1ra-594/2018 — art.287 alin.3, 151 alin.4 CP

1ra-594/2018 — art.287 alin.3, 151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-594/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan

Judecători – Svetlana Filincova, Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas, Nina Vascan,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de succesorul părții

vătămate Mititelu Maria și avocatul Reșetilov Dorin în interesele succesorului părții

vătămate Mititelu Maria, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Schinu Tudor xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în s. xxxx r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.05.2013 – 10.09.2015;

Instanța de apel: 11.11.2015 – 02.02.2016;

Instanța de recurs: 19.04.2016 – 14.06.2016;

Instanța de apel: 12.07.2016 – 19.12.2016;

Instanța de recurs: 01.03.2017 – 30.05.2017;

Instanța de apel: 12.07.2017 – 10.10.2017;

Instanța de recurs: 14.02.2018 – 19.04.2018.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza: art.287 alin.(3) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis; art.151 alin.(4) Cod penal, la 8 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 Cod penal, i-a fost stabilită lui Schinu Tudor pedeapsă definitivă,

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial, 10 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

1

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanță în ordinea

procedurii civile.

2013 în jurul orei 11.30, deplasându-se cu automobilul de model „xxxxxx”, cu n/î xxxx, în

s. xxxx r-l xxxx, a oprit brusc automobilul și în mod intenționat, fără motiv, încălcând

grosolan ordinea publică, s-a apropiat de Bandrabulea Dumitru, care se afla în acel moment

în stradă, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu o bâtă de lemn peste tot corpul, cauzându-

i astfel leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora la 10 martie 2013,

Bandrabulea Dumitru, a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului a fost calificată în drept de către instanța de judecată în baza art.287 alin.(3)

Cod penal, huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșite cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea sănătății, precum și în baza art.151 alin.(4) Cod penal, vătămarea

intenționată gravă a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care au provocat decesul

victimei.

Chiriacov Grigore în numele inculpatului au atacat-o cu apeluri.

3.1. Succesorul părții vătămate, Mititelu Maria, a solicitat casarea parțială a acesteia,

în latura civilă și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată, dispunând încasarea

din contul inculpatului în beneficiul lui Mititelu Maria a prejudiciului material în sumă de

18 056, 74 lei, prejudiciul moral cauzat în mărime de 200 000 lei, precum și încasarea în

beneficiul copiilor minori Bandrabulea C., născută la 07.08.1998 și Bandrabulea N., născut

la 18.12.2003 a sumei de 1.000 lei, lunar, pentru fiecare, până la atingerea vârstei de 18 ani

a acestora, la fel și încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Mititelu Maria a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, a invocat că prima instanță neîntemeiat a lăsat acțiunea

civilă spre soluționare în ordinea procedurii civile, fără a ține cont de faptul, că pe perioada

internării în spital 07.03.2013-10.03.2013, pentru tratamentul și îngrijirea părții vătămate,

Bandrabulea Dumitru, cât și pentru înmormântarea acestuia au fost efectuate cheltuieli în

sumă de 13 556,74 lei, ce este confirmat prin bonurile anexate la cerere și cheltuielile legate

de serviciile rituale și bisericești în sumă de 4 500 lei.

Apelantul, a indicat că decesul lui Bandrabulea Dumitru a provocat pentru familie,

cât și pentru rude suferințe psihice, iar copii minori ai decedatului au primit un stres foarte

mare când l-au văzut pe tatăl lor cum zăcea însângerat. Un stres suplimentar a fost și

decesul tatălui lor. Acești copii rămânând fără ocrotire părintească, educație și întreținere

din partea tatălui, fiindu-le spulberate visele preconizate pe viitor de această familie.

La adoptarea sentinței, prima instanță urma să se ghideze de prevederile art.219

alin.(4), (8) Cod de procedură penală, art.1398 alin.(1), 1419 alin.(3), 1420 alin.(1), 1422

alin.(1) și (2), 1423 Cod civil, precum și de pct. 22 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

2

Justiție nr. 6 din 04.07.2005 Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești

a legislației materiale despre încasarea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității

corporale sau altă vătămare a sănătății ori prin deces.

3.2. Avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului, a solicitat casarea sentinței,

cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate de la

art.151 alin.(4) Cod penal, la art.157 Cod penal, iar pe capătul de învinuire în baza art.287

alin.(3) Cod penal să fie achitat din motivul lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii.

