1ra-653/2018 — art. 152 alin. 2 lit. e; 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-653/2018 — art. 152 alin. 2 lit. e; 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-653/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

17 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Delibaltov Gheorghi, inculpatul Corșunov Victor și avocatul său

Botnarenco Dorin, inculpatul Brudari Ivan și avocatul său Botnarenco Dorin,

avocatul Gîrneț Zinaida în numele inculpatului Stancev Nicolai și de către partea

vătămată, Mutaf Alexandr, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Cahul

sediul Taraclia din 14 martie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Delibaltov Gheorghi Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

or. Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx str. Xxxxx;

Corșunov Victor Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-

nul Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx str.

Xxxxx;

Brudari Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx str.

Xxxxx;

și

Stancev Nicolai Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

recunoscuți vinovați și condamnați:

Delibaltov Gheorghi Xxxxx în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare;

1

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, i-a fost numită pedeapsă definitivă lui Delibaltov

Gheorghi, de 5 ani 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Stancev Nicolai Xxxxx în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, i-a fost numită pedeapsă definitivă lui Stancev

Nicolai, de 4 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Brudari Ivan Xxxxx în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități

convenționale, ceea ce constituie 8.000 lei;

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor stabilite, i-a fost numită pedeapsă definitivă lui Brudari Ivan, de

5 ani închisoare și amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce

constituie 8.000 lei.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Pedepsele stabilite lui Brudari Ivan, cu suspendare condiționată a pedepsei cu

închisoare și amendă, urmând a fi executate de sine stătător.

Corșunov Victor Xxxxx în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități

convenționale, ceea ce constituie 8.000 lei;

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor stabilite, i-a fost numită pedeapsă definitivă lui Corșunov

Victor, de 5 ani închisoare și amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea

ce constituie 8.000 lei.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Pedepsele stabilite lui Corșunov Victor, cu suspendare condiționată a pedepsei

cu închisoare și amendă, urmând a fi executate de sine stătător.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, Mutaf A., privind încasarea

prejudiciului material și moral a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Delibaltov Gheorghi, Stancev Nicolai, Brudari Ivan,

Corșunov Victor, în mod solidar, în beneficiul lui Mutaf Alexandr suma de 38.228

lei, cu titlu de prejudiciu material în urma săvârșirii infracțiunilor.

2

A fost încasat de la Delibaltov Gheorghi, Stancev Nicolai, Brudari Ivan,

Corșunov Victor, a câte 10.000 lei, de la fiecare, în beneficiul lui Mutaf Alexandr, cu

titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Delibaltov Gheorghi, împreună cu Corșunov Victor, Brudari Ivan și Stancev

Nicolai, aflându-se pe teritoriul parcului central din s. Corten, r-nul Taraclia, din

motive inventate, pentru a-și clarifica relațiile, s-au apropiat de Mutaf Dmitri, care

se afla în parc la o distanță nu prea mare de ei. În continuare, din intenții

huliganice și exprimând o lipsă vădită de respect față de societate, Delibaltov Gh.,

Brudari I. și Stancev N., în prezența lui Caradjov N., Caradjov D. și Vornicov N.,

care se aflau alături de Mutaf Alexandr, au început să se exprime în privința

acestuia cu cuvinte necenzurate, cerând să se îndepărteze cu ei într-o parte.

Ulterior, în continuarea intenției sale îndreptată spre încălcarea ordinii publice și

cauzarea de leziuni persoanei, Delibaltov Gh., fără motiv i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnul în regiunea feței lui Murtaf Alexandr. După care, fără a

reacționa la rugămințile lui Caradjov N., Caradjov D. și Vornicov N., de a se calma

și înceta acțiunile sale, Stancev N. l-a împins pe Vornicov N., de la ce aceasta a

căzut la pământ, iar Delibaltov Gh. continua aplicarea de lovituri pe diferite părți

ale corpului părții vătămate, Mutaf A. Apoi, Delibaltov Gh., ținându-l cu mâna pe

Mutaf A., aplicând forța, a presat degetul mâinii ultimului pe ochiul stâng.

Implicându-se în ce se întâmpla, Caradjov N., i-a luat mâina lui Delibaltov Gh. într-

o parte, iar Stancev N. i-a aplicat lui Mutaf A. o lovitură cu piciorul în genunchi.

După care, Delibaltov Gh., intenționat l-a lovit cu degetul de la mână pe Mutaf A.

în ochiul stâng, de la care aceasta a simțit o durere acută și l-a împins de la sine. În

acest moment, Brudari I., i-a aplicat lui Mutaf A., o lovitură cu pumnul în regiunea

feței, după care Stancev N., Delibaltov Gh. și Brudari I. au început să-i aplice lui

Mutaf A. lovituri în regiunea feței și a capului. Văzând acestea, Caradjov N.,

Caradjov D. și Vornicov N., au intervenit, îndepărtând persoanele respective

pentru o perioadă de la Mutaf A., după care Corșunov V. i-a aplicat ultimului o

lovitură în față, de la care aceasta a căzut la pământ. Ridicându-se de la pământ

după căzătură, Corșunov V. din nou i-a aplicat lui Mutaf A. o lovitură cu piciorul

în partea stângă a feței, de la care acesta a căzut la pământ și Delibaltov Gh.,

Stancev N. și Brudari I., deja împreună au început să-i aplice lovituri lui Mutaf A.,

cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, feței și capului. În rezultatul

acțiunilor acestor persoane lui Mutaf A., i-au fost cauzate leziuni corporale ce se

califică în cumul, ca vătămare medie a integrității corporale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpaților, Delibaltov Gh., Stancev N., Brudari I. și Corșunov V., au fost

calificate de drept, conform art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal – huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două sau mai multe persoane,

precum și în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal – vătămarea intenționată medie

3

a integrității corporale care nu este periculoasă pentru viață, dar care a fost urmată

fie de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită de două sau mai multe persoane.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepselor

inculpaților, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care lui

Delibaltov Gh., Brudari I. și Corșunov V., a le stabili pedeapsă în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a câte 3 ani închisoare;

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a câte 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, a le stabili lui Delibaltov Gh., Brudari I. și Corșunov

V., pedeapsă definitivă a câte 7 ani închisoare, fiecăruia, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis. În rest, sentința a o menține.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de judecată nu a luat în considerare la stabilire categoriei și a

termenului pedepsei în privința inculpaților, gravitatea infracțiunilor săvârșite, cât

și influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovaților;

- infracțiunea a fost comisă de un grup de persoane, la săvârșirea acțiunilor

toți participanții au avut intenție unică de a cauza vătămări corporale părții

vătămate;

- în privința unui participant, Delibaltov Gh., instanța de judecată i-a stabilit

pedeapsă sub formă de închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, care este una

blândă, însă totuși instanța urma să aplice aceiași pedeapsă și în privința

inculpaților, Brudari I. și Corșunov V., fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

- stabilirea pedepsei lui Brudari I. și Corșunov V., cu aplicarea art. 90 Cod

penal, vine în contradicție chiar și cu dispoziția acestei norme. La stabilirea

pedepsei instanța de judecată s-a bazat doar pe faptul vârstei inculpaților, ca fiind

tineri și că au săvârșit infracțiunea pentru prima dată, însă fără a ține cont că aceștia

nu și-au recunoscut vina, nu s-au căit de cele comise, nu au recuperat prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

3.2 Partea vătămată, Mutaf Alexandru, care a solicitat casarea parțială a

acesteia în partea stabilirii pedepselor inculpaților, cu pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, prin care a stabili pedeapsă lui:

- Delibaltov Gh., 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- Stancev N., 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- Brudari I., 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- Corșunov V., 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A admite integral acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral în

mărime de 200.000 lei. În rest, a menține sentința.

În motivarea apelului a invocat:

- inculpatul, Delibaltov Gh., ca inițiator a celor întâmplate și ca participant

activ la maltratarea sa, urmează să-i fie aplicată pedeapsa cea mai aspră,

comparativ cu ceilalți;

- aplicarea pedepsei inculpaților, Stancev N., Brudari I. și Corșunov V., cu

4

suspendarea condiționată a executări pedepsei, vine în contradicție cu prevederile

art. 90 alin. (1) Cod penal. La stabilirea pedepsei instanța de judecată a luat în

considerare doar vârsta tânără a inculpaților, cât și faptul comiterii infracțiunilor

pentru prima dată;

- instanța de judecată greșit a ajuns la concluzia, că în acțiunile inculpaților

lipsesc circumstanțe care agravează răspunderea acestora, prevăzute de art. 77 alin.

