1ra-991/2018 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-991/2018 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-991/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către

partea vătămată Prodaniuc Vasile, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei

Drochia /sediul Glodeni/ din 23 octombrie 2017 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Mîță Eduard XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, Mîță Eduard a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Mîță Eduard a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, cu obligația de a nu-și

schimba domiciliul fără consimțământul consilierului de probațiune.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Prodaniuc Vasile,

încasând de la inculpat în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în sumă de

2 500 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei, cheltuieli pentru asistența

juridică în sumă de 2 900 lei.

S-a respins demersul acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat în

contul statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor în sumă de 8 000 lei.

1

de 09 septembrie 2016, în perioada de timp de la ora 04:25 până la ora 04:40,

aflându-se la terasa restaurantului „Izvoraș”, situat pe strada XXXXX, orașul

Glodeni, care potrivit art. 131 lit. a) Cod penal, constituie un loc public, din intenții

huliganice, fiind în stare de ebrietate, în urma unui conflict apărut subit dintre el și

Prodaniuc Vasile, intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și cu

un pahar de sticlă peste corp, în urma cărora Prodaniuc Vasile a primit, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 153 din 17.05.2017, vătămări corporale

sub formă de cicatrici în regiunea feței pe stânga, pavilionului urechii stângi, de pe

partea laterală a gâtului pe stânga, care sunt o consecință a vindecării unor plăgi

tăiate, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect(e) ascuțit(e),

tăietor, înțepător(re), cu lezarea ramurii superficiale a nervului facial pe stânga, au

condiționat o dereglare de lungă durată a sănătății și în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare medie. Leziunile corporale pe față și gât a lui Prodaniuc

Vasile, nu prezintă pericol pentru viață și sunt ireparabile, adică pot fi înlăturate

numai prin operație cosmetică, condițiile și etapele căreia, la necesitate se stabilesc

de către medicii specialiști în domeniu.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate de către prima instanță conform

prevederilor art. 151 alin. (1) Cod penal – „vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale și a sănătății, care a condus la o desfigurare iremediabilă a

feței și a regiunilor adiacente, fiind cu certitudine demonstrată vinovăția ultimului

în comiterea infracțiunii nominalizate”.

3.1 Procurorul în Procuratura r. Glodeni, Junghină Valerin, prin care a

solicitat casarea sentinței în partea refuzului încasării de la inculpat a cheltuielilor

de judecată, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie obligat să achite

cheltuielile de judecată în bugetul de stat în sumă de 8 000 lei, invocând că: aceste

cheltuieli sunt datorate însăși acțiunilor inculpatului și au legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală, urmând a fi recuperate din contul său, grație

legăturii de cauzalitate directă dintre acțiunile lui, expertizele judiciare și

cheltuielile suportate. Or, după primirea rechizitoriului Mîță Eduard nu a contestat

cheltuielile judiciare indicate, iar recunoscând săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și solicitând ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, se prezumă că a acceptat să suporte și aceste cheltuieli

menționate în rechizitoriu. Totodată referindu-se la prevederile art.142, 227-229

Cod de procedură penală, apelantul a considerat, că instanța de judecată urma să

încaseze cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare din contul

inculpatului Mîță Eduard.

2

3.2 Partea vătămată, Prodaniuc Vasile, prin care a solicitat casarea sentinței

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Mîță Eduard să-i fie aplicată o

pedeapsă mai aspră cu executarea reală a acesteia, iar acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată să fie admisă în totalitate, invocând că: prima instanță a aplicat o

pedeapsă prea blândă inculpatului Mîță Eduard, neluând în considerație că fapta

prejudiciabilă comisă de ultimul a avut în loc public, în prezența mai multor

persoane inclusiv în prezența copiilor minori ai părții vătămate. Totodată a

considerat, că este neîntemeiată soluția instanței cu privire la acțiunea civilă în

partea stabilirii cuantumul prejudiciului moral încasat de la inculpat, neținându-se

cont de faptul, că în instanța de fond inculpatul a avut un comportament

batjocoritor față de partea vătămată, luându-1 în derâdere. A mai invocat, că nu s-a

