1ra-1364/17 — Art. 171 alin. 2 lit. b, c, 164 alin. 2 lit. b, e CP

1ra-1364/17 — Art. 171 alin. 2 lit. b, c, 164 alin. 2 lit. b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1364/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Nicolaev Ghenadie,

judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului Ciobanu Mihai, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017,

în cauza penală privindu-l pe

Ciobanu Mihai XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.07.2015 – 30.03.2016;

Instanța de apel: 26.04.2014 – 11.05.2017;

Instanța de recurs: 01.08.2017 – 01.11.2017.

A C O N S T A T AT :

procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ciobanu Mihai a fost

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la 3 ani și 5 luni închisoare și 164 alin. (2)

lit. b), e) Cod penal la 4 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial, lui Ciobanu Mihai i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Ciobanu Mihai pentru o perioadă de probațiune de 5 ani.

Ciobanu Mihai, aflându-se la volanul automobilului de modelul „XXXXX”, cu

numărul de înmatriculare XXXXX, împreună cu alte persoane în privința cărora

materialele sunt disjungate într-o procedură separată, aproximativ la ora 23.45,

1

deplasându-se în direcția satului XXXXX, raionul XXXXX, la marginea satului i-au

întâlnit pe XXXXX și minora XXXXX, născută la XXXXX, care se deplasau pe jos.

În continuare, el împreună cu alte persoane în privința cărora materialele

sunt disjungate într-o procedură separată, cu care erau în înțelegere prealabilă,

intenționat având un scop unic de a le răpi pe XXXXX și XXXXX, a oprit

automobilul, după care persoanele în privința cărora materialele sunt

disjungate într-o procedură separată, au coborât, blocând calea celor două fete

și intenționat, le-au capturat pe ultimele, apoi cu forța le-au urcat în automobil.

În circumstanțe independente de voința lor, XXXXX a reușit să părăsească

salonul automobilului, iar una din persoanele în privința cărora materialele

sunt disjungate într-o procedură separată, a reținut-o în automobil pe XXXXX

împotriva voinței ei, după care toți cu automobilul enunțat, condus de către

Ciobanu Mihai, s-au întors, deplasându-se în direcția or. Rîșcani.

Astfel, fiind reținută, minora XXXXX, a fost transportată de la locul inițial de

capturare, la domiciliul cet. Bojii Dumitru, din satul Borosenii Noi, raionul

Rîșcani, unde, contrar voinței ei, a fost reținută până în dimineața zilei de 20

martie 2014.

Tot el, la 20 martie 2014, aproximativ la orele 03.00, aflându-se într-o

odaie a locuinței cet. Bojii Dumitru, împreună cu alte persoane în privința

cărora cauza a fost disjungată într-o procedură separată, unde se afla după

răpire și minora XXXXX, născută la XXXXX, știind cu certitudine vârsta acesteia,

intenționat, acționând în comun, în scopul satisfacerii poftei sexuale,

amenințând-o pe XXXXX cu răfuială fizică, a târât-o în altă odaie, unde folosind

forța fizică, a doborât-o pe un pat, după care, profitând de imposibilitatea ei de a

se apăra și de a-și exprima voința, a dezbrăcat-o de haine și a întreținut cu ea un

raport sexual forțat.

raionului Edineț, Plîngău Alexandru, care contestă sentința instanței de fond pe

motivul blândeții pedepsei aplicate inculpatului Ciobanu Mihai, solicitând

admiterea apelului, casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 171 alin. (2) lit. b), c) și art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei în baza art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal - 6 ani închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; în baza art. 164 alin. (2)

lit. b), e) Cod penal - 6 închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin

cumul a-i stabili pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, invocând următoarele argumente:

- instanța de fond la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont

în mod obiectiv de prevederile art. 75 Cod penal;

- potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în partea specială a Codului penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

2

instanța de judecată urmează să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia;

