1ra-684/18 — 154 alin. 4 Cod penal

1ra-684/18 — 154 alin. 4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-684/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului Verstiuc Eduard, de către inculpatul

Verstiuc Eduard și de către inculpatul Stanțieru Veaceslav, prin care solicită casarea

sentinței Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 27 aprilie 2017 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza penală

privindu-i pe

Verstiuc Eduard XXX, născut la XXXX, originar din XXX,

domiciliat în r-l XXX.

Stanțieru Veaceslav XXX, născut la XXX originar și

domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpații Verstiuc Eduard și Stanțieru Veaceslav au fost recunoscuți vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-le aplicată

pedeapsă sub formă de închisoare:

- lui Verstiuc Eduard pe un termen de 12 ani 6 luni, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis;

- lui Stanțieru Veaceslav pe un termen de 12 ani, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis;

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Vristiuc Ion s-a

admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

1

Corpurile delicte, anexate la materialele cauzei penale, suporturile electronice de

păstrat în continuare la dosar, iar obiectele de lemn de nimicit, la intrarea sentinței în

vigoare.

Prin sentința dată a fost condamnat și Cernocanu Eugeniu în baza art. 151 alin.

(4) Cod penal, în privința căruia sentința nu a fost contestată cu recurs ordinar.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Verstiuc Eduard la

data de 30 decembrie 2013, aproximativ la ora 1900, împreună și de comun acord cu

Cernocanu Eugeniu și Stanțieru Veaceslav, cu scop de răzbunare fiind în stare de

ebrietate alcoolică, s-au deplasat la domiciliul lui Vristiuc Iurii amplasat în XXX, pentru

a-l maltrata. Aflându-se la domiciliul lui Vristiuc Iurii, Verstiuc Eduard i-a reproșat

părții vătămate denunțul său la poliție pe cauza penală 2013090157 pe faptul omorului

lui Vristiuc Vasile, după care dându-și seama că victima este invalid, fără un picior,

neavând posibilitatea reală de a se apăra, Cernocanu Eugeniu prin înțelegere prealabilă

cu Verstiuc Eduard și Stanțieru Veaceslav i-a aplicat lui Vristiuc Iurii multiple lovituri

cu pumnul în regiunea capului și a corpului, iar Stanțieru Veaceslav i-a aplicat victimei

multiple lovituri cu pumnul și cu piciorul în regiunea capului și a corpului, după care

Verstiuc Eduard i-a mai aplicat multiple lovituri în regiunea capului cu o bucată de

lemn, ca urmare a loviturilor primite partea vătămată s-a ales cu vătămări corporale

grave periculoase pentru viață, care au stat la baza survenirii și sunt în legătură cauzală

cu decesul.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpaților conform prevederilor:

- art. 151 alin. (4) Cod penal cu indicii calificativi „vătămarea intenționată gravă

a integrității corporale săvârșită de mai multe persoane care au provocat decesul

victimei”.

2.1 Avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului Verstiuc Eduard, prin care

a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie dispusă

achitarea lui Verstiuc Eduard de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat,

argumentând prin faptul că:

- prima instanță a depășit limitele învinuirii și nu a judecat cauza în raport cu

circumstanțele de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, astfel conform rechizitoriului

inculpatul Verstiuc Eduard este acuzat că în comun acord cu Cernocanu Eugeniu și

Stanțieru Veaceslav au mers la domiciliul lui Vristiuc Iurii pentru a-l maltrata, prima

instanță motivându-și sentința prin aceea că inculpații au săvârșit infracțiunea în scop

de răzbunare, împrejurări ce nu se regăsesc în actul de învinuire. Atestă faptul că prima

instanță în cadrul judecării cauzei potrivit regulilor generale nu a soluționat aspecte de

fapt și de drept ale învinuirii înaintate inculpatului în condițiile legii;

- prima instanță nu a stabilit ordinea de aplicare a loviturilor părții vătămate

Vristiuc Iurii și nu s-a elucidat care au fost loviturile decisive care au dus la decesul

2

acesteia, totodată instanța nu a înlăturat contradicțiile dintre declarațiile inculpaților

Cernocanu Eugeniu și Stanțieru Veaceslav care au avut o atitudine nesinceră astfel

aceștia în cadrul urmăririi penale și-au recunoscut vina, iar ulterior în cadrul ședinței de

judecată nu au recunoscut vina în detrimentul inculpatului Verstiuc Eduard care pe

parcursul urmăririi penale cât și la judecarea cauzei a dat declarații consecvente și care

coroborează cu alte probe din dosar;

- prima instanță a reprodus în sentință declarațiile martorului Vristiuc Marina,

însă nu a evaluat prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, dacă aceste declarații

sunt plauzibile, or acesta discutând direct cu partea vătămată a declarat că după ce a

plecat salvarea, Vristiuc Iurii puțin și-a revenit și-a spus că a fost bătut de către Beșliu

Andrei;

- concluzia primei instanțe, precum că: „ acționând în acest sens prin

participație complexă infracțiunea fiind comisă în coautorat, inculpații manifestând o

imprudență față de urmărire survenite, deși în împrejurările de fapt a cauzei putea și

trebuia să-și dea seama de survenirea lor” este lipsită de o motivare finisată și legală,

neindicându-se dacă intenția făptuitorului a fost îndreptată numai spre cauzarea

vătămărilor grave și dacă decesul victimei a survenit din imprudență;

- de către prima instanță au fost indicate probele administrate pe caz, însă acestea

nu au fost apreciate separat fiecare probă, inclusiv declarațiile inculpatului Verstiuc

Eduard, a părții vătămate, a martorilor Vristiuc Mariana, Cristiuc Ion, Albot Raisa,

