1ra-585/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b CP

1ra-585/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-585/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

către avocatul Negoiță Valeriu, în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 24 ianuarie 2017 și a deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-

l pe

Perjeru Vladislav Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

Xxxxx, or. Xxxxx reg. Xxxxx, domiciliat în or. Xxxxx, str.

Xxxxx, ap xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 12.000 lei.

anului 2016, având scopul falsificării unor acte oficiale, în loc nestabilit și

împreună cu persoane nestabilite de organul de urmărire penală, intenționat a

falsificat procura cu drept de a folosi automobilul de model Volkswagen Pasat cu

n/î XXXXX, înmatriculat în Republica Bulgaria, pe numele lui Ivanov Vladimir și

Ivanov Iuri, pretins eliberată din numele lui Jivco Todorov, cetățean al Republicii

Bulgaria și pretins autentificată din numele notarului public din orașul Varna,

Republica Bulgaria, Vanea Gheorghieva sub nr. 9562 din 04 ianuarie 2016 în

orașul Varna, Republica Bulgaria. La data de 06 ianuarie 2016 a transmis procura

dată lui Ivanov Vladimir, împreună cu automobilul de model Volkswagen Pasat

cu n/î XXXXX, înmatriculat în Republica Bulgaria, în urma tranzacției de

vânzare-cumpărare a automobilului dat, pe care ultimul a folosit-o până la data

de 04 februarie 2016.

1

Astfel, conform raportului de expertiză nr. 34/12//3/1-R-179; 180 din

25.05.2016, blancheta „Procura eliberată de notarul din Republica Bulgaria,

Vanea Gheorghieva cu nr. 9562 din 04.01.2016, eliberată pe numele lui Ivanov

Vladimir, a.n. 1988 și Ivanov Iurii a.n. 1967, din numele lui Jivco Todorov Petrov,

cu drept de a folosi mijlocul de transport de model „VW Passat” cu n/î XXXXX”

este confecționată din hârtie comercială, fără careva elemente de protecție, cu

folosirea metodei de imprimare laser - (textul imprimat). Impresiunea de

ștampilă rotundă „Ваня Георгиеваi”, de pe blanchetă este aplicată cu ajutorul

imprimării jet de cerneală color.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului Perjeru V., a fost calificată de drept în baza art. 361 alin. (2) lit.

b) Cod penal și anume – confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale

false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvârșită de două sau mai multe

persoane.

suplimentar la data de 15.03.2017, de către avocatul Negoiță V. în numele

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Perjeru V. să fie achitat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- la soluționarea cauzei, instanța de judecată urma să aplice cerințele

imperative ale art. 8 Codul de procedură penală;

- sentința este bazată pe presupuneri, iar prima instanță a denaturat probele,

deoarece declarațiile martorilor acuzării vin în contradicție cu probatoriul

acumulat pe caz. Astfel, în declarațiile martorilor Ivanov I., Rudenco A., Antoci

N. și Pugaciov S., reiese că Perjeru V. i-a spus lui Ivanov V. despre faptul că va

pleca în Italia și la întoarcere va trece prin Republica Bulgaria și va perfecta

procură, însă nimeni din acești martori nu au văzut ca Perjeru V. să transmită

procura lui Ivanov V., fapt confirmat și în instanța de judecată;

- doar Ivanov V. confirmă faptul transmiterii procurii, deoarece procura în

cauza a fost depistată la el, astfel consideră că Ivanov V. a avut un interes

personal de a da vina pe o altă persoană, pentru a se eschiva de la răspunderea

penală;

- declarațiile martorilor Ivanov I., Rudenco A., Antoci N., Pugaciov S., care

sunt colegi de serviciu și sânt în relații de prietenie cu Ivanov V., urmau să fie

apreciate critic de către organul de urmărire penală, deoarece nu sunt probe

directe care confirmă contribuția nemijlocită a lui Perjeru Vl. la falsificarea

procurii, utilajul folosit la falsificarea procurii, care a fost modalitatea de folosire

a procurii de către ultimul;