(1) lit. b), e), h), i) Cod penal;

- la aprecierea compensației prejudiciului moral, instanța de judecată urma să

țină cont de caracterul intenționat și deosebita cruzime a infracțiunii, toate

umilințele și suferințele cauzate părții vătămate, cât și leziunile corporale ce au dus

la scăderea vederii, ceea ce conform raportul de expertiză medico-legală

corespunde a 25% de pierdere a capacității de muncă. Aceste circumstanțe indică,

că este imposibilă recuperarea vederii la partea vătămată. Modul de viață a părții

vătămate s-a schimbat. În acest moment nu poate efectua lucrări gospodărești așa

cum o făcea anterior, de a conduce automobil. A fost nevoit să refuze la visul său

de a deveni mecanic, așa cum capacitatea de muncă cu un astfel de diagnostic este

interzisă. Ochiul ce i-a fost lezat, deși a fost tratat, totuși restabilirea acestuia organ

la situația anterioară este imposibilă. Până la moment urmează proceduri de

restabilire a vederii.

3.3 Avocatul, Carafizi Nicolai, în numele inculpatului, Delibaltov Gh., care a

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) și art. 152 alin. (1) Cod

penal, cu stabilirea pedepselor neprivative de libertate.

În motivarea apelului a invocat:

- inculpatul, Delibaltov Gh., în ședința instanței de judecată și-a recunoscut

vina, însă nu a fost de acord cu calificarea acțiunilor sale și cu acțiunea civilă a

părții vătămate în sumă de 237.228 lei, cu titlu de prejudiciu material, moral și

pentru asistența avocatului;

- instanța de judecată nu și-a motivat hotărârea în partea stabilirii pedepsei lui

Delibaltov Gh., așa cum în privința celorlalți inculpați care nu și-au recunoscut

vina, le-a fost stabilită o pedeapsă mai blândă. Instanța de judecată nu a luat în

considerare, că anterior Delibaltov Gh. nu a fost judecat, iar pedeapsa cu închisoare

este una prea aspră.

- instanța de judecată în hotărâre menționează, că inculpatul Delibaltov Gh.,

după săvârșirea infracțiunii pe acest dosar, a mai săvârșit o altă infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, însă la acest caz procurorul a emis

ordonanța din 06 aprilie 2015 prin care a încetat urmărirea penală și s-a dispus

eliberarea lui Delibaltov Gh., de la răspundere penală cu atragere la răspundere

contravențională, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 unități convenționale,

echivalentul a 1.000 lei, sumă ce a fost achitată;

- instanța de judecată la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, Delibaltov

Gh., a încălcat prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal și nu a ținut cont, că acesta a

fost crescut și educat fără tată, doar de mamă, anterior nu a fost judecat, la locul de

5

trai se caracterizează pozitiv, este necăsătorit, student. Mai mult, instanța nu a

apreciat corect probele administrate la faza de urmărire penală și a aplicat o

pedeapsă prea aspră.

3.4 Avocatul, Nedov Gheorghi, în numele inculpatului, Corșunov V., care

solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie

achitat pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunilor imputate.

În motivarea apelului a invocat:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de judecată nu au fost

administrate probe ce ar demonstra participarea lui Corșunov V. la săvârșirea

infracțiunilor imputate;

- instanța de judecată a considerat suficiente declarațiile părții vătămate,

precum că Corșunov V. i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea capului, însă

ținând cont de dezvoltarea fizică a inculpatului și de activitățile sale sportive

regulate, se poate de imaginat, ce s-ar fi întâmplat dacă inculpatul ar fi lovit partea

vătămată. Susținerea părții vătămate, precum că și Corșunov V. a participat la

bătaie, au o simplă explicație, așa cum a declarat mama părții vătămate, că dacă

inculpatul a fost în acea companie, atunci și el a participat la bătaie. Din aceasta

rezultă, cu cât mai mulți inculpați sunt, cu atât mai mare va fi acțiunea civilă, ceea

ce și în final a rezultat;

- declarațiile celorlalți inculpați și martori vorbesc despre faptul, că Corșunov

V., în timpul bătăii nu se afla la fața locului și acesta ulterior s-a apropiat de locul

unde deja avuse loc bătaia, adică după finisarea acesteia. Până la acest caz relații

tensionate între inculpat și partea vătămată nu au avut loc, de aceia nu este nici un

motiv de a presupune, că inculpatul avea sentimente negative față de acesta.

2017, au fost respinse apelurile declarate de către avocatul, Carafizi N., în numele

inculpatului Delibaltov Gh. și avocatul, Nedov Gh., în numele inculpatului

Corșunov V., fiind admise apelurile declarate de către procuror și partea vătămată,

Mutaf A., cu casarea parțială a sentinței, în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei inculpaților, Delibaltov Gh., Brudari I. și Corșunov V., precum și în latura

civilă în partea încasării prejudiciului moral, fiind pronunțată o nouă hotărâre prin

care:

Delibaltov Gheorghi Xxxxx a fost condamnat în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, i-a fost numită pedeapsă definitivă lui Delibaltov

Gheorghi, de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Brudari Ivan Xxxxx a fost condamnat în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie 10.000 lei;

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare.

6

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor stabilite, i-a fost numită pedeapsă definitivă lui Brudari Ivan, de

5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime

de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 10.000 lei, care potrivit art. 87 alin.

(2) Cod penal, urmează a fi executate de sine stătător.

Corșunov Victor Xxxxx a fost condamnat în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie 10.000 lei;

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor stabilite, i-a fost numită pedeapsă definitivă lui Corșunov

Victor, de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă

în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 10.000 lei, care potrivit

art. 87 alin. (2) Cod penal, urmează a fi executate de sine stătător.

A fost încasat de la Delibaltov Gheorghi, Stancev Nicolai, Brudari Ivan,

Corșunov Victor, în beneficiul lui Mutaf Alexandru, cu titlu de prejudiciu moral a

câte 20.000 lei de la fiecare. În rest, sentința a fost menținută.

instanță a cercetat cauza penală sub toate aspectele, a apreciat complet și obiectiv

probele administrate, conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor

în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, și

întemeiat a concluzionat că este pe deplin dovedită vinovăția inculpaților,

Delibaltov Gh., Stancev N., Brudari I. și Corșunov V. în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal. Aceste

circumstanțe au fost stabilite prin totalitatea de probe administrate la materialele

cauzei penale, ce au fost apreciate cu respectarea prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Deși, inculpații vina în comiterea infracțiunilor imputate nu au recunoscut-o,

totuși vinovăția acestora este dovedită și prin probele materiale administrate la

dosar și anume: plângerea depusă de Mutaf E., în adresa organului de urmărire

penală la 07.08.2014 (f.d. 5, v. 1); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

07.08.2014 (f.d. 6-8 v. 1); raport de constatare medico-legală nr. 536 din 08.08.2014

în privința lui Stancev N. (f.d. 10 v. 1); raport de constatare medico-legală nr. 535

din 08.08.2014 în privința lui Delibaltov Gh. (f.d. 12 v. 1); raport de constatare

medico-legală nr. 372/D din 22.10.2014 în privința lui Mutaf A. (f.d. 83-84 v. 1);

raport de expertiză medico-legală în comisie nr. 19 din 22.06.2015 în privința lui

Mutaf A. (f.d. 43-48 v. 2); raport de expertiză medico-legală în comisie

suplimentară nr. 296 din 24.08.2015 în privința lui Mutaf A. (f.d. 55-57 v. 2).

Instanța de apel a menționat, că deși în privința inculpaților Delibaltov Gh.,

Stancev N., Brudari I. și Corșunov V., a fost pronunțată o sentință de condamnare,

iar aceștia nu recunosc vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate, totuși nu toți

inculpații au contestat acțiunile reținute de către prima instanță pentru care au fost

7

condamnați. Astfel, legalitatea sentinței în partea recunoașterii vinovăției în

săvârșirea infracțiunilor imputate de acuzatorul de stat, a fost contestată doar de

inculpatul, Corșunov V., care solicită achitarea.

Versiunea inculpatului, Delibaltov Gh., precum că faptele incriminate au fost

săvârșite doar de dânsul, iar inculpații Brudari I, Stancev N. și Corșunov V., nu au

fost implicați în comiterea faptelor imputate, de către instanța de apel a fost

apreciată critic și fără suport probatoriu, respectiv nerecunoașterea vinovăției de

către inculpați nu constituie temei de a adopta o sentință de achitare, în condițiile

în care probatoriul anexat la materialele dosarului demonstrează cu certitudine

vina acestora în comiterea infracțiunilor imputate.