Gonța Emilian, precum și a probelor scrise din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor. La fel instanța nu a indicat motivele pentru

care a respins probele apărării, inclusiv declarațiile martorilor Vristiuc Mariana, Albot

Raisa, Gonța Emilian, precum și faptul că prima instanță nu a stabilit dacă în acțiunile

lui Verstiuc Eduard persistă latura subiectivă a infracțiunii imputată, or din concluziile

instanței infracțiunea a fost săvârșită din imprudență și nicidecum din intenție;

- prima instanță nu a înlăturat divergențele dintre rapoartele de expertiză și

declarațiile martorului Solovei Mihail astfel conform raportului de expertiză nr. 1 din

06 ianuarie 2014 s-a stabilit că partea vătămată Vristiuc Iurii conform diagnosticului

avea „ fractură înfundată-veche a osului parietal pe stânga. Plăgi confuzionale.

Distrofie renală. Emfizem pulmonar cu extrem focar” iar potrivit concluziilor aceluiași

raport se indică în mod prezumtiv„ leziunile corporale depistate pe cadavru puteau fi

produse prin lovire... posibil în timpul și circumstanțele indicate”, o asemenea

concluzie a expertului după părerea apelantului este una contradictorie și întemeiată pe

presupuneri. În plus raportul de expertiză nr. 291 din 28 noiembrie 2016 atestă că „cu

astfel de leziuni corporale Vristiuc Iurii putea să efectueze mișcări active, inclusiv să

se alimenteze și să servească băuturi alcoolice”. Totodată în raportul de expertiză fiind

constatat și faptul că „leziunile corporale depistate la partea vătămată aveau o vechime

aproximativ de 3-4 zile înainte de deces” iar potrivit certificatului de deces nr.1 din 06

ianuarie 2014 se atestă că loviturile care au cauzat decesul nu puteau fi aplicate

3

nicidecum pe 30 decembrie 2013 ci pe 02 ianuarie 2014, astfel mărturiile depuse de

Vristiuc Mariana sunt plauzibile și se corelează cu spusele părții vătămate Vristiuc Iurii;

- declarațiile date de către Cernocanu Eugeniu și Stanțieru Veaceslav nu pot fi

puse la baza sentinței de condamnare, întrucât acestea au contradicții esențiale, iar

aceștia mereu și-au schimbat declarațiile. Totodată declarațiile inculpatului Verstiuc

Eduard au fost coerente și consecvente pe tot parcursul urmăririi penale, cât și a

judecării cauzei în fond, care se confirmă prin probele colectate de organul de urmărire

penală, declarațiile martorilor, inclusiv a inculpaților care au declarat că Vristiuc Iurii a

recunoscut că Verstiuc Eduard nu l-a omorât pe fratele său Vasile. Deși prima instanță

a reținut în sentință, că vinovăția inculpaților este integral dovedită prin declarațiile

succesorului legal al părții vătămate, a martorilor, însă nici unul din martorii acuzării

nu au indicat direct la Verstiuc Eduard că acesta a aplicat careva lovituri părții vătămate

Vristiuc Iurii. Cât privește declarațiile martorului Solovei Mihail, acestea sunt în

contradicție cu raportul de expertiză nr. 291 din 28 noiembrie 2016, diminuându-i astfel

credibilitatea;

- organul de urmărire penală nu a numit o expertiză biologică care ar avea ca

scop administrarea probelor privind stabilirea modalității de formare a urmelor de pete

de culoare roșie cafeniu (presupus sânge) indicate în procesul-verbal de cercetare la fața

locului, ne fiind dispusă nici expertiza dactiloscopică pentru stabilirea amprentelor de

pe bucățile de lemn aflate în casă;

- de către prima instanță nu a fost soluționat un aspect important și anume

legătura cauzală dintre refuzul de internare și decesul victimei.

2.2 Inculpatul Verstiuc Eduard, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

dispunerea achitării în temeiul art. 390 alin. (1) pct. (2) Cod de procedură penală, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, în motivarea apelului a invocat că:

- la adoptarea sentinței probele nu au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală;

- prima instanță a depășit limitele de învinuire, contrar prevederilor art. 325 Cod

de procedură penală, constatând în decizia adoptată că „…Verstiuc Eduard prin

instigare, i-a provocat și determinat pe Cernocanu Eugeniu și Stanțieru Veaceslav la

maltratarea lui Virstiuc Iurii”, fapt ce nu a fost încriminat de către organul de urmărire

penală;

- de către prima instanță au fost încălcate prevederile art.7-8 Cod de procedură

penală, interpretând toate dubiile în defavoarea inculpatului restrângând posibilitatea

apărării de a demonstra nevinovăția sa;

- prin hotărârea primei instanțe nu au fost înlăturate încălcările sesizate de apărare

și a extins viciile sentinței, punând în pericol realizarea drepturilor fundamentale

garantate de art. 6 și 13 ale Convenției, prin motivarea insuficientă (Hotărârea CEDO

în cauza Suominen vs Finlanda), ignorarea probelor cheie (Hotărârea CEDO Giuran vs

România).