- de către organul de urmărire penală nu a fost stabilit scopul urmărit de

Perjeru Vl. în urma falsificării procurii date;

- conform raportului de expertiză din 25 mai 2016 în punctul 4 al concluziei

este indicat, că textul manuscris depus în rubrica „Упълонмощител” a procurii

2

eliberate de notarul din Republica Bulgară, Vanea Gheorghieva, nu este executat

de către Ivanov V. și nu este executat de către Perjeru Vl., ci de o altă persoană;

- în contextul în care Ivanov V. în declarațiile depuse, susține că a primit

procura în cauza de la Perjeru Vl., pe această procură urmau să rămână

amprentele digitale a lui Perjeru Vl.;

- atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată au respins

cererile înaintate cu privire la colectarea mostrelor amprentelor digitale de la

Perjeru Vl., pentru a efectua o expertiză prin care urma să fie stabilit, dacă sunt

lăsate urme pe corpul delict - procura în cauza, de către Perjeru Vl.;

- la materialele dosarului sunt date care confirmă că Perjeru V. a traversat

hotarele Republicii Bulgaria la data de 04 ianuarie 2016, fiind însoțit de către

Perjeru Valeriu și Perjeru Aculina și la întoarcerea din Italia au trecut prin

Republica Bulgaria, deoarece Perjeru Valeriu a dorit să procure un automobil,

însă din cauza că nu i-a plăcut starea tehnică a automobilului nu a procurat-o. În

timpul aflării în Republica Bulgaria, Perjeru Vl. a fost doar cu Perjeru Valeriu și

Perjeru Aculina, nu s-a întâlnit cu nimeni și nu a contactat prin telefon careva

persoane, fapt care a fost confirmat de Perjeru Valeriu și Perjeru Aculina în

cadrul audierii lor la etapa urmăririi penale;

- partea acuzării nu a prezentat careva probe ce ar dovedi că Perjeru Vl. a

confecționat, deținut sau a folosit documente oficiale false;

- prima instanță nu a luat în considerație declarațiile lui Perjeru Vl., care au

importanță pentru cercetarea tuturor aspectelor cauzei;

- urmează să fie considerate ca ilegale argumentele instanței de fond,

privind declarațiile lui Perjeru Val. și Perjeru A., considerând că aceste declarații

au fost depuse cu scopul de a favoriza pe inculpatul, or, declarațiile au fost

depuse sub jurământ și martorii au fost preîntâmpinați de răspunderea penală

pentru darea declarațiilor mincinoase;

- Perjeru Vl., Perjeru Val. și Perjeru A. sânt rude și au plecat în călătorie,

este un fapt normal și firesc și instanța de judecată nu a explicat în cumul cu care

probe a pus sub semnul întrebării declarațiile martorilor în cauză;

- instanța de judecată nu a argumentat soluția adoptată, fapt prin care a fost

încălcate prevederile art. 6 CEDO, care obligă instanțele naționale să motiveze

deciziile pentru a nu lăsa părțile într-o stare de incertitudine și a nu crea impresia

că nu au fost auziți.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea

imputată.

În viziunea instanței de apel, din materialele dosarului și din probele

admise de către instanța de judecată, declarațiile martorilor Ivanov I., Rudenco

3

A., Antoci N., Pugaciov S., demonstrează cu certitudine că anume Perjeru Vl. s-a

oferit lui Ivanov V. să-i perfecteze procura pentru folosirea automobilului.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic și respins argumentul părții

apărării, precum că declarațiile martorilor sus-menționați vin în contradicție cu

circumstanțele cauzei, or, toți martorii au fost prezenți în momentul discuției

între Perjeru Vl. și Ivanov V. și toți au indicat expres la faptul, că ultimul a

menționat că va face singur procura pentru folosirea automobilului pe numele

lui Ivanov V. La fel, toți martori au indicat, că la începutul lunii ianuarie, Ivanov

