1ra-910/2018 — art. 201-1 al.1 CP

Dosarul nr. 1ra-910/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 ianuarie

2018, în cauza penală în privința lui

Tișcenco Alla XXX, născută la XXX, originară

și domiciliată în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 27.06.2017 pînă la 20.11.2017;

Instanța de apel de la 18.12.2017 pînă la 18.01.2018;

Instanța de recurs de la 10.04.2018 pînă la 23.05.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Tiscenco Alla a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore.

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Tișcenco

Alla cheltuielile de judecată în beneficiul statului în sumă de 768 lei, ca fiind

neîntemeiată.

Tișcenco Alla la 18 aprilie 2017, aproximativ la ora 08.00, aflându-se în mun. XXX,

str. XXX, urmărind scopul de a comite acțiuni violente în privința unui membru al

familiei, a comis acțiuni de violență în familie în privința concubinului Vrînceanu

Mihail, pe care l-a zgâriat cu unghiile pe piept, braț, antebraț, gât, spate, iar după

aceea a aruncat un cuțit în direcția lui Vrînceanu Mihail, care i s-a înfipt în partea

dreaptă a pieptului, cauzându-i astfel, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 147/D din 26.04.2017, leziuni corporale sub formă de excoriații pe piept, braț,

antebraț, gât, spate, care sunt caracteristice prin zgâriere de unchii umane, plată pe

piept nepenetrantă, caracteristică acțiunii cu obiect ascuțit-tăietor, care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică medico-legal ca

vătămare corporală ușoară.

În drept acțiunile inculpatei Țișcenco Alla au fost încadrate juridic în baza

prevederilor art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal.

a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie încasat de la Tișcenco Alla în beneficiul statului cheltuielile de judecată în

mărime de 768 lei.

1

În motivarea apelului procurorul a notat netemeinicia concluziei instanței de

judecată în partea ce ține de respingerea solicitării acuzatorului de stat privitor la

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 768 lei de la inculpata Tișcenco Alla.

Argumentul instanței de judecată de respingere a încasării cheltuielilor

judiciare precum că statul are obligația de a demonstra vinovăția persoanei, nu este

plauzibil, în situația în care, statul și-a onorat această obligație, a demonstrat prin

acțiuni de procedură legală vinovăția persoanei și pentru asigurarea bune desfășurări

a procesului penale a suportat cheltuieli, iar art. 229 Cod de procedură penală, indică

direct că condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare.

Astfel, instanța de judecată la refuzul de a fi încasate cheltuielile judiciare din

contul inculpatei nu a constat că încasarea acestora poate influența substanțial

asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea inculpatei

Tișcenco Alla.

2018, a fost respins apelul procurorului, cu menținerea sentinței primei instanțe, fără

modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința primei

instanțe este criticată de acuzatorul de stat în partea respingerii cerinței de a fi

încasate din contul inculpatei Tișcenco Alla cheltuielile de judecată în mărime de

768 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Sub acest aspect, verificând legalitatea sentinței, se atestă că instanța de fond

întemeiat a respins cerința acuzatorului de stat privitor la încasarea cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare din contul inculpatei Tișcenco Alla

în sumă de 768 lei.

Relevante în susținerea acestei concluzii sunt prevederile art. 143 alin. (1) pct.

2), (2) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale.

Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat.

Potrivit art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Drept urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat.

Concomitent, s-a reținut că, raportul de constatare nr. 266 din 28 aprilie 2017,

raportul de expertiză judiciară nr. 147/D din 26 aprilie 2017 și raport de constatare

nr. 241 din 18 aprilie 2017, au fost ordonate de către organul de urmărire penală

pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității

corporale cauzate părții vătămate, aceasta fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii și încadrarea juridică justă a

acțiunilor inculpatei, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

2

Alegațiile procurorului că reieșind din prevederile art. 229 Cod de procedură

penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, este neîntemeiat, or, efectuarea expertizei medico-legale ține de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, iar în lipsa unei astfel de

expertize procurorul ar fi fost în imposibilitate să încadreze juridic corect acțiunile

inculpatei Tișcenco Alla și să formuleze învinuirea acestuia, și ulterior, în instanța

de judecată să demonstreze săvârșirea infracțiunii. Un singur fapt că statul în

persoana acuzatorului de stat a demonstrat vinovăția persoanei în săvârșirea

infracțiunii prin acțiuni de procedură, inclusiv, raportul de constatare și raportul de

expertiză medico-legală, nu implică în mod automat încasarea acestei sume din

contul inculpatei, decât în cazurile prevăzute de lege.

Instanța de apel, a notat că în temeiul art. 51 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală, procurorul este în drept să pornească o acțiune civilă împotriva învinuitului,

inculpatului sau a persoanei care poartă răspundere materială pentru fapta

învinuitului, inculpatului în interesele statului, pe când la caz, procurorul nu a

înaintat o acțiune civile împotriva inculpatei Tișcenco Alla.

la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar prin care solicită casarea acesteia în partea cheltuielilor de judecată și

pronunțarea a unei noi hotărâri prin care să se încaseze de la Tișcenco Alla aceste

cheltuieli. Recurentul invocă dezacordul cu decizia instanței de apel în partea

cheltuielilor de judecată, motivînd că potrivit art. 142 alin. (2), 227 alin. (2), 228

alin. (3), 229 alin. (1) Cod penal, instanța urma să încaseze cheltuielile de judecată

de la Tișcenco Alla.

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins solicitarea

acuzării de a dispune încasarea de la inculpata în bugetul statului a cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 768 lei,

deoarece statul nu este obligat să suporte aceste cheltuieli.

Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat acest argument,

deoarece potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a

fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

3

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal indică că,

cheltuielile privind efectuarea expertizelor judiciare, solicitate de către organul de

urmărire penală, nu se includ în categoria cheltuielilor judiciare care urmează a fi

achitate de către inculpata.

Astfel, suma de 768 lei, solicitată de către procuror ca să fie încasată de la

inculpata în folosul statului, constituie cheltuieli care au fost suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare nr. 266 din 28.04.2017 -128 lei, nr. 147d din

26.04.2018 - 320 lei, nr. 241 din 18.04.2017 – 320 lei.

Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din 14

aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stipulează

expres că „În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate

de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii

Moldova”.

Astfel, conform art. 142 alin. (2) părțile, din inițiativă proprie și pe cont

propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului

sau al instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză

judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei

judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate

în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau

instanța de judecată este obligată să remită instituției publice de expertiză

judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării expertizei

judiciare. Raportul de expertiză judiciară întocmit la cererea părților se prezintă de

către parte organului de urmărire penală, procurorului sau instanței de judecată, se

anexează la materialele cauzei penale și urmează a fi apreciat în coroborare cu alte

probe. În cazul în care, reieșind din concluziile formulate de experți în rapoartele de

expertiză anterioare, se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare

solicitate de către părți, iar efectuarea unei alte expertize va condiționa tergiversarea

procesului penal, organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată

respinge cererea părților.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 20), fără a exista o asemenea cerere

din partea părților.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a respins

încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor judiciare, ca fiind nefondată.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

4

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Mihail Tomița, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 18 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Tișcenco Alla

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 13 iunie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5