1ra-1348/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1348/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1348/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 martie 2018, în
cauza penală privindu-l pe
Bratu Vasile XXXXX, născut la XXXXX, originar i
domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 14.12.2017 - 22.01.2018;
instanța de apel: 09.02.2018 - 27.03.2018;
instanța de recurs: 06.06.2018 - 11.07.2018.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul central din 22 ianuarie 2018, Vasile
Bratu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.
(1) lit. a) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa în conformitate cu art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității
în mărime de 100 ore.
A fost respinsă ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la
încasarea în beneficiul statului din contul lui Vasile Bratu a cheltuielilor judiciare în
sumă de 657,86 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Vasile
Bratu la 12 octombrie 2017, aproximativ ora 21:30, aflându-se la domiciliul său situat
în XXXXX, acționând cu intenție directă, a inițiat un conflict cu soția sa, Maria Bratu și
dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, i-a aplicat ultimei lovituri cu o nuia peste
1
diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală
nr. 370d din 15 noiembrie 2017, echimoze pe spate, fese, ambele brațe, genunchi,
coapsa stângă, comoție cerebrală, survenite în urma acțiunilor traumatice cu un obiect
contondent dur, ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca
vătămare corporală ușoară.
2.1. Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către prima instanță în prevederile
art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, conform indicilor, acțiune intenționată comisă de
către un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin
maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale și
sănătății.
Nefiind de acord cu sentința, procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței
contestate și emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 657,86 lei de la
inculpatul, Vasile Bratu, în beneficiul statului.
În motivarea apelului depus a menționat că, în legătură cu efectuarea raportului
de constatare medico - legală nr. 808 din 18.10.2017, raportului de expertiză judiciară
nr. 370 d din 15.11.2017, cheltuielile constituie 640 lei, iar pentru hârtie și imprimantele
ce compun dosarul penal, cheltuielile constituie 17,86 lei. Astfel, procurorul a indicat
că argumentul instanței cu privire la refuzul de încasare a cheltuielilor de judecată de
la inculpat, precum că statul are obligația de a demonstra vinovăția persoanei , nu este
plauzibil în situația în care statul și-a onorat această obligație, demonstrând prin
acțiuni de procedură legală, vinovăția persoanei și pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, iar art. 229 Cod de procedură
penală, indică direct că condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor
judiciare.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 martie 2018, a
fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea hotărârii
atacate.
4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, prin apelul depus de
către procuror, se desprinde că acesta nu contestă circumstanțele de fapt constatate de
instanța de fond și nici calificarea faptei imputate, dar este rezervat asupra soluției
instanței de fond, care a considerat că în cadrul urmăririi penale nu au fost suportate
careva cheltuieli judiciare care ar putea fi încasate de la inculpat.
Astfel, instanța de apel a conchis că, din materialele dosarului se desprinde că
la 18.10.2017 de către Centrul de Medicină Legală a fost întocmit raportul de constatare
nr. 808, în care este indicat la concluzii că s-a constatat echimoză pe spate, fese, ambele
brațe, genunchi, coapsa stângă, comoție cerebrală, produse la acțiuni traumatice cu
2
obiect contondent dur, posibil în timpul relatat, condiționează dereglarea sănătății de
scurtă durată și se califică ca vătămare corporală ușoară (f.d.13).
La fel, de către Centrul de Medicină Legală a fost întocmit raportul de expertiză
judiciară nr. 370d din 15.11.2017, în care la concluzii este indicat că s-a constatat
echimoză pe spate, fese, ambele brațe, genunchi, coapsa stângă, comoție cerebrală,
produse de acțiunile traumatice efectuate cu un obiect contondent dur, posibil în
timpul relatat, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca
vătămare corporală ușoară (f.d.42).
Potrivit art. 2 Legii nr. 68 din 14 iunie 2016 cu privire la expertiza judiciară și
statutul expertului judiciar, actul prin care se dispune expertiza judiciară este:
ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței de judecată, prin care se
dispune efectuarea expertizei judiciare sau, după caz, cererea de efectuare a expertizei judiciare
depusă de către părți din inițiativă proprie și pe cont propriu în condițiile codurilor de
procedură civilă, penală și contravențional. Art. 11 alin. (2) din Legea nominalizată
notează că, expertiza judiciară se efectuează în temeiul actului de dispunere a expertizei
judiciare, emis în conformitate cu prevederile legislației de procedură.
Conform 144 Cod de procedură penală, în vigoare la numirea și efectuarea
expertizei menționate, stipula că ,,(1) considerând că este necesară efectuarea expertizei,
organul de urmărire penală, prin ordonanța, iar instanța de judecată, prin încheiere, dispune
efectuarea expertizei. În ordonanța sau în încheiere se indică: cine a inițiat numirea expertizei;
temeiurile pentru care se dispune expertiza; obiectele, documentele și alte materiale prezentate
expertului cu mențiunea când și în ce împrejurări au fost descoperite și ridicate; întrebările
formulate expertului; denumirea instituției de expertiză, numele și prenumele persoanei căreia
i se pune în sarcină efectuarea expertizei". Astfel, la caz, fiind necesară stabilirea
circumstanțelor cauzei, a fost dispusă efectuarea constatării medico - legale a părții
vătămate, de către IP Cahul, în temeiul îndreptării emise de către Artur Nicula. Astfel,
în baza îndreptării date a fost întocmit raportul de constatare nr. 808, de către Centrul
de Medicină Legală (f.d. 9, 13).