V. a preluat automobilul împreună cu procura de la Perjeru Vl.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut, că din materialele dosarului se

desprinde că, în afară de declarațiile martorilor, în cadrul urmăririi penale s-au

efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 93 din 26 februarie 2016 și

raportul de expertiză nr. 34/12/3/1-R-179;180 din 25 mai 2016, potrivit cărora,

procura întocmită pe numele lui Ivanov V., este confecționată din hârtie

comercială, fără careva elemente de protecție, cu folosirea metodei de imprimare

laser, iar impresiunea de ștampilă rotundă a notarului Bulgariei, este aplicată cu

ajutorul imprimării jet de cerneală color.

Astfel, instanța de apel a reținut, că aceste probe coroborează cu declarațiile

martorilor Ivanov I., Rudenco A., Antoci N., Pugaciov S. și confirmă cu

certitudine vinovăția inculpatului privind confecționarea ilegală a procurii pe

numele lui Ivanov V. Mai mult ca atât, din materialele dosarului, se atestă că

potrivit răspunsului șefului de Secție CCC Galați - Zaloznii Victor, adresat

șefului SPF Giurgiulești - DR Sud – Mițco I., în urma verificărilor efectuate de

către autoritățile bulgare, procura cu nr. 9562 eliberată la data de 04 ianuarie

2016, nu a fost întocmită și nu se află la evidențele biroului notarial Vanya

Gheorgheva din orașul Varna, Republica Bulgaria, fapt care atestă, că procura în

cauza este una falsă.

Nu au putut fi reținute de către instanța de apel nici alegațiile inculpatului

Perjeru Vladislav, precum că Ivanov V. ar fi putut singur sau prin cineva să

perfecteze procura în cauza, or, instanța de apel a considerat că inculpatul a

înaintat această versiune în scopul eschivării de la răspunderea penală pentru

faptele comise, fiind o metoda de apărare.

La fel, instanța de apel a considerat relevant și faptul că, potrivit

materialelor cauzei, automobilul în cauză, era identificat în baza de date ca

proprietatea lui Perjeru Vl., în baza contractului de vânzare-cumpărare cu nr.

9662/ din 17 septembrie 2015, perfectat la biroul notarial Dvetlana Dimova din

orașul Varna, Republica Bulgaria. Astfel, aceste probe combat dur poziția

inculpatului și a apărătorului, or, Perjeru V., fiind proprietar a avut toate

posibilitățile să perfecteze din numele propriu procura pe numele lui Ivanov V.,

pentru folosirea automobilului.

În ceea ce privește argumentele apărării, că organul de urmărire penală nu a

identificat scopul urmărit de Perjeru Vl., instanța de apel a considerat aceste

argumente pur declarative și lipsite de orice suport. Or, la caz, procura urma să

4

fie perfectată, pentru ca să fie încheiată tranzacția cu privire la vânzarea

automobilului de către Perjeru Vl. lui Ivanov Vl. După ce au apărut suspecții

referitor la legalitatea procurii, Ivanov Vl. imediat a contactat pe Perjeru Vl.,

astfel, în cadrul examinării cauzei în instanțele de fond, s-au constatat cu

certitudine prezența semnelor calificative ale documentelor oficiale false și că a

fost realizată latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii.

În ceea ce privește argumentul apărătorului precum că, textul manuscris pe

procura în cauza potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/3/1-R-179;180 din 25

mai 2016 nu este efectuat de către Perjeru Vl., instanța de apel a reținut că,

potrivit aceluiași raport de expertiză acest textul manuscris nu a fost efectuat nici

de către Ivanov Vl., ci de o persoană necunoscută. Potrivit actului de învinuire,

Perjeru Vl. a fost pus sub învinuire în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, și

anume este invocat că a săvârșit fapta prejudiciabilă acționând cu persoane

nestabilite de organul de urmărire penală. Astfel, alegațiile părții apărării privind

nevinovăția lui Perjeru Vl. prin prisma acestui argument, nu pot servi temei

pentru achitarea inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a apreciat declarațiile

martorilor Perjeru V. și Perjeru A., or, aceste declarații nu sunt în stare să

combată probatoriul acumulat pe cauza penală respectivă, și au fost depuse cu

scopul de a absolvi pe Perjeru Vl. de la răspunderea penală.

