1ra-1812/2018 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1812/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1812/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Mazniuc Victor împreună cu inculpatul Ciobanu Vasile și de către

Ciobanu Maria, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei mun. Chișinău

/sediul Rîșcani/ din 26 aprilie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Ciobanu Vasile XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX și domiciliat în XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Ciobanu Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată s-a admis parțial, încasându-se în

mod solidar de la inculpații Bîrcă Stanislav și Ciobanu Vasile în beneficiul părții

vătămate Bucliș Ion suma de 8 950 lei cu titlu de despăgubire prin echivalent

bănesc pentru prejudiciul patrimonial cauzat prin infracțiune și suma de 5 000 lei

cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

S-a încasat de la inculpatul Ciobanu Vasile în beneficiul părții vătămate suma

de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul Bîrcă Stanislav, în

privința căruia hotărârea în prezent nu se contestă.

Ciobanu Vasile având intenția comiterii unui act de huliganism, împreună cu Bîrcă

Stanislav și o altă persoană în privința căreia cauza este disjungată(f.d. 204 v. II),

la 23 iunie 2011, aproximativ la ora 01:00, aflându-se în curtea blocului locativ din

1

XXXXX, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând un cinism și obrăznicie

deosebită, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, a iscat o altercație

cu Bucliș Ion, iar ulterior l-a agresat, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, după care, folosind un obiect înțepător

pentru vătămarea integrității corporale, i-a aplicat o lovitură în regiunea spatelui,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico – legală nr. 1955/D din 12

august 2011, plagă înțepată în regiunea lombară, ce se califică ca vătămare

corporală ușoară, excoriații pe suprafața posterioară a toracelui, echimoze cu

excoriații pe față, hemoragia totală a patului unghial al degetelor 1, 5 piciorul

drept, excoriații pe ambele gambe, ce se califică ca vătămări corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Ciobanu Vasile a comis

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor și cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe,

acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită, săvârșite cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității

corporale și sănătății, de către mai multe persoane.

Victor împreună cu inculpatul Ciobanu Vasile, prin care a solicitat casarea parțială

a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Ciobanu Vasile să fie recunoscut culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în

conformitate cu prevederile art. 53 lit. g) coroborat cu art. 60 alin. (1) lit. b) Cod

penal, să fie liberat de răspunderea penală în legătură cu intervenirea prescripției de

tragere la răspundere penală, invocând că, probele cercetate nu confirmă întrunirea

elementelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal, în special aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității

corporale de către inculpatul Ciobanu Vasile, declarațiile părții vătămate Bucliș Ion

și ale martorilor Rotari Petru, Apostu Eric, Avram Violeta și Gori Sergiu nu

confirmă pretinsa aplicare de către inculpatul Ciobanu Vasile a unui obiect pentru

vătămarea integrității corporale; nu există un probatoriu referitor la proveniența

plăgii înțepate în regiunea lombară a părții vătămate; nu a fost posibil de stabilit

dacă plaga înțepată a fost produsă cu o parte componentă a armei personale a părții

vătămate; nu există un probatoriu privitor la obiectul cu care ar fi putut fi cauzată

plaga înțepată; la materialele cauzei nu este recunoscut și anexat în calitate de corp

delict presupusul obiect, aplicat pentru vătămarea integrității corporale; cercetarea

la locul faptei nu a depistat un obiect aplicat pentru vătămarea integrității

corporale; nu există dovezi că un asemenea obiect ar fi fost aplicat de inculpatul

Ciobanu Vasile; presupusul obiect pentru vătămarea integrității corporale nu este

identificat în sentință; nu există dovezi că presupusul obiect pentru vătămarea

2

integrității corporale ar fi fost pregătit de cineva din timp sau în timpul săvârșirii

acțiunilor huliganice; acuzațiile despre aplicarea unor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății aduse inculpatului Ciobanu Vasile sunt

întemeiate exclusiv pe presupuneri, a mai invocat că poziția inculpatului Ciobanu

Vasile are la bază și constatările procurorului privind absența în acțiunile sale a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 152 alin. (2) Cod

penal, cu scoaterea sa de sub urmărire penală prin ordonanța adoptată la 28 martie

