1ra-312/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b,c CP

Dosarul nr. 1ra-312/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 noiembrie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Calinici Alexei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Calinici Alexei Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 361 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale,

echivalentul sumei de 4.000 lei.

jurul orei 13.20, urmărind scopul deținerii și folosirii documentelor oficiale false, care

acordă drepturi, acționând de comun acord cu alte persoane nestabilite la moment

de către organul de urmărire penală, care i-au confecționat aceste acte, în timpul

trecerii frontierei de stat a Republicii Moldova, la punctul de trecere al frontierei de

stat „Cahul-Oancea” a prezentat la control permisul de conducere fals al Republicii

Moldova cu nr. 095801545, eliberat la data de 11 mai 2009, pe numele acestuia.

Conform raportului de expertiză nr. 594/595 din 16 noiembrie 2016, blancheta

permisului de conducere cu numărul de înregistrare 095801545, eliberat la 11 mai

2009, pe numele lui Calinici Alexei, născut la xxxxx, este confecționată nu la

întreprinderea poligrafică specializată în confecționarea blanchetelor de documente.

Elementul optic valabil cu numărul „311303” din documentul litigios nu este o

hologramă confecționată după modelul tip.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Calinici A. au

fost calificate de drept în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal – deținerea,

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșite de două sau mai

multe persoane, referitor la un document de importanță deosebită.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie obligat Calinici A., să recupereze cheltuielile judiciare în

sumă de 390 lei.

În motivarea apelului a invocat, că:

- instanța de fond a refuzat tacit încasarea în contul statului de la inculpatul,

Calinici A., a cheltuielilor de judecată, suportate în cadrul urmăririi penale, fără a

indica motivul refuzului, neluând în considerație faptul că acesta în cadrul ședinței

de judecată a declarat că este de acord să achite cheltuielile judiciare;

- în ședința de judecată acuzatorul de stat a solicitat încasarea în beneficiul

statului de la inculpat a cheltuielilor judiciare în suma de 390 de lei, suportate în

legătură cu efectuarea constatării tehnico-științifice nr. 539 din 04.10.2016 și

expertizei nr. 594/595 din 16.11.2016;

- la materialele dosarului a fost anexată informația, prin care se confirmă că

pentru efectuarea constatării tehnico-științifice nr. 539 din 04.10.2016 și expertizei nr.

594/595 din 16.11.2016 a fost cheltuită suma de 390 de lei;

- astfel, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția persoanei, iar

pentru buna desfășurare a procesului penal a suportata cheltuieli, care raportat la

art. 227 Cod de procedură penală, se încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare,

respectiv art. 229 Cod de procedură penală indică direct că, condamnatul poate fi

obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare;

- în ședința instanței de fond inculpatul, Calinici A., a declarat că situația sa

financiară îi permite să achite pedeapsa sub formă de amendă, totodată a indicat că

este de acord să recupereze cheltuielile judiciare suportate în suma de 390 lei, fapt ce

nu a fost luat în considerație.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul, Calinici A., în

contul statului a cheltuielilor de efectuare a expertizei tehnice a documentului și

portretului, în sumă de 390 lei, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului la comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a reținut, că din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine

că prin ordonanța ofițerului de urmărire penală a Departamentului Poliției de

Frontieră al MAI din 13.08.2016, a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice a

documentelor și a portretului, în vederea stabilirii valabilității permisului de

conducere eliberat pe numele lui Calinici Alexei (f.d. 56). În continuare, în temeiul

2

acestei ordonanțe a fost efectuată expertiza judiciară și a fost întocmit raportul nr.

594/595 din 16.11.2016 (f.d. 58-66).

Totodată, instanța de apel a menționat, că normele legislației procesual-penale

nu stabilesc expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care

se constituie din cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare.

Așadar, instanța de apel a considerat, că prevederile legale la care face trimitere

acuzatorul de stat se referă mai mult la acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată, însă cheltuielile judiciare, ce sunt enumerate în dispoziția art. 227 alin. (2)

Cod de procedură penală, nu prevăd astfel de cheltuieli. Respectiv, potrivit alin. (3)

al aceluiași articol, cheltuielile judiciare se achită din sume alocate de stat, dacă legea

nu prevede altă modalitate. Astfel, aceste norme procedurale invocate de procuror și

respinse de prima instanța în conținutul sentinței atacate, nu reglementează

încasarea din contul condamnatului a mijloacelor bănești pentru cheltuieli de

expertiză.

Prima instanța a ținut cont de faptul, că expertiza judiciară tehnică a

documentelor și portretului a fost dispusă în cadrul efectuării urmăririi penale,

pentru acumularea probatoriului necesar și aceste cheltuieli sunt trecute în contul

statului, și nu urmează să fie puse pe seama inculpatului, deoarece aceste acțiuni țin

de activitatea organului de urmărire penală, sarcina căruia este depistarea

circumstanțelor ce dovedesc comiterea infracțiunii și identificarea făptuitorului,

pentru înaintarea învinuirii vinovatului. Trecerea în contul statului a cheltuielilor în

procesul penal se întemeiază pentru necesitatea desfășurării procesului penal din

oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

Alegațiile procurorului invocate în apel, precum că inculpatul Calinici A., a

exprimat acordul de a achita cheltuielile judiciare nu pot fi reținute, deoarece prin

încasarea acestor cheltuieli de la ultimul, îi vor fi încălcate flagrant drepturile.

procuror, prin care solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 390 lei.

În motivarea recursului invocă:

- cheltuieli legate de efectuarea expertizelor judiciare sunt făcute în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale, în prezenta cauza penală - expertiza judiciară;

- la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care

pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură

cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite din

diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în

contul statului;

- instanța de apel odată ce a dispus respingerea cererii procurorului de a încasa

de la inculpat suma de 390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a dispus trecerea

acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu este o dispoziție referitoare la

3

repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile art. 397 pct. 5) și

art. 416 Cod de procedură penală.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

La temeiurile de drept ale recursului declarat, autorul invocă temeiul de casare

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Totodată din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică

decizia instanței de apel adoptată în latura civilă, prin care a fost menținută

hotărârea primei instanțe, prin care nu a fost admisă solicitarea acuzatorului de stat

de a fi încasate din contul inculpatului, cheltuielile de judecată pentru efectuarea

expertizei judiciare în cauza dată în sumă de 390 lei.

Așadar, în privința alegaților invocate de procuror se constată, că au constituit

obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus

întemeiat, concluzii pe care le susține și instanța de recurs.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227 și

229 alin. (1) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză nr. 594/595 din 16.11.2016, în sumă de 390 lei,

motivând că legea prevede ca condamnatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 143 prevede că expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate

fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

De asemenea, Colegiul penal remarcă și stipulările alin. (2) art. 143 Cod de

procedură penală, unde este enunțat că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se

4

atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la

discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând

cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

La fel, Colegiul evidențiază, că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Prin urmare, se reține că expertiza nr. 594/595 din 16.11.2016, a fost ordonată de

către organul de urmărire penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei,

constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În acest sens, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin numirea efectuării expertizei în prezenta cauză,

reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la

respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la

inculpatul, Calinici A., a sumei de 390 lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru

efectuarea expertizei în prezenta cauză, just fiind reținute în acest sens prevederile

art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de

casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs, în sensul casării hotărârilor judecătorești contestate, în latura civilă.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 07 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Calinici

Alexei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 07 martie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5