- inculpatul recunoscând vina și fiindu-i admisă cererea sa de examinare a

cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, acesta

beneficiază de reducerea cu o treime din maximul și miniumul pedepselor

prevăzute de articolele incriminate;

- la individualizarea pedepsei în privința lui Ciobanu Mihai prima instanță a

motivat, precum că faptele comise de inculpat prezintă un pericol social, care

poate fi evitat numai prin numirea față de inculpat a unei pedepse sub formă de

închisoare, pedeapsa urmând a fi stabilită cu respectarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală. Instanța totodată a ajuns la concluzia că în

cazul dat există circumstanțe importante care permit condamnarea cu

suspendarea pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal, motivând că inculpatul

nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, regretă de

faptele comise, prejudiciul moral și material fiind recuperat. Instanța la

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a motivat această soluție prin faptul, că

inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, a contribuit

la stabilirea adevărului, astfel scopul legii penale fiind atins și fără izolarea

inculpatului de societate;

- prima instanță, dispunând suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii în privința lui Ciobanu Mihai, s-a bazat pe materialul

caracterizant al inculpatului, precum și pe faptul că el a recunoscut vinovăția,

totodată ignorând circumstanțele comiterii de către acesta a infracțiunilor

incriminate;

- instanța nu a ținut cont de faptul, că inculpatul a comis două infracțiuni,

care reieșind din prevederile art. 16 alin. (4) Cod penal se consideră infracțiuni

grave. Instanța nu s-a expus în sentință nici asupra faptului că inculpatul a

săvârșit două infracțiuni grave cu bună-știință în privința unui minor;

- instanța de judecată la individualizarea pedepsei a aplicat în privința

inculpatului o pedeapsă la limita minimă reieșind din prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală;

- instanța în sentință nu a motivat din care considerente a ajuns la limita

minimă de stabilire a pedepselor. Faptul că în privința lui Ciobanu Mihai în

materialul caracterizant lipsesc careva date compromițătoare și că a recunoscut

vinovăția nu constituie un temei pentru a-i fi aplicate pedeapsa la limita minimă

a pedepsei prevăzute de lege, pentru comiterea a două infracțiuni grave în

privința unui minor;

- reieșind din circumstanțele comiterii infracțiunii, Ciobanu Mihai la

momentul răpirii minorei XXXXX și a lui XXXXX se afla la volanul automobilului

cu care au fost răpite părțile vătămate. Cunoscând despre faptul că au fost răpite

nu a întreprins careva măsuri în vederea eliberării acestora de către coautorii

infracțiunii, însă totodată își continua activitatea sa criminală, transportând

3

partea vătămată Cecan Irina la domiciliul lui Bojii Dumitru, unde ultima a fost

privată în continuare de libertate și violată;

- în instanța de judecată inculpatul Ciobanu Mihai a declarat, că nu a aplicat

forța fizică la momentul când a întreținut raport sexual cu minora XXXXX la

domiciliul lui Bojii Dumitru și își dădea seama că ultima este minoră. Totodată a

declarat, că a impus-o pe partea vătămată XXXXX să întrețină cu el un raport

sexual în schimbul de a o elibera din captivitate, nelăsându-i minorei XXXXX

careva șanse. Astfel din aceste circumstanțe reiese, că Ciobanu Mihai contrar

voinței părții vătămate a întreținut cu ultima un raport sexual. Mai mult, după

întreținerea raportului sexual respectiv, inculpatul conștientizând că minora

XXXXX este răpită nu a întreprins careva măsuri pentru eliberarea acesteia,

lăsând-o la domiciliul lui Bojii Dumitru, unde a fost violată și de restul

coautorilor la infracțiune;

- prin stabilirea pedepsei în limita minimă din mărimea pedepsei prevăzute

de articolele incriminate, instanța nu s-a expus în privința faptului că au fost

comise două infracțiuni grave în privința unei persoane minore, precum și de

faptul că răpirea a fost comisă în privința a două persoane;

- instanța nu a ținut cont și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, care

stabilește, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane;