În motivarea apelului, avocatul a invocat că prima instanță a dat o apreciere greșită

circumstanțelor cauzei și incorect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.151 alin.(4)

și art.287 alin.(3) Cod penal, deoarece inculpatul Schinu Tudor nu a încălcat în niciun fel

ordinea publică sau liniștea publică, întrucât nu el a fost cel care a provocat conflictul cu

partea vătămată, dimpotrivă, inculpatul a coborât din mașină cu intenția de a clarifica

lucrurile și de a-l calma pe Bandrabulea Dumitru. Inculpatul nu a dat dovadă de neobrăzare,

necuviință sau grosolănie, cearta dintre părți nu a deranjat în niciun fel liniștea locuitorilor

satului, aceștia nici n-au auzit ce s-a întâmplat, după cum reiese din declarațiile martorilor.

De asemenea, a indicat că violențele venite din partea inculpatului au fost doar un

răspuns la violențele verbale și amenințările din partea părții vătămate. Schinu Tudor a scos

bâta din microbuz doar cu intenția de a se apăra și de a-i atrage atenția părții vătămate să

se îndepărteze, întrucât Bandrabulea Dumitru, dădea dovadă de nervozitate, nechibzuință

și violență în acțiuni, aflându-se în stare de ebrietate.

Acțiunile inculpatului au fost săvârșite din imprudență și nicidecum cu intenție, iar

prima instanță a încadrat greșit acțiunile inculpatului conform prevederilor art.151 alin.(4)

Cod penal (vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care au

provocat decesul victimei), acțiunile lui fiind cuprinse în prevederile art.157 Cod penal,

întrucât latura subiectivă a infracțiunii săvârșite de inculpat se realizează sub formă de

culpă sau imprudență, deoarece lipsește intenția, or Schinu Tudor nu a realizat caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, unica lui dorință fiind de a se apăra de Bandrabulea

Dumitru. Respectiv, inculpatul nu a prevăzut urmările prejudiciabile ale faptelor sale, și nu

a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări.

În cadrul expertizei medico-legale, experții Centrului de Medicină Legală, Gr.

Mutoi, V. Savciuc și S. Tighineanu au concluzionat, că moartea lui Bandrabulea Dumitru

a fost cauzată de perforarea ulcerului cronic duodenal, complicat cu peritonită difuză

purulentă, fapt confirmat prin investigațiile clinice și de laborator, obținute la examinarea

macroscopică a cadavrului și adeverite prin investigația histopatologică. Experții au ajuns

la concluzia că o persoană cu traume cranio-cerebrale asemănătoare ca ale lui Bandrabulea

Dumitru (TCCD cu fractură liniară a osului parieto-temporal și formarea hematomului

subdural circa 70-80 ml cu hemoragii subarohnoidale și intracerebrale în lobul temporal)

la aplicarea unei îngrijiri medicale corespunzătoare și lipsa altor maladii, poate să

supraviețuiască. În cazul dat factorul decisiv în survenirea morții a fost ulcerul duodenal

cronic preexistent, care s-a manifestat prin perforarea cu complicații respective. Singurul

motiv care a provocat moartea lui Bandrabulea Dumitru a fost ulcerul cronic duodenal

3

perforat, netratat. Prin urmare, trauma cranio-cerebrală provocată de lovitura lui Schinu

Tudor nu a putut provoca decesul persoanei, deci lipsește legătura de cauzalitate dintre

acțiunile lui Schinu Tudor și urmările survenite, iar încadrarea acțiunilor inculpatului

conform prevederilor art.151 alin.(4) Cod penal, este una greșită.

au fost admise apelurile declarate, fiind casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță și anume, Schinu Tudor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza: art.287 alin.(3) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis; art.151 alin.(1) Cod penal, la 6 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate i-a fost stabilită lui Schinu Tudor pedeapsă definitivă 7 ani 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Mititelu Maria, a fost lăsată

fără examinare, iar pe capătul pretenției privind încasarea pensiei de întreținere a copiilor

minori C. Bandrabulea și N. Bandrabulea a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă, pe capătul pretenției privind repararea

prejudiciului material, a fost admisă parțial, pe capătul pretenției privind prejudiciul moral

acțiunea civilă a fost admisă parțial cu dispunerea încasării din contul lui Schinu Tudor în

beneficiul lui Mititelu Maria a sumei de 20 000 lei.