luat în considerație pericolul social al infracțiunii comise de inculpat, acesta

folosind un pahar la aplicarea loviturilor, intenția lui fiind de a-i cauza leziuni cât

mai grave. Potrivit raportului de expertiză judiciară nr.153-D din 17.05.2017,

acestuia i-au fost cauzate leziuni corporale pe față și gât, care sunt ireparabile,

adică pot fi înlăturate numai prin operație cosmetică. De asemenea a invocat, că la

pronunțarea soluției, prima instanță nu a ținut cont de faptul, că partea vătămată,

pe lângă multiplele deplasări pentru efectuarea de investigații medicale pe care

deja le-a efectuat, urmează să mai efectueze și alte deplasări și investigații, or,

leziunile suportate continuă să-i provoace suferințe fizice, care ar putea fi înlăturate

prin investigații și tratamente medicale suplimentare.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

conchis corect că inculpatul Mîță Eduard a comis infracțiunea prevăzută de art. 151

alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a considerat, că pedeapsa aplicată inculpatului Mîță Eduard,

este în coraport cu gravitatea faptei, cu personalitatea inculpatului, că pedeapsa

închisorii fiind o formă excepțională, însă rezultând din materialele cauzei ce

vizează personalitatea inculpatului, instanța de apel a apreciat ca fiind justificată

aplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 90 Cod penal, și oportună

suspendarea condiționată a executării pedepsei sub formă de închisoare pe o

perioadă de probațiune de 4 ani. Astfel, prima instanță întemeiat în acest sens a

reținut, caracteristica satisfăcătoare a inculpatului Mîță Eduard, comportamentul

acestuia după săvârșirea infracțiunii exprimată prin recunoașterea vinei și tendința

de a recupera prejudiciul cauzat prin infracțiune, o parte din prejudiciu fiind

recuperat deja. Ca urmare a aprecierii circumstanțelor comiterii faptei infracționale

de către Mîță Eduard în raport cu criteriile complementare reținute în sarcina

acestuia, instanța de apel a conchis că este echitabilă pedeapsa aplicată ultimului

3

prin sentință, atât sub aspectul categoriei, termenului, cât și a modului de

executare.

Mai mult, instanța de apel a considerat că, la încasarea sumei de 10 000 lei

din contul inculpatului Mîță Eduard în beneficiul părții vătămate Prodaniuc Vasile

cu titlu de prejudiciu moral, prima instanță a ținut cont de gradul de vinovăție a

inculpatului, de circumstanțele în care a fost produsă fapta cauzatoare de

prejudiciu, de suferințele fizice și psihice suportate de către Prodaniuc Vasile în

urma acțiunilor infracționale ale inculpatului exprimate prin vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale urmată de dereglarea îndelungată a

sănătății, iar deși sunt ireparabile leziunile corporale pe fața și gâtul părții

vătămate, acestea nu prezintă pericol pentru viață, putând fi înlăturate prin operație

cosmetică, de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate și conform principiului echității întemeiat a dispus repararea

prejudiciului moral în suma nominalizată, admițând în parte. Totodată, în ce

privește invocarea părții vătămate Prodaniuc Vasile precum că, pe viitor este

necesară consultarea medicilor și efectuarea de mai departe a tratamentului în

legătură cu prejudiciul cauzat sănătății în urma acțiunilor infracționale ale lui Mîță

Eduard, instanța de apel a menționat, că la moment nu pot fi încasate sume

presupuse pentru recuperarea eventualelor cheltuieli viitoare, partea vătămată

Prodaniuc Vasile urmând de a se adresa instanței civile, în urma suportării

acestora. În acest sens instanța de apel a indicat prevederile art. 1416 Cod Civil,

conform cărora, instanța de judecată stabilește cuantumul reparației prin echivalent

bănesc în funcție de întinderea prejudiciului de la data pronunțării hotărârii.

Persoana vătămată poate cere despăgubiri suplimentare pentru prejudiciul care a

apărut după pronunțarea acestei hotărâri.