Totodată, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului

Perjeru Vl. de către prima instanța, în totalmente corespunde pericolului și

gradului social al faptei comise, circumstanțelor comiterii infracțiunii, atitudinii

inculpatului fața de cele întâmplate și neconștientizarea pericolului infracțiunii

săvârșite.

de către avocatul Negoiță V. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

acestora și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Perjeru Vl. să fie achitat de

sub învinuirea înaintată în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În motivarea recursului indică argumente similare cu cele menționate în

apelul declarat, subsidiar invocând că:

- în motivarea deciziei, instanța de apel nu indică clar prin ce coroborează

declarațiile martorilor Ivanov I., Rudenco A., Antoci N., Pugaciov S., cu raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 93 din 26 februarie 2016 și raportul de

expertiză nr. 34/12/3/1-R-179;180 din 25 mai 2016, or martorii menționați nu

descriu procura și conținutul ei, nu indică că au văzut această procură, în afară

de martorul Ivanov V., astfel instanțele de fond au admis o eroare gravă de fapt

care a afectat soluția și nu confirmă vinovăția inculpatului în confecționarea

ilegală a procurii, pe numele lui Ivanov V.;

- instanțele de fond nu au stabilit cu cine a avut înțelegere prealabilă

Perjeru Vl. și care sunt acele persoane care au confecționat procura cu nr. 9562

din 04 ianuarie 2016 pe numele lui Ivanov V. și Ivanov I., ce utilaj a fost folosit la

5

falsificarea procurii, care a fost modalitatea de folosire a procurii de către Perjeru

V. și dacă există amprentele digitale ale lui Perjeru V. pe corpul delict, procura;

- la Ivanov V. a fost depistată procura în cauză, când dorea să traverseze

punctul de trecere „Giurgiulești-Reni”, în data de 04 februarie 2016, Ivanov V.

având un interes personal de a da vina pe Perjeru V. de falsificare a procurii,

pentru a se eschiva de răspundere penală;

- afirmația instanței de apel, precum că martorii Perjeru V. și Perjeru A., au

depus declarații cu scopul de a-l absolvi pe Perjeru Vl. de la răspundere penală,

este lipsită de logică, deoarece martorii în cauză au dat declarații sub jurământ,

fiind preîntâmpinați de răspundere pentru darea declarațiilor false, iar instanța

nu explică în cumul cu care probe pune sub semnul întrebării declarațiile

martorilor;

- vinovăția lui Perjeru Vl. nu a fost confirmată prin probe pertinente,

concludente, sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, iar

dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoare inculpatului;

- instanțele de fond nu au indicat motivele pe care se întemeiază soluția și

nu au motivat din punct de vedere al admisibilității și inadmisibilității probelor,

soluția adoptată pe caz;

- fapta incriminată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și

anume lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii;

- din conținutul hotărârilor adoptate în privința lui Perjeru V., nu se

regăsește descrierea motivelor infracțiunii comise de către acesta, nu au fost

demonstrate foloasele patrimoniale sau de o altă natură de care ar beneficia

Perjeru Vl. în urma săvârșirii infracțiunii.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând de a-l respinge ca inadmisibil, deoarece autorul recursului critică

aprecierea probelor administrate, ce ține de starea de fapt a cauzei, stabilirea

căreia este de competența instanțelor de fond, iar un asemenea temei nu este

prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Instanța de apel a

analizat obiectiv probele administrate, iar hotărârea acestei instanțe cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și corespunde prevederilor art. 414, 417

Cod de procedură penală, iar cele invocate de recurent nu constituie temei de

casare a hotărârii instanței de apel.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

6

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

aceluiași Cod.