În acest sens, instanța de apel a considerat că, prima instanță întemeiat a

concluzionat că vinovăția inculpaților, Delibaltov Gh., Stancev N., Brudari I. și

Corșunov V., în săvârșirea infracțiunilor imputate se probează prin depozițiile

părții vătămate, Mutaf Alexandr, declarațiile căruia sunt consecutive, concrete

privitor la descrierea faptelor săvârșite de inculpați în privința ultimului și care

coroborează cu ansamblul de probe enunțate, și descrise mai sus.

Totodată, instanța de apel a notat că, cauzarea leziunilor corporale părții

vătămate de către inculpații sunt confirmate obiectiv prin raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr. 191 din 22 iunie 2015 și raportul de expertiză medico-

legală în comisie suplimentară nr. 297 din 24 august 2015, potrivit căruia la partea

vătămată, Mutaf A., s-a depistat comoție cerebrală urmată de encefalopatie

posttraumatică și hipertensiune intra craniană; hematoame în țesuturile moi a

regiunii temporale stânga și peri orbitală stânga, însoțite de edem facial pe stânga

și a buzei superioare; contuzie ușoară a globului ocular cu ruptură foramenală a

retinei ochiului stâng și dereglarea acomodațiuni vizuale; artroză cu artrită

posttraumatică a joncțiunii tempo-mandibulare pe stânga cu limitarea deschiderii

gurii și masticarea hranei solide; deviere posttraumatică a septului nazal spre

stânga, care a necesitat septoplastie și complicat cu rinită vazomotorie, leziuni care

au condiționat o dereglare a sănătății de lungă durată (peste trei săptămâni), cu

aplicarea tratamentului necesar pe această perioadă, și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală medie (f.d. 43-48, 55-57, v. 2).

Mai mult, nu au fost stabilite careva temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor părții vătămate, Mutaf A., care sunt consecutive și

analogice cu cele depuse atât, în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de

judecată, care au fost menținute și în fața instanței de apel, de asemenea nu au fost

stabilite careva temeiuri de a pune la îndoială concluziile experților.

Ipoteza inculpatului, Delibaltov Gh., precum că doar el singur este vinovat în

faptele imputate, așa cum s-a bătut cu partea vătămată singur, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind declarativă și care vine în contradicție cu declarațiile părții

vătămate Mutaf Alexandr și martorii Caradjov D., Caradjov N. și Vornicov N.

Probele administrate de acuzatorul de stat și cercetate în ședința de judecată,

în afara oricărui dubiu, demonstrează intenția unică, cât și participarea împreună a

inculpaților la cauzarea de leziuni corporale părții vătămate, Mutaf A. De

8

asemenea, instanța de apel a reținut că acțiunile infracționale le-au săvârșit într-un

loc public, în parcul central din s. Corten, r-nul Taraclia, ce au dus la încălcarea

grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, iar potrivit

rapoartelor de expertiză medico-legale în rezultatul aplicării violenței față de

Mutaf A., acestuia i-au fost cauzate leziuni corporale ce au condiționat o dereglare

a sănătății de lungă durată (peste trei săptămâni) și sunt calificate ca vătămări

corporale medii.

Astfel, argumentele inculpatului, Brudari I., precum că i-a aplicat doar o

palmă părții vătămate, Mutaf A., în rezultatul apărării sale, în opinia instanței de

apel poartă un caracter declarativ și contradictoriu cu probele prezentate și

cercetate în ședința de judecată.

Referitor la faptul că martorii, Caradjov D., Caradjov N. și Vornicov N., sunt

prieteni ai părții vătămate, Mutaf A., instanța de apel a notat că nu constituie temei

de a considera ca fiind neveridice declarațiile martorilor indicați, deoarece acestea

sunt confirmate prin declarațiile părții vătămate, cât și prin rapoartele de expertiză

medico-legale efectuate în prezenta cauză penală, în concluziile cărora sunt

descrise leziunile corporale depistate la partea vătămată, inclusiv localizarea și

modalitatea de cauzare a acestor. Astfel, careva dubii privitor la veridicitatea

declarațiilor martorilor nominalizați supra nu au apărut, ci dimpotrivă acestea sunt

confirmate prin ansamblul de probe administrate la materialele cauzei.

Ca neîntemeiate au fost apreciate și argumentele invocate de avocatul, Nedov

Gh., precum că pornind din dezvoltarea fizică și practicarea regulată a sportului, în

cazul în care inculpatul, Corșunov V., ar fi aplicat lovituri părții vătămate, urmările

ar fi fost mai grave, însă din declarațiile părții vătămate și a martorilor Caradjov D.,

Caradjov N. și Vornicov N., cât și din rapoartele de expertiză medico-legală

anexate la dosar, indică contrariu, având în vedere loviturile aplicate de Corșunov

V. și locul aplicării acestora indicat de Mutaf A., și martorii Caradjov D., Caradjov

N. și Vornicov N. Pe rațiunile enunțate, invocările avocatului, Nedov Gh., privitor

la lipsa probelor ce ar demonstra vinovăția inculpatului, Corșunov V., în comiterea

infracțiunilor imputate, sunt lipsite de suport probatoriu, iar acțiunile acestuia

întrunind atât latura obiectivă, cât și subiectivă, a infracțiunilor imputate.

În altă ordine de idei, verificând legalitatea și temeinicia sentinței în partea

stabilirii categoriei și termenele pedepselor inculpaților, Delibaltov Gh., Brudari I.

și Corșunov V., instanța de apel a considerat că prima instanță nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 75 Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că inculpații Delibaltov Gh., Brudari I. și

Corșunov V. au comis infracțiuni, care conform art. 16 Cod penal, se atribuie la

categoria infracțiunilor mai puțin grave și respectiv, grave, la locul de trai aceștia

se caracterizează satisfăcător, anterior nu au fost judecați, la momentul săvârșirii

infracțiunii erau studenți.

Circumstanțe ce atenuează răspunderea inculpaților, Delibaltov Gh., Brudari I.

și Corșunov V., a fost reținută săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai

9

puțin grave, în partea învinuirii în baza art. 287 alin. (2) Cod penal.

Circumstanțe care agravează răspunderea inculpaților, Delibaltov Gh.,

Brudari I. și Corșunov V., nu au fost reținute.

Analizând ansamblul circumstanțelor ce caracterizează persoana inculpaților,

Delibaltov Gh., Brudari I. și Corșunov V., care la locul de trai sunt caracterizați

satisfăcător, anterior nu au fost atrași la răspundere penală, de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave și respectiv, mai

puțin grave, de impactul acestora asupra societății și a părții vătămate, instanța de

apel a considerat, că prima instanță corect a ajuns la concluzia că reeducarea și

corectarea inculpaților menționați este posibilă numai în condițiile aplicării în

privința acestora a pedepsei sub formă de închisoare.

Pornind din caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de

faptul că a fost inițiatorul acțiunilor huliganice, care s-au soldat cu cauzarea

leziunilor corporale medii părții vătămate, de activismul manifestat la săvârșirea

infracțiunilor, instanța de apel aplicând prevederile art. 75 Cod penal, a considerat

că inculpatului, Delibaltov Gh., urmează a-i fi stabilită pedeapsă în baza art. 287

alin. (2) lit. e) Cod penal, de 2 ani închisoare, în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod

penal - de 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsă definitivă de 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, potrivit art. 72 Cod penal.

Învederând caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de

activismul manifestat la săvârșirea infracțiunilor și de urmărire prejudiciabile ale

acțiunilor huliganice, care s-au soldat cu cauzarea leziunilor corporale medii părții

vătămate, instanța de apel aplicând prevederile art. 75 Cod penal, a considerat că

în privința inculpaților, Brudari I. și Corșunov V., la fel, urmează a fi stabilite

pedepse în baza art. 287 alin. (2) lit. e) Cod penal, amendă a câte 500 unități

convenționale, echivalent a 10.000 lei, pentru fiecare, în baza art.152 alin. (2) lit. e)

Cod penal - de 5 ani închisoare, fiecăruia, iar în temeiul art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, pedepse definitive

de 5 ani închisoare, fiecăruia, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, potrivit

art. 72 Cod penal și amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a

10.000 lei, fiecăruia, care potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, se execută de sine

stătător.