4

2.3 Inculpatul Stanțieru Veaceslav, prin care a solicitat recalificarea acțiunilor

sale din prevederile art. 151 alin.(4) Cod penal în cele ale art. 287 Cod penal,

argumentând prin faptul că acțiunile sale nu au fost îndreptate la vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale, specificând faptul că nu neagă faptul că i-a aplicat părții

vătămate câteva lovituri, însă nu atât de tare ca să-i cauzeze prejudicii grave sănătății.

apelul declarat de către inculpatul Stanțieru Veaceslav a fost respins ca depus peste

termen, iar apelurile declarate de către avocatul Doroftei Roman în numele lui Verstiuc

Eduard și a inculpatului Verstiuc Eduard au fost respinse ca nefondate și menținută

sentința fără modificări. Totodată s-a dispus și încasarea de la Verstiuc Eduard în

beneficiul Centrului de Medicină Legală pe lângă Ministerul Sănătății al Republicii

Moldova costul efectuării raportului de expertiză judiciară nr. 220 din 23 august 2017

în sumă de 7680lei.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Stanțieru

Veaceslav a depus apelul la data de 07 noiembrie 2017 când cauza penală a fost deja

numită spre examinare în instanța de apel, adică a fost depusă peste mai mult de 6 luni

de la pronunțarea sentinței, fapt ce se confirmă prin sigiliul poștal aplicat pe plic (f. d

110, Vol. III), parvenit la Curtea de Apel Bălți la data de 08 noiembrie 2017, fapt

confirmat prin sigiliul aplicat (f. d 109, Vol. III). Instanța de apel a constatat că

inculpatul în ședința de judecată a invocat drept motiv de depunerea peste termen a

apelului, faptul că nu a știut cum să depună cererea de apel.

Instanța de apel, a reținut că acest temei nu poate fi considerat întemeiat, or

condamnatul a fost prezent la ședința de judecată în care a fost pronunțată sentința, fiind

asistat de un apărător, fiindu-i explicat modul și termenul de atac al sentinței, iar prin

dovada de primire, contrasemnată de condamnat, se confirmă că acestuia i-a fost

înmânată copia sentinței în care este indicat că sentința este cu drept de atac la Curtea

de Apel Bălți în termen de 15 zile. Astfel, instanța de apel a reținut că apelul a fost

depus de către inculpatul Stanțieru Veaceslav fără motive întemeiate, peste termenul de

15 zile prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, fapt ce a dus la respingerea lui ca

depus peste termen.

Referitor la apelul declarat de către avocatul Doroftei Roman în numele lui

Verstiuc Eduard cît și a apelului declarat de Verstiuc Eduard, instanța de apel a reținut

că la examinarea cauzei s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de

procedură penală, instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat apreciere probelor

prezentate prin prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor în baza probelor

acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpaților.

La demersul părții apărării, de către instanța de apel a fost reluată cercetarea

judecătorească în scopul audierii suplimentare a martorului Vristiuc Mariana și

5

cercetarea suplimentară a probelor administrate conform regulilor generale prevăzute

pentru prima instanță. Fiind cercetate următoarele probe:

- declarațiile martorului Vristiuc Mariana care au fost date în ședința instanței de

apel și care a susținut declarațiile date în cadrul examinării cauzei în prima instanță;

- declarațiile inculpaților Verstiuc Eduard, Cernocanu Eugeniu, Stanțieru

Veaceslav care au fost date în prima instanță și cercetate în instanța de apel;

- declarațiile succesorului părții vătămate Vristiuc Ion date în prima instanță și

cercetate în instanța de apel;

- declarațiile martorilor Mutelică Gabriela, Bețișor Ion, Albot Raisa, Gonța

Emilian, Solovei Mihail, care au fost date în primă instanță și cercetate în instanța de

apel;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 03 ianuarie 2014 ( f.d.

7-8, Vol. I);

- ordonanță de ridicare din 10 ianuarie 2014 și procesul-verbal de ridicare din 10

ianuarie 2014, din care urmează că de la Verstiuc Eduard a fost ridicat telefonul mobil

de model NOKIA ( f.d. 73-74, Vol. I);

- ordonanța de recunoaștere și de anexarea a corpului delict din data de 10

ianuarie 2014 ( f.d. 75, Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1 din 03 aprilie 2014 potrivit căruia la

examinarea medico-legală a cadavrului au fost depistate leziuni care corespund

categoriei vătămărilor grave, care au dus la decesul victimei ( f.d. 128-120, Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 291 din 28 noiembrie 2016 ( f.d. 3-7,

Vol. III);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 220 din 23 august 2017 ( f.d. 113-115,

Vol. III).

În urma cercetării judecătorești efectuate în cadrul examinării în instanța de apel,

s-a ajuns la concluzia că este neîntemeiată cerința inculpatului Verstiuc Eduard și

avocatului acestuia privind achitarea lui din motiv că nu el a săvârșit înfracțiunea

încriminată, precum și a cerințelor inculpaților Stanțieru Veaceslav și Cernocanu

Eugeniu din ultimul cuvânt, în care la fel au solicitat achitarea lor.

Instanța de apel a respins argumentele apelanților privind lipsa în acțiunile lui

Verstiuc Eduard a laturii subiective a infracțiunii încriminate, menționând că din

cumulul de probe acumulate și anexate la materialele cauzei incontestabil reiese

prezența în acțiunile tuturor inculpaților a elementelor constitutive ale infracțiunii,

inclusiv latura subiectivă. Mai indică instanța de apel că prin probele administrate și

cercetare în instanța de apel s-a confirmat că inculpații intenționat au aplicat diverse

lovituri părții vătămate în diferite părți ale corpului, astfel instanța de apel a considerat

că în cazul dat inculpații au acționat intenționat, au aplicat multiple lovituri din motiv

de răzbunare cu scopul de a cauza leziuni corporale grave, ținând cont de circumstanțele

în care au fost aplicate loviturile părții vătămate, acțiuni conștient întreprinse de

6

inculpați, i-au cauzat părții vătămate vătămări corporale grave, aflate în legătură cauzală

cu survenirea morții.