A fost încasat de la Schinu Tudor în beneficiul lui Mititelu Maria cheltuielile de

judecată în mărime de 6 000 lei.

administrate în ședința primei instanțe și anume declarațiile succesorului părții vătămate,

M. Mititelu, martorilor R. Bandrabulea, D. Baran, Gh. Nicolau, D. Pricopciuc, F. Trufaș,

V. Ghetmanenco, I. Bagrin și V. Andreev, experților medici-legiști Iu. Verdeș și V.

Capceli, inculpatului Schinu Tudor, precum și materialele cauzei: raportul ofițerului de

serviciu din cadrul IP Cantemir din 07.03.2013 (f.d.9 vol. I); procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 07.03.2013 (f.d.18 vol. I); procesul-verbal de ridicare din 07.03.2013 cu

tabel fotografic (f.d.50-51 vol. I); procesul-verbal de ridicare din 24.04.2013 cu tabel

fotografic (f.d.156-158); corpul delict - bățul de lemn cu lungimea 98 cm și diametrul 55

mm (f.d.52 vol. I); rapoartele de expertiză medico-legală nr.31C din 27.03.2013 și nr.27D

din 08.04.2013 (f.d.103-110, 111-112 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.67D

din 27.04.2013 (f.d.160 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.31D din 08.04.2013,

din care se constată că în documentele medicale nu sunt reflectate date despre prezența

alcoolului etilic în aerul expirat la D. Bandrabulea, la data 07.03.2013 ora 12.05 (f.d.113

vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.395 din 03.04.2013 (f.d.114-116 vol. I);

diagnosticul microscopic efectuat la cadavrul D. Bandrabulea din 17.06.2013 (f.d.27-28

vol. II); raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.151 din 21.05.2014, efectuată de

Centrul de Medicină Legală (f.d.54-63 vol. II); fișa medicală a bolnavului de staționar

nr.1485 de la IMSP Spitalul Raional Cantemir, pe numele pacientului D. Bandrabulea

4

(f.d.64-92 vol. II); rapoartele de expertiză medico-legală în comisie nr.348 din 21.10.2014

și nr.20 din 09.04.2015 (f.d.103-107, 138-150 vol. II).

Astfel, instanța de apel verificând aspectele de fapt și de drept constatate de

instanța ierarhic inferioară, a indicat că la adoptarea soluției de condamnare a inculpatului

Schinu Tudor, privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, prima

instanță nu a ținut cont de circumstanțele de fapt stabilite în cadrul cercetării judecătorești,

aplicând eronat normele de drept material și procesual.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță a omis să dea apreciere unor probe,

precum sunt rapoartele de expertiză medico-legale în comisie nr.348 din 21.10.2014 și

nr.20 din 09.04.2015, concluziile cărora indică direct, că vătămarea corporală gravă traumă

cranio-cerebrală deschisă, provocată de inculpat victimei Bandrabulea Dumitru, nu se află

în legătură cauzală directă cu survenirea decesului, iar persoanele cu asemenea traume

cranio-cerebrale, la aplicarea unei îngrijiri medicale corespunzătoare și în lipsa altor

maladii, pot să supraviețuiască, însă moartea lui Bandrabulea Dumitru a fost cauzată de

perforarea ulcerului cronic duodenal, complicat cu peritonită difuză purulentă și

dezvoltarea stării septice, factorul determinant în survenirea morții fiind acutizarea

maladiei preexistente - ulcerului duodenal cronic.

La fel, instanța de apel a reținut, că nici în rapoartele de expertiză medico-legale și

nici în declarațiile expertului V. Capceli, nu sa indicat că maladia existentă (ulcerului

duodenal cronic) s-a acutizat în rezultatul primirii traumei cranio-cerebrale. Respectivele

probe arată, că simptomele traumei cranio-cerebrale au șters tabloul clinic al simptomelor

ulcerului duodenal, ceia ce nu a permis depistarea și aplicarea tratamentului acestuia. Tot

expertul, V. Capceli a mai declarat, că nu există legătură directă dintre deces și trauma

cranio-cerebrală.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel nu a fost de acord cu constatările primei

instanțe, precum că ulcerul duodenal cronic s-a acutizat și s-a perforat anume în urma

traumei craniu-cerebrale, odată ce în acest sens lipsește concluzia comisiei de experți

medico-legali, care ar exclude alți factori ce ar fi putut provoca acutizarea și perforarea

ulcerului duodenal cronic la victima D. Bandrabulea, inclusiv o eventuală eroare medicală

în diagnosticarea acestei maladii la momentul internării și tratamentului până la deces.

Relevant a fost considerat de către instanța de apel și acel fapt, că inculpatului,

Schinu Tudor, îi sunt incriminate aplicarea loviturilor victimei Bandrabulea Dumitru peste

cap și peste mână, iar potrivit concluziilor comisiilor de experți, vătămările provocate de

aceste acțiuni nu se află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului. La fel,

concluziile experților nu atestă cert, că unica sau principala cauză de acutizare și perforare

a ulcerului duodenal ar fi, anume trauma cranio-cerebrală cauzată.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, atât inexistența legăturii de cauzalitate

între acțiunile intenționate ale inculpatului și decesul victimei Bandrabulea Dumitru, cât și

lipsa laturii subiective a componenței infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal,

deoarece lipsește intenția, directă sau indirectă, a inculpatului Schinu Tudor de a cauza

decesul lui Bandrabulea Dumitru. Nu este aplicabilă cazului nici regula infracțiunii cu două

forme de vinovăție.