În opinia, instanței de apel, pedepsele aplicate inculpatului Delibaltov Gh.,

sub formă de închisoare, iar inculpaților Brudari I. și Corșunov V. sub formă de

închisoare, și amendă, sunt legale, echitabile și direct proporționale gravității

faptelor comise, atitudinea acestora față de faptele săvârșite, cât și comportamentul

lor în timpul și după săvârșirea infracțiunilor.

Argumentele avocatului, Carafizi N., precum că pedeapsa aplicată

inculpatului, Delibaltov Gh., este prea aspră, instanța de apel le-a respins ca

neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a menționat că, ținând cont de prevederile art. 7, 75,

62 alin. (2) Cod penal, de personalitatea inculpatului Stancev N., care a comis fapte

10

imputate fiind minor, de lipsa circumstanțelor agravante, prima instanță a stabilit

acestuia o pedeapsă legală și echitabilă, iar argumentele părții vătămate privitor la

blândețea pedepsei stabilite acestui inculpat sunt neîntemeiate.

La fel, au fost apreciate critic argumentele părții vătămate, precum că instanța

de judecată greșit a ajuns la concluzia, că în acțiunile inculpaților lipsesc

circumstanțe care agravează răspunderea acestora, prevăzute de art. 77 lit. b), e),

h), i) Cod penal, deoarece la stabilirea pedepsei, instanța de judecată poate

recunoaște ca agravante numai acele circumstanțe ce au fost stabilite de organul de

urmărire penală și au fost indicate în rechizitoriu, și numai dacă au fost susținute

de acuzatorul de stat în dezbaterile judiciare, ceea ce lipsește în situația din

prezenta speță.

În altă ipoteză, instanța de apel pornind din urmărire prejudiciabile ale

faptelor săvârșite de către inculpați față de partea vătămată, Mutaf A., a admis

cauzarea ultimului a unor suferințe psihice și fizice puternice, stres, frustrare, și

ținând cont de gradul de vinovăție a fiecărui inculpat, a considerat că prima

instanță neîntemeiat a ajuns la concluzia de a încasa din contul inculpaților în

beneficiul părții vătămate compensația bănească în sumă a câte 10.000 lei, cu titlu

de prejudiciu moral. Însă, în același timp, instanța de apel a considerat, că

cuantumul solicitat de partea vătămată în sumă de 200.000 lei este unul exagerat de

mare, raportat la acțiunile inculpaților.

În vederea principiului compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele psihice și fizice cauzate, stare de stres și de frustrare provocate

părții vătămate, Mutaf A., urmările infracțiunilor asupra sa, perioada de timp în

care a urmat tratament, i-a fost afectată vederea, instanța de apel a considerat că,

suma de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral încasată de la fiecare inculpat în

beneficiul părții vătămate, va constitui o atenuare a suferințelor fizice și psihice

cauzate prin infracțiune.

către:

6.1 Partea vătămată, Mutaf Alexandr, care solicită casarea acestora, în partea

stabilirii suspendării condiționate pedepsei cu închisoare lui Stancev Nicolai, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită acestuia

pedeapsă cu închisoare de 5 ani, cu executare, precum și încasarea de la inculpați în

mod solidar a prejudiciului moral în sumă de 200.000 lei.

În motivarea recursului invocă:

- pedeapsa aplicată inculpatului, Stancev N., este prea blândă și vine în

discordanță cu circumstanțele cauzei și pedepsele stabilite celorlalți inculpați;

- inculpatul, Stancev N., nu a recunoscut vina în cele săvârșite și nu a reparat

prejudiciul cauzat, iar ceilalți coinculpați au fost condamnați la pedepse cu

închisoare și executare reală;

- prima instanță a motivat aplicarea pedepsei neprivative de libertate în

privința inculpatului, Stancev N., prin prezența circumstanțelor atenuante – vârsta

fragedă și comiterea infracțiunii pentru prima dată, însă în apelul declarat au fost

11

specificate și prezența circumstanțelor agravante, cum ar fi: nerecunoașterea vinei,

nerepararea prejudiciului, săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, acțiuni

violente asupra părții vătămate, care la acel moment era minor, cruzimea cu care a

fost săvârșită infracțiunea, prin aplicarea loviturilor în regiunea capului, feței,

corpului, ce urmau a fi luate în considerație de către instanța de apel;

- în cazul inculpatului, Stancev N., instanța de apel neîntemeiat la condamnat

la pedeapsă cu suspendare, reținând prevederi care lipsesc în legislația procesual-

penală, iar instanțele de judecată la stabilirea circumstanțelor agravante sau

atenuante nu sunt legate de rechizitoriu și poziția procurorului referitor la prezența

sau lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante;

- cuantumul prejudiciului moral este apreciat în sumă de 200.000 lei, ținând

cont de faptul, că a vizitat zeci de medici, a trecut zeci de diagnosticări și proceduri

de reabilitare a vederii, care nu poate fi restabilită până la starea anterioară

incidentului, iar în urma cauzării a astfel de leziuni de către inculpați, a fost lipsit

de visul său copilăresc de a deveni mecanic auto, respectiv capacitățile de muncă cu

astfel de vedere sunt limitate.

6.2 Avocatul, Gîrneț Zinaida, în numele inculpatului Stancev Nicolai,

solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel eronat a conchis faptul, că Stancev N., nu a recunoscut vina

în comiterea infracțiunilor imputate, însă conform materialelor cauzei acesta

beneficiind de dreptul său procesual nu a dat careva declarații, fapt ce nu poate fi

echivalat cu nerecunoașterea vinei;

- instanța de apel neîntemeiat a dispus încasarea din contul lui Stancev N., a

prejudiciului moral în sumă de 20.000 lei, deoarece acesta este exagerat de mare și

nu poate fi stabilit în mod egal față de toți inculpații, fără a fi luat în considerație

rolul acestora și provocarea vătămărilor corporale părții vătămate, față de fiecare

inculpat aparte.

În drept, apărătorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

6.3 Inculpatul, Delibaltov Gh., care solicită casarea deciziei instanței de apel,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie condamnat în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. art. 84

alin. (1), 79 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 2 alin. (1) a Legii nr. 210

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, a înceta procesul penal, cu eliberarea de la executarea

pedepsei.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel prin hotărârea adoptată, i-a înrăutățit situația, cu toate că

anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, a încercat să restituie

prejudiciul material și moral încă de la etapa urmăririi penale, stabilindu-i în cele

din urmă o pedeapsă mai aspră de 6 ani închisoare;

12

- instanța de apel nu a luat în considerare, că partea vătămată refuza de a

primi sumele bănești de la inculpat și apărătorul său, în contul prejudiciului

material și moral, care după adoptarea deciziei instanței de apel au fost depuși la

contul de depozit al executorului judecătoresc în sumă de 9.557 lei - prejudiciu

material și 20.000 lei - prejudiciu moral, la fel cum au făcut-o și ceilalți coinculpați;

- potrivit art. 2 alin. (1) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia,

procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare referitor

la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal

nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7

ani;

- au intervenit între timp modificări în legislație și anume prevederile art. 70

alin. (31) și art. 79 Cod penal, astfel, la momentul săvârșirii infracțiunilor avea

vârsta de 18 ani 1 lună 16 zile, respectiv avea dreptul de a fi aplicate în privința sa

prevederi legale mai favorabile la stabilirea pedepsei definitive.

În drept, inculpatul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 10), 13) Cod de procedură penală.

6.4 Inculpatul Corșunov V. și avocatul său, Botnarenco Dorin, care au solicitat

casarea acestora, cu dispunerea încetării cauzei penale în temeiul art. art. 1, 2 al

Legii nr. 210 privind amnistia sau casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, cu

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Corșunov V., să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, stabilindu-i suspendare condiționată a

executării pedepsei, pe o perioadă de probațiune de 1 an și să-i fie menținută

pedeapsa stabilită prin sentință, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, sub formă

de amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie 8.000 lei.