În temeiul ordonanței DP nr. 2017/150/946 din 14.11.2017, emisă de către OSUP
al SUP a IP Cahul (f.d.41) a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 370d din
15.11.2017 (f.d.42).
La fel, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu art. 142 Cod de
procedură penală, în vigoare în martie 2017 ,,(1) expertiza se dispune în cazurile în care
pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță
probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei,
tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe
specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu
3
exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea părților, de
către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de
către organul de urmărire penală".
Respectiv, prin prisma normei procesuale menționate, instanța de apel a
constatat că, încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor, cât și
cele de birotică, se fac din contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece, în sarcina
statului este de a dovedi vinovăția celor imputate în acțiunile inculpatului, prin
urmare nu poate fi pusă pe seama inculpatului încasarea cheltuielilor de judecată
pentru efectuarea expertizelor la suma de 640 lei și cele pentru hârtie și imprimantele
ce compun dosarul penal, la suma de 17,86 lei, aceste cheltuieli fiind suportate în
cadrul instrumentării cauzei penale în vederea acumulării probatoriului necesar
pentru demonstrarea vinovăției inculpatului.
Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea procurorului privind
încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 657,86 lei.
Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță concluzionând necesitatea
respingerii cererii cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a pus accent pe
prevederile legislației în vigoare la momentul numirii expertizei. Chiar dacă
inculpatul ar dispune de mijloace financiare, acest fapt nu este temei ca cheltuielile de
judecată pentru efectuarea expertizei, să fie încasate din contul său așa cum, în baza
art. 143 Cod de procedură penală, în vigoare la momentul suportării cheltuielilor
menționate, acestea se încasează din contul mijloacelor bugetului de stat.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror în
temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod penal, prin care solicită casarea deciziei în partea
cheltuielilor de judecată, rejudecare cauzei în această parte și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care să se dispună încasarea de la inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare
suma de 657,86 lei, în beneficul statului.
În motivarea recursului, procurorul susține că, instanța de apel eronat a apreciat
legislația națională cu privire la cheltuielile de judecată, mai mult, hotărârea
pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Mai mult, procurorul menționează că, statul nu este obligat să suporte
cheltuielile de acest gen, doar le achită la momentul necesar pentru a facilita
operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și a nu tergiversa procesul
penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune
inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
4
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că, este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal indică că, recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.
Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul
penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
declarat.
Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi
prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de
instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel.
Autorul recursului consideră că, instanțele de fond eronat au respins solicitarea
acuzării de a dispune încasarea de la inculpat în bugetul statului a cheltuielilor
judiciare cu privire la efectuarea a raportului de constatare medico-legală nr. 808 din
18.10.2017, raportului de expertiză judiciară nr. 370 din 15.11.2017 și articolele de
papetărie în sumă de 657,86 lei, deoarece statul nu este obligat să suporte aceste
cheltuieli.
Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat acest argument,
deoarece potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli
judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări
a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi
plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,
interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc
din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal indică că,
cheltuielile privind efectuarea expertizei judiciare, pentru constatarea infracțiunii,
5
solicitate de către organul de urmărire penală, nu se includ în categoria cheltuielilor
judiciare care urmează a fi achitate de către inculpat.
Astfel, suma de 657,86 lei, solicitată de către procuror ca să fie încasată de la
inculpat în folosul statului, constituie cheltuieli care au fost suportate pentru
efectuarea a raportului de constatare medico-legală nr. 808 din 18.10.2017, raportului
de expertiză judiciară nr. 370 din 15.11.2017 și articolele de papetărie.
Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) al art. 75 din Legea nr. 68 din 14
aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stipulează
expres că „În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către
ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142
alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova”.
Astfel, conform art. 142 alin. (2) părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu,
sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al
instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de
expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea
circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În
acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată este
obligată să remită instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză
judiciară materialele necesare efectuării expertizei judiciare. Raportul de expertiză
judiciară întocmit la cererea părților se prezintă de către parte organului de urmărire
penală, procurorului sau instanței de judecată, se anexează la materialele cauzei
penale și urmează a fi apreciat în coroborare cu alte probe. În cazul în care, reieșind
din concluziile formulate de experți în rapoartele de expertiză anterioare, se constată
inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părți, iar efectuarea
unei alte expertize va condiționa tergiversarea procesului penal, organul de urmărire
penală, procurorul sau instanța de judecată respinge cererea părților.
În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizelor
judiciare a fost organul de urmărire penală, fără a exista o asemenea cerere din partea
părților.
Astfel, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de apel care corect a
respins ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul
inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 657,68 lei și
însușește argumentele instanței de apel.
Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de către procuror nu
sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit
legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
6
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, împotriva deciziei Colegiului judiciar al
Curții de Apel Cahul din 27 martie 2018, în cauza penală în privința lui Bratu Vasile
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2018.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
7