5

În speță, instanța de apel a stabilit, că acțiunile traumatice aplicate de inculpat nu

au extindere asupra trunchiului sau părții abdominale ale victimei, asupra organelor interne

din cavitatea abdominală, iar maladia ulcerului duodenal cronic acutizat cu perforare, nu

este de natură traumatică și respectiv inculpatul Schinu Tudor nu a prevăzut și nici nu putea

să prevadă, că din anumite cauze maladia ulcerul duodenal cronic la Bandrabulea Dumitru

se poate acutiza.

Din totalitatea de probe administrate de prima instanță și apreciate în corespundere

cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat, că inculpatul

a săvârșit cu intenție fapta penală calificată în baza art.151 alin.(1) Cod penal și anume –

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă

pentru viața persoanei, comisă în următoarele circumstanțe: Schinu Tudor la data de 07

martie 2013 în jurul orei 11.30, deplasându-se cu automobilul de model „xxxxxx”, cu n/î

xxxx, în satul xxxxx r-l xxxx, a oprit brusc automobilul și în mod intenționat, fără motiv,

încălcând grosolan ordinea publică, s-a apropiat de Bandrabulea Dumitru, care se afla în

acel moment în strada s. xxxx r-l xxxx, aplicându-i ultimului lovituri cu bâta peste cap și

mâna stângă, cauzându-i astfel leziuni corporale grave periculoase pentru viață.

De către instanța de apel nu au fost acceptate argumentele părții apărării, precum

că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art.157 Cod penal, ca vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății cauzată prin imprudență, deoarece probele

administrate, inclusiv și din declarațiile ultimului, care a indicat clar, că dânsul a acționat

cu intenție, respectiv chiar dacă și nu a prevăzut că lovitura cu bățul va nimeri asupra

capului victimei, inculpatul putea și trebuia să prevadă că victima în timpul aplicării

loviturii putea să-și schimbe poziția. Totodată, dacă victima ar fi încercat să-l agreseze pe

Schinu Tudor, după cum ultimul afirmă, inculpatul urma să vegheze ca riposta dată să nu

întreacă nivelul unei legitime apărări. Pe corpul inculpatului Schinu Tudor nu au fost

constatate vătămări corporale, din motiv că Bandrabulea Dumitru în timpul conflictului nu

deținea asupra sa nici un obiect pe care l-ar putea utiliza cu pericol contra inculpatului. Mai

mult ca atât, aceasta o demonstrează circumstanțele cauzei constatate cu certitudine, că

inculpatul în lipsa unui pericol real pentru sine, a coborât din automobil și a luat cu sine

bățul de lemn.

Nu a fost reținut nici argumentul apărării, precum că fapta inculpatului nu conține

elementele componenței infracțiunii de huliganism agravat, prevăzut de art.287 alin.(3)

Cod penal, fiindcă din materialele dosarului rezultă, că la data de 07 martie 2013 ora 11.30,

între inculpat și partea vătămată s-a iscat un conflict în strada satului xxxx r-l xxxx, în urma

căruia inculpatul i-a aplicat câteva lovituri părții vătămate Bandrabulea Dumitru, în

rezultatul cărora ultimul a căzut la pământ, iar inculpatul a plecat fără a-i acorda ajutor.

Acest conflict a fost urmărit de consătenii părții vătămate, fapt confirmat prin declarațiile

martorilor Gh. Nicolau, D. Pricopciuc, D. Baran, F. Trufaș și I. Bagrin. Astfel, locul

derulării conflictului, constituie loc public (stradă), care este permanent accesibil

publicului, iar acțiunile intenționate ale inculpatului exprimând o vădită lipsă de respect

prin aplicarea loviturilor părții vătămate și folosirea intenționată a diferitor obiecte pentru

6

vătămarea integrității corporale la săvârșirea actelor de huliganism, ce constituie temei

pentru calificarea infracțiunii în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

Cât privește acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate, instanța

de apel, ținând cont de prevederile art.219 alin.(2) Cod de procedură penală, a notat că

categoriile de despăgubiri ce pot fi pretinse în acțiunea civilă în cadrul procesului penal,

sunt exhaustiv enumerate de legiuitor și nu includ pretenții cu privire la încasarea pensiei

de întreținere. Astfel, instanța de apel a considerat întemeiat de a lăsa fără examinare acest

capăt de pretenție a părții civile, Mititelu Maria, pentru că instanța penală nu are

competență de a o examina, competentă fiind instanța de jurisdicție civilă.