Din punct de vedere a laturii obiective, instanța de apel a reținut că fapta

infracțională a inculpaților cuprinde cauzarea intenționată a vătămărilor grave a

integrității corporale sau a sănătății prin aplicarea multiplelor lovituri peste corp și cap,

inclusiv cu o bîtă de lemn, acțiuni care la rândul său au implicat producerea unor urmări

prejudiciabile și mai grave - decesul victimei. Orientarea principală a faptei inculpaților

a format-o vătămarea integrității corporale a victimei, iar decesul acesteia a reprezentat

consecințele firești ale faptei, însă nedorite și neadmise de inculpați. Latura subiectivă

a acțiunilor inculpaților fiind caracterizată prin intenția directă față de urmările

prejudiciabile primare și prin imprudență față de urmările prejudiciabile secundare.

Instanța de apel a respins argumentele apelanților precum că partea vătămată i-a

relatat martorului Vristiuc Mariana că a fost bătut de Beșliu Andrei, or în ședința

instanței de apel la demersul părții apărării a fost audiată martorului Vristiuc Mariana

care și-a susținut declarațiile date în primă instanță, din care reiese că după ce a plecat

salvarea, Vristiuc Iurii puțin și-a revenit și i-a spus că a fost bătut de către Beșliu Andrei.

Această versiune fiind combătută prin declarațiile martorului Beșliu Andrei date în

primă instanță, care a declarat că pe data de 31 decembrie 2013 împreună cu Boboc

Vadim o zi întreagă a fost la lucru în pădure, s-a întors acasă la Boboc Vadim pe la ora

17:00, iar la 22:00 cu toții s-au culcat. A doua zi a petrecut-o cu familia Boboc acasă,

iar la 02 ianuarie 2014 a plecat la lucru. Astfel martorul la data comiterii infracțiunii nu

a fost în casa părții- vătămate.

Instanța de apel a concluzionat faptul că partea vătămată Vristiuc Iurii a fost bătut

de inculpați fapt confirmat și prin procesul - verbal de examinare a obiectul din 27

ianuarie 2014, prin care se atestă că obiectul de examinare este înregistrarea audio

ridicată de la Verstiuc Eduard unde ascultând înregistrarea audio, Verstiuc Eduard a

declarat că pe acest suport se aud glasurile lui Verstiuc Eduard - înregistrarea de la

10.44 min, până la 10.47 min, lui Cernocanu Eugeniu de la 0.25 min-0.45 min și 7.00

min.-7.25min, unde se înțelege cum acesta îl bate pe Vristiuc Iurii, a lui Stanțieru

Veaceslav de la 1.00 min-1.04 min. și a lui Vristiuc Iurii de la 3.29 min.-3.38 min.

Înregistrarea dată, care a fost ridicată din telefonul mobil al inculpatului Verstiuc

Eduard, confirmă că inculpații au fost la 30 decembrie 2013 la fața locului și i-au aplicat

lovituri părții-vătămate. Inculpații recunoscând faptul că în timpul înregistrării erau

prezenți în odaia părții vătămate, iar din înregistrare reiese cu certitudine că inculpații

îi aplicau părții vătămate multiple lovituri peste corp și cap.

Instanța de apel a considerat nefondate argumentele apărării precum că primul

raport de expertiză conține concluzii neclare și nefondate. Expertizele ulterioare

efectuate în comisie au fost dispuse la demersurile părții apărării, iar aceste concluzii

doar au confirmat și au completat concluziile primului raport de expertiză. Mai mult,

prin raportul de expertiză nr. 220 din 23 august 2017, dispus de instanța de apel s-a dat

7

răspuns complet și desfășurat la întrebările puse de partea apărării, în limita competenței

experților, fiind în final înlăturate dubiile părții apărării privitor la pretinsele divergențe

existente în raportul de expertiză medico-legală nr. 1 din 03 aprilie 2014 și raportul de

expertiză nr. 291 din 28 noiembrie 2016.

De către instanța de apel s-a concluzionat faptul că prima instanță corect a reținut

că prin cumulul de probe prezentate de partea acuzării se atestă, că toți trei inculpați i-

au aplicat victimei lovituri, preponderent în regiunea capului, iar potrivit raportului de

expertiză medico-legal nr. 1 din 03 aprilie 2014 și a raportului de expertiză medico –

legală în comisie nr. 291 din 28 noiembrie 2016, decesul victimei a survenit ca

rezultatul traumei cranio - cerebrale închise, manifestată prin leziunile corporale

menționate în raport, care se referă la categoria leziunilor corporale grave, periculoase

pentru viață, între aceste leziuni și survenirea decesului existând legătură cauzală

directă. Mai mult, prima instanță a constatat intenția criminală unică și de comun acord

a inculpaților de a se răfui cu victima, în circumstanțele invocate supra, ceea ce în final

denotă caracterul intenționat al acțiunilor întreprinse în comun de toți trei inculpați.

Refuzul victimei de a se spitaliza nu dezvinovățește inculpații.

Ca urmare instanța de apel a respins alegațiile apelanților privind depășirea de

către prima instanță a limitelor învinuirii formulate în rechizitoriu, or concluziile făcute

de instanță în sentința adoptată nu constituie o depășire a limitelor învinuirii, deoarece

acestea au fost bazate pe probele cercetate și a declarațiilor inculpaților, mai mult

instanța de apel a respins și argumentul apelanților precum că de către prima instanță a

fost concluzionat faptul că infracțiunea a fost comisă prin participație complexă, astfel

prima instanță nu a depășit limitele învinuirii, deoarece nu le-a imputat inculpaților art.

45 Cod penal, reieșind din faptul că în rechizitoriu cât și în sentință s-a reținut că

infracțiunea a fost comisă de inculpați împreună de comun acord, ceea ce se echivalează

cu săvârșirea infracțiunii în coautorat.