În motivarea recursului invocă:

- față de inculpatul, Corșunov V., sunt pasibile de aplicat prevederile art. 1, 2

al Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R. Moldova, deoarece infracțiunile de care a fost învinuit acesta sunt

compatibile cu prevederile art. 10 al Legii menționate și infracțiunile imputate

acestuia nu se regăsesc în prevederile lit. d) al articolului nominalizat;

- inculpatul, Corșunov V., la etapa recursului ordinar a depus cerere de

aplicare a amnistiei, potrivit Recomandării CSJ nr. 97 din 09.02.2017, totodată acesta

a manifestat căință în cele săvârșite, și-a cerut scuze de la partea vătămată, a dorit

să achite prejudiciul stabilit, a efectuat toate acțiunile posibile în acest sens, însă

partea vătămată refuză categoric să primească banii, cu toate acestea suma

prejudiciului material și moral a fost transmisă prin intermediul oficiului poștal,

suplimentar i-a fost transferată și suma de 8.636 lei, care invocă că este cu titlu de

prejudiciu material adițional;

13

- a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, adică au fost operate

modificări la Codul penal, fiind completat cu prevederile alin. (31) art. 70 și

modificat art. 79, ceea ce permite aplicarea pedepselor mai blânde;

- instanța de apel a adoptat o soluție neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei

lui Corșunov V., fără a ține cont de prevederile art. 8 și art. 10 Cod penal, precum și

de prezența circumstanțelor atenuante – recunoașterea vinei, recuperarea

prejudiciului cauzat părții vătămate, este la prima abatere infracțională, existența

circumstanței excepționale – vârsta de 20 ani la data comiterii faptei;

- în situația în care inculpatul, Corșunov V., este învinuit de comiterea unei

infracțiuni grave și respectiv unei mai puțin grave, s-a căit sincer a recunoscut vina,

a recuperat prejudiciul, a avut un comportament adecvat, atât la urmărirea penală,

cât și la judecarea cauzei, neadmițând tergiversarea din partea sa, respectiv scopul

pedepsei penale poate fi atins prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În drept, recurenții își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10), 11), 13) Cod de procedură penală.

6.5 Inculpatul Brudari I. și avocatul său, Botnarenco Dorin, care au solicitat

casarea acestora, cu dispunerea încetării cauzei penale în temeiul art. art. 1, 2 al

Legii nr. 210 privind amnistia sau casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, cu

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Brudari I., să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, stabilindu-i suspendare condiționată a

executării pedepsei, pe o perioadă de probațiune de 1 an și să-i fie menținută

pedeapsa stabilită prin sentință, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, sub formă

de amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie 8.000 lei.

În motivarea recursului invocă argumente identice cu cele invocate de

inculpatul, Corșunov V. și apărătorul acestuia, în recursul ordinar declarat și

menționate supra.

În drept, recurenții își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10), 11), 13) Cod de procedură penală.

penală, au depus referințe privind opinia asupra recursurilor declarate:

7.1 Procurorul solicitând respingerea acestora, deoarece sunt nefondate, iar la

aplicarea pedepselor inculpaților pentru infracțiunile comise, instanța de apel a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, just ajungându-se la

concluzia că corectarea și reeducarea acestora este posibilă cu aplicarea pedepsei

sub formă de închisoare.

7.2 Partea vătămată, Mutaf A., solicitând respingerea recursurilor declarate de

către inculpați și apărătorul acestora, ca fiind inadmisibile, lipsite de suport juridic

și argumente de fapt. Actul amnistiei în privința inculpaților nu poate fi aplicat,

deoarece prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost reparat, condiție obligatorie

pentru eliberarea de răspundere penală în baza Legii nr. 210 privind amnistia, iar

14

pedepsele aplicate inculpaților Brudari I., Corșunov V., și Delibaltov Gh. sunt

corecte și echitabile.

7.3 Inculpatul, Delibaltov Gh., solicitând respingerea recursului declarat de

către partea vătămată, Mutaf A. Prejudiciul cauzat părții vătămate i-a fost transferat

prin intermediul oficiului poștal, însă acesta a refuzat de a încasa sumele

transferate, astfel este de neînțeles poziția luată, făcând abuz de poziția sa

procesuală, iar starea materială nu-i permite de a achita ultimului sumele solicitate,

așa precum dorește acesta.

concluzionează că recursurile declarate de către avocatul Gîrneț Z. în numele

inculpatului Stancev N., precum și partea vătămată, Mutaf A., urmează a fi

respinse, iar recursurile declarat de către inculpații Delibaltov Gh., Corșunov V.,

Brudari I. și apărătorul, Botnarenco D., urmează a fi admise, din următoarele

considerente:

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

8.1 Referitor la recursul declarat de avocatul Gîrneț Z. în numele inculpatului

Stancev N.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul recursului, autorul invocă ca temei pentru recurs

prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, menționând anume că

hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea ce

ține de majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la inculpatul, Stancev

N., în sumă de 20.000 lei.

Tot din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată, că autorul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite și nici pedeapsa stabilită inculpatului, Stancev N., invocând

doar dezacordul cu majorarea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral

cauzat părții vătămate și stabilit de către instanța de apel, din care motiv va fi

supusă analizei hotărârea judecătorească contestată sub aspectul laturii civile în

partea stabilirii prejudiciului moral.

Așadar, în prezenta speță, rezultând din concluziile menționate în partea

motivată a hotărârii instanței de apel, se reține că această instanță la capitolul

stabilirii cuantumului prejudiciului moral a considerat, că suma de 10.000 lei

stabilită și încasată de către prima instanță, de la fiecare inculpat, nu este o sumă

proporțională prejudiciului cauzat părții vătămate, iar pentru a fi o satisfacție

15

echitabilă pentru partea vătămată suma de 20.000 lei, încasată de la fiecare inculpat

va fi una proporțională suferințelor psihice cauzate prin acțiunile acestora.

În viziunea instanței de recurs, considerentele expuse supra sunt întemeiate,

iar criticile recurentului nu constituie temeiuri verosimile de a răsturna situația în

prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul

casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel, în această parte.

Din materialele cauzei se atestă, că în cadrul acestei cauze penale partea

vătămată, Mutaf A., a înaintat acțiune civilă, în temeiul art. 219 Cod de procedură

penală, solicitând inclusiv și încasarea prejudiciului moral în mărime de 200.000 lei,

pentru faptul că a suportat suferințe psihice și fizice, în urma infracțiunilor

săvârșite asupra lui, având nevoie de reabilitări îndelungate pentru ameliorarea

stării sănătății și anume a vederii, care i-a fost afectată în rezultatul loviturilor

primite de la inculpați.

Opozant celor invocate de către recurent, Colegiul penal notează, că în temeiul

art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacere persoanei vătămate. Ținând cont de aceste

împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a

nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs menționează

că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale

prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin

evaluare.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal nu se va îndepărta de concluziile

instanței de apel, ținând cont de faptul că această instanță a evaluat just toate

circumstanțele cauzei, reținând că părții vătămate i-au fost aplicate multiple

lovituri în regiunea capului, feței, corpului de către toți inculpații, precum reiese

din probele administrate la caz, în urma cărora lui Mutaf A., i-au fost cauzate

leziuni corporale medii, fiind condiționate dereglări a sănătății de lungă durată,

peste trei săptămâni. Astfel, partea vătămată fiind nevoită să consulte medici, să

efectueze multiple diagnosticări, restabiliri a vederii, care i-a fost afectată. Totodată,

învederând acel fapt, că din declarațiile date în cadrul ședinței de judecată de către

inculpatul, Stancev N., acesta folosindu-se de dreptul său la tăcere, prin urmare

astfel acesta nu s-a manifestat în felul dat cu căință pentru cele săvârșite, iar ceilalți

inculpați, la fel, nu au recunoscut vina până la etapa recursului ordinar, ceea ce nu

poate să nu afecteze inclusiv moral starea de spirit a părții vătămate, frustrând-o

astfel și lăsând loc de deznădejde, și disperare în urma unei asemenea comportări

din partea inculpaților.

Referitor la criticile apărătorului, precum că prejudiciul moral de 20.000 lei

este unul destul de mare și nu poate fi stabilit în egală măsură față de toți inculpații,

fără a se lua în considerare rolul acestora și provocarea vătămărilor corporale de

fiecare inculpat în parte, Colegiul le apreciază ca nefondate, deoarece reieșind din

16

declarațiile părții vătămate, ce coroborează cu declarațiile martorilor audiați în

cadrul primei instanțe, Vorniciv N., Caradjov N., Caradjov D. și Mutaf E.,

inculpatul, Stancev N., în egală măsură a aplicat lovituri inclusiv în regiune feței lui

Mutaf A., de rând cu inculpații Delibaltov Gh. și Brudari I., astfel acțiunile și modul

în care a acționat, Stancev N., nu diferă semnificativ de acțiunile și modul în care au

acționat ceilalți inculpați, respectiv instanța de apel nu avea temeiuri de a evalua

cuantumul despăgubirilor morale în sensul micșorării, ce urmează a fi achitate

părții vătămate de către acest inculpat.