- în cazul de față prin aplicarea unei pedepse non privative de libertate în

privința lui Ciobanu Mihai, nicidecum nu a fost atins scopul legii penale

prevăzute de art. 61 Cod penal, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane;

- astfel aplicarea unei pedepse non privative de libertate, pentru acțiunile

săvârșite de către Ciobanu Mihai, ar condiționa pierderea încrederii în justiție

atât din partea părții vătămate, cât și din partea societății, din considerentul că

inculpatul răpind două persoane dintre care una minoră și întreținând cu ultima

un raport sexual forțat, pentru care i-a fost aplicată o pedeapsă non privativă de

libertate, ar defăima imaginea justiției în societate.

admis apelul declarat de procuror, casată sentința parțial, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

Ciobanu Mihai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), c), art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal cu

aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa:

În baza art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal – 3 ani 5 luni închisoare;

În baza art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal 4 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe termen de 5 ani în penitenciar de tip semiînchis.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4

instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Ciobanu Mihai și încadrat juridic corect acțiunile

lui în baza prevederilor art. 171 alin. (2) lit. b), c) și art. 164 alin. (2) lit. b), e)

Cod penal.

Totodată instanța de apel a menționat, că în privința inculpatului prima

instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu este echitabilă faptei

infracționale comise, nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale și

nu va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel existând

temeiul legal pentru casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei inculpatului,

dat fiind faptul, că la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal privitor la scopul pedepsei penale și

criteriile generale de individualizare a pedepsei.

A mai specificat instanța de apel că pedeapsa stabilită inculpatului nu este

echitabilă faptei comise, iar prima instanță nu a ținut pe deplin cont și nu s-a

expus argumentat asupra regulilor de individualizare a pedepsei, asupra

circumstanțelor cauzei, personalității inculpatului, caracterului și gradului

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, deoarece inculpatul prin infracțiunile

săvârșite a atentat la una din valorile primordiale apărate de legea penală -

inviolabilitatea și libertatea sexuală a persoanei minore, precum și libertatea

părții vătămate minore.

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul Ciobanu Mihai a recunoscut

vina în comiterea infracțiunilor incriminate și a recuperat părții vătămate

prejudiciul cauzat, infracțiunile săvârșite și reținute în sarcina lui Ciobanu Mihai

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), c) și art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal în

conformitate cu prevederile art. 16 Cod penal se califică ca fiind grave, fiind

comise în privința unei persoane minore care a fost privată de libertate și

supusă acțiunilor de viol de către inculpatul Ciobanu Mihai, circumstanțe de

care prima instanță nu a ținut cont la individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului Ciobanu Mihai.

Astfel, având în vedere aceste circumstanțe, precum și faptul, că inculpatul

Ciobanu Mihai s-a eschivat de la prezentare în instanța de apel și prin

încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2016 în

privința inculpatului a fost dispusă înlocuirea măsura preventivă din obligare

de a nu părăsi țara cu arestarea preventivă pe termen de 30 zile, inculpatul fiind

reținut la data de 22 decembrie 2016, instanța de apel a conchis, că inculpatul

Ciobanu Mihai nu întrunește condițiile necesare pentru a se dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite.

Instanța de apel a remarcat, că instituția suspendării condiționate a

pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea

unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

5

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea

și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

prejudiciabilă încă de la momentul descoperirii ei.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că pedeapsa sub formă de

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal nu

este corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptelor comise de inculpat și

circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu va contribui la

atingerea scopurilor pedepsei penale, or, corectarea inculpatului este posibilă

numai în condițiile izolării de libertate, din care considerente apelul declarat

este fondat.

La acest capitol instanța de apel a remarcat, că pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că

o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici

pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

În circumstanțele stabilite ale cauzei penale, instanța de apel a considerat

că pedeapsa reală de privare de libertate, va fi efectivă pentru reeducarea și

corijarea celui vinovat, va restabili drepturile lezate în urma comiterii

infracțiunii, pedeapsă pe care instanța de apel a considerat-o echitabilă faptelor

infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele

legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

A mai reținut instanța de apel că în cauză a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, astfel instanța a luat în considerație prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală la stabilirea pedepsei.