Neînteiemat a considerat instanța de apel și argumentul apelanților precum că

învinuirea adusă inculpaților nu este corectă, or prin actul de învinuire și concluzia

primei instanțe sunt indicate și consecutiv reținute toate elementele necesare și

obligatorii a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, cu atât mai mult că

cele reținute de prima instanță nu îi dezvinovățesc pe inculpați, nu influențează

încadrarea juridică a faptei și nici nu agravează în vreun mod situația inculpaților.

Referitor la lipsa expertizei biologice care ar stabili modalitățile de formare a

urmelor de pete presupus de sânge indicate în procesul - verbal de cercetare la fața

locului, instanța de apel a specificat faptul că partea apărării nu a solicitat în cadrul

procesului penal efectuarea unei asemenea expertize, probele indicate supra confirmă

în afara oricărui dubiu vinovăția inculpaților, cu atât mai mult că modalitatea de formare

a urmelor nu ar fi posibil de stabilit printr-un raport de expertiză.

Instanța de apel a concluzionat că de către prima instanță corect a fost statuat că

probele cercetate confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil că inculpații Verstiuc

8

Eduard, Stanțieru Veaceslav și Cernocanu Eugeniu au aplicat părții vătămate Vristiuc

Iurii lovituri în urma cărora ultimul a decedat. Argumentarea făcută de instanță

corespunde circumstanțelor cauzei și nu sunt temeiuri de a interveni în soluția adoptată

pe cauză.

Instanța de apel a conchis că la stabilirea pedepsei inculpaților, prima instanță s-

a condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. art. 7 și 75 Cod penal. Astfel, s-a atestat că

pedeapsa stabilită inculpaților Verstiuc Eduard, Stanțieru Veaceslav și Cernocanu

Eugeniu a fost numită în limitele sancțiunii prevăzute la articolul corespunzător din

Codul penal, și care este adecvată celor comise, care se racordă la toate circumstanțele

stabilite, la personalitatea inculpaților, care anterior au fost în conflict cu legea penală,

precum și la consecințele grave și irecuperabile survenite ca rezultat al comiterii de

către aceștia a infracțiunii pentru care au fost condamnați, și care își va atinge scopurile

puse de pedeapsa penală.

Instanța de apel specificând că, prima instanță întemeiat și legal a concluzionat,

că corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă numai fiind izolați de societate,

stabilindu-le pedeapsă sub formă de închisoare, pedeapsa dată va corecta inculpații și

va asigura scopurile pedepsei.

3.2 La data de 15 ianuarie 2018 de către instanța de apel, a fost emisă încheierea

cu privire la înlăturarea omisiunii vădite admise la adoptarea deciziei din data de 13

decembrie 2017, prin care s-a dispus indicarea în dispozitivul hotărârii a sintagmei „a

încasa de la inculpatul Verstiuc Eduard în beneficiul Centrului de medicină Legală de

pe lângă Ministerul Sănătății al Republici Moldova costul efectuării raportului de

expertiză judiciară nr. 220 din 23.08.2017 în sumă de 7680 lei”.

4.1 Avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului Verstiuc Eduard, indicând

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea deciziei instanței de apel și a dispune rejudecarea cauzei în instanța

de apel în alt complet de judecată, la data de 05 februarie 2018 avocatul a depus și un

supliment la recursul ordinar, totodată depunând și recurs împotriva încheierii din data

de 15 ianuarie 2018 emisă de instanța de apel, invocând faptul că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, aceasta nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază concluzia, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că prima instanță a depășit limitele

învinuirii formulate și nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt invocate în

rechizitoriu sfidând dispozițiile art. 325 Cod de procedură penală, și anume în

rechizitoriu fiind indicat că inculpații s-au deplasat la domiciliul părții –vătămate pentru

a-l maltrata, iar instanța motivează în sentință că inculpații au comis infracțiunea prin

9

înțelegere prealabilă și cu scop de răzbunare, împrejurări neregăsite în actul de

învinuire;

- instanța de apel nu a stabilit ordinea aplicărilor loviturilor părții vătămate, nu s-

a elucidat care au fost loviturile decisive care au dus la decesul acestuia, cine a aplicat

loviturile;

- instanța de apel doar a trecut probele administrate pe caz, însă nu a apreciat

fiecare probă separat, inclusiv declarațiile inculpatului Verstiuc Eduard, a părții

vătămate, a martorilor Vristiuc Mariana, Vristiuc Ion, Albot Raisa, Gonța Emilian și

probele scrise din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor;

- instanța de apel în decizia sa nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul avocatului în susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei instanțe

cum ar fi stabilirea ordinii aplicării loviturilor părții vătămate, care au fost loviturile

decisive care au dus la decesul acestuia, cine concret a aplicat loviturile. Aceasta fiind

lipsită de motivare;

- nu a indicat motivele pentru care a respins probele apărării, inclusiv cele

menționate la lit. (a) declarațiile lui Vristiuc Mariana, Albot Raisa, Gonța Emilian;

- nu a înlăturat divergențele dintre rapoartele de expertiză și a declarațiilor

martorului Solovei Mihail;

- lipsa motivării argumentate ale declarațiilor martorului Verstiuc Mariana și

succesorului părții vătămate, or aceștia discutând direct cu victima acesta i-a relatat că

a fost bătut de Beșliu Andrei, aceste mărturii ale acuzării se exclud reciproc cu

învinuirea adusă;