2014, la fel, prin mai multe hotărâri adoptate în acest proces penal, procurorul a

constatat absența elementelor constitutive ale infracțiune prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal - prin ordonanțele din 29 mai 2014, 31 mai 2014 și 10 aprilie 2015,

inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod

penal, calificată ca mai puțin gravă și regretă sincer cele comise.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Ciobanu Vasile este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, deși inculpatul Ciobanu Vasile nu și-a recunoscut vina în

privința infracțiunii imputate și deși acesta invocă faptul că acțiunile sale urmează

a fi calificate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a conchis

că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția lui în

comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a conchis că argumentele invocate de avocat și inculpatul în

apel, au fost combătute prin sentința primei instanțe, în acest context, a considerat

ca neîntemeiate alegațiile inculpatului Ciobanu Vasile precum că nu i-a aplicat nici

o lovitură părții vătămate Bucliș Ion, or acestea se combat prin declarațiile părții

vătămate Bucliș Ion, care a declarat că Ciobanu Vasile s-a apropiat pe la spate și i-

a aplicat o lovitură; la fel, aceste circumstanțe sunt confirmate și prin declarațiile

martorilor Rotari Petru, Apostu Eric, Avram Violeta și Gori Sergiu, care au dat

declarații similare atât la etapa urmăririi penale, cât și în ședința de judecată a

primei instanțe, a mai invocat că, declarațiile părții vătămate Bucliș Ion

coroborează cu rezultatele confruntării cu inculpații Bîrcă Stanislav și Ciobanu

Vasile, din declarațiile inculpaților Ciobanu Vasile și Bîrcă Stanislav, rezultă că

între aceștia și partea vătămată a avut loc o altercație, în rezultatul căreia, părții

vătămate Bucliș Ion i-au fost aplicate lovituri, declarații care coroborează cu cele

ale părții vătămate Bucliș Ion, or acestea se combat prin declarațiile părții

vătămate Bucliș Ion, care a declarat că Ciobanu Vasile s-a apropiat pe la spate și i-

a aplicat o lovitură cu un obiect ascuțit, iar rezultatul aplicării loviturii este

confirmat prin raportul de expertiză medico - legală nr. 1691/D din 13.07.2011 și

prin raportul de expertiză medico - legală nr. 1955/D din 12.08.2011, prin care la

partea vătămată Bucliș Ion s-au constatat leziuni corporale – plagă înțepată în

3

regiunea lombară, care a fost cauzată în rezultatul acțiuni unui obiect înțepător,

astfel, instanța de apel a indicat că circumstanțele enunțate combat alegațiile

apelanților precum că „probele cercetate nu confirmă întrunirea elementelor

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, în special aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale de

către inculpatul Ciobanu Vasile” și că „nu există probe referitor la proveniența

plăgii înțepate în regiunea lombară a părții vătămate”.

Instanța de apel, a apreciat ca neîntemeiate argumentele apelanților precum că

nu a fost posibil de stabilit dacă plaga înțepată a fost produsă cu o parte

componentă a armei personale a părții vătămate, indicând că o asemenea sarcină

nu a fost pusă în fața organului de urmărire penală, nu există un probatoriu

privitor la obiectul cu care ar fi putut fi cauzată plaga înțepată și că la materialele

cauzei nu este recunoscut și anexat în calitate de corp delict în acest sens, indicând

că rapoartele de expertiză concluzionează existența plăgii respective, iar lipsa

obiectului nu este echivalentă cu lipsa plăgii, cu atât mai mult cu cât partea

vătămată a declarat că inculpatul Ciobanu Vasile s-a apropiat pe la spate și i-a

aplicat o lovitură cu un obiect ascuțit.

La fel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele apărării privind

recalificarea acțiunilor inculpatului Ciobanu Vasile în baza art. 287 alin. (2) Cod

penal, acestea fiind în contradicție cu ansamblul probelor care au fost cercetate, iar

cât ține de afirmațiile părții apărării privind constatările procurorului privind

absența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal prin ordonanțele din 29 mai 2014, 31 mai 2014 și 10 aprilie 2015, instanța de

apel a indicat că acestea au fost anulate prin ordonanța procurorului Tricolici

Nicolae din 10.06.2015.

