1ra-743/2019 — art. 186 alin. 1 CP

1ra-743/2019 — art. 186 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-743/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Delijan Victor în numele inculpatului Delescu Mihail, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2018

și a sentinței Judecătoriei Cahul /sediul Taraclia/ din 22 iunie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Delescu Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Delescu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 200 u.c., echivalentul a 4 000 lei.

Delescu Mihail a fost eliberat de la pedeapsa stabilită în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

perioada de timp din 13.01.2011 până la 31.01.2011, data precisă nefiind stabilită,

fiind înlăturat de la funcția de director al ÎS „Acvacultura - Moldova”, filiala

Taraclia, din intenții materiale, urmărind scopul de sustragere a faxului de model

„Panasonic”, deja utilizat, seria KXFT93UA, care aparținea ÎS „Acvacultura -

Moldova”, din încăperea biroului, care a fost amplasat în incinta „XXX XX”, pe

str. XXXXX 142, or. Taraclia, în care Delescu Mihail, fiind director al ÎS

„Acvacultura - Moldova”, filiala Taraclia, unde își efectua activitatea sa, și având

acces liber, a luat faxul dat fără a avea intenția de a-l restitui ÎS „Acvacultura -

Moldova”, filiala Taraclia, directorul căreia a fost, conform ordinului din

13.01.2011 fiind numit Moldovan Stepan, deci, tainic a sustras faxul dat, de care a

1

dispus după cum a considerat necesar, iar prin acțiunile sale ilicite a cauzat ÎS

„Acvacultura - Moldova” prejudiciul material în sumă de 1 595 lei.

Astfel, acțiunile lui Delescu Mihail au fost încadrate în baza art. 186 alin. (1)

Cod penal, „Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane”.

Victor împreună cu inculpatul Delescu Mihail, solicitând casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, invocând că

inculpatul vina de comiterea celor imputate nu a recunoscut, de la biroul în care se

afla faxul a avut cheie și contabilul Pitel N., în perioada când a fost concediat,

inculpatul nu era la serviciu să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, era în

concediu medical, tot ce se afla în clădirea ÎS „Acvacultura - Moldova” filiala

Taraclia, a fost scos în lipsa lui. Declarațiile inculpatului corespund în tocmai cu

declarațiile date de Doicovoi G., care adăugător la cele indicate de Delescu M., a

menționat că faxul a fost luat de către colaboratorii întreprinderii sub conducerea

lui Moldovan S., împreună cu documentele întreprinderii.

Mai mult, au indicat că, declarațiile martorilor acuzării urmează a fi apreciate

critic, or aceștia nu se află în relații bune cu Delescu Mihail și nu pot să

demonstreze obiectivitatea învinuirii inculpatului, nici unul nu a putut răspunde la

întrebarea de ce au fost scoase documentele din ÎS „Acvacultura - Moldova” filiala

Taraclia și nu a fost întocmit actul în care să fie incluse toate bunurile ridicate din

întreprindere și a tuturor actelor contabile, nu există date precum că Delescu ar fi

fost informat despre data și ora vizitei făcute de Moldovan S. la întreprindere cu

grupa sa, faptul că faxul se afla la întreprindere reiese din declarațiile lui Pitel și

Doicova așa cum nici unul din ei nu căutau fax la altă întreprindere pentru a

transmite informația la Chișinău, chiar dacă Moldovan S., Daradur M., Calesnicov

A., Pitel N., Doicova G. indică că Delescu M. ar fi sustras faxul, în lipsa acestuia,

oricare dintre ei puteau să i-a faxul dat, în prezent nu există așa întreprindere ÎS

„Acvacultura - Moldova” filiala Taraclia și dacă nu este parte vătămată nu este nici

cauză penală, cauza penală a fost pornită la 12.12.2012, iar din această ordonanță

clar reiese că unicul bănuit de sustragere a faxului este Delescu Mihail, însă

recunoscut și audiat în calitate de bănuit a fost abia la 10.07.2017, termenul de trei

luni, prevăzut de art. 63 Cod de procedură penală, este necesar de a fi calculat de la

data pornirii urmăririi penale, învinuirea i-a fost adusă abia la 29.03.2017, chiar

dacă legea îl impunea pe procuror să înainteze învinuirea până la 12.03.2013, însă

cu încălcarea prevederilor art. 63 alin. (4) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui

Delescu Mihail și nici nu i-au adus la cunoștință ordonanța din 12.12.2012, în

aceiași zi nu i-au comunicat drepturile și obligațiile, prin ce l-au lipsit de dreptul de

contestare a ordonanței date, astfel, au fost încălcate prevederile art. 63-64 Cod de

procedură penală.