Cu referire la cerința invocată în apelul procurorului cu privire la încasarea

din contul inculpatului Mîță Eduard a cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 8 000 lei, instanța de apel a constatat

că s-au suportat cheltuieli judiciare în sumă de 8 000 lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare nr. 74 d din 10.04.2017 - 320 lei și nr. 153 din 17.05.2017 –

7 680 lei, care au fost ordonate de către OUP a SUP a IP Glodeni, Ion Ghelici (f.d.

33, 37), acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, drept urmare celor

invocate, în cazurile când expertiza este dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești

a bugetului de stat, astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

ajuns la concluzia de a respinge demersul procurorului cu privire la încasarea din

contul inculpatului a sumei de 8 000 lei, ce constituie cheltuieli judiciare pentru

efectuarea expertizei.

4

5.1 Procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocând că:

- cheltuielile judiciare au fost suportate de stat în legătură cu efectuarea

expertizelor judiciare, cheltuieli care nu ar fi fost suportate în caz că inculpatul nu

ar fi comis infracțiunea în baza căreia și-a recunoscut vina pe deplin;

- conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului;

- consideră neargumentată poziția instanței de apel de trecere în contul

statului cheltuielile judiciare, or, prin Legea pentru modificarea și completarea

unor acte normative nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare de la 09.02.2018 alin. (2)

art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului

de stat, a fost abrogat;

- consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă și

neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului;

- inculpatul va sta pe calea corijării doar prin stabilirea unei pedepse cu

închisoarea cu executare reală, inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat părții

vătămate, careva circumstanțe pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu

au fost identificate;

- consideră ca neîntemeiată soluția privind despăgubirile cu caracter moral, or,

la respingerea apelului părții vătămate, instanța de apel nu a ținut cont de gradul de

vinovăție a inculpatului, de circumstanțele în care a fost producă fapta, de

suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată;

5.2 Partea vătămată, Prodaniuc Vasile, indicând temeiurile pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea deciziei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă mai aspră cu executarea reală a pedepsei și admisă în totalitate

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, invocând argumente similare ca și în

apelul său, suplimentar indicând:

- inculpatul nu a recuperat parțial prejudiciul, sunt doar promisiuni, se poartă

batjocoritor cu el;

circumscripție Bălți, Lisnic Elena și de către partea vătămată Prodaniuc Vasile, în

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a

depus referință inculpatul, prin care a manifestat dezacordul cu recursurile

înaintate, a solicitat respingerea recursurilor cu menținerea deciziei instanței de

apel motivând prin faptul că atât prima instanță cât și instanța de apel au constatat

just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect au stabilit pedeapsa dând

5

deplină eficiență împrejurărilor cauzei, vina a recunoscut-o pe deplin și a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, recursurile repetă textele apelurilor,

decizia instanței de apel nu conține erori de drept ce ar afecta legalitatea deciziei,

are loc permanent de trai, este caracterizat satisfăcător, la întreținere are un copil

minor, s-a căit sincer în fapta comisă, lipsesc circumstanțe agravante.

lărgit constată că, recursul ordinar declarat de către procuror urmează a fi respins

ca inadmisibil, iar recursul ordinar declarat de către partea vătămată urmează a fi

admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

7.1 Cu privire la recursul ordinar declarat de către procuror:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul recurentului precum că

conform art. 229 Cod de procedură penală, condamnatul suportă cheltuielile

judiciare, se califică ca declarativ, acest motiv a fost obiect de dispută atât în cadrul

primei instanțe(f.d. 146) cât și în cadrul instanței de apel(f.d. 191), asupra căruia s-

au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal lărgit le însușește, ce este conform

practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 8 000 lei, este compusă din

costul pentru efectuarea rapoartelor de expertiză pe caz, cheltuieli ce urmează a fi

achitate conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală (red.

05.04.2012), din contul mijloacelor bugetului de stat, care conform art. 10 Cod

penal, este mai favorabil pentru inculpat.

6

Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale.

