1ra-1707/2018 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP

1ra-1707/2018 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1707/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie

2018, în cauza penală în privința lui

Hlevnoi Mihail XXX, născut la XXX, originar din

XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 21.12.2017 pînă la 08.02.2018;

Instanța de apel de la 26.02.2018 pînă la 27.03.2018;

Instanța de recurs de la 26.07.2018 pînă la 07.11.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

2018, cauza fiind examinată în procedură simplificată, în temeiul art. 3641 Cod de

procedură penală, Hlevnoi Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea pedepsei închisorii pe un

termen de 4 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de către procuror,

privind încasarea de la Hlevnoi Mihail în buget de stat a cheltuielilor de judecată în

sumă de 461,36 lei.

în jurul orelor 06.30, Hlevnoi Mihail, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se

pe teritoriul domiciliului propriu situat în XXX, în care locuiește împreună cu soția

sa, XXX, persoană, care în virtutea prevederilor legale, în condițiile conlocuirii,

reprezintă membru de familie, și acționând în mod intenționat în scopul abuzării

fizice și psihice a membrului de familie, a tras-o de păr pe soția s-a și i-a aplicat

lovituri cu palmele în regiunea corpului, după care a îmbrâncit-o intenționat, moment

în care acesta fiind așezată pe scaun, în rezultat la ce XXX a căzut jos pe oglinzi, care

deteriorându-se i-au provocat plăgi tăiate și regiunea spatelui.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 194/D din 15.11.2017, care a

concluzionat că cet. XXX, i-au fost cauzate plăgi tăiate peretelui toracal pe stânga cu

penetrare în cavitatea pleurală, hemopneumotorace pe stânga, care prezintă pericol

pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare gravă.

XXX a declarat apel, prin care a solicitat, casarea sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, în partea individualizării

pedepsei penale prin care lui Hlevnoi Mihail recunoscut vinovat de săvârșirea

1

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie numită pedeapsa

nonprivativă de libertate.

În motivarea cererii de apel s-a invocat că, Hlevnoi Mihail anterior n-a mai fost

condamnat, a recunoscut vinovăția sa integral și sincer se căiește în cele comise, parte

vătămată nu are careva pretenții și l-a iertat, solicitând instanța de a aplica o pedeapsă

fără privarea lui de libertate, precum și faptul, că dânsul n-a avut intenția și nici n-a

dorit să-i cauzeze leziuni corporale grave. Instanța de judecată, i-a aplicat lui Hlevnoi

Mihail o pedeapsă prea aspră și neechitabilă, ori careva restricții conform alin. (4) art.

90 Cod penal, de a-i aplica pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu sunt și instanța de judecată urma să-i aplice o pedeapsă în conformitate

cu prevederile art. 90 Cod penal.

De aceia consideră că instanța eronat a interpretat prevederile art. 7, art. 75-76

Cod penal și i-a aplicat lui Hlevnoi Mihail o pedeapsă foarte aspră, pedeapsă ce

contravine principiului individualizării răspunderii penale pedepsei penale.

3.1. Totodată, nefiind de acord cu sentința primei instanțe, avocatul Cotovici

Eugeniu în numele inculpatului Hlevnoi Mihail, a declarat apel, prin care a solicitat,

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui

Hlevnoi Mihail recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie numită pedeapsa nonprivativă de libertate.

În motivarea cererii de apel, s-a invocat că, pentru prima dată se află pe banca

acuzaților, fiind învinuit în comiterea unei infracțiuni grave, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, nu are careva încălcări în materie contravențională, fapt

confirmat prin caracteristica eliberată de la locul de trai și cazierul contravențional.

Inculpatul nu a dorit în mod direct survenirea consecințelor sub forma leziunilor

corporale grave. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă și nu a dorit survenirea

acestor urmări.

În urma conflictului survenit, inculpatul a acordat primul ajutor medical soției,

nu a părăsit și a rămas la fața locului până la sosirea ambulanței și poliției, a

contribuit activ cu organul de urmărirea penală, a solicitat instanței de judecată

examinarea cauzei penale într-o procedură simplificată. Alte careva acte de violență

față de soție nu a manifestat. A vizitat soția în instituția medicală, conform

declarațiilor ambilor s-au împăcat, soția careva pretenții față de soț nu are.

Respectiv, în opinia inculpatului, instanța de fond avea posibilitatea a aplica

prevederile art. 90 Cod penal.

2018, au fost admise apelurile declarate de partea vătămată XXX, inculpatul Hlevnoi

Mihail și avocatul Cotovici Eugeniu în numele acestuia, casată parțial sentința primei

instanțe, în partea stabilirii pedepsei și pronunță în această parte o nouă hotărâre,

după cum urmează:

Lui Hlevnoi Mihail, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, a fost stabilită o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar te tip semiînchis.