2

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a statuat că, audiind participanții la

proces, cercetând suplimentar probele administrate în prima instanță, și apreciindu-

le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, s-a demonstrat că acțiunile

inculpatului au fost corect încadrate în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal,

conform indicilor calificativi: ”furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”

În acest sens instanța de apel a indicat că, ținând cont de faptul că art. 126

Cod penal, a fost modificat prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, prima instanță

corect a stabilit că semnul calificativ ”daune în proporții considerabile” nu și-a

găsit confirmarea în cursul examinării cauzei așa cum, acest fapt nu a fost invocat

de partea vătămată. Din care considerente just a conchis că acțiunile lui Delescu

Mihail este necesar de a fi calificate în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, conform

indicilor calificativi ”furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane”.

Instanța de apel a mai indicat că, din conținutul ordonanței de începere a

urmăririi penale din 12 decembrie 2012, urmărirea penală a fost pornită pe faptul

furtului de la ÎS „Acvacultura - Moldova” filiala Taraclia, iar alegațiile apărării și a

inculpatului că în partea constatatoare a ordonanței este indicat că urmărirea penală

a fost pornită în privința inculpatului personal, sunt pur declarative. Or, în partea

constatatoare a ordonanței sunt descrise acțiunile ce au dus la înregistrarea și

pornirea urmăririi penale, deoarece nu există vreuna din circumstanțele care exclud

urmărirea penală. Adică, prin ordonanța din 12 decembrie 2012, lui Delescu Mihail

nu i-a fost atribuit statutul de bănuit, așa cum s-a invocat în apelul depus.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, ordonanța de recunoaștere în

calitate de bănuit în sensul art. 63 alin. (1) Cod de procedură penală, este

considerată acea ordonanță, în care organul de urmărire penală pentru prima data

de la momentul pornirii urmăririi penale expune fapta infracțională ca pe o fapta

deja constatată și săvârșită de o persoană concretă. În cauză, această ordonanță este

acea din 10 iulie 2017 (f.d.102 v. I), iar învinuirea lui Delescu Mihail i-a fost

înaintată la data de 05 octombrie 2017 (f.d.146 v.I), astfel, instanța de apel a indicat

că avocatul și inculpatul eronat au considerat că a fost încălcat termenul de ținere a

lui Delescu Mihail în calitate de bănuit. Din ordonanța de recunoaștere în calitate

de bănuit a lui Delescu Mihail și cea de recunoaștere în calitate de învinuit, rezultă

respectarea acestui termen. Astfel, de către organul de urmărire penală au fost

respectate prevederile Codului de procedură penală, respectiv argumentele

apărătorului invocate în interesele inculpatului precum că, a fost ținut în calitate de

bănuit mai mult de trei luni, necesită a fi respinse ca neîntemeiate.

3

Instanța de apel a considerat că, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul,

precum că oricine putea să ia faxul, deoarece toți martorii audiați pe dosar au făcut

trimitere la faptul că în acea zi biroul lui Delescu Mihail era încuiat și Doicova G. a

spus că nu are cheie, că cheia este la Delescu Mihail, deci doar el avea acces la acel

birou în care se afla faxul și doar el îl putea lua, nu oricine, ceea ce a și făcut, după

cum rezultă din probele existente la dosar.

Instanța de apel a mai menționat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță

corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat asupra

încetării procesul penal în privința lui Delescu Mihail învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal, deoarece există circumstanțe

care exclud urmărirea penală și tragerea la răspundere penală, adică a intervenit

termenul de prescripție de atragere la răspundere penală.

Mai mult, referitor la argumentul apărării, precum că în prezent nu există

parte vătămată și din acest considerent nu poate fi trasă persoana la răspundere,

instanța de apel a menționat că așa probă, că în prezent nu mai există ÎS

„Acvacultura - Moldova” filiala Taraclia, la materialele dosarului nu a fost anexată,

dar chiar de era să fie anexat un asemenea document, totuși la momentul sustragerii

faxului întreprinderea dată exista. Deci, acest argument nu poate fi reținut ca unul

întemeiat așa cum, a fost demonstrat faptul că faxul dat era la balanța întreprinderii

și a fost sustras, și chiar dacă la moment întreprinderea nu mai există, această

circumstanță nu schimbă nicicum calificarea faptei săvârșite.

Delijan Victor în numele inculpatului Delescu Mihail, neindicând nici un temei

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care

solicită, casarea deciziei și a sentinței, pronunțarea unei decizii prin care inculpatul

să fie achitat, invocând motive similare cu cele indicate în apelul declarat.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și-a argumentat

suficient soluția.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

4

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de

judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali – vagi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că deși recurentul nu indică nici un temei

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din textul

recursului ordinar declarat rezultă că acesta critică decizia instanței de apel sub

aspectele că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, cazuri ce cad sub incidența

temeiurilor pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală.

