1ra-1392/2016 — art. 145 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Florești din 20 august 2014, pronunțată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Ciobanu Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 9 (nouă) ani închisoare, iar conform art. 85 alin. (3) Cod penal s-a adăugat parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 12 (douăsprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Ciobanu Andrei, la 01.02.2014, aproximativ la ora 19.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflîndu-se în gospodăria ce aparține lui Antoci Ana, situată în s. Putinești, r-nul Florești, unde a venit 1 în ospeție, în rezultatul unui conflict apărut între el și feciorul stăpînei gospodăriei nominalizate, Antoci Sergiu, cu scopul de a-1 omorî, intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu ajutorul unei țevi metalice în regiunea organului de importanță vitală - cap, cauzîndu-i leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă, excoriații, echimoze și edeme pe față, hemoragii difuze în țesuturile moi pericraniene parieto-occipital dreapta și mușchiul temporal drept, fractură afundată neregulat ovală parieto-temporal dreapta cu linii de fracturi a bazei craniului contuzia țesutului cerebral, hemoragii subdurale și subarahnoidiene, plăgi contuzionate faciale și a regiunii piloase a capului, plagă tăiată a bărbiei dreapta, fracturi și plăgi contuzionate ale falangelor degetelor IV și V mînă stingă, care în ansamblu conform raportului de expertiză medicio-legală nr. 21 din 09.04.2014 se califică ca leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărui fapt, Antoci Sergiu a decedat la scurt timp în Spitalul raional Florești la 01.02.2014, ora 23.15, în rezultatul traumatismului cranio-cerebral deschis cu fractură afundată parieto-temporală dreapta, însoțit de lezarea meningelui dur, a contuziei cerebrale cu hemoragii difuze subarahnoidiene și la nivelul fracturii subdurale, focare de contuzie cerebrală cu lezarea țesutului cerebral.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, inculpatul a contestat-o cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, deoarece condamnarea sa se bazează pe presupuneri, iar instanța de judecată nu a fost cointeresată să stabilească adevărul pe cauza dată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 noiembrie 2015 recursul ordinar a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Pentru a motiva decizia adoptată, instanța de recurs a subliniat că potrivit art. 420 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, însă nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 Cod de procedură penală, nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația. Din actele cauzei, instanța de recurs a constatat că inculpatul nu a contestat cu apel sentința Judecătoriei Florești din 20 august 2014 și raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 420 alin. (4) în coroborare cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, s-a ajuns la concluzia că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în cauza penală în privința lui Ciobanu Andrei. Totodată, instanța de recurs a menționat că, conform art. 466 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală hotărîrea primei instanțe rămîne definitivă la data expirării termenului de atac. Din aceste considerente, instanța de recurs s-a pronunțat asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de către inculpat, din motivul neutilizării de către recurent a căii ordinare de atac - apelul.

La 12 februarie 2016, inculpatul Ciobanu Andrei a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită o 2 pedeapsă mai blîndă, invocînd faptul că a declarat apel peste termen, din motiv că avocatul i-a comunicat că va depune o cerere de apel în interesele acestuia, însă nu a făcut acest lucru.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2016, apelul declarat a fost respins ca depus peste termen.