Totodată, instanța de apel a constatat, că prin infracțiunea săvârșită de Schinu Tudor

părții vătămate i-au fost cauzate prejudicii materiale legate de cheltuieli pentru cumpărarea

medicamentelor, prestarea serviciilor medicale, înmormântarea decedatului, Bandrabulea

Dumitru. Însă, dat fiind că probele prezentate de partea civilă trezesc unele incertitudini

pentru înlăturarea cărora nu ar fi justificată amânarea judecării cauzei în apel și anume pe

bonurile fiscale de plată de la farmacia „Elicom Star” lipsește data procurărilor, iar bonurile

fiscale cu privire la cumpărarea preparatelor medicale nu sunt însoțite de prescripția

medicală, ce ar confirma destinația acestora și compatibilitatea medicamentului prescris,

apreciindu-se ca întemeiată soluția de admitere în principiu acest capăt de acțiune, lăsând

ca asupra cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, instanța de apel a

ținut cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate și rudelor

acesteia, circumstanțele probatoare ale cauzei și datele obiective care certifică acest fapt și

anume forma vinovăției (în cazul dat manifestată sub formă de intenție directă) a persoanei

care a cauzat prejudiciul. Astfel, conform prevederilor art.219 alin.(4) Cod de procedură

penală, instanța de apel a considerat, că impunerea inculpatului la plata unei despăgubiri în

sumă de 20 000 lei va constitui o satisfacție echitabilă, pe măsură să compenseze rudelor

decedatului suferințele de ordin moral.

În privința argumentului procurorului, precum că apelul apărătorului ar fi fost depus

tardiv, instanța de apel a notat, că inculpatul Schinu Tudor este în stare de detenție și nu

dispune de libertatea de a contacta cu apărătorul său. La pronunțarea sentinței, în prima

instanță a fost prezent inculpatul, însă nu a fost prezent apărătorul lui, avocatul Chiriacov

Grigore. Respectiv, prima instanță nu a ținut cont de prevederile procesual-penale și nu a

îndeplinit obligațiunea expedierii avocatului Chiriacov Grigore a copiei sentinței, iar în

materialele dosarului lipsește vreo informație în acest sens, din care motiv instanța de apel

a acceptat acea dată a intrării în posesia sentinței, ce a fost comunicată de avocat. Astfel,

instanța de apel a considerat că apelul avocatului este unul declarat în termen, întrunind

condițiile art.404 alin.(1) Cod de procedură penală.

succesorul părții vătămate Mititelu Maria și avocatul Chiriacov Grigore în numele

inculpatului.

6.1. Procurorul a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

7

- hotărârea instanței de apel în partea admiterii apelului declarat de către avocatul

Chiriacov Grigore în numele inculpatului a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale,

fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel greșit a admis apelul declarat de către apărătorul inculpatului,

casând parțial sentința și pronunțând o nouă hotărâre prin care a recalificat acțiunile lui

Schinu Tudor din cele prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, în cele ale art.151 alin.(1)

Cod penal, pe motiv că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre leziunile corporale

aplicate victimei de către inculpat, cu survenirea decesului;

- instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor experților V. Capceli și Iu.

Verdeș, atât în parte, cât și în complex cu celelalte probe examinate și anume concluziile

din rapoartele de expertiză medico-legale nr.151 din 30.04.2014, nr.348 din 26.09.2014 și

nr.20 din 04.02.2015;

- deși, partea vătămată în timpul vieții a suferit de ulcer duodenal, ulterior fără

afectarea sănătății și/sau cauzării leziunilor corporale, de caracterul celor aplicate de către

inculpat, acesta putea supraviețui, însă datorită traumei primite, în consecință a dus la

acutizarea maladiei existente, ce a trecut în ulcer duodenal perforat, apoi peritonită, stare

septică și survenirea decesului părții vătămate Bandrabulea Dumitru;

- atât din materialele cauzei, cât și din declarațiile martorilor oculari D. Baran, D.

Pricopciuc și F. Trufaș, s-a confirmat că în momentul aplicării loviturii de către inculpat

victimei, Bandrabulea Dumitru, ultimul se afla în picioare, iar lovitura a fost aplicată părții

vătămate de către inculpat intenționat peste organul vital principal – cap, ci nu peste mâini,

cum a declarat inculpatul. Totodată din declarațiile acestor martori rezultă, că partea

vătămată nici o dată nu a intenționat să lovească inculpatul și nu l-a provocat să aplice

violența față de el;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel, corect au conchis, că cumulul de probe

cercetate în cadrul ședințelor de judecată au dovedit vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, iar prima instanță just a concluzionat,

având la bază probele administrate, despre confirmarea vinovăției inculpatului și în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.6),

12) Cod de procedură penală.