5

Astfel, în urma verificării materialelor cauzei sub aspectele invocate, Colegiul

penal lărgit relevă că în speță s-a confirmat temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că potrivit faptei criminale

incriminate în rechizitoriu (f.d. 155-157, vol. I), constatate ca fiind săvârșită de

inculpatul Delescu Mihail, descrise în sentința primei instanțe (f.d. 218 v. I), s-a

reținut de către prima instanță că ”Delescu Mihail în perioada de timp din

13.01.2011 până la 31.01.2011, data precisă nefiind stabilită, fiind înlăturat de la

funcția de director al ÎS „Acvacultura - Moldova”, filiala Taraclia, din intenții

materiale, urmărind scopul de sustragere a faxului de model „Panasonic”, deja

utilizat, seria KXFT93UA, care aparținea ÎS „Acvacultura - Moldova”, din

încăperea biroului, care a fost amplasat în incinta „XXX XX”, pe str. XXXXX 142,

or. Taraclia, în care Delescu Mihail, fiind director al ÎS „Acvacultura - Moldova”,

filiala Taraclia, unde își efectua activitatea sa, și având acces liber, a luat faxul

dat fără a avea intenția de a-l restitui ÎS „Acvacultura - Moldova”, filiala

Taraclia, directorul căreia a fost, conform ordinului din 13.01.2011 fiind numit

Moldovan Stepan, deci, tainic a sustras faxul dat, de care a dispus după cum a

considerat necesar, iar prin acțiunile sale ilicite a cauzat ÎS „Acvacultura -

Moldova” prejudiciul material în sumă de 1 595 lei.”. Acțiunile inculpatului fiind

încadrate de prima instanță în baza art. 186 alin. (1) Cod penal. Ulterior, sentința a

fost menținută de instanța de apel fără modificări.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit atestă că această concluzie a primei instanțe,

conform sentinței (f.d. 219 – 223, vol. I), s-a întemeiat în urma cercetării

următorului cumul de probe, verificat prin citire de către instanța de apel, descris și

în decizia instanței de apel (f.d. 259 – 262, vol. I), și anume:

- declarațiile martorului Moldovan Stepan (f.d. 174 – 175 v. I);

- declarațiile martorului Piteli Natalia (f.d. 176 – 178 v. I);

- declarațiile martorului Colesnicov Alexandr (f.d. 179 v. I);

- declarațiile martorului Daradur Mihail (f.d. 184 v. I);

- declarațiile martorului Doicova Galina (f.d.192 – 193 v. I);

- declarațiile martorului Punceva Domnica (f.d. 204 v.I);

- declarațiile martorului Pulucciu Nadejda (f.d. 205 v.I);

- adresarea directorului ÎS Acvacultura – Moldova filiala Taraclia, Moldovan,

din 09.02.2011 conform căruia în urma efectuării inventarierii bunurilor care se

aflau la balanța întreprinderii ÎS Acvacultura – Moldova filiala Taraclia, a fost

depistată lipsa faxului (f.d. 4 v.I);

- copia actului de transmitere din 12.02.2011 potrivit căruia ștampila

întreprinderii ÎS Acvacultura – Moldova filiala Taraclia a fost primită de Pitel

Natalia de la Doicova G. (f.d. 9 v. I);

- copia ordinului nr. 10 din 15.04.2010 a Directorului General ÎS Acvacultura

– Moldova de angajare la lucru în funcția de directorul ÎS Acvacultura – Moldova

6

filiala Taraclia Delescu Mihail, începând din 15.04.2010 și crearea comisiei de

luare – preluare (f.d. 18 v. I);

- copia ordinului nr. 1 din 13.01.2011 a Directorului General ÎS Acvacultura –

Moldova de angajare la lucru în funcția de director ÎS Acvacultura – Moldova

filiala Taraclia, Moldovan Stepan și concediere pe directorul ÎS Acvacultura –

Moldova filiala Taraclia, Delescu Mihail, în baza art. 86 pct. 1 p.p. CM și crearea

comisiei de luare – preluare (f.d. 19 v. I);

- copia borderoului de comparare întocmite în baza ordinului nr. 1 din

13.02.2011 conform căruia a fost depistată pierderea faxului cu valoare de

1 595,93 lei – parafa nr. 51 (f.d. 24 v. I);

- certificatul nr. 46 din 01.04.2011 o parte din bunuri care nu ajungeau în ÎS

Acvacultura – Moldova filiala Taraclia a fost restituită de Delescu M.;

- factura de serie SX 1059255 din 02.10.2007 conform căreia ÎS Acvacultura

– Moldova filiala Taraclia a procurat fax de model Panasonic KX FT932 UA cu

valoare fără TVA 1 595,83 lei(f.d. 56 v. I);

- copia facturii seria FV 1544820 din 19.09.2011 conform căreia ÎS

Acvacultura – Moldova filiala Taraclia a procurat fax de model Sharp UX 73UE cu

valoare fără TVA 1 375 lei(f.d. 143 v.I).