Drept consecință, Colegiului penal lărgit, apreciază ca nefondate criticile

autorului recursului referitoare la prezența temeiului de casare sub aspectul pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce poate fi incident în cazul când nu s-a

motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Astfel, este necesar ca hotărârea

pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Verificând legalitatea deciziei atacate în coraport cu împrejurările prezentei

cauze, Colegiul reține, că chestiunea cu privire la majorarea cuantumului

prejudiciului moral ce urmează a fi încasat de la inculpați în beneficiul părții

vătămate, a format obiect de discuție în instanța de apel și la acest capitol decizia a

fost motivată în corespundere cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel încât hotărârea contestată cuprinde temeiurile de fapt și de

drept ce au dus, la caz, la adoptarea soluției de casare parțială a hotărârii primei

instanțe în latura civilă, în partea încasării prejudiciului moral.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată critica

recurentului, sub aspectul temeiului de casare invocat în recursul declarat este

nefondată, fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter de dezacord

și în esență nu conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs

de a interveni în hotărârea atacată la capitolul aprecierii cuantumului prejudiciului

moral, deoarece concluziile formulate în acest sens de către instanța de apel nu

derogă de la prevederile legale.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs concluzionează, că recursul

declarat de către apărătorului, Gîrneț Z., în numele inculpatului, Stancev N., este

neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

8.2 Referitor la recursul declarat de către partea vătămată, Mutaf A.

În partea ce vizează recursul declarat de către partea vătămată, Mutaf A.,

instanța de recurs, la fel ca și în cazul recursului declarat de către apărătorul

inculpatului, Stancev N., își întemeiază concluziile de respingere a prezentului

recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală,

specificate la analiza precedentul recurs ordinar.

Din recursul ordinar declarat de către partea vătămată, în prezenta speță, se

constată că autorul acestuia, nu invocă un careva temei din cele prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, pe care își fondează criticile, însă din

conținut se reține, că recurentul critică hotărârile judecătorești în partea stabilirii

17

pedepsei inculpatului, Stancev N., considerând că acestuia urma a-i fi aplicată

pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu executare, fără aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal. În asemenea situație, Colegiul penal lărgit întrevede semnalarea

cazului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

adică s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Totodată,

recurentul își exprimă dezacordul și în partea stabilirii cuantumului prejudiciului

moral, fiind încasat de la fiecare inculpat, doar câte 20.000 lei, iar în opinia acestuia

prejudiciul moral urmând a fi evaluat în sumă de 200.000 lei.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în viziunea Colegiului, în prezenta

speță, nu și-a găsit confirmarea temeiul pentru recurs semnalat de către partea

vătămată și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece

instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului Stancev N. și nu au admis careva erori,

aplicând în privința acestuia justificat suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepsei stabilite în privința inculpatului, Stancev N., aplicând art. 90

Cod penal, instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs menționează că, conform art. 75

Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este

în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special a

dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea acestora, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea

18

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care va fi cea mai eficientă pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 152 alin. (2) Cod penal, în baza căruia inculpatul, Stancev N., a

fost condamnat, prevede pedeapsă, cu închisoare de la 5 la 7 ani, clasificându-se ca

una gravă, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, iar sancțiunea art. 287 alin. (2) Cod

penal, prevedea pedeapsă la momentul săvârșirii acestei, cu amendă în mărime de

la 400 la 1.000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau

după caz termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al

aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase

sau deosebit de periculoase.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că inculpatul Stancev N, a fost

condamnat, ținând cont de prevederile art. 70 alin. (3) Cod penal, în baza art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, iar în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, la 2 ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor i-a fost stabilită pedeapsă definitivă

de 4 ani închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței

acestora la prezenta speță și anume că sunt stabilite pedepse cu închisoare pentru

19

infracțiuni săvârșite din intenție ce nu depășesc 5 ani, și nu sunt din cele ce se

atribuie la infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este

prezentă și nici recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond

au reținut ca circumstanță atenuantă, în privința lui Stancev N., faptul săvârșirii

infracțiunilor fiind minor și pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave.

Circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal, nu au fost constatate în cauza

dată.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul, Damian I., la evidența medicului narcolog nu se află, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, anterior nu a fost condamnat.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul

hotărârilor judecătorești ale instanțelor de fond, Colegiul penal consideră că acestea

întemeiat au concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal, învederând caracteristica satisfăcătoare a inculpatului, lipsa antecedentelor

penale, vârsta tânără a inculpatului.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61

alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră, că nu este rațională executarea

pedepsei reale cu închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de

a menține aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece

careva interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă, în cauza deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise,

ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea părții vătămate privind excluderea aplicării dispozițiilor art.

90 Cod penal, în privința lui Stancev N.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal, statuează că pedeapsa

individualizată de prima instanță și menținută de instanța de apel, în privința

inculpatului, Stancev N., răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Cât privește alegațiile părții vătămate, precum că instanța de apel a făcut

concluzii nefondate în partea ce ține de neprezența circumstanțelor agravante la

caz, precum ar fi nerecunoașterea vinei, nerecuperarea prejudiciului, săvârșirea

20

infracțiunii în stare de ebrietate, acțiunile violente, cruzimea cu care a fost săvârșită

infracțiunea, Colegiul lărgit le apreciază ca nefondate. În susținerea

raționamentelor sale, Colegiul menționează, că instanțele judecătorești trebuie să

țină cont de faptul că circumstanțele prevăzute de lege, inclusiv care agravează

răspunderea penală a făptuitorului constituie obiect al probațiunii și instanța de

judecată este obligată să constate dacă partea acuzării a dovedit existența lor (art. 96

alin. (1) pct. 2); 394 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală). Circumstanțele

agravante prevăzute de lege în art. 77 Cod penal au un caracter exhaustiv, respectiv

la stabilirea pedepsei, instanțele judecătorești pot recunoaște ca agravante numai

acele circumstanțe care au fost stabilite de organele de urmărire penală, au fost

indicate în rechizitoriu (art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală) și numai dacă au

fost susținute de acuzatorul de stat în dezbaterile judiciare. Prin urmare, Colegiul

apreciază ca justificate concluziile instanței de apel, în partea ce ține de

argumentele referitoare la circumstanțele agravante. Cu toate că, stipulări exprese

la acest capitol, nu sunt prevăzute în careva normă procesuală, însă acestea rezidă

din mai multe prevederi ale Codului de procedură penală în ansamblu, inclusiv din

cele menționate mai sus. Astfel, în cauza deferită judecării, organul de urmărire

penală nu a invocat în rechizitoriu prezența circumstanțelor agravante menționate

de recurent în privința inculpaților și nici nu a susținut astfel de circumstanțe în

dezbaterile judiciare, respectiv instanțele de judecată din oficiu nu sunt în drept de

a le constata. Mai mult ca atât, unele circumstanțe din cele invocate de partea

vătămată, ca presupuse a fi agravante, nici nu se regăsesc exhaustiv în prevederile

art. 77 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs apreciază ca fiind fără suport temeinic

aserțiunile ce se referă la cuantumul prejudiciului moral evaluat de către instanța

de apel, ce urmează a fi încasat de la inculpați. La acest capitol, Colegiul relevă, că

evaluarea prejudiciului moral se efectuează ținând cont de prevederile art. 219 alin.

(4) Cod de procedură penală, totodată aprecierea prejudiciului moral se face

individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație împrejurările săvârșirii

infracțiunilor, argumentelor ambelor părți în proces, excluzându-se pretenții

excesive și vădit exagerate. De asemenea, la determinarea prejudiciului moral în

echivalent bănesc, instanțele de judecată sunt în drept să ia în considerație și alte

circumstanțe probatoare prin actele pricinii, în particular, situația familială și

materială a persoanei care poartă răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral

părții vătămate. În această ordine de idei, Colegiul reține, că partea vătămată

invocă faptul, precum că a fost lipsit de visul său de a deveni mecanic auto, în urma

cauzării leziunilor la ochi de către inculpați, însă reieșind din concluziile

menționate la pct. 2 al raportului de expertiză medico-legală nr. 38/D din 04.02.2015

(f.d. 241-242 v. 1) se atestă, ținând cont de indicii acuității vizuale la adresare a

fiecărui ochi și indicii acuității vizuale după o perioadă, cât și lipsa semnelor

traumei ochiului la examinarea primară, criteriu de incapacitate permanentă de

muncă nu poate fi folosit. Mai mult decât atât, conform literaturii examinate,

ruptura orificială a retinei are ca substrat patologie preexistentă –distrofia retinei cu

21

subțiere. În același context, Colegiul lărgit reține și faptul, că inculpații au o vârstă

tânără și nu au venituri bine definite și stabile, astfel încât instanțele de fond să

dispună de posibilitatea încasării unui cuantum majorat al prejudiciului moral.