6.2. Succesorul părții vătămate, Mititelu Maria, a solicitat casarea deciziei cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului, a invocat argumente identice cu cele indicate în apel,

subsidiar menționând că nu este de acord cu decizia instanței de apel în ce privește latura

civilă, cât și latura penală din următoarele considerente:

- circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei date nu au fost constatate pe

deplin de către prima instanță și cea de apel, în ce privește cauza survenirii decesului părții

vătămate Bandrabulea Dumitru, ceea ce a dus la stabilirea incorectă de către instanța de

apel a pedepsei penale în privința inculpatului;

- rezultând din materialele cauzei, partea vătămată Bandrabulea Dumitru, a decedat

ca urmare a traumei cranio-cerebrale cauzată de inculpatul Schinu Tudor, dar nu de ulcer

8

duodenal acut perforat cu peritonită seroasă difuză, despre care a fost indicat în raportul de

expertiză medico-legală nr.31 C din 11.03.2013, cu scopul ca inculpatul să evite pedeapsa;

- partea vătămată Bandrabulea Dumitru nu suferea de simptome caracteristice

ulcerului duodenal, perforat, până la vătămarea craniu-cerebrală de către inculpat. În prima

instanță a fost prezentată cartela medicală a victimei, precum că nu suferea de nici o

maladie, în special de ulcer duodenal, careva acuze nu avea și nu primea nici un tratament;

- experții au menționat, că perforarea ulcerului s-a produs ca urmare a traumei

cranio-cerebrale, ce de fapt este absurd, deoarece în raportul de expertiză medico-legală

nr.31C din 11.03.2013, este indicat că ulcerul avea forma ovală de 1,4-1,2 cm perforat cu

margini netede, subțiri și tumefiate (umflate), care de fapt nu este caracteristic unei rupturi

(fisuri). Respectiv, moartea părții vătămate Bandrabulea Dumitru, nu are legătură cu

ulcerul duodenal perforat;

- la momentul când inculpatul l-a lovit la cap și peste mână cu bâta de lemn, partea

vătămată a căzut jos fără cunoștință și nu s-a mai ridicat, iar sângele a început să curgă

imediat de la cap (sânge cca 400 ml), fapt ce se confirmă din declarațiile martorilor R.

Bandrabulea, Gh. Nicolau, D. Pricopciuc, F. Trufaș și V. Ghetmanenco, datele

documentelor medicale indicate în raportul de expertiză medico-legală nr.31C din

11.03.2013, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.03.2013, raportul de

expertiză medico-legală nr.395 din 27.03.2013;

- decesul părții vătămate Bandrabulea Dumitru se confirmă prin legăturile de

cauzalitate dintre: lovitura acestuia în regiunea cranio-cerebrală, cu căderea lui la pământ

în stare de comă, cu scurgerea imediată de la cap cca 400 ml de sânge, fiind 3 zile în stare

foarte gravă și în comă de gradul 2-3 până la deces, cu pierderea funcției a lobului temporal

pe stânga, producându-se hemoragie internă și hematom în regiunea temporală, care

ulterior au dus la acumularea de trombe în organele interne și la congestie venoasă în

organism, edem cerebral și pulmonar, cardiomiopatie ne coronariană și ulterior la stop

cardio-respirator, survenită cu deces;

- instanța de apel greșit a considerat întemeiat de a lăsa fără examinare capătul de

pretenție privind încasarea pensiei de întreținere, motivând că nu se evidențiază în

categoriile de despăgubiri prevăzute în art.219 alin.(2) Cod de procedură penală, care însă

este prevăzută în alin.(3) al aceleiași norme;

- prejudiciul moral încasat de instanța de apel din contul inculpatului în mărime de

20 000 lei, este în cuantum mic, pentru prejudiciile cauzate familiei părții vătămate de către

inculpat și neîntemeiat a fost respins de către instanțele de fond acțiunea civilă;

- instanțele de fond au admis o eroare gravă de fapt, neelucidând toate

circumstanțele de fapt, ce au afectat soluțiile instanțelor;

- instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă, art.151

alin.(1) Cod penal, decât cea pentru care inculpatul a fost pus sub învinuire, art.151 alin.(4)

Cod penal, astfel faptei săvârșite de către ultimul, i s-a dat o încadrare juridică greșită. Prin

urmare, instanțele de fond au aplicat eronat normele de drept material și procesual.

În drept, succesorul părții vătămate își întemeiază recursul declarat în baza art.427

alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală.

9

6.3. Avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului, a solicitat casarea parțială a

deciziei instanței de apel, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit căreia inculpatul să fie

achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, din

motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor infracțiunii.