Autorul în recursul său nu a făcut trimitere la un careva temei concret

prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului se

constată că acesta semnalează temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 8)

din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Astfel,

instanța de apel, la adoptarea soluției de respingere a apelului declarat și

menținere a sentinței, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și

întemeiată. Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

această instanță le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat, că probele puse la baza sentinței nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil

vinovăția inculpatului de cele incriminate.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului Perjeru Vl., au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și

veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le

însușește.

De asemenea, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond

din motiv că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate,

astfel în opinia avocatului Negoiță V., ele nu demonstrează vinovăția lui Perjeru

Vl. în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În primul rând, relevant este de menționat, că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa

judecării recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt

trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar

pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține. În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare

nu a fost constatată de către instanța de recurs.

7

Cât privește motivele invocate de recurent, precum că inculpatul nu este

vinovat în comiterea faptei imputate în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal,

precum și argumentele invocate în acest sens, Colegiul penal se va expune

asupra acestora cercetând incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că instanța de apel reținând

circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe

administrate în cauză, cărora le-a dat o evaluare justă și obiectivă, prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (2) lit. b) Cod penal.

De asemenea, cu referire la critica recurentului, că nu există nici o probă, ce

ar confirma că Perjeru Vl. a falsificat și folosit această procură, Colegiul penal o

respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța de apel a analizat minuțios

aceste aspecte și s-a expus argumentat în privința lor. Cu toate acestea, instanța

de recurs va purcede la analiza laturii obiective și subiective a infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, în coraport cu circumstanțele

constatate și probele administrate.

Astfel, potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

361 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă ce se concretizează în acțiunea de

confecționare, deținere, vânzare sau folosire a documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, ori de confecționare sau vânzare a

imprimantelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții,

organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Infracțiunea specificată la alin. (1) art. 361 Cod penal, este o infracțiune

formală. Ea se consideră consumată din momentul fie al confecționării, deținerii,

vânzării sau folosirii documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, fie al confecționării sau vânzării imprimantelor,

ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații,

indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Instanța de recurs atestă, că faptul confecționării împreună cu persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, deținerii și folosirii de către Perjeru Vl.

8

a procurii, pe numele lui Ivanov Iuri și Ivanov Vladimir, pentru automobilul de

model Volkswagen Passat cu n/î XXXXX, care a transmis-o lui Ivanov Vl.

împreună cu automobilul menționat, în urma tranzacției de vânzare-cumpărare a

acestuia și care i-a acordat dreptul ultimului de a se folosi de automobil, se

confirmă prin probele cercetate și verificate de instanțele de fond, și anume:

- declarațiile martorului Ivanov Vl., care a menționat că a cumpărat

automobilul de la Perjeru V., iar la momentul când l-a întrebat pe ultimul despre

acte, cu el împreună erau Antoci N., Pugaciov S. și Rudenco A., astfel pentru

perfectarea procurii a achitat lui Perjeru Vl. suma de 100 euro. La data de 06

ianuarie 2016, a fost contactat de către Perjeru Vl., care i-a explicat că trebuie să

meargă cu automobilul la vamă pentru a face ieșirea și intrarea din țară, ceea ce

au făcut, după care Perjeru V. i-a transmis toate actele, automobilul, iar el a

achitat costul acestuia. Ulterior, la punctul vamal Reni, colaboratorii vamali au

suspectat, că ștampila de pe procură este printată, la care el l-a sunat pe Perjeru

V., care i-a comunicat că totul va fi bine și a închis telefonul. Le-a comunicat

colaboratorilor vamali de unde are procura;

- declarațiile martorului Antoci N., care a declarat că era prezent în

momentul când a venit Perjeru Vl. să arate automobilul de model Volkswagen

Passat lui Ivanov V., astfel când a ajuns vorba de înregistrarea automobilului,

Perjeru Vl. a explicat că el singur va face aceasta. Ivanov V. a primit automobilul