În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei aplicate lui Hlevnoi Mihail pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

În rest, sentința s-a menținut fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, care au fost

2

apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului Hlevnoi Mihail

în baza dispozițiilor art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi -

violență în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, soldată cu

vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Totodată, instanța de apel a reținut că, autorii apelurilor sunt de acord cu starea

de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, dar nu sunt de acord cu pedeapsa aplicată.

Se invocă ca temei de casare a sentinței instanței de fond faptul că, prima

instanță incorect a individualizat aplicarea pedepsei inculpatului Hlevnoi Mihail,

determinând greșit limitele pedepsei prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală și

neținând cont de toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de

inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate, fapt ce constituie temei

de casare a sentinței.

Instanța de apel a constatat că, la individualizarea răspunderii penale și pedepsei

penale, la stabilirea măsurii pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont de scopul

pedepsei penale, de dispozițiile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, în baza cărora a fost

condamnat Hlevnoi Mihail.

Astfel, instanța de apel a menționat că, pedeapsa se consideră echitabilă când

aceasta impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin

infracțiune.

Prin urmare, instanța de apel nu a fost de acord cu concluzia primei instanțe

precum că, nu este posibilă stabilirea unei pedepse nonprivative de liberate în privința

inculpatului Hlevnoi Mihail și că este imposibilă corectarea și reeducarea lui fără

izolarea reală de societate, din următoarele considerente.

Instanța de apel a considerat că, în speță, față de Hlevnoi Mihail urmează a fi

aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate, ținând cont de circumstanțele cauzei, de

caracterul prejudiciabil al faptei, de personalitatea inculpatului, de condițiile de viață

și familie ale acestuia, de faptul că anterior nu a fost în conflict cu legea penală, de

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, de lipsa prejudiciului material, cauza

penală a fost examinată în procedură simplificată.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, ținând seama de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Hlevnoi Mihail, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77,

3

78, 90 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite - inculpatul a comis infracțiune

care face parte din categoria infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de persoana

inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se află, de lipsa prejudiciului material cât și recunoașterea vinei și căința

sinceră în cele săvârșite.

Analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat că, apelurile

declarate sunt întemeiate, fiind justificată solicitarea de stabilire a unei pedepse

nonprivative de libertate, cu suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare prin

prisma art. 90 Cod penal, dat fiind faptul că, inculpatul este la prima sa abatere de la

legea penală, a recunoscut integral vinovăția atât în cadrul urmării penale cât și în

instanța de judecată, de comportamentul inculpatului până și după comiterea

infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia

trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, în baza căruia a fost

condamnat și coroborat cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art.

76-78, 90 Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia

este posibilă fără izolarea acestuia de societate, aplicând pedeapsa cu închisoarea,

instanța a ajuns la concluzia că scopul pedepsei penale poate fi atins prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune conform prevederilor

art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului șansa de a demonstra că cele întâmplate

constituie un incident în viața sa și de a-și corecta comportamentul în sensul

respectării legii penale.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul invocă că, instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75,

76 Cod penal, adică nu a efectuat o procedură de individualizare și stabilirea

cuantumului pedepsei și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fără a

indica din care circumstanțe urma să fie aplicată pedeapsa nonprivativă de libertate.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Mihalachi Cristina în numele inculpatului Hlevnoi Mihail, a prezentat

referință privind opinia asupra recursului declarat de procuror, prin care a menționat

că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece decizia instanței de apel este

justă și corespunde prevederilor legale.

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

4

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Motivul recurentului, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, Colegiul penal menționează că, procurorul nu argumentează asupra căror

motive din apel instanța nu s-a pronunțat ori, din conținutul recursului rezultă că,

recurentul critică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, față de inculpat.

Referitor la motivul invocat de recurent care este prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea sentinței instanței de

fond în partea stabilirii pedepsei, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a

individualizat pedeapsa și greșit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpatului

Hlevnoi Mihail, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a)

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, care se pedepsește cu

închisoare de la 6 la 12 ani, iar prin prisma art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură

penală, fiindu-i numită pedeapsa minimă sub formă de 4 ani 6 luni închisoare.

Astfel, inculpatului Hlevnoi Mihail i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Consultând textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea

pedepsei inculpatului Hlevnoi Mihail, aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

5

stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori

atenuează răspunderea, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, la evidența medicului

narcolog sau psihiatru nu se află, de lipsa prejudiciului material cât și recunoașterea

vinei și căința sinceră în cele săvârsite, și, reieșind din scopul pedepsei penale, a

considerat posibilă corijarea și reeducarea acestora fără izolare de societate,

dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe o perioadă de

probațiune de 4 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, considerând că aceasta este una

echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2018, în cauza penală în privința lui Hlevnoi

Mihail XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 05 decembrie 2018.

Președinte: Elena Covalenco,

Judecători: Ion Guzun

Iurie Diaconu

6