5.1 Avocatul Mazniuc Victor împreună cu inculpatul Ciobanu Vasile,

indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea parțială a sentinței Judecătoriei mun.

Chișinău /sediul Buiucani/ din 26 aprilie 2018 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2018, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul Ciobanu Vasile să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în conformitate cu prevederile art.

7, 61, 75, 76, 53 lit. g) coroborat cu art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, să fie liberat

de răspunderea penală în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la

răspundere penală, invocând că:

- instanța de apel ilegal a reținut declarațiile inexistente ale părții vătămate

care ar fi afirmat că inculpatul s-ar fi apropiat din spate și i-ar fi aplicat o lovitură

cu un obiect ascuțit, declarații ale martorilor Rotari Petru, Apostu Eric, Avram

Violeta și Gori Sergiu care ar confirma aceste presupuse circumstanțe;

4

- instanța de apel a ignorat sarcina imperativă a organului de urmărire penală

stabilită prin art. 1, 19, 252, 254 Cod de procedură penală, indicând irelevantă

imposibilitatea stabilirii dacă plaga înțepată a fost producă cu o parte componentă a

armei însăși părții vătămate, deoarece așa sarcină nu ar fi pusă în sarcina organului

de urmărire penală;

- instanța de apel eronat a considerat că nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, aceasta fiind în contradicție cu prevederile art.

414 alin. (6) Cod de procedură penală;

- sunt prezente circumstanțe atenuante:

- imoralitatea acțiunilor părții vătămate;

- recunoașterea parțială a vinovăției, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, căința sinceră;

- repararea benevolă a pagubei pricinuite;

- ilegal a fost reținută circumstanța agravantă – săvârșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară, prin ce s-a

depășit limitele învinuirii;

- probele cercetate nu confirmă întrunirea elementelor constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal în special

aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale de către inculpatul

Ciobanu Vasile; declarațiile părții vătămate Bucliș Ion și ale martorilor Rotari

Petru, Apostu Eric, Avram Violeta și Gori Sergiu nu confirmă pretinsa aplicare de

către inculpatul Ciobanu Vasile a unui obiect pentru vătămarea integrității

corporale; nu există un probatoriu referitor la proveniența plăgii înțepate în

regiunea lombară a părții vătămate; nu a fost posibil de stabilit dacă plaga înțepată

a fost produsă cu o parte componentă a armei personale a părții vătămate; nu există

un probatoriu privitor la obiectul cu care ar fi putut fi cauzată plaga înțepată; la

materialele cauzei nu este recunoscut și anexat în calitate de corp delict presupusul

obiect, aplicat pentru vătămarea integrității corporale; cercetarea la locul faptei nu

a depistat un obiect aplicat pentru vătămarea integrității corporale; nu există dovezi

că un asemenea obiect ar fi fost aplicat de inculpatul Ciobanu Vasile; presupusul

obiect pentru vătămarea integrității corporale nu este identificat în sentință, decizie;

acuzațiile despre aplicarea unor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății aduse inculpatului Ciobanu Vasile sunt întemeiate exclusiv pe presupuneri;

- poziția inculpatului Ciobanu Vasile are la bază și constatările procurorului

privind absența în acțiunile sale a componenței de infracțiune prevăzute de art. 287

alin. (3) și art. 152 alin. (2) Cod penal, cu scoaterea sa de sub urmărire penală prin

ordonanța adoptată la 28 martie 2014, la fel, prin mai multe hotărâri adoptate în

acest proces penal, procurorul a constatat absența elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal - prin ordonanțele din 29 mai

2014, 31 mai 2014 și 10 aprilie 2015, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii

5

prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal, calificată ca mai puțin gravă și regretă

sincer cele comise;

5.2 Ciobanu Maria, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2018, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul Ciobanu Vasile să fie achitat, invocând că:

- inculpatul Ciobanu Vasile nu este vinovat, partea vătămată a scos arma și i-a

amenințat cu moartea;

- partea vătămată văzând că este agresat urma să sune la poliție, să ceară

ajutor de la vecini;