- instanța de apel a neglijat motivele apărării prin care se remarcă că organul de

urmărire penală nu a determinat formalitățile pentru stabilirea modalității de formare a

urmelor de pete de culoare roșie cafeniu ( presupus sânge) indicate în procesul verbal

de cercetare la fața locului, totodată neglijând alegația că organul de urmărire penală nu

a dispus efectuarea unei expertize dactiloscopice și ridicarea mostrelor de pe lemnul

ridicat de la fața locului pentru stabilirea amprentelor de pe bucățile de lemn;

- nu s-a constatat existența laturii obiective a infracțiunii în acțiunile lui Verstiuc

Eduard;

- a fost subevaluat principiul de bază a legii penale prevăzut la art. 7 alin. (1) Cod

penal, al individualizării răspunderii penale și al pedepsei penale, pedeapsa fiind

individualizată contrar art. 61-75 Cod penal și s-a conchis pripit și neargumentat asupra

cuantumului pedepsei cu închisoarea;

- între declarațiile martorilor și a inculpaților sunt contradicții esențiale, care pe

parcursul ședințelor nu au fost înlăturate;

- au fost examinate selectiv probele din dosar, nefăcându-se referire la toate

probele din dosar care au fost cercetate, fiind apreciate tendențios;

10

- instanța de apel nu a motivat nici alegația privind individualizarea greșită a

pedepselor stabilite inculpatului Verstiuc Eduard, expunându-se prin formulări de ordin

general;

- nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și anume la contradicțiile și

divergențele esențiale între declarațiile martorilor care pe parcursul ședințelor de

judecată nu au fost înlăturate;

- nu au fost analizate și apreciate probele scrise prezentate, inclusiv procesele-

verbale de audiere, procesele verbale de confruntare;

- instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de

judecată contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură penală;

- opinia instanței de apel este una laconică, pe cînd în corespundere cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, aceasta urma să cerceteze amănunțit

fiecare probă;

- instanța de apel a omis argumentarea referitor la divergențele dintre rapoartele

de expertiză, or conform concluziei medicului legist „ leziunile corporale depistate

puteau fi produse, posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonată”, în acest caz

existând careva presupuneri;

- instanța de apel nu era în drept să invoce din oficiu circumstanțe și probe care

ar defavoriza situația inculpatului, urmând aceste aspecte să fie puse în discuție în

condițiile de oralitate nemijlocirii și contradictorialității la etapa cercetării judecătorești

cu respectarea drepturilor părților în această fază procesuală;

- nefiind clar de ce instanța de apel a dispus încasarea de la inculpatul Verstiuc

Eduard atâta timp cât potrivit deciziei au mai fost condamnați Cernocanu și Stanțieru,

or corespunzător dispozițiilor art. 229 alin.(4) Cod de procedură penală „ în cazul

condamnării câtorva persoane în aceeași cauză cheltuielile judiciare se repartizează

în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și situația materială a flecăriei din

ele”;

- instanța de apel incorect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind soluția încasării cheltuielilor judiciare doar de la inculpat Verstiuc Eduard,

ignorând prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 277 alin. (1) și alin. (3), art. 143 alin.

(1) pct. 1), 2), 6) alin. (2) Cod de procedură penală, care prescriu în mod expres că la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie

obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate, gradul de gravitate și caracterul vătămărilor integrității corporale, altor

cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul, iar plata acestor expertize

judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Legea penală cât și

jurisprudența națională prevede clar și expres că plata pentru expertizele judiciare

menționate se face în contul mijloacelor bugetului de stat.

11

4.2 Inculpatul Verstiuc Eduard, care indicând temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de

apel și a dispune rejudecarea cauzei în alt complet la Curtea de Apel Bălți, invocând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, aceasta nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază concluzia, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel a enumerat depozițiile martorilor audiați în ședința de judecată

a primei instanțe, fără a da o apreciere acestora;

- nu s-a dat o apreciere corespunzătoare declarațiilor martorilor Virstiuc Mariana

și ale succesorilor părții vătămate;

- declarațiile martorilor urmau a fi apreciate critic deoarece ei în cadrul urmăririi

penale și în cadrul ședinței de judecată au depus mărturii din spusele și auzitele altor

persoane;

- nu s-a arătat din care considerente s-au acceptat probele acuzării și s-au respins

probele apărării;

- instanța de apel a încălcat prevederile art. 7-8 Cod de procedură penală, și a

interpretat toate dubiile în defavoarea inculpatului.

4.3 Inculpatul Stanțieru Veaceslav, neinvocând careva temeiuri prevăzute la art.

427 Cod de procedură penală, a solicitat anularea sentinței emise de primă instanță și a

deciziei instanței de apel, invocând faptul că învinuirea adusă, s-a bazat pe presupuneri,

la examinarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel i s-a încălcat dreptul la

apărare, instanța a dat dovadă de imparțialitate.

inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Doroftei Roman în numele

inculpatului Verstiuc Eduard și a inculpatului Verstiuc Eduard, ca fiind vădit

neîntemeiat, iar recursul declarat de către inculpatul Stanțieru Veaceslav urmând a fi

respins ca inadmisibil, dat fiind faptul că nu îndeplinește cerințele de formă și de

conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală. Drept motive invocând faptul

că:

- instanța, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

a verificat, s-a pronunțat și apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, s-

a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor;

- cu referire la recursul inculpatului Stanțieru Veaceslav, a reținut faptul că, fără

a invoca temeiurile pentru declarare a recursului, expres prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, recurentul și-a exprimat dezacordul cu soluția adoptată pe caz

de către instanța de apel, solicitând anularea deciziei de condamnare, deoarece el, nu

poartă nici o vină față de cauzarea leziunilor corporale. Din conținutul cererii de recurs

rezultă că aceasta nu conține datele specificate în art. 430 alin. (1) Cod de procedură