Având în vedere cele expuse mai sus, Colegiul consideră, că instanța de apel a

evaluat și stabilit prejudiciu moral echitabil și neexagerat în suma de 20.000 lei de la

fiecare inculpat, ce urmează a fi încasat în beneficiul părții vătămate și respectiv

ținând cont de faptul, că acest prejudiciu este încasat de la 4 inculpați, astfel încât

suma totală a prejudiciului moral este una nu mică, inclusiv și proporțională

sumelor acordate de Curtea Europeană, învederând și acel fapt, că a fost încasat

paralel și prejudiciul material în sumă de 38.228 lei, constituit din cheltuieli de

diagnosticare și tratament, precum și cheltuieli judiciare.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept semnalate de către recurent și nu sânt temeiuri de casare a

soluției adoptate în partea contestată de către ultimul, fiindcă instanța de apel s-a

pronunțat motivat asupra tuturor argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului,

Stancev N., a fost individualizată potrivit legii, din care motiv recursul ordinar

declarat de către partea vătămată, Mutaf A., este neîntemeiat și urmează a fi respins

ca inadmisibil.

8.3 Referitor la recursurile declarate de către inculpatul, Delibaltov Gh., inculpatul

Corșunov V. și avocatul Botnarenco D., precum și inculpatul Brudari I. și avocatul

Botnarenco D.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Așadar, reieșind din conținutul recursurilor declarate, inculpatul Delibaltov

Gh. îl întemeiază prin prisma pct. 10), 13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

și anume că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; a intervenit o

lege mai favorabilă condamnatului, iar inculpații Corșunov V. și Brudari I., împreună

cu apărătorul acestora Botnarenco D., invocă incidența cazurilor de casare

prevăzute la pct. 6), 10), 11), 13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume

că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale; aplicarea pedepsei este anulată de un act

de amnistie; a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Din sumarul argumentelor invocate în recursurile declarate de către inculpații

menționați mai sus și apărătorul acestora, instanța de recurs reține, că recurenții de

fapt pledează pentru aplicarea în privința lor a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia, precum și acel fapt că în Codul penal au fost operate modificări în art. 70

Cod penal, ce le creează o situație mai favorabilă la stabilirea pedepsei.

22

Verificând lucrările dosarului, în raport cu alegațiile invocate de recurenți

referitoare la aplicarea în privința acestora a dispozițiilor Legii nr. 210 din

29.07.2016 cu privire la amnistie, Colegiul penal lărgit le consideră neîntemeiate.

În dezvoltarea concluziei enunțate supra, instanța de recurs menționează, că la

29.07.2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Reieșind din

dispoziția art. 1 alin. (1) al Legii enunțate mai sus, prezenta lege se aplică condiționat și

exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul

procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării

pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca

prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența

prevederilor art. 2-9, 11 și 12.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este

reglementată de art. 2 din Legea nr. 210, unde este indicat expres că procesul penal

încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în

prezenta lege.

În această ordine de idei, instanța de recurs remarcă dispoziția alin. (2) art. 1 al

Legii nr. 210 privind amnistia, care stipulează expres că, căința activă a persoanei se

determină în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul penal nr. 985-XV

din 18 aprilie 2002.

Din conținutul art. 57 Cod penal, rezultă că liberarea de răspundere penală, în

legătura cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite

următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în alt

mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Reieșind din textul legii, precitat, se conchide că, pentru aplicarea amnistiei

față de persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel puțin unul din

criteriile enumerate mai sus.

Judecarea cauzei penale la solicitarea inculpatului în procedura simplificată

reglementată de art. 3641 sau art. 509 Cod de procedură penală, sau în cazul

recunoașterii integrale a vinovăției se consideră contribuire activă la descoperirea

infracțiunii.

Pe cale de consecință, se reiterează că aplicarea prevederilor din art. 2 al Legii

nr. 210 poate avea loc doar în condițiile în care instanța de judecată constată

întrunirea de către inculpat a criteriilor stabilite la art. 57 din Codul penal nr. 985-

XV din 18 aprilie 2002.

Totodată, instanța trebuie să țină seama de prevederile art. 10 alin. (1) lit. k)

din Legea nr. 210, care stipulează că amnistierea nu se aplică persoanei inculpate ce

nu a reparat integral prejudiciul cauzat, prin infracțiunea pentru care este acuzată.

Adică, căința activă trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub

incidența restricțiilor formulate de legislator în art. 10 lit. k) din Legea nr. 210

privind amnistia.

23

Revenind la cauza deferită judecării, Colegiul reține din lucrările dosarului, că

inculpatul, Delibaltov Gh., atât în cadrul urmăririi penale, cât și la etapa judecării

cauzei a recunoscut vina parțial, fapt ce se confirmă și prin apelul declarat de către

apărătorul său, unde a solicitat recalificarea acțiunilor sale din cele imputate, în

baza art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal, iar inculpații Corșunov V. și

Brudari I., la etapa urmăririi penale, cât și cea de judecare a cauzei nu au

recunoscut vina, inclusiv în instanța de apel, fapt confirmat prin declarațiile făcute

în instanțele de judecată, cât și solicitarea din apelul declarat de către avocatul,

Nedov Gh., în numele inculpatului, Corșunov V., unde se pledează pentru

achitarea ultimului. Prin urmare, invocări despre recunoașterea vinei, se atestă abia

la etapa recursului ordinar, reieșind din conținutul cererilor de recurs înaintate de

inculpați.

Un alt aspect, ce în opinia Colegiului lărgit, atestă cauza neaplicării Legii nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia, în privința inculpaților recurenți, este și

incidența restricțiilor prevăzute la lit. k) a art. 10 din legea dată și anume nu a fost

reparat integral prejudiciul cauzat părții vătămate, așa cum prevede exhaustiv

legislatorul. În speța dată, deși inculpații Delibaltov Gh., Corșunov V. și Brudari I.,

au făcut tentative de a achita suma prejudiciilor morale încasate de instanța de apel

de la fiecare și a unor părți din prejudiciul material, însă acesta nu a fost achitat

integral, deoarece s-a dispus încasarea solidară a pagubei materiale. Respectiv,

pentru a fi incidentă cauza reparării integrale a prejudiciului de către inculpați,

urma să fie prezentate probe, că prejudiciul material în sumă de 38.228 lei a fost

achitat integral, fapt ce nu s-a confirmat în speță.

Prin urmare, în prezenta cauză inculpații nu au întrunit condițiile prevăzute

de lege pentru a fi aplicat în privința acestora actul amnistiei, stipulat în Legea nr.

210 din 29.07.2016, din care motiv nu este incident nici temeiul de recurs invocat și

prevăzut la pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De asemenea, în prezenta cauză nu și-a găsit confirmarea nici cazul de casare

invocat de către inculpații Corșunov V., Brudari I. și apărătorul acestora, prevăzut

de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu

s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel. Sub acest aspect, instanța de

recurs notează, că inculpatul Brudari I., precum și apărătorul său, nu au declarat

careva apel, respectiv este alogică invocarea despre neexpunerea asupra apelului

declarat, în cazul în care un careva apel nu a fost depus de către aceștia. În ceea ce

se referă la inculpatul, Corșunov V., în numele acestuia a declarat apel apărătorul,

doar în partea stabilirii vinovăției, argumente ce au constituit obiect de discuție în

instanța de apel și care au fost dezbătute în hotărârea adoptată de această instanță

de judecată. Astfel, Colegiul penal apreciază ca nefondate invocările prezenței

cazului de casare menționat supra, în contextul în care la etapa recursului ordinar

vinovăția inculpatului, Corșunov V., nici nu se contestă, fiind înaintate la această

etapă critici, doar în partea stabilirii pedepsei.

24

Privitor la incidența temeiului de recurs prevăzut la pct. 13) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul statuează, că acesta și-a găsit confirmarea în

prezenta speță în privința inculpaților, Delibaltov Gh., Corșunov V. și Brudari I.

Conform art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei

legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat

pedeapsa, dar au antecedente penale.

