1ra-900/2018 — Art. 287 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 28 septembrie 2017, în temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Busuioc Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400 (patru sute) unități convenționale, echivalentul a 8000 (opt mii) lei. Cheltuielile judiciare în mărime de 977,51 lei au fost trecute în contul statului.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că Busuioc Nicolae, la 28 august 2016, în intervalul de timp 04:20-04:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, pe str. B. Glavan din or. Sângerei și ulterior pe scările de intrare în incinta cafenelei-bar „Manhattan” a SRL „Ianis Grup” din or. Sângerei str. B. Glavan, 2b, care se atribuie la locuri publice, deoarece prin natura lor sunt întotdeauna accesibile publicului, în prezența mai multor persoane, încălcând grosolan ordinea publică care s-a manifestat prin neglijarea normelor de drept și morale de comportare în societate ce garantează securitatea publică și personală a cetățenilor, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, intenționat, demonstrativ și prin neobrăzare, considerând nemotivat ca ilegale acțiunile agenților de pază ai SRL „Bercut Grup”, Babără Ion și Ojerelcov Andrei, care executau obligațiile de pază și protecție a cafenelei-bar „Manhattan”, s-a exprimat cu cuvinte injurioase în adresa lor, i-a amenințat cu aplicarea violenței și moartea, 1 a încercat a-l lovi pe Ojerelcov Andrei cu pumnul, dar a fost împiedicat de rudele sale. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor.

Procurorul, nefiind de acord cu sentința a contestat-o cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia în latura civilă, în privința soluționării cerinței cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie obligat să achite suma de 977,51 lei. În motivarea apelului a invocat ilegalitatea sentinței în partea ce ține de trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului, considerând că instanța de judecată greșit a motivat soluția sa precum că cheltuielile legate de efectuarea acțiunilor procesuale în prezenta cauză ce cuprind prețul consumabilelor și a plății muncii ofițerului de urmărire penală și a procurorului nu se încadrează în lista celor enumerate exhaustiv de art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală. Cu referire la prevederile art. 227 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, apelantul a indicat, că prețul consumabilelor și a plății muncii ofițerului de urmărire penală și a procurorului se atribuie la cheltuieli în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Pentru a trece cheltuielile în contul statului urmează să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală. Potrivit opiniei acuzatorului de stat, Busuioc Nicolae este angajat și are venitul de 6000 lei, respectiv obligarea inculpatului de a le achita nu va influența negativ asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lui și instanța de judecată nu putea, în lipsa condițiilor prevăzute de art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, să treacă cheltuielile judiciare în contul statului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie 2018, apelul a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței. În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a statuat, că nu pot fi reținute argumentele ce țin de încasarea sumei de 977,51 lei, ca cheltuieli legate de efectuarea acțiunilor procesuale, deoarece suma pretinsă de apelant nu este inclusă în lista cheltuielilor judiciare prevăzute la art. 227 Cod de procedură penală, în sensul dat cerințele fiind neîntemeiate. Mai mult, instanța de apel a reiterat că, suportarea cheltuielilor respective de către Stat, constituie o obligație pozitivă a acestuia, în sensul prevederilor CEDO.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului invocă dezacordul cu soluția instanței de apel, în partea excluderii încasării de la Busuioc Nicolae în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 977,51 lei, considerând că instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, 2 conform cărora cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Având în susținere prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, acuzatorul de stat menționează, că instanța de judecată îl poate obliga pe Busuioc Nicolae să recupereze cheltuielile judiciare, având în vedere și faptul că acesta are un salariu de 6000 lei lunar și posibilitatea reală de a achita această sumă.

Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins solicitarea sa din cererea de apel cu privire la încasarea din contul inculpatului a sumei de 977,51 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 977,51 lei, legate de efectuarea acțiunilor procesuale în prezenta cauză penală și anume prețul consumabilelor și a plății muncii ofițerului de urmărire penală și a procurorului. Astfel, art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, 3 traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Totodată, alin. (3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile: 1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire penală și în instanță; 2) cheltuielile de cazare; 3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal; 4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire penală sau a instanței. (2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire penală sau a instanței. (3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective. (4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu. (5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare. Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că instanța de apel întemeiat a reținut, că solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 977,51 lei, legate de efectuarea acțiunilor procesuale în prezenta cauză penală și anume prețul consumabilelor și a plății muncii ofițerului de urmărire penală și a procurorului este neîntemeiată, or, suma pretinsă de recurent nu este inclusă în lista cheltuielilor judiciare prevăzute la art. 227 Cod de procedură penală. Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art. 414-419 Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată 4 la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Busuioc Nicolae xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 mai 2018. Președinte Nadejda Toma Judecătorii Elena Cobzac Victor Boico 5