1ra-926/2020 — art. 287 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-926/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

08 mai 2019 și deciziei Curții de Apel Cahul din 24 septembrie 2019, în privința

inculpatului

Rusnac Victor XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 01.11.2018 – 08.05.2019,

instanța de apel: 17.08.2019 – 24.09.2019,

instanța de recurs: 03.02.2020 – 06.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 200 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Mironicenco V. prejudiciul material în

sumă de 1921,59 lei.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului în sumă de 640 lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

1

inculpatul Rusnac V., aflându-se lângă grădinița de copii, amplasată în XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, în lipsa unor motive întemeiate, din intenții huliganice,

urmărind scopul infracțional, îndreptat spre încălcarea gravă a ordinii publice, s-a

apropiat de Mironicenco V. și, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate,

demonstrând obrăznicie deosebită și exprimându-se cu cuvinte necenzurate i-a aplicat

câteva lovituri cu mâinile peste diferite părți ale corpului, în special în regiunea capului,

fără a reacționa la observațiile acesteia privind comportamentul nedemn și rugămintea

de a înceta acțiunile de maltratare. În rezultatul acțiunilor inculpatului, lui Mironicenco

V. i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de echimoze pe față, hemoragie

subconjunctivală pe dreapta, excoriații pe partea dreaptă a feței, excoriații pe mucoasa

ambelor buze, care se califică ca vătămare ușoară, cu dereglarea sănătății de scurtă

durată.

Instanța a reținut că, vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin prin probele

administrate, și i-a încadrat acțiunile pe art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită.

Totodată, instanța a statuat că cheltuielile judiciare suportate la efectuarea

constatării și expertizei medico-legale, fiind efectuate în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului, urmează a fi trecute în contul statului, în corespundere cu art.

227 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit cărui cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat, solicitarea acuzării în acest sens urmând a fi respinsă, ca

neîntemeiată.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la

inculpat să fie încasate cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond a omis faptul că expertizele au fost

efectuate din contul statului, ori, potrivit Legii nr. 68 din 14.04.2016 Cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, nu se eliberează solicitantului raportul

de expertiză judiciară dacă efectuarea expertizei nu a fost achitată.

Instanța de fond incorect a apreciat prevederile art. 227 alin. (3) Cod de

procedură penală, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate, deoarece legislatorul impune achitarea cheltuielilor

judiciare de către stat numai dacă legea nu prevede altă modalitate, iar potrivit art. 229

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare.

Mai mult, instanța nu a stabilit careva motive de eliberare a inculpatului de la

plata cheltuielilor judiciare expuse în art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.

Deci, în corespundere cu art. 229 Cod de procedură penală, inculpatul trebuie să

recupereze statului cheltuielile judiciare suportate la efectuarea cercetărilor și

expertizelor.

respins, ca nefondat.

2

Instanța de apel a statuat că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, prin

numirea expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli ce sunt achitate din bugetul

statului.

Afirmația acuzării că, în corespundere cu prevederile art. 229 Cod de procedură

penală, instanța de judecată poate obliga inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare

este neîntemeiată, ori, efectuarea expertizelor ține de administrarea probatoriului în

formularea învinuirii și, în lipsa unei astfel de expertize, procurorul este în

imposibilitate să încadreze juridic corect acțiunile inculpatului și să formuleze

învinuirea acestuia, pentru ca ulterior, să demonstreze săvârșirea infracțiunii.

Ori, faptul că statul, în persoana acuzatorului, a demonstrat vinovăția persoanei

în săvârșirea infracțiunii, prin acțiuni de procedură, inclusiv, rapoartele judiciare, nu

implică, în mod automat, încasarea acestei sume din contul inculpatului, decât în

cazurile prevăzute de lege.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Astfel, cheltuielile judiciare suportate la efectuarea expertizelor judiciare sunt

cheltuieli în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Soluționarea chestiunii referitor la suportarea cheltuielilor judiciare, urmează a

fi făcută în corespundere cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

care, în prim plan, pune în sarcina inculpatului achitarea acestor cheltuieli, el fiind

responsabil prin comiterea infracțiunii. Doar dacă condamnatul nu este în stare să le

achite din motive de invaliditate, incapacitate juridică etc., cheltuielile sunt trecute în

contul statului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

3

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385

alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând

că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei chimice urmează a fi făcută din

contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât

cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. –

puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

4

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

08 mai 209 și deciziei Curții de Apel Cahul din 24 septembrie 2019, în privința

inculpatului Rusnac Victor XXXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5