- partea vătămată să cheme poliția nu a reușit, dar să scoată arma din safeu a

reușit;

- de la partea vătămată mirosea a alcool, el a apelat la poliție peste 3 zile, fiind

fost polițist, a înscenat totul;

- nici în prima instanță, nici în instanța de apel, partea vătămată nu a indicat

că a fost lovit de Ciobanu Vasile cu vre-un obiect;

- partea vătămată și avocatul său a cerut de la ea 12 000 lei, dacă dorește ca

feciorul ei să fie eliberat;

- faptul că inculpatul a mai fost condamnat nu confirmă că este vinovat, el a

încercat să ducă o viață decentă, nu intra cu nimeni în conflict, se caracterizează

pozitiv;

- dosarul fiind închis în 2014 și reluat în 2016, ne fiind apărute noi

circumstanțe, ne fiind atacată ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale;

- partea vătămată a condiționat conflictul, tot el a folosit arma, nu este nici un

martor la caz.

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentarea învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a

solicitat inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat motivând prin faptul

că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, a

verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acestea sunt inadmisibile,

din următoarele considerente.

7.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către Ciobanu Maria:

Potrivit art. 401 raportat la art. 421 Cod de procedură penală, pot declara

recurs ordinar procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea

civilmente responsabilă, martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul,

orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau

6

printr-un act al instanței, iar în numele inculpatului, părții vătămate, părții civile și

părții civilmente responsabile – și de către apărător sau reprezentantul lor legal.

Conform dispozițiilor art. 430 pct. 2) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să cuprindă: numele și prenumele recurentului, calitatea procesuală

sau mențiune cu privire la persoana interesele căreia le reprezintă și adresă ei.

Potrivit acestor stipulări legale cererea de recurs poate fi depusă de către

partea sau persoana împuternicită corespunzător, așa cum prevede art. 421 Cod de

procedură penală, însă Ciobanu Maria, chiar și dacă este mama inculpatului, nu are

calitate procesuală în cauza penală care îl vizează pe Ciobanu Vasile, din care

motiv se reține că ea nu poate fi titular al dreptului de recurs ordinar.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. art. 429,

430 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului, or acesta nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzute de

art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

7.2 Cu privire la recursul ordinar declarat de către avocatul Mazniuc

Victor împreună cu inculpatul Ciobanu Vasile:

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurenții indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurenți nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Ce ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, Colegiul penal verificând probatoriul administrat în cauză

7

prin prisma opiniei recurentului, în sensul că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, consideră că nu s-a confirmat

în speța dată, argumentele recurentului invocate în recurs, sunt combătute prin

motivele descrise atât în sentință(f.d. 166verso – 169 v. III) cât și în decizia

instanței de apel(f.d. 209verso – 211 v. III), asupra cărora s-au formulat și s-au

punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe

care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert

vs România din 16.02.2010.

Colegiul penal reține, că este declarativ argumentul recurentului precum că

instanța de apel eronat a considerat că nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, or, se constată că instanța de apel a examinat

probele conform procesului – verbal al ședinței de judecată din instanța de apel din

27 iunie 2018(f.d. 203 – 205 v. III), care sunt descrise în decizie(f. d. 209verso –

210verso v. III), a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode

de apreciere a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de

fapt, pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se

argumentat și corect din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate, examinate și verificate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine corect toate aspectele de fapt și de

drept.

Colegiul penal menționează că, argumentul recurentului precum că instanța de

apel ilegal a reținut declarațiile inexistente ale părții vătămate care ar fi afirmat că

inculpatul s-ar fi apropiat din spate și i-ar fi aplicat o lovitură cu un obiect ascuțit,

declarații ale martorilor Rotari Petru, Apostu Eric, Avram Violeta și Gori Sergiu

care ar confirma aceste presupuse circumstanțe, nu poate fi acceptat, or, Colegiul

penal constată că, la confruntarea dintre partea vătămată și inculpatul Ciobanu

Vasile, potrivit procesului – verbal de confruntare din 28 iulie 2011(f.d. 212 – 213

v.I), partea vătămată la întrebarea ofițerului de urmărire penală a indicat

următoarele: „….. Constantin a apucat cu mâinile de țeavă și trăgea la el dar eu la

mine și am început să ne lovim reciproc cu mâinile și picioarele, în acel moment

Vasile s-a apropiat de noi și mă lovea peste diferite părți ale corpului, el se afla

mai mult în spatele meu, în timp ce Constantin ținea arma în mână fiind în fața

mea, Vasile m-a lovit cu ceva ascuțit în spate după care am căzut jos și am văzut

cum Constantin m-a mai lovit de câteva ori cu arma pe spate.”