împreună cu pachetul de documente, iar ultimul nu a suspectat că procura era

falsă, din spusele lui Ivanov V. cunoaște că actele au fost perfectate de Perjeru

Vl.;

- declarațiile martorului Rudenco A., care a menționat că l-a rugămintea lui

Ivanov V. a ieșit să vadă automobilul pe care ultimul vroia să-l procure de la

Perjeru Vl. L-a întrebarea dacă poate perfecta procura pe numele lui Ivanov V.,

Perjeru Vl., a comunicat că are drum în Italia și va trece prin Bulgaria să

perfecteze procura. Din spusele lui Ivanov V. cunoaște că acesta a primit procura

de la Perjeru Vl., ulterior a aflat că aceasta nu era legală;

- declarațiile martorului Pugaciov S., care a relatat că a văzut personal când

Perjeru Vl. a venit să vândă automobilul lui Ivanov V. Au discutat în privința

faptului ca Ivanov V. să meargă cu Perjeru Vl. să perfecteze procura pe

automobil, însă ultimul a comunicat că singur va face procura. Ulterior, Ivanov

V. a preluat automobilul de la inculpat împreună cu procura, iar când Ivanov V.

a încercat să traverseze frontiera de stat, s-a depistat că procura deținută de

ultimul era falsă;

- declarațiile martorului Țurcan J., care a indicat că activând în portul

Giurgiulești-Reni, în timpul înregistrării automobilului de model Volkswagen

Passat cu n/î XXXXX, a observat că ștampila de pe procură era printată, iar în

conținut erau greșeli gramaticale, persoana care deținea procura, Ivanov V. a

comunicat, că procura o are de la persoana de la care a cumpărat automobilul;

- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 93 din 26 februarie 2016,

potrivit căruia procura nr. 9562 din 04.01.2016, pe numele lui Ivanov Iuri și

9

Ivanov Vladimir, pentru automobilul Volkswagen Passat cu n/î XXXXX, numărul

caroseriei WVWZZZ3BZYE319853, eliberată de notarul Vanea Gheorghieva, este

confecționată din hârtie comercială, cu ajutorul metodei de imprimare laser –

textul imprimat și a instrumentului scriptural cu bilă –semnăturile, fără elemente

de protecție;

- raportul de expertiză nr. 34/12//3/1-R-179; 180 din 25.05.2016, conform

căruia blancheta „Procura eliberată de notarul din Republica Bulgaria, Vanea

Gheorghieva cu nr. 9562 din 04.01.2016, eliberată pe numele lui Ivanov Vladimir,

a.n. 1988 și Ivanov Iurii a.n. 1967, din numele lui Jivco Todorov Petrov, cu drept

de a folosi mijlocul de transport de model „VW Passat” cu n/î XXXXX” este

confecționat din hârtie comercială, fără careva elemente de protecție, cu folosirea

metodei de imprimare laser - (textul imprimat). Impresiunea de ștampilă

rotundă „Ваня Георгиеваi”, de pe blanchetă este aplicată cu ajutorul imprimării

jet de cerneală color. Textul manuscris depus în rubrica „Упълонмощител” a

procurii eliberate, de notarul din Republica Bulgară, Vanea Gheorghieva, nu este

executat de către Ivanov V. și nu este executat de către Perjeru V., ci de o altă

persoană.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod

penal, aceasta se caracterizează prin intenție directă. Motivele acestei infracțiuni

se exprimă în: interesul material; năzuința de a obține unele avantaje

nepatrimoniale, etc.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și

cumulul de probe, Colegiul constată că, prin falsificarea procurii pe numele lui

Ivanov Iuri și Ivanov Vladimir, pentru automobilul de model Volkswagen Passat

cu n/î XXXXX, Perjeru Vl. a urmărit interesul material, pentru a putea încheia

tranzacția de vânzare a acestui automobil cu Ivanov V., din care considerent

instanța de recurs respinge argumentele recurentului, precum că nu au fost

demonstrate foloasele patrimoniale sau de o altă natură de care ar beneficia

Perjeru Vl. în urma săvârșirii infracțiunii.

