut prin careva

argumente justificative, iar în urma analizei materialelor cauzei, se atestă că acest

temei nu și-a găsit confirmarea și este inadmisibil, or instanța de apel corect în

decizia sa a constatat că în acțiunile inculpatului Chirău Mihail sunt prezente toate

elementele infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, fără a

admite în acest aspect careva erori de drept, motiv din care instanța de recurs

ordinar acceptă și însușește această constatare.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Burlaca Ștefan

în numele inculpatului Chirău Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Chirău

Mihail Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 11 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

12