Mai mult, instanța de recurs apreciază critic argumentul apărării precum că,

ilegal a fost reținută circumstanța agravantă – săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară, prin ce s-a

8

depășit limitele învinuirii, în acest sens indicând că atât prima instanță în

sentință(f.d. 169 vIII) cât și instanța de apel în decizia atacată(f.d. 211verso v.III)

corect au stabilit circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod

penal – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară, precizând că, inculpatul prin sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 07.03.2013 a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal la 4 ani și 6 luni închisoare, sentința fiind menținută de instanța de apel

și de instanța de recurs ordinar(f.d. 211 – 214 v.I), astfel, Colegiul penal conchide

că instanțele ierarhic inferioare, întemeiat și legal au constatat și stabilit

circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal – săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară.

Cât ține de alegațiile recurentului precum că, poziția inculpatului Ciobanu

Vasile are la bază și constatările procurorului privind absența în acțiunile sale a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 152 alin. (2) Cod

penal, cu scoaterea sa de sub urmărire penală prin ordonanța adoptată la 28 martie

2014, la fel, prin mai multe hotărâri adoptate în acest proces penal, procurorul a

constatat absența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal - prin ordonanțele din 29 mai 2014, 31 mai 2014 și 10 aprilie

2015, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)

Cod penal, calificată ca mai puțin gravă și regretă sincer cele comise, Colegiul

penal le apreciază ca declarative, or, ordonanțele din 28 martie 2014, 29 mai 2014,

31 mai 2014 au fost declarate nule prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 10 decembrie 2014 și dispusă reluarea urmăririi penale, iar ordonanța

din 10 aprilie 2015 de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților, a fost anulată

prin ordonanța adjunctului procurorului sect. Buiucani mun. Chișinău din 10 iunie

2015.

Referitor la afirmațiile recurenților, că sunt prezente circumstanțe atenuante,

Colegiul penal indică că sunt apreciate critic, or, nu s-a constatat imoralitatea

acțiunilor părții vătămate în acțiunile sale de a se apăra fiind maltratat de mai multe

persoane, nu s-a constatat nici căință sinceră sau mai mult recunoașterea vinovăției,

inculpatul indicând în repetate rânduri că partea vătămată a inițiat conflictul și ei s-

au apărat doar.

Mai mult, Colegiul penal, statuează că instanța de apel în decizia sa corect și-

a motivat soluția de menținere a sentinței prin care, la aplicarea pedepsei, prima

instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 84 Cod penal, de criteriile de

individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art. 16 alin. (4) Cod penal se atribuie

la categoria infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, fiind

reținută circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal –

9

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită

inculpatului Ciobanu Vasile este una corect individualizată, echitabilă și va atinge

scopul pedepsei penale privind corectarea și reeducarea inculpatului.

7.3 În concluzie, Colegiul penal constată că decizia atacată este legală și

întemeiată, iar recursurile ordinare urmează a fi declarate inadmisibile, or, recursul

declarat de către avocatul Mazniuc Victor împreună cu inculpatul este vădit

neîntemeiate, iar recursul declarat de către Ciobanu Maria nu îndeplinește cerințele

de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Mazniuc

Victor împreună cu inculpatul Ciobanu Vasile și de către Ciobanu Maria,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2018,

în cauza penală privindu-l pe Ciobanu Vasile XXXXX:

- de către avocatul Mazniuc Victor împreună cu inculpatul Ciobanu Vasile, ca

fiind vădit neîntemeiat;

- de către Ciobanu Maria, recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de

conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

10