La acest capitol, Colegiul penal lărgit în rezultatul verificării materialelor

cauzei stabilește că instanța de apel prin decizia de menținere a sentinței fără

modificări, a omis a elucida toate circumstanțele esențiale ale cauzei, criticate

inclusiv în apelul declarat de apărător în numele inculpatului și anume prin care

probe a fost dovedit că anume inculpatul Delescu Mihail a săvârșit infracțiunea,

făcându-se trimitere numai la declarațiile martorilor, din care rezultă că în

cabinetul inculpatului unde se afla faxul aveau acces mai multe persoane, dar furtul

la comis inculpatul Delescu Mihail, ce este o presupunere.

În acest sens, Colegiul penal lărgit mai atestă că inculpatul a fost în concediu

medical de la sfârșitul lunii decembrie 2010, iar din declarațiile martorului Pitel

Natalia (f.d. 176 – 178 v.I) se constată că chei de la cabinetul unde se afla faxul

avea atât inculpatul cât și martorii Pitel Natalia și Doicova Galina, mai mult

martorul Pitel Natalia a indicat că din data de 01 ianuarie 2011 până la data de 15

ianuarie 2011 faxul a fost în cabinet, când a venit Moldovan, ultimul a luat cheile

de la Pitel Natalia și Doicova Galina de la cabinetul unde se afla faxul.

Colegiul penal lărgit mai constată că nu a fost întocmit proces verbal de

ridicare semnat de mai multe persoane cu enumerarea bunurilor și documentelor

contabile ridicate.

La același capitol, Colegiul penal lărgit determină că instanța de apel a omis

de a clarifica o circumstanță esențială ce rezultă din fapta incriminată inculpatului

și constatată în sentința primei instanțe, în care s-a constatat că inculpatul în

perioada de timp din 13.01.2011 până la 31.01.2011 a luat faxul dat fără a avea

intenția de a-l restitui, deși inculpatul a fost eliberat din funcție la 13.01.2011, din

declarațiile martorilor se constată că până la data de 15.01.2011 faxul se afla în

7

cabinet, și nimeni nu a văzut dacă într-adevăr inculpatul a luat faxul dat, acces în

biroul unde se afla faxul au avut mai multe persoane, și mai mult nu a fost întocmit

vreun proces verbal cu enumerarea bunurilor și documentelor contabile ridicate.

În acest sens Colegiul penal lărgit, susține că, art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325

alin. (1), 389 alin. (2), art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate

dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu

circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi

revine acuzatorului de stat, funcția acuzării este pusă pe seama procurorului.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei

din 13 ianuarie 2005, a constatat că în domeniul penal, problema administrării

probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e

obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

La caz, Colegiul penal lărgit reține, că atât în prima instanță, cât și în instanța

de apel, acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe incontestabile ce ar fi putut

dovedi comiterea furtului de către inculpatul Delescu Mihail.

În baza celor expuse supra, Colegiul penal lărgit atestă că decizia instanței de

apel în aspectele evidențiate nu este motivată suficient, or aceasta urma să se

pronunțe asupra temeiniciei apelului declarat, sub aspectul legalității sentinței de

condamnare a primei instanțe și în urma verificării probelor acuzării cercetate de

prima instanță, să constate dacă inculpatul este vinovat sau nu de comiterea

infracțiunii incriminate în rechizitoriu și constatate ca fiind comise de către acesta

prin sentința primei instanțe.

Însă, se atestă că fără a fi elucidate pe deplin aceste aspecte, instanța de apel a

pronunțat pripit soluția în cauză, prin ce pe cale de consecință rezultă că decizia

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind astfel

incident în speță temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, or instanța de apel a admis erorile de drept menționate supra și

nemotivat a menținut fără modificări soluția de condamnare a primei instanțe.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apel și

8

în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate în

prezenta decizie, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și

să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță, în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea aprecierea cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele

constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată

contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Delijan Victor în numele

inculpatului Delescu Mihail, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 13 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Delescu Mihail

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

9