12

penală și recurentul nu a argumentat ilegalitățile hotărârii atacate, nu a invocat în ce

constă problema de drept de importanță generală abordată pe cauză.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

recursul avocatului Doroftei Roman în numele inculpatului Verstiuc Eduard și recursul

declarat de către inculpatul Verstiuc Eduard ca fiind vădit neîntemeiate, iar recursul

inculpatului Stanțieru Veaceslav nu îndeplinește cerințele de conținut, din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul nu îndeplinește

cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală

sau recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

7.1 Cu referire la recursurile ordinare declarate de către avocatul Doroftei

Roman în numele inculpatului Verstiuc Eduard și de către inculpatul Verstiuc

Eduard:

La caz, Colegiul penal reține că recurenții indică ca temei pentru declararea

recursurilor ordinare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele-temeiurile de recurs invocate de recurenți nu s-au confirmat în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurenți, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „ nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în ea, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, fiind admisă o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței ”, Colegiul

penal în urma cercetării materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea,

dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și prin hotărârea adoptată s-a

13

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, precum și

asupra motivelor de fapt și de drept, care au dus la menținerea sentinței primei instanțe.

Prin urmare în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Deși recurenții invocă ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, din conținutul recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal constată

că, de către recurenți nu se argumentează ilegalitatea hotărârii judecătorești din punct

de vedere al erorii de drept comise la judecarea cauzei în apel, dar se face referire la

procedura de apreciere a probelor și dezacordul cu modalitatea de apreciere a acestora

înfăptuită de către instanța de apel, invocându-se că acestea dovedesc faptul că, în

acțiunile inculpatului Verstiuc Eduard nu sunt prezente elementele componenței de

infracțiune incriminate.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei a ținut

seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care

coroborate în ansamblu, au confirmat vinovăția inculpatului Verstiuc Eduard în

săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 151 alin. (4) Cod penal.

Referitor la alegațiile recurenților precum că instanța de apel, nu s-a expus asupra

faptului că la examinarea cauzei în primă instanță aceasta a depășit limitele învinuirii

formulate și nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt invocate în

rechizitoriu, sfidând dispozițiile art. 325 Cod de procedură penală, în rechizitoriu fiind

indicat că „ inculpații s-au deplasat la domiciliul părții vătămate pentru a-l maltrata ”,

iar prima instanță a motivat în sentința că inculpații au acționat „ prin înțelegere

prealabilă și cu scop de răzbunare ” împrejurări neregăsite în actul de învinuire,

Colegiul penal consideră că sunt nefondate, aceste argumente au format obiect de

examinare în instanța de apel, care a constatat în decizia sa că, privitor la semnele

secundare ale laturii subiective ale infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal,

motivele infracțiunii pot fi dintre cele mai variate: răzbunare, gelozie, invidie, ură,

motive huliganice, astfel nici motivul infracțiunii nici scopul acesteia nu au relevanță

la calificare, fapt ce se reține și de către instanța de recurs ordinar.

Neîntemeiat consideră instanța de recurs și argumentul recurenților precum că de

către instanța de apel nu a fost stabilită ordinea aplicării loviturilor, nu au fost elucidate

care lovituri au fost decisive care au dus la decesul părții vătămate, cine a aplicat aceste

lovituri, prin urmare, în acest sens Colegiul penal remarcă că, instanța de apel dând o

apreciere justă cumulului de probe anexat la dosar, a ajuns la concluzia că decesul

victimei a survenit ca urmare a traumei cranio-cerebrale închise, manifestate prin

leziunile corporale menționate în raport, ce se referă la categoria leziunilor corporale

grave și periculoase pentru viață, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico –

legală nr. 1 din 03 aprilie 2014 și raportul de expertiză medico- legală nr. 291 din 28

14

noiembrie 2016, ( f.d. 123-130 vol.I, 113-115 vol. III). Mai mult ca atât, în instanța de

apel în cadrul examinării cauzei s-a constatat că inculpații au acționat de comun acord,

cu scopul de a se răfui cu victima, fapt confirmat prin procesul – verbal de examinare a

obiectului din data de 27 ianuarie 2014, cît și prin înregistrarea audio înscrisă pe suport

CD-ul anexat la materialele cauzei, din care urmează că inculpații au aplicat multiple

lovituri părții vătămate.

Colegiul penal apreciază, așa cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de

apel, că există raport de cauzalitate între aplicarea loviturilor de către inculpați, cauzarea

vătămărilor corporale ce au dus la decesului victimei, astfel încât sunt întrunite

condițiile pentru angajarea răspunderii penale sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății, săvîrșită de mai multe persoane, care au provocat decesul

victimei.

Referitor la alegațiile recurenților precum că, instanța de apel doar a trecut

probele administrate pe caz, însă nu a apreciat fiecare probă separat, inclusiv declarațiile

inculpatului Verstiuc Eduard, a părții vătămate, a martorilor Vristiuc Mariana, Vristiuc

Ion, Albot Raisa, Gonța Emilian și probele scrise din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veredicității lor, iar toate probele în ansambu din punct de

vedere al coroborării lor, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, Or, instanța de

apel s-a expus desfășurat asupra probelor în decizia contestată ( f.d. 137-144, Vol. III),

toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

aprecirere pe care instanța de recurs o reține ca corectă.

