1ra-746/2018 — art. 201-1 alin. 1 lit. b CP

1ra-746/2018 — art. 201-1 alin. 1 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-746/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul

din 14 decembrie 2017, în privința inculpatului

Mitrofan Artur XX, născut la

XX XXXX XXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul

XXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.09.2017 – 27.10.2017,

instanța de apel: 14.11.2017 – 14.12.2017,

instanța de recurs: 03.03.2018 – 25.04.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Mitrofan

Artur a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal la 120 ore muncă

neremunerată în folosul comunității și în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal

la 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

De la inculpat s-au încasat cheltuielile de judecată, legate de efectuarea

expertizelor judiciare, în sumă de 8057 lei.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor pentru hârtia consumată

a fost respinsă.

inculpatul Mitrofan A., aflându-se la domiciliul său din s. XXXXX, r-nul XXXX,

fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul intimidării pentru impunerea voinței și

1

controlului personal asupra unui membru al familiei, a comis violență în familie,

manifestată fizic și verbal, prin exprimarea injuriilor cu voce ridicată în adresa

concubinei Crudu N., pe motiv că ultima era în stare de ebrietate și a lăsat copiii în

grija altei persoane, provocându-i o stare de tensiune și de suferință psihică.

Totodată, i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului,

cauzându-i leziuni corporale neînsemnate, sub formă de echimoze periorbitale,

acțiuni care au dus la frică, umilire și înjosire.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta incriminată și a

acceptat probelor administrate în cadrul urmăririi penale, solicitând examinarea

cauzei în procedură simplificată.

Totodată, potrivit raportului de expertiză judiciară (în comisie) nr. 249 din

25.08.2017, la Crudu N. s-au depistat leziuni corporale sub formă de echimoze

periorbitale (fișa solicitării asistenței medicale de urgență nr. 11/2 din 22.11.2016);

traumatism cranio-cerbral închis sub formă de contuzie cerebrală gravă,

manifestată prin hematom subdural masiv (cca 80 ml.) cronic, fronto-temporo-

parietal dreapta (fișa medicală a bolnavului staționar nr. 11260/971/739 IMSP SR

Cahul). Echimozele nu condiționează dereglarea sănătății și, în baza acestui

criteriu, se califică ca leziune neînsemnată. Trauma cranio-cerebrală închisă cu

hematom subdural masiv (cca 80 ml.) prezintă pericol pentru viață și, în baza

acestui criteriu, se califică ca vătămare gravă. Trauma cranio-cerebrală închisă,

(manifestată prin hematom subdural fronto-temporo-parietal dreapta) și echimozele

periorbitale au putut fi produse în rezultatul diferitor acțiuni traumatice: loviturilor

cu pumnii sau picioarele, lovire cu sau de obiect(e) dur(e), cum ar fi țeava de

metal, etc., căderii cu accelerație din poziție statică pe un plan neuniform și lovire

ulterioară cu capul de suprafața lui. Trauma cranio-cerebrală închisă (manifestată

prin hematom subdural fronto-temporo-parietal dreapta), cât și echimozele

periorbitale, au putut fi produse în rezultatul aplicării a nu mai puțin de două

lovituri.

În baza probelor administrate, instanța a considerat ca fiind dovedită pe

deplin vinovăția inculpatului și i-a încadrat acțiunile pe art. 2011 alin. (1) lit. b)

Cod penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în scop

de impunere a voinței și controlului personal asupra victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, că nu au fost stabilite

circumstanțe atenuante, în calitate de circumstanță agravantă fiind reținută

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, concluzionând ca fiind rațională

aplicarea în privința lui a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În același timp, instanța a statuat că, conform prevederilor art. 229 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare.

Astfel, cheltuielile judiciare în sumă de 8057 lei, suportate la efectuarea

expertizelor, urmează a fi încasate din contul inculpatului, iar cererea acuzării

2

privind încasarea sumei de 51,68 lei pentru hârtia consumată urmează a fi respinsă

or, aceste cheltuieli nu cad sub incidența cheltuielilor judiciare prevăzute la art.

227 alin. (2) Cod de procedură penală.

noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea privind încasarea de la el a

cheltuielilor judiciare în sumă de 8057 lei.

Apelantul a invocat că potrivit art. 227 alin. (1) și (3) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și se plătesc din sumele alocate de

stat.

Prin urmare, în cazul dispunerii efectuării expertizei de către organul de

urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea expertizei se achită din contul

bugetului de stat.

Raporturile de expertiză medico-legală au fost ordonate de organul de

urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Deci, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției în săvârșirea infracțiunii imputate, prin numirea

expertizelor medico-legale, reprezintă cheltuieli ce sunt achitate din bugetul

statului.

admis, casată integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Mitrofan Artur a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, la 120 de ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

Cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 8057

lei și 51,68 lei a fost respinsă.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond just a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal și întemeiat l-a recunoscut

pe acesta vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate.

Însă, la adoptarea dispozitivului, inculpatul a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal de două ori,

fiindu-i aplicată repetat și pedeapsa sub formă de 120 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

Or, din prevederile art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală rezultă că

nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de

instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă.

În același timp, sentința instanței de fond nu a fost întocmită corect, și

anume în descriptivul acesteia, în ultimul alineat al paginii 4 din sentință și primul

alineat al paginii 5 se atestă lipsa relatării consecvente a circumstanțelor și a

legăturii logice.

Totodată, instanța de fond eronat a dispus încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare suportate la efectuarea expertizelor judiciare în mărime de

8057 lei.

3

Conform art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, în cazurile când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză, iar potrivit alin. (2), plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului

de stat.

Respectiv, încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei se

face din contul mijloacelor bugetului de stat or, statul are sarcina de a dovedi

vinovăția celor imputate în acțiunile inculpatului și aceste cheltuieli nu pot fi puse

în seama ultimului.

Prin urmare, cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare

suportate la efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 8057 lei, cât și a sumei

de 51,68 lei pentru hârtia consumată, este neîntemeiată.

a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii și

menținerea sentinței în partea privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului.

Recurentul a indicat că potrivit art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală,

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile obligatorii se face din contul

bugetului de stat la momentul dispunerii și efectuării lor, iar ulterior, la finisarea

procesului penal, se solicită restituirea acestor cheltuieli statului, acestea fiind

determinate de comiterea infracțiunilor de către inculpați. Astfel că, orice

prejudiciu cauzat unei persoane fizice sau juridice, precum și statului, urmează a fi

reparat.

Potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Cheltuielile pentru expertizele judiciare sunt suportate în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Astfel, potrivit normei invocate, responsabil de achitarea acestor cheltuieli

este condamnatul, iar în cazul când acesta din anumite motive nu este în stare să le

achite, cheltuielile sunt trecute în contul statului.

Mai mult, în dispozitivul deciziei instanței de apel lipsește soluția referitor la

cheltuielile judiciare, după cum prevede art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod

de procedură penală în coroborare cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

simpla respingere a cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare nu

este o soluție procesuală, deplină și legală.

Or, instanța de apel nu a soluționat corect chestiunea legată de încasarea

cheltuielilor judiciare.

În drept, recursul este fondat pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

4

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind soluția încasării cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art.

385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, în cazurile când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză, instanța de apel just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale a părții vătămate urmează a fi făcute din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor

judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în alt sens decât cel

pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. – 5. din

5

decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în latura

cheltuielilor judiciare, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții

de Apel Cahul din 14 decembrie 2017, în privința inculpatului Mitrofan Artur XX,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6