Alexandru în numele inculpatului Ciobanu Mihai, declarând recurs la 07 iulie

2017 prin intermediul oficiului poștal, în termen, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea aspră;

- la emiterea deciziei nu s-a luat în considerație că Ciobanu Mihai este

pentru prima dată atras la răspundere penală, pozitiv se caracterizează la locul

de domiciliu, în cadrul urmării penale și în instanța de judecată el pe deplin a

recunoscut vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor, a contribuit activ la

6

descoperirea infracțiunii și la identificarea infractorilor, a recuperat integral

prejudiciul material cauzat, partea vătămată XXXXX și reprezentantul ei în

ședința de judecată au declarat că nu au careva pretenții de ordin material sau

moral față de Ciobanu Mihai;

- pedeapsa stabilită de prima instanță, a fost aplicată în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a Codului penal în limitele fixate de Partea

specială a Codului penal;

- corectarea și educarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de

societate.

recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în

dependență de circumstanțele atenuate și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod

penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod de

procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma criticilor aduse de recurent

în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume: s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal menționează

că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane.

Colegiul atestă că art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal prevede pedeapsa cu

închisoarea de la 5 la 12 ani, iar conform art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal

prevede pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani.

În continuare Colegiul penal constată că, examinarea cauzei și pronunțarea

sentinței a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală respectiv urmează de

menționat că potrivit normei citate și anume la alin. 8) „inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

7

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare …”.

Instanța de apel, casând sentința primei instanțe în latura penală,

rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, i-a stabilit inculpatului pedeapsă în baza art. 171

alin. (2) lit. b), c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de

procedură penală, de 3 ani și 5 luni ani închisoare, iar în baza art. 164 alin. (2)

lit. b), e) Cod penal, la fel cu aplicarea art. 364/1 Cod de procedură penală, 4 ani,

iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe termen de 5 ani în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului Cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Colegiul penal reține că instanța de apel, individualizând pedeapsa

inculpatului a menționat faptul, că prin infracțiunile săvârșite inculpatul a

atentat la una din valorile primordiale apărate de legea penală – inviolabilitatea

și libertatea sexuală a persoanei minore, precum și libertatea părții vătămate

minore, iar infracțiunile săvârșite de inculpat, în conformitate cu prevederile

art. 16 Cod penal se califică ca fiind grave, fiind comise în privința unei persoane

minore care a fost privată de libertate și supusă acțiunilor de viol de către

inculpatul Ciobanu Mihai.

Totodată, instanța de apel corect a reținut faptul, că inculpatul nu

întrunește condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei, deoarece acesta s-a eschivat de la prezentare în instanța de

apel și prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie

2016 măsura preventivă din obligare de a nu părăsi țara a fost înlocuită cu

arestare preventivă pe un termen de 30 zile.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată, că argumentele

recursului în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece concluzia instanței de apel

privind individualizarea pedepsei inculpatului este una corectă, pedeapsa

inculpatului fiind stabilită în limitele prevăzute de legea penală cu respectarea

respectate exigențelor legii.

Mai mult ca atât, Colegiul penal subliniază că, potrivit practicii judiciare

constante, instanțele judecătorești sunt singure în măsură să determine măsura

de pedeapsă și durata acesteia precum și modul de executare al pedepsei,

8

ținând cont de prevederile legale în acest sens și de circumstanțele cauzei, prin

urmare, argumentele recursului potrivit cărora inculpatul urma să beneficieze

de reducerea pedepsei la limita minimă, sau aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal nu pot să determine pronunțarea unei soluții privind admiterea

recursului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate

de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu

și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în

speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Covdii Alexandru

în numele inculpatului Ciobanu Mihai, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017, în cauza penală în privința lui Ciobanu

Mihai XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2017.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

9