La fel, instanța de recurs menționează faptul că recurenții își motivează

solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele

invocate de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, astfel că criticile formulate împotriva hotărârii

judecătorești atacate nu sunt motivate în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

În continuare, Colegiul penal ține să puncteze că nu poate fi reținut argumentul

recurenților, referitor la faptul că de către instanța de apel nu au fost înlăturate

contradicțiile esențiale între declarațiile martorilor și a inculpaților, prin urmare

analizând conținutul deciziei contestate argumentul invocat de recurenți a format obiect

de examinare în instanța de apel, astfel se conchide că corect instanța de apel nu a

apreciat ca veridice declarațiile inculpaților, aceștia alegând o metodă de apărare,

scopul final fiind de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, poziția

acestora fiind combătută prin procesul - verbal de confruntare dintre Verstiuc Eduard

și Cernocanu Eugeniu din 18 februarie 2015, din care urmează că inculpatul Verstiuc

Eduard i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu o buturugă de lemn ( f.d. 23-27,

15

Vol. II), procesul – verbal de confruntare dintre inculpatul Verstiuc Eduard și inculpatul

Stanțieru Veaceslav din 27 februarie 2015, din care la fel urmează că inculpatul

Verstiuc Eduard i-a aplicat părții vătămate lovituri cu o buturugă ( f.d. 35-39, Vol. II),

circumstanțe care au fost confirmate și prin alte probe.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, când acestea demonstrează cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care instanțele și-au

motivat hotărârile luate, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției acestor instanțe ( cauza Garcia Ruis cotra Spanie, Helle contra

Finlandei ).

Referitor la alegația recurenților precum că instanța de apel neîntemeiat a dispus

încasarea de la inculpatul Verstiuc Eduard a cheltuielilor suportate în legătură cu

efectuarea expertizei în sumei de 7680 lei, Colegiul penal remarcă că, la 28 iunie 2017

la cererea avocatului Doroftei Roman în numele inculpatului Verstiuc Eduard, de către

instanța de apel a fost dispusă efectuarea expertizei medico–legală în comisie, fiind

întocmit în acest sens raportul de expertiză medico -legală nr. 220 din 23 august 2017.

Prin urmare, Colegiul penal constată că în conformitate cu prevederile alin. (3) a

art. 75 din Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, care stipulează expres că: „ În cauzele penale, cheltuielile pentru

efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de

procedură penală al Republicii Moldova ”.

În această ordine de idei, se reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) Cod

de procedură penală, - „ Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept,

prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanței de

judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză

judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea

circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

Avînd în vedere faptul că anume la cererea avocatului Doroftei Roman în numele

inculpatului Verstiuc Eduard a fost dispusă efectuarea raportului de expertiză din 23

august 2017, Colegiul penal conchide că motivele invocate de instanța de apel prin care

s-a dispus încasarea cheltuielilor pentru efetuarea expertizei de la inculpatul Verstiuc

Eduard sunt întemeiate și legale bazându-se pe prevederile art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală, prin urmare încasarea acestor cheltuieli nu poate fi pusă în sarcina

altor persoane sau în sarcina statului.

Colegiul penal remarcă că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, de aceea recursurile ordinare declarate de avocatul Doroftei Roman în numele

16

inculpatului Verstiuc Eduard urmează a fi declarate ca inadmisibile fiind vădit

neîntemeiat.

Sumând cele expuse, Colegiul penal, conchide că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate de

recurenți în cerererile sale de recurs, au constituit obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel, deoarece după conținutul lor sunt similare celor consemnate

în cererea de apel, respectiv asupra acestora instanța de apel s-a expus argumentat în

hotărârea pronunțată, așa cum este indicat și în decizia instanței de apel (f.d. 137-144,

Vol. III), motivare pe care instanța de recurs o consideră legală și argumentată, însușind

argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară.

7.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Stanțieru

Veaceslav:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat nu îndeplinește

cerințele de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal subliniază că un apel declarat peste termen nu poate

fi considerat un apel nedeclarat, astfel încât părții care n-a utilizat apelul în termenul

prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara

recurs împotriva deciziei instanței de apel cu privire la soluția de respingere a apelului

ca fiind declarat peste termen. Dacă însă, critică decizia, indicând alte temeiuri, recursul

este inadmisibil din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Astfel, Colegiul penal notează că, conform deciziei instanței de apel, apelul

declarat de inculpatul Stanțieru Veaceslav a fost respins ca fiind depus peste termen

(f.d. 144, Vol. III) fiind menținută sentința fără modificări, iar din textul recursului

declarat de către inculpat rezultă că, acesta nu își manifestă dezacordul cu decizia curții

de apel în privința respingerii apelului ca fiind depus peste termen, exprimându-și

dezacordul doar în partea ce ține de stabilirea vinovăției sale la săvârșirea infracțiunii

imputate.

Subsidiar la cele menționate, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a

motivat soluția de respingere a apelului declarat ca fiind depus peste termen, ținând cont

în deplină măsură de prevederile art. 402-404 Cod de procedură penală, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin, luând în considerare și faptul că verificând

hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

temeiuri de casare a hotărârii atacate nu s-au identificat.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că recursul declarat de inculpatul Stanțieru

Veaceslav nu îndeplinește cerințele de conținut, or acesta nu critică soluția instanței de

17

apel în privința respingerii apelului ca fiind declarat peste termen, dar critica vinovăția

acestuia de săvârșirea infracțiunii.

de recurenți ce ar fi afectat hotărârile judecătorești atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanțele de judecată, este legală și întemeiată, iar

recursurile ordinare declarate de către avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului

Verstiuc Eduard, precum și a inculpatului Verstiuc Eduard sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate, iar recursul declarat de către Stanțieru Veaceslav este inadmisibil

deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Verstiuc Eduard XXX și Stanțieru Veaceslav XXX de către:

- avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului Verstiuc Eduard și de către

inculpatului Verstiuc Eduard, ca fiind vădit neîntemeiate.

- inculpatul Stanțieru Veaceslav, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de

conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

18