Pentru a pronunța soluția adoptată, instanța de apel a menționat că conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. Sentința pe cauza dată a fost pronunțată la 20.08.2014, la aceeași dată inculpatului Ciobanu A. i-a fost înmînată copia sentinței, fapt confirmat prin dovada de primire (v.2, f.d. 37), care este contrasemnată de condamnat. La 20.07.2015 în adresa penitenciarului Rezina a fost expediată dispoziția de executare a sentinței în privința condamnatului Ciobanu A. devenită definitivă la 05.09.2014. Totodată, prin scrisoarea din 12.01.2015, Judecătoria Florești a fost informată că condamnatul Ciobanu A. își ispășește pedeapsa în Penitenciarul nr. 6 Soroca (v.2, f.d. 43). Conform art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată, că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Apelul condamnatului a parvenit în instanța de apel la 12.02.2016, adică a fost depus peste aproape 1 an 6 luni de la rămînerea definitivă a sentinței. Condamnatul Ciobanu Andrei a invocat ca motiv de depunere peste termen a apelului, faptul că avocatul i-a spus că el va depune cererea de apel, însă nu a depus-o, condamnatul fiind nevoit să depună personal cererea de apel. În acest sens, instanța de apel a reținut că aceste temeiuri nu pot fi considerate întemeiate, or, condamnatul a fost prezent la ședința de judecată în care a fost pronunțată sentința, fiind asistat de un apărător, fiindu-i explicat modul și termenul de atac a sentinței, iar prin dovada de primire, contrasemnată de condamnat, se confirmă că acestuia i-a fost înmînată copia sentinței, în care este indicat că sentința este cu drept de atac la Curtea de Apel Bălți în termen de 15 zile. Instanței de apel nu i-au fost prezentate probe ce ar confirma, că întîrzierea în depunerea apelului a fost determinată de motive întemeiate, că condamnatul a fost în imposibilitate de a depune apel. Din declarațiile condamnatului, date în instanța de apel, reiese că el nu a fost bolnav în perioada prevăzută de lege pentru depunerea apelului, în această perioadă el nu a fost internat în spital și a avut posibilitate de a contesta în termen sentința. Motivul invocat de către condamnat în ședința instanței de apel, precum că avocatul i-a spus că va depune cererea de apel, nu a fost considerat ca fiind unul întemeiat, ce ar face posibilă repunerea apelului în termen. 3 Astfel, instanța de apel a concluzionat că apelul a fost depus de către condamnatul Ciobanu A. peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, fără careva motive întemeiate, cît și peste termenul de 15 zile din momentul începutului executării pedepsei, prevăzut de art. 403 Cod de procedură penală, fapt ce duce la respingerea acestuia, ca depus peste termen.

La 25.05.2016, Ciobanu A. a declarat recurs ordinar, și fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Judecătoriei Florești din 20 august 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2016, cu rejudecarea cauzei, motivînd că avocatul i-a promis să conteste sentința primei instanțe cu apel, însă nu a făcut acest lucru, iar atunci cînd s-a adresat personal printr-o cerere de apel în instanța de apel, în decizia adoptată s-a făcut mențiunea că din moment ce avocatul nu a contestat sentința cu apel, rezultă că acesta a fost de acord cu pedeapsa stabilită prin sentință, astfel nefiind de acord cu soluția adoptată și motivarea deciziei pronunțate.

Pe marginea recursului a depus referință procurorul din Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea deciziei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului ordinar declarat, Colegiul penal constată că recurentul, de fapt, nu este de acord cu soluția pronunțată de către instanța de apel, prin care apelul declarat de cel din urmă a fost respins ca depus peste termen. Sub acest aspect, instanța de recurs constată din materialele cauzei că, sentința pe cauza dată a fost pronunțată la 20.08.2014, iar copia acesteia i-a fost înmînată inculpatului Ciobanu A. la aceeași dată, contrasemnătură (vol. II, f.d. 37). Pronunțînd dispozitivul sentinței, prima instanță a informat părțile despre termenul de atac al acesteia – 15 zile, din momentul pronunțării. Însă, inculpatul a declarat apel personal abia la data de 12.02.2016 (vol. II, f.d. 60), adică după mai mult de 1 an de la pronunțarea sentinței, ceea ce constituie o încălcare evidentă a termenului de 15 zile, stabilit de legiuitor pentru declararea apelului. Tot în acest context, Colegiul penal consideră justă concluzia instanței de apel făcută pe marginea lipsei unui motiv întemeiat de repunere în termen al apelului, întrucît faptul că apărătorul inculpatului nu a depus apel în numele acestuia nu a constituit un impediment pentru inculpat de a depune personal o cerere de apel, în acest sens. 4 Așadar, prevederile art. 403 Cod de procedură penală potrivit cărora, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată, că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale, nu sunt aplicabile în speța dată, din considerentele expuse mai sus. Prin urmare, argumentul precum că avocatul inculpatului i-a promis acestuia că va depune apel în numele acestuia nu constituie un motiv întemeiat în sensul explicat în norma citată, or inculpatul dispunea de toate posibilități reale de a declara personal apel în termenul stipulat la art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală. Ținînd cont de motivele expuse în recursul de pe rol, dar și de legalitatea deciziei contestate, Colegiul penal conchide că aceasta este una corectă, întemeiată și în corespundere cu prevederile legii procesual-penale, și din aceste considerente, instanța de recurs conchide asupra inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ciobanu Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 noiembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 5