Așadar, potrivit Legii nr. 163 din 20.07.2017 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative (Monitorul Oficial nr. 364-370/616 din 20.10.2017), ce a intrat în

vigoare la data de 20.12.2017, la art. 70 al Codului penal legiuitorul a operat

modificări, completând această normă cu un nou aliniat și anume (31) unde este

stipulat că, la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu

au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21

de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând

cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea

pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate

dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea

săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi

argumentată de către instanța de judecată.

Astfel, în cauza supusă judecării se constată că, la momentul comiterii

infracțiunilor inculpatul, Delibaltov Gh., avea vârsta de 18 ani, inculpatul Brudari

I., - 19 ani, iar inculpatul, Corșunov V., - 20 ani, respectiv în privința acestora sunt

aplicabile prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, urmând a fi reduse maximele

pedepselor cu închisoare prevăzute pentru infracțiunile imputate, cu o treime.

Pe cale de consecință, Colegiul notează, că sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pentru care au fost condamnați inculpații, prevede

pedeapsă cu închisoare, de la 5 la 7 ani. Ținând cont de dispoziția art. 70 alin. (31)

Cod penal și reducând cu o treime din maximul pedepsei prevăzute de norma art.

152 alin. (2) Cod penal, inculpaților-recurenți urmează a le fi stabilită în baza

acestui articol, fiecăruia, pedeapsă cu închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni.

În partea ce vizează pedepsele pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, având în vedere faptul că prevederile art. 70 alin. (31) Cod

penal, nu influențează în careva mod în sensul ameliorării situației inculpaților și

acestea nu au fost contestate de către partea acuzării, Colegiul penal, va menține

concluziile instanței de apel la acest capitol, adică în privința lui Delibaltov Gh.,

pedeapsa de 2 ani închisoare, dat fiind faptul că a fost instigatorul conflictului

soldat cu comiterea infracțiunilor imputate, iar în privința inculpaților, Corșunov

V. și Brudari I., care au avut un rol mai secund, a le menține pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, pentru fiecare, ceea ce constituie

câte 10.000 lei, așa cum prevedea sancțiunea normei date la momentul săvârșirii

infracțiunii.

25

Dat fiind faptul, că inculpații au săvârșit un concurs de infracțiuni, urmează a

fi aplicate prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i lui Delibaltov Gh. prin

cumul parțial pedeapsă definitivă de 4 ani 9 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar inculpaților Corșunov V. și Brudari I., prin cumul

total al pedepselor a le stabili fiecăruia pedeapsă definitivă, a câte 4 ani 8 luni

închisoare și amendă în mărime a câte 500 unități convenționale, fiecăruia.

În privința inculpaților, Corșunov V. și Brudari I., se vor aplica prevederile art.

87 alin. (2) Cod penal, astfel încât pedepsele principale cumulate să fie executate de

sine stătător.

În continuare, efectuând individualizarea modului de executare a pedepselor

în privința inculpaților, ținând cont de circumstanțele stabilite în prezenta cauză,

instanța de recurs consideră, că în privința inculpaților, Corșunov V. și Brudari I.,

pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, suspendându-le condiționat pedeapsa

cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, fiecăruia. Clemența acordată

acestor inculpați în partea individualizării modului de executare a pedepsei se

datorează faptului, că aceștia anterior nu au fost condamnați, nu se află la evidența

medicului narcolog, potrivit actelor prezentate la materialele dosarului aceștia se

caracterizează pozitiv, prezența circumstanței atenuante prevăzute de art. 76 alin.

(1) lit. b) Cod penal, adică infracțiunea a fost comisă de către persoane care au

împlinit vârsta de 18 ani, dar nu au depășit 21 ani la momentul săvârșirii

infracțiunii. În cele din urmă, învederând circumstanțele cauzei în cumul, ținând

cont de principiul umanismului, stipulat la art. 4 Cod penal, cât și de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal, Colegiul consideră, că nu este rațională executarea

pedepsei reale cu închisoarea de către inculpații, Corșunov V. și Brudari I.,

respectiv nu sunt careva interdicții în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința acestora, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, Delibaltov Gh., deși în privința acestuia

sunt reținute, inclusiv circumstanțe din cele specificate mai sus în cazul

inculpaților, Corșunov V. și Brudari I., totuși instanța de recurs relevă că acest

inculpat a fost inițiatorul conflictului, ce s-a soldat cu săvârșirea infracțiunilor

imputate, a avut un rol activ și a manifestat acțiuni violente vădite, respectiv

prezintă un risc mai sporit pentru societate, din care motiv nu se pot face concluzii

că corectarea acestuia este posibilă fără a fi izolat de societate, iar pedeapsa cu

închisoare va fi un remediu, astfel încât să fie atins scopul legii penale și inculpatul

să se convingă despre necesitatea respectării legii.

Generalizând cele expuse, Colegiul statuează, ca în prezenta cauză sunt

incidente temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 10) și 13) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, iar argumentele expuse în acest sens de către inculpații

Delibaltov Gh., Corșunov V., Brudari I. și apărătorul acestora, Botnarenco D., și-au

găsit confirmarea la judecarea recursurilor declarate, fiind stabilite erorile de drept

invocate, în partea ce se referă la intervenirea legii penale mai favorabile

26

inculpaților, ce a atras reindividualizarea pedepselor penale în privința acestora,

inclusiv și a modului de executare.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs consideră oportun de a interveni în

hotărârea instanței de apel, fără a agrava situația condamnaților recurenți,

rejudecând cauza în partea pedepselor stabilite inculpaților, Delibaltov Gh.,

Corșunov V. și Brudari I, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul

Gîrneț Zinaida în numele inculpatului Stancev Nicolai și de către partea vătămată,

Mutaf Alexandr.

Se admit recursurile ordinare declarate de către inculpatul Delibaltov

Gheorghi, inculpatul Corșunov Victor și avocatul său Botnarenco Dorin, inculpatul

Brudari Ivan și avocatul său Botnarenco Dorin, se casează decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2017 în partea stabilirii pedepsei,

în cauza penală privindu-i pe Delibaltov Gheorghi Xxxxx, Corșunov Victor Xxxxx,

Brudari Ivan Xxxxx, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre

prin care lui:

Delibaltov Gheorghi Xxxxx, recunoscut vinovat în baza:

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a-i stabili cu aplicarea art. 70 alin. (31) Cod

penal, pedeapsă cu închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni;

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a-i stabili pedeapsă cu închisoare pe termen

de 2 (doi) ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, a stabili lui Delibaltov Gheorghi Xxxxx pedeapsă

definitivă de 4 (patru) ani 9 (nouă) luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Corșunov Victor Xxxxx recunoscut vinovat în baza:

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a-i stabili cu aplicarea art. 70 alin. (31) Cod

penal, pedeapsă cu închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni;

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a-i stabili pedeapsă cu amendă în mărime de

500 (cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 10.000 (zece mii) lei, la data

săvârșirii infracțiunii.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, a stabili lui Corșunov Victor Xxxxx pedeapsă definitivă

de 4 (patru) ani 8 (opt) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis

și amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 10.000

(zece mii) lei, la data săvârșirii infracțiunii.

Potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele principale cumulate urmează a fi

executate de sine stătător.

Brudari Ivan Xxxxx recunoscut vinovat în baza:

27

- art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a-i stabili cu aplicarea art. 70 alin. (31) Cod

penal, pedeapsă cu închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni;

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a-i stabili pedeapsă cu amendă în mărime de

500 (cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 10.000 (zece mii) lei, la data

săvârșirii infracțiunii.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, a stabili lui Brudari Ivan Xxxxx pedeapsă definitivă de

4 (patru) ani 8 (opt) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și

amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 10.000

(zece mii) lei, la data săvârșirii infracțiunii.

Potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele principale cumulate urmează a fi

executate de sine stătător.

În temeiul art. 90 Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicate lui Corșunov Victor și Brudari Ivan pe o perioadă

de probațiune de 3 (trei) ani, pentru fiecare, dacă în perioada de probațiune fixată,

nu vor săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii vor

îndreptăți încrederea ce li s-a acordat, obligându-i să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Corșunov Victor Xxxxx și Brudari Ivan Xxxxx, urmează a fi eliberați din

instituția penitenciară în care se dețin, dacă nu execută pedeapsă în baza unei alte

hotărâri judecătorești sau în privința acestora nu sunt aplicate măsuri preventive

sub formă de arestare preventivă.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești contestate, ce nu vin în

contradicție cu prezenta decizie se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 30 mai 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

28