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, procurorul invocând că pedeapsa stabilită este una prea blândă și

neechitabilă, Colegiul penal lărgit conchide că, sentința a fost atacată de procuror

cu apel, însă doar în partea ce ține de cheltuielile judiciare fără a critica pedeapsa

aplicată, prin decizia recurată a fost menținută sentința.

Astfel, Colegiul penal lărgit indică că, lipsa apelului procurorului împotriva

sentinței în partea individualizării pedepsei, îl privează în prezent pe procuror de

dreptul de a declara recurs ordinar criticând pedeapsa, ce este în conformitate cu

prevederile art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală.

7.2 Cu privire la recursul ordinar declarat de către partea vătămată:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze

total hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau

motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit mai menționează că recurentul în recurs, drept temeiuri

pentru declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, și anume cazurile când „hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

7

procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată, în sensul că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit notează că din analiza materialelor cauzei, rezultă cert

că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat obiectiv prin prisma art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea penală și

examinate în ședința de judecată a primei instanțe, descrise în sentință (f.d. 144 -

145), menținută de instanța de apel, corect a adoptat soluția de condamnare a lui

Mîță Eduard, în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, „vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale și a sănătății, care a condus la o desfigurare iremediabilă a

feței și a regiunilor adiacente, fiind cu certitudine demonstrată vinovăția ultimului

în comiterea infracțiunii nominalizate”.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că partea vătămată critică decizia

instanței de apel privitor la admiterea parțială a acțiunii civile, or, aceasta solicită

admiterea integrală a acțiunii civile cu încasarea din contul inculpatului a sumei de

20 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Analizând hotărârile judecătorești sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal lărgit consideră că,

soluțiile instanțelor în partea stabilirii despăgubirii prejudiciului moral sunt

neechitabile.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii,

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate; alin. (2) Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit prevederilor

art. 1423 alin. (1) Cod civil coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Potrivit prevederilor art. 225 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea

acțiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de

către instanța de competența căreia este cauza penală.

Instanța de recurs ține să enunțe că, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația

trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit

8

astfel încât acesta să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru victimele

daunelor.

Respectiv, ținând cont de suferințele psihice și fizice raportate la consecințele

infracțiunii săvârșite de către Mîță Eduard față de partea vătămată, Colegiul penal

consideră că prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, dispus spre încasare de

către instanțele ierarhic inferioare, este unul diminuat, concluzie ce rezultă din

practica judiciară privind aplicarea legislației referitor la încasarea despăgubirilor

morale, acesta urmând a fi majorat la 20 000 lei, reprezentând o satisfacție

echitabilă cum indică și art. 41 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Mai mult, Colegiul penal lărgit, cu privire la constatarea instanței de apel din

decizia sa (f.d. 190), în care aceasta menționează că „instanța de fond just a

apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont că Mîță Eduard a

comis fapta infracțională ce se atribuie categoriei infracțiunilor grave, iar potrivit

normei incriminate, unica sancțiune pasibilă aplicării este cea sub formă de

închisoare, pe un termen de la 5 la 10 ani. Respectiv, instanța de judecată

justificat a redus limitele minimă și maximă a sancțiunii nominalizate prin prisma

art.3641 alin.(8) CPP, or, cauza a fost examinată la solicitarea inculpatului în

procedura simplificată, în baza probelor administrate la etapa urmăririi penale,

respectiv la stabilirea cuantumului pedepsei sub formă de închisoare a operat cu

limita minimă - 3 ani 4 luni și limita maximă - 6 ani 8 luni. Apreciind cuantumul

pedepsei spre aplicare inculpatului Mîță Eduard - 4 ani închisoare, instanța a

reținut că acesta are loc permanent de trai, se caracterizează satisfăcător, la

întreținerea sa este un copil minor, s-a căit sincer în fapta comisă, în privința

acestuia lipesc circumstanțe care i-ar agrava răspunderea penală.”, Colegiul

penal lărgit atestă că este una generală, care nu poate fi acceptată, deoarece potrivit

art. 90 Cod penal, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatului, motivând obligatoriu condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, ținând cont de toate circumstanțele

cauzei.

În acest context, instanța de recurs ordinar atestă că contrar prevederilor art.