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și

indică că Perjeru Vl. a comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, din care considerent instanța de recurs respinge și argumentele

recurentului, precum că vinovăția lui Perjeru Vl. nu a fost confirmată prin probe

pertinente și concludente.

Nu pot fi reținute ca întemeiate de către Colegiul penal, nici argumentele

părții apărării invocate în prezentul recurs referitoare la faptul, că la Ivanov V. a

fost depistată procura în cauză, când dorea să traverseze punctul de trecere

„Giurgiulești-Reni”, la data de 04 februarie 2016, acesta având un interes

personal de a da vina pe Perjeru V. de falsificare a procurii, pentru a se eschiva

de răspundere penală.

La acest capitol, instanța de recurs menționează, din declarațiile martorilor

Antoci N., Rudenco A. și Pugaciov S., rezultă că aceștia au fost prezenți la

momentul discuției dintre Ivanov Vl. și Perjeru Vl., la care ultimul a indicat că va

10

face singur procura pe numele lui Ivanov Vl., cu drept de a folosi mijlocul de

transport de model „VW Passat” cu n/î „XXXXX”, iar la începutul lunii ianuarie,

Ivanov V. a preluat automobilul împreună cu procura de la Perjeru Vl. Astfel,

Colegiul penal reține că declarațiile martorilor menționați coroborează și cu

declarațiile martorului Țurcan J., care a declarat, că în timpul înregistrării

automobilului de model Volkswagen Passat cu n/î XXXXX, Ivanov V. a

comunicat că procura o are de la persoana de la care a cumpărat automobilul.

Cât privește argumentul recurentului, că afirmația instanței de apel, precum

că martorii Perjeru V. și Perjeru A., au depus declarații cu scopul de a-l absolvi

pe Perjeru Vl. de la răspundere penală, este lipsită de logică, deoarece martorii în

cauză au dat declarații sub jurământ, fiind preîntâmpinați de răspundere pentru

darea declarațiilor false, iar instanța nu explică în cumul cu care probe pune sub

semnul întrebării declarațiile martorilor, Colegiul penal verificând actele și

lucrările dosarului constată că în cuprinsul filei 42 în decizia atacată și filei 221

verso, în sentință, se motivează corespunzător, că declarațiile martorilor în cauză

nu sunt în stare să combată probatoriul acumulat și anume declarațiile martorilor

Ivanov V., Antoci N., Rudenco A., Pugaciov S., care sunt logice, concludente,

pertinente și admisibile.

Cu referire la invocările autorului recursului, precum că organul de

urmărire penală și instanța de judecată au respins cererile cu privire la colectarea

mostrelor amprentelor digitale de la Perjeru V., pentru a efectua o expertiză prin

care urma să fie stabilit, dacă sunt lăsate urme pe corpul delict - procura în

cauza, de către Perjeru V., instanța de recurs atestă că just a fost respinsă cererea

privind dispunerea expertizei criminalistice a procurii pe numele lui Ivanov Vl.

și Ivanov I., deoarece faptul existenței sau inexistenței amprentei digitale ale lui

Perjeru Vl., nu poate servi ca probă în prezenta cauză, or potrivit materialelor

dosarului, procura a fost ridicată la data de 04 februarie 2016, dar a fost

examinată la data de 03 iunie 2016, respectiv procura până a fi examinată, de

două ori a fost supusă examinării de către experți, iar în asemenea condiții faptul

existenței sau inexistenței amprentelor digitale ale lui Perjeru V. pe procura dată,

nu vor duce la confirmarea sau infirmarea participării lui Perjeru V. la comiterea

infracțiunii în cauză.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că,

nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în

săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și în cele din urmă

temeiurile pentru recurs semnalate și stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

prima instanță și instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de

instanța de recurs vre-o eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare

a hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit

11

neîntemeiate criticile formulate de către recurent în recursul ordinar deferit spre

examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Negoiță

Valeriu, în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 28 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Perjeru

Vladislav Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 13 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

12