În motivarea recursului declarat apărătorul a invocat argumente similare cu cele

indicate și în apelul său în ce privește capătul de învinuire a inculpatului în baza art.287

alin.(3) Cod penal, subsidiar la acest capitol a menționat că:

- încălcarea grosolană a ordinii publice cu intenție directă, reprezintă o condiție

obligatorie pentru existența infracțiunii de huliganism, respectiv nu se poate de spus că

acțiunile inculpatului au fost intenționate, întrucât acesta la momentul săvârșirii faptei, nu-

și dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, nu a prevăzut urmările lor

prejudiciabile și mai mult decât atât, nu și le-a dorit sau admis în mod conștient survenirea

acestor urmări;

- inculpatul nu și-a dorit și nu a urmărit să încalce în nici un fel ordinea sau liniștea

publică, întrucât nu el a fost cel care a provocat conflictul cu partea vătămată, el a încercat

doar să se apere de violența și agresivitatea de care dădea dovadă Bandrabulea Dumitru.

Mai mult decât atât, inculpatul a coborât din mașină cu intenția de a clarifica lucrurile și de

a-l calma pe Bandrabulea Dumitru;

- inculpatul nu a dat dovadă, în nici un caz, de neobrăzare, necuviință sau

grosolănie, iar cearta dintre părți nu a deranjat în nici un fel liniștea locatarilor satului,

aceștia nici măcar nu au auzit ce s-a întâmplat între cei doi, după cum reiese din declarațiile

ultimilor. Martorii au văzut doar cum partea vătămată, s-a dezbrăcat până la jumătate de

hainele de pe el și a început să se comporte inadecvat și violent, sărind efectiv la bătaie.

Faptele inculpatului nu au creat nici o stare de nesiguranță sau de panică în rândul sătenilor;

- în speța dată, acțiunile săvârșite de către inculpat nu corespund condițiilor de

tipicitate ale infracțiunii de huliganism. Acțiunile săvârșite de către acesta nu conduc la

realizarea nici uneia din condițiile constitutive ale infracțiunii, nu atentează la obiectul

juridic vizat de infracțiunea de huliganism, și mai mult decât atât, nici latura subiectivă a

infracțiunii nu este realizată. Acțiunea prejudiciabilă, pentru a constitui infracțiune, trebuie

să reprezinte o manifestare psihică conștientă și volitivă a persoanei, însă inculpatul nu a

avut în nici un moment intenția sau dorința de a încălca ordinea sau liniștea publică.

Respectiv, faptele săvârșite de către Schinu Tudor nu corespund tiparului sau modelului

existent și prevăzut de art.287 alin.(3) Cod penal.

În drept, apărătorul își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.8)

Cod de procedură penală.

avocatul succesorului părții vătămate Reșetilov Dorin a depus referință privind opinia sa

asupra recursurilor declarate, considerând că recursul procurorului este întemeiat și

motivat, urmând a fi admis, iar recursul înaintat de către apărătorul inculpatului este

neîntemeiat, deoarece evenimentele relatate în conținutul acestuia au fost indicate și în

apel, ce nu corespund realității, declarațiilor martorilor și probelor administrate în cauza

dată, fiind declarat cu scopul eschivării de la răspundere penală a inculpatului.

10

recursul declarat de către avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului a fost respins

ca inadmisibil, iar recursurile ordinare declarate de către procurorul și succesorul părții

vătămate au fost admise, decizia a fost casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

inculpatului a indicat că în prezenta speță criticile ultimului sânt nefondate, iar la stabilirea

componenței concrete consumate în urma acțiunilor întreprinse de inculpat, instanțele de

fond just și legal au constatat și reținut starea de fapt și de drept, care justifică elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

Din probele administrate la cauza penală dată se confirmă, că prin acțiunile

inculpatului au fost afectate relațiile sociale cu privire la ordinea publică, fiind perturbată

ambianța liniștită de conviețuire în societate, precum și acel fapt că inculpatul aplicând

lovituri cu un obiect pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, a atentat și la

obiectul material al infracțiunii de huliganism, adică corpul persoanei, din care

considerente instanța de recurs a considerat argumentele recurentului, ce vizează

dezacordul cu faptul că acțiunile inculpatului nu atentează la obiectul juridic menționat al

infracțiunii prevăzute de art.287 Cod penal, ca fiind neîntemeiate.

Astfel, conținutul probelor administrate, care au fost amplu analizate și obiectiv

apreciate de instanțele de fond, în contextul capătului de învinuire al inculpatului în baza

art.287 alin.(3) Cod penal, confirmă cu certitudine că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele infracțiunii de huliganism agravat, adică atât latura obiectivă, cât și cea

subiectivă a acestei infracțiuni.

Totodată, instanța de recurs a reținut faptul, că argumentele invocate de apărător în

ce privește prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii, prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal, de care a și fost învinuit, au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în

prima instanță și în instanța de apel, asupra cărora instanțele de fond la acest capitol s-au

expus just și întemeiat.

În concluzie, instanța de recurs a statuat că în cauza dată critica apărătorului

inculpatului sub aspectul temeiului de casare invocat în recursul declarat, este nefondată,

fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter de dezacord și în esență nu

conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs de a interveni în

hotărârea atacată pe capătul de învinuire prevăzut de art.287 alin.(3) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs referindu-se la recursurile declarate de procuror și

succesorul părții vătămate a reținut, că în prezenta cauză penală, împotriva sentinței

adoptate și pronunțate integral la data de 10 septembrie 2015, au declarat apel la data de

25 septembrie 2015 succesorul părții vătămate și respectiv la data de 30 septembrie 2015

avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului.

În conformitate cu alin.(1) art.402 Cod de procedură penală, termenul de apel este

de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

La judecarea cauzei în ordine de apel, potrivit procesului verbal al ședinței de

judecată, procurorul a invocat tardivitatea apelului declarat de către apărătorul inculpatului,

11

solicitând respingerea acestuia ca depus peste termen, dar instanța de apel analizând acest

argument în hotărârea sa, a considerat apelul avocatului Chiriacov Grigore ca unul declarat

peste termen, în condițiile art.404 alin.(1) Cod de procedură penală, ținând cont de faptul

că la pronunțarea sentinței a fost doar inculpatul, nu însă și apărătorul acestuia, căruia prima

instanță nu i-a expediat copia sentinței în conformitate cu regulile prescrise de legislația

procesual-penală, lipsind vreo informație în acest sens la materialele cauzei, acceptând în

cele din urmă data 12 intrării în posesia sentinței comunicată de către avocat. Însă, în

viziunea instanței de recurs, considerentele instanței de apel la capitolul menționat mai sus,

poartă un caracter pripit.

În susținerea concluziei sale, instanța de recurs a menționat că potrivit alin.(1)

art.404 Cod de procedură penală, participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât

și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara

apel și peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei

sau încasării despăgubirilor materiale. Instanța de recurs a menționat, că în prezenta speță,

se atestă că potrivit lucrărilor cauzei, avocatul Chiriacov Grigore conform mandatului

anexat la dosar (f.d.185 vol. I), a participat la judecarea cauzei, în baza contractului de

asistență juridică nr.07 din 14.03.2013, inclusiv și la etapa dezbaterilor judiciare și a

replicilor (a se vedea procesul-verbal al ședinței de judecată f.d.166-171 vol. II), când

instanța de judecată a anunțat în prezența părților, inclusiv și a apărătorului, întrerupere

până la data de 10 septembrie 2015, însă la data menționată apărătorul inculpatului nu s-a

prezentat. Deci, în astfel de împrejurări, avocatul contractat de către inculpat urma să

manifeste responsabilitate pentru realizarea dreptului de atac împotriva sentinței, chiar și

în cazul neprezentării nemotivare sau motivate la pronunțarea sentinței adoptate integral,

acesta urma să dea dovadă de diligență la realizarea dreptului său de a ataca hotărârea

instanței de judecată, cu care probabil puteau să nu fie de acord. Totodată, de remarcat este

și acel fapt că l-a pronunțarea integrală a sentinței a fost prezent inculpatul, căruia i-a fost

înmânată copia integrală a acesteia și în virtutea relațiilor de asistență juridică, apărătorul

inculpatului nu a fost îngrădit de dreptul de a comunica și forma poziția, și strategia de

apărare în urma sentinței adoptate.

Astfel, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel eronat a apreciat

prevederile art.404 alin.(1) Cod de procedură penală ca fiind incidente în prezenta speță,

ceea ce a dus la o concluzie prematură de a oferi posibilitate avocatului Chiriacov Grigore

de a-și realiza dreptul procesual, privind atacarea cu apel a sentinței, în termenii considerați

valabili de către acesta.

Deoarece, în opinia instanței de recurs, instanța de apel nu în deplină măsură a

examinat argumentul invocat de procuror ce se referă la tardivitatea apelului declarat de

către avocatul inculpatului, interpretându-se eronat prevederile procesual-penale enunțate

supra, ceea ce ar putea duce la o altă soluție de respingere a apelului nominalizat, inclusiv

ca depus peste termen, iar în acest caz nu se va implica la o verificare a hotărârii atacate,

întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât

în cadrul unui apel exercitat în mod legal. În consecință, faptul dat afectează cerințele și

invocările apelului declarat de către succesorul părții vătămate în latura civilă, îndeosebi

12

asupra prejudiciului moral, cuantumul căruia poate varia și în dependență de menținerea

calificării acțiