1ra-1503/2016 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 1, 287 alin. 3 CP

1ra-1503/2016 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 1, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1503/2016

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Ghenadie Nicolaev,

judecătorii - Constantin Alerguș, Petru Moraru,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Lisnic Elena, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie

2016, în cauza penală în privința lui

Ciobanu Gheorghe Anatolie, născut la

17.04.1991, originar și domiciliat în s.

Gvozdova, r-nul Florești.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 27.07. 2015 - 15.12.2015;

instanța de apel: 11.01.2016 - 23.03.2016;

instanța de recurs: 10.05.2016 - 22.06.2016.

11.07.2016 - 23.11.2016

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ciobanu Gh. a fost

condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2

ani închisoare.

Conform prevederilor art. 84 Cod penal, prim cumul parțial al pedepselor

aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani 6 luni închisoare, iar în baza

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Botnaru V. a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului prejudiciului cauzat să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

jurul orei 1500 , Ciobanu Gh., aflându-se pe drumul public din s. Gvozdova, r-nul

Florești, în fața gospodăriei cet. Botnaru V., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

urma relațiilor de conflict apărute cu ultimul, cu scopul cauzării vătămărilor

corporale, încălcând grosolan ordinea publică, printr-o obrăznicie deosebită, fără

1

nici un motiv, intenționat, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămări corporale ce se

califică în ansamblu ca medii.

Tot el, la 05.05.2015, în jurul orelor 1730, aflându-se pe drumul public din s.

Gura Camencii, r-nul Florești, în apropierea gospodăriei cet. Chiriac A., fiind în

stare de ebrietate alcoolică, în urma relațiilor de conflict apărute cu Popa O. și

Hainițchi S., intenționat, încălcând grosolan ordinea publică, cu obrăznicie

deosebită, fără nici un motiv, le-a aplicat ultimilor multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, iar cet. Popa O. i-a aplicat o lovitură cu

o rangă metalică în regiunea capului, provocându-i vătămări corporale

neînsemnate, iar cet. Hainițchi S. provocându-i vătămări corporale ușoare.

casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare, în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani închisoare, iar în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani

închisoare și conform prevederilor art. 84 Cod penal, să fie stabilită pedeapsa

definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea recursului acuzatorul de stat a indicat următoarele

argumente:

- fiind audiat sub jurământ, inculpat a recunoscut parțial vinovăția sa în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, declarând că nu i-a aplicat careva lovituri

cu obiecte metalice părții vătămate Popa O., aplicându-i doar lovituri cu pumnii

și picioarele, iar în rest a recunoscut vinovăția, declarând că sincer se căiește de

cele comise;

- fiind stabilit, că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele indicate

în rechizitoriu, de către acuzatorul de stat s-a solicitat ca să fie modificată

procedura de judecare a cauzei din cea specială în generală, însă prin încheierea

instanței de judecată demersul procurorului a fost respins;

- la stabilirea pedepsei instanța de judecată n-a ținut cont de stipulările art.

61 Cod penal, conform căruia pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane;

- la fel nu s-a ținut cont de circumstanțele agravante, deoarece la locul de

trai inculpatul se caracterizează negativ, se află la evidența medicului narcolog,

anterior a fost condamnat de două ori pentru săvârșirea infracțiunilor cu intenție;

- prin suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea

termenului de probă de 5 ani pentru corijarea și reeducarea inculpatului nu sa

realizat o echitate socială și s-ar putea afirma că nu s-a atins și scopul de

”exemplaritate” al pedepsei penale asupra altor indivizi care vor fi determinați

2

astfel să nu săvârșească infracțiuni, știind cu certitudine că pedeapsa este

inevitabilă.

2016, apelul declarat a fost admis fiind casată parțial sentința, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Ciobanu Gh. a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare și în baza art.

287 alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 84 alin.

(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 2 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. În rest, sentința a fost menținută.

de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

tuturor probelor în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor

incriminate.

Totodată, instanța de apel a considerat, că în privința inculpatului instanța

de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu este echitabilă faptei

infracționale comise, nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale și

nu poate atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel existând

temei legal pentru casarea sentinței în latura aplicării pedepsei inculpatului, dat

fiind faptul, că la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal.

Instanța de apel a mai indicat, că pedeapsa stabilită inculpatului nu este

echitabilă în raport cu faptele comise, instanța de fond nu a ținut cont pe deplin

și nu s-a expus argumentat asupra modalității de individualizare a pedepsei,

asupra circumstanțelor cauzei, personalității inculpatului, caracterului și

gradului prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, asupra faptului că inculpatul,

prin infracțiunile săvârșite, a atentat la una din valorile primordiale apărate de

legea penală - integritatea fizică și sănătatea părților vătămate, care s-au ales cu

vătămări corporale și anume, Botnaru V. - vătămări corporale medii, Popa O. -

vătămări corporale neînsemnate și Hainițchi S. - vătămări corporale ușoare.

Totodată, instanța de apel a reținut, că partea vătămată Botnaru V. a

înaintat acțiune civilă, în care a indicat că inculpatul i-a cauzat un prejudiciu

material pe care îl estimează la suma de 7000 lei, acțiune civilă care a fost admisă

în principiu de către instanța de fond, urmând ca asupra cuantumului

prejudiciului să decidă instanța în ordine civilă.

La fel s-a stabilit, că inculpatul până în prezent nu a restituit părții

vătămate Botnaru V. prejudiciul cauzat prin infracțiune și nu s-a arătat dispus de

3

a acorda ajutor acestuia, ținându-se cont și de faptul că prejudiciul material

solicitat este legat de intervenția chirurgicală suferită în urma acțiunilor ilegale

ale inculpatului.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că inculpatul nu este la prima

abatere de la legea penală, anterior acesta a mai comis infracțiuni cu intenție, la

locul de trai se caracterizează negativ (f.d. 74, vol. II), circumstanțe de care

instanța de fond nu a ținut cont la individualizarea pedepsei inculpatului.

Având în vedere aceste circumstanțe, precum și faptul, că inculpatul se află

la evidență ca consumator de droguri din anul 2012 cu diagnoza - narcomanie, nu

este la prima abatere de la legea penală, instanța de apel a considerat că

inculpatul nu întrunea condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei numite.

În circumstanțele stabilite instanța de apel a ajuns la concluzia, că

pedeapsa închisorii cu executare va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea

inculpatului, va restabili drepturile lezate în urma comiterii infracțiunii,

pedeapsă pe care instanța de apel a considerat-o echitabilă în raport cu faptele

comise și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

declarat recursuri ordinare inculpatul Ciobanu Gh. și avocatul acestuia, Prepelița

N., care invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, au solicitat casarea acesteia cu menținerea

sentinței, indicând că instanța de apel nu a luat în considerație faptul, că

inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția, are la întreținere trei copii minori

fiind unicul întreținător al familiei și părțile vătămate nu au careva pretenții față

de el, iar gradul prejudiciabil al faptelor comise în raport cu necesitățile vitale a

trei copii minori, este unul secundar, deoarece lipsa surselor de existență a

acestora poate duce la urmări mult mai grave decât faptele comise de către

acesta.

2016, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor declarate ca fiind vădit

neîntemeiate.

recurenților privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului,

menționând în acest sens că, instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci

urmează a fi apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Astfel, potrivit prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal, instanța poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite vinovatului,

motivându-și soluția în acest sens, cu indicarea motivelor concrete care au stat la

4

baza concluziei, că inculpatul se poate corecta fără executarea reală a pedepsei

închisorii. De asemenea, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, instanța de

judecată va ține seama și de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul

de comportare la locul de muncă, în familie, în societate etc.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel, excluzând

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a constatat, că nu sunt întrunite

condițiile aplicării acestei instituții în speță, reieșind din faptul că inculpatul nu a

restituit părții vătămate Botnaru V. prejudiciul cauzat prin infracțiune, nu este la

prima abatere de la legea penală, anterior săvârșind infracțiuni cu intenție, la

locul de trai se caracterizează negativ, se află la evidența medicului narcolog din

anul 2012 cu diagnoza - narcomanie. De asemenea instanța de apel a indicat, că

aplicarea în cauza dată a prevederilor art. 90 Cod penal este în contradicție cu

cerințele art. 61 Cod penal, în acest caz fiind imposibilă realizarea scopului

pedepsei penale.

Adiționat, instanța de recurs a menționat, că circumstanțele invocate în

recursuri au fost luate în considerație pe deplin de către instanța de apel la

individualizarea pedepsei, inclusiv instanța de apel la stabilirea mărimii

pedepsei a ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, pedeapsa închisorii stabilită inculpatului pentru fiecare infracțiune

în parte și apoi cumulată în baza art. 84 Cod penal, a fost stabilită în limita

minimă stabilită de legislație.

ordinar acuzatorul de stat, care, invocând temei de drept prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat acuzatorul de stat invocă argumente

similare cu cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3 al prezentei decizii,

suplimentar menționând că pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă

și neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Acuzatorul de stat consideră ca fiind neîntemeiată și lipsită de suport

juridic poziția instanței de apel privind aplicarea pedepselor sub limitele minime

prevăzute de sancțiunile normelor penale incriminate inculpatului, or, pe caz nu

au fost stabilite careva cauze excepționale (art. 79 Cod penal) și nici invocate de

către instanța de apel.

Mai mult, practica judiciară demonstrează, că o pedeapsă prea blândă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru săvârșirea de noi infracțiuni.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

5

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească

definitivă.

În speță, precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază

recursul său în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii,

fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, instanța de recurs atestă că, autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului Ciobanu Gh., din care considerente nu se va pronunța

referitor la aceste aspecte, însă critică hotărârea contestată în partea stabiliri

pedepsei, care în viziunea sa este una prea blândă și neechitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei.

Într-un prim aspect, instanța de recurs ține să consemneze că găsește vădit

neîntemeiate criticele recurentului în partea ce ține de individualizarea greșită a

pedepsei penale aplicate față de inculpatul Ciobanu Gh., această concluzie fiind

rezultată din însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod penal de

legislator, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca

6

măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate

de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolelor incriminate

prin rechizitoriu inculpatului, la caz, fiind incidente art. 152 alin. (1), 287 alin. (1)

și 287 alin. (3) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă

cînd aceasta impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor ei

proporționale cu gravitatea infracțiunilor săvîrșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți perturbate prin infracțiunile comise.

În cauza deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptată în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ciobanu Gh. a fost

condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2

ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor, pedeapsa definitivă în privința lui Ciobanu Gh. a fost stabilită de 2

ani și 6 luni închisoare. În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei închisorii

stabilită în privința lui Ciobanu Gh. a fost suspendată condiționat pe un termen

de probațiune de 5 ani.

După care, legalitatea și temeinicia sentinței în baza apelului depus de

partea acuzării, a fost verificată de instanța de apel, care a casat sentința în partea

stabilirii pedepsei și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Ciobanu Gh. a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal, la 2 ani închisoare, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare. În temeiul

art. 84 alin. (1) din Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor, definitiv lui Ciobanu Gh. i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Respectiv, criticele apelantului (procurlului), în partea ce ține de solicitarea

de a aplica o pedeapsă mai aspră față de Ciobanu Gh., au fost admise ca fondate.

Avînd în vedere că criticile date sunt invocate și la etapa judecării recursului,

Colegiul, subsidiar verificînd în această parte hotărîrea recurată, enunță că, în

cauza deferită judecății, instanța de apel, a dat răspuns la toate alegațiile

formulate de partea acuzării în vederea motivării soluției de admitere a solicitării

privind aplicarea unei pedepse mai aspre și anume privative de libertate.

Totodată, instanța de recurs apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în

7

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și

aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la admiterea

apelului declarat de procuror ca fiind fondat.

De asemenea, tot aici urmează a se menționa că poziția părții acuzării

privitor la greșita individualizare a pedepsei penale aplicate în privința

inculpatului, nu poate în sine să ducă la casarea hotărîrii judecătorești recurate,

dacă aceasta nu este fundamentată pe niște circumstanțe de fapt și de drept

incidente cauzei, de natură să schimbe soluția adoptată.

În speță, recurentul pretinde că pedeapsa pentru infracțiunile comise de

inculpat este una prea blîndă în raport cu circumstanțele cauzei. Totodată,

acuzatorul de stat pledează pentru stabilirea unei pedepse mai aspre față de

Ciobanu Gh., dat fiind că în speță nu au fost identificate careva circumstanțe

excepționale (art. 79 Cod penal).

Față de raționamentele formulate de recurent, instanța de recurs ține totuși

să amintească că, cauza dată a fost judecată în procedura simplificată

reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, iar potrivit alin. (8) al normei

date, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a

solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare.

Din atare considerente se conchide că instanța ierarhic inferioară a efectuat

o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului

Ciobanu Gh. urmărind în acest sens comportamentul acestuia pînă la și după

săvîrșirea infracțiunilor incriminate prin actul de sesizare a instanței, precum și

de circumstanțele comiterii acestor infracțiuni, de scopul urmărit și prejudiciul

cauzat.

De asemenea, este important de a remarca că instanța de apel la trasarea

concluziei privind neaplicarea art. 90 Cod penal, a punctat un șir de argumente

temeinice, care, în opinia instanței de recurs, sunt de natură să excludă

posibilitatea aplicării institutului suspendării executării pedepsei în privința lui

Ciobanu Gh. și justifică neaplicarea unei pedepse mai aspre decît cea stabilită de

instanța de fond.

Nu în ultimul rînd, Colegiul penal consideră important de a mai specifica

că, argumentele invocate de recurent în cererea de recurs au constituit în mare

parte obiect de examinare la etapa judecării cauzei în instanța de apel, ceea ce

presupune că reluarea acestora nu se impune (cauza CtEDO, Rebait și alții c.

Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

În consecință, Colegiul penal consideră că, la caz, nu se constată vreun

temei admisibil pentru aplicarea unei pedepse mai aspre în privința lui Ciobanu

Gh., iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța de apel, răspunde

8

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor

persoane.

Avînd în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a

prezentei decizii și raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin.

(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 - 418 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul

ordinar declarat de acuzatorul de stat, sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui Ciobanu

Gheorghe Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 ianuarie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Petru Moraru

9