61 alin. (2), 75 Cod penal, ambele instanțe ierarhic inferioare nu au ținut cont de

faptul că infracțiunea comisă de inculpat este o infracțiune gravă, iar prin

săvârșirea infracțiunii de vătămare intenționată gravă, a pus în pericol viața și

sănătatea părții vătămate, ce a dus la o desfigurare iremediabilă a feței și regiunilor

adiacente și eronat au concluzionat că scopul pedepsei penale de restabilire a

echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui cât și a altor persoane, se va atinge fără executarea reală a

pedepsei cu închisoarea.

9

Colegiul penal lărgit mai statuează că în cadrul condițiilor suspendării,

persoana inculpatului interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în

primul rând, din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al

doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea

constata dacă acesta se poate corecta fără executarea pedepsei.

Pentru ași formula o astfel de convingere, instanțele trebuie să efectueze o

analiză completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea

sa în viața socială, la locul de muncă, înainte și după săvârșirea faptei, în timpul

judecății etc.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja

stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că

scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în

privința vinovatului pe un termen de probațiune stabilit de instanța de judecată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă că aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege

de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

La caz, potrivit materialelor cauzei rezultă că ambele instanțe ierarhic

inferioare au dispus în temeiul art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepselor de 4 ani închisoare stabilite în privința inculpatului Mîță

Eduard pe o perioadă de probațiune de 4 ani. În virtutea celor menționate, Colegiul

penal lărgit reține că această concluzie este greșită, or în rezultatul săvârșirii de

către inculpat a unei infracțiuni grave, cu intenție directă, obiect material al căreia a

10

constituit viața și sănătatea persoanei, iar aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia nu va duce la

realizarea scopului preventiv-educativ a legii penale în speța dată.

Prin urmare, rejudecând cauza, ținând cont de circumstanțele cauzei,

gravitatea infracțiunii săvârșite care se califică ca una gravă, obiectul material al

infracțiunii fiind viața și sănătatea persoanei, rolul inculpatului la comiterea acestei

infracțiuni, instanța de recurs ordinar conchide că urmează a fi casată sentința

primei instanțe și decizia instanței de apel în partea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal, și urmează a fi stabilită lui Mîță Eduard în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece doar

prin executarea reală a pedepsei, inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor,

precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de

corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Totodată, Colegiul penal lărgit specifică că, în speță, sunt respectate

exigențele art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, privitor la neagravarea

situației condamnatului, menționându-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de

individualizare a pedepsei de noțiunea de individualizare a executării pedepsei.

Prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea executării

instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu executarea pedepsei

condiționat suspendată”. În acest mod suspendarea condiționată a executării

pedepsei se arată a fi o problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că

obiectul suspendării este executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea

pedepsei și nu aplicarea pedepsei.

Subsidiar, se menționează că agravare a situației condamnatului se înțeleg

situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică

la o infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii

cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în

închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa

principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care

nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului

de infracțiuni în loc de infracțiune continuată; situații de învinuire care esențial,

după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a

învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit invocă că excluderea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, care stipulează că judecând recursul, instanța admite

recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre,

dacă nu se agravează situația condamnatului, nu poate fi considerată o agravare a

11

situației acestuia, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul

agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare a pedepsei stabilite în același sens.

de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursul declarat de partea

vătămată urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârilor instanțelor de fond în

partea încasării prejudiciului moral și aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena.

Admite recursul ordinar declarat de către partea vătămată Prodaniuc Vasile,

casează sentința Judecătoriei Drochia /sediul Glodeni/ din 23 octombrie 2017 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2018, în partea

stabilirii pedepsei și încasării daunelor morale, rejudecă cauza, pronunțând

următoarea hotărâre:

Mîță Eduard XXXXX, se consideră condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, la 4(patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul executării pedepsei a inculpatului Mîță Eduard XXXXX, de

calculat din ziua reținerii.

Se admite acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Prodaniuc Vasile,

încasând de la inculpat în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în sumă de

20 000(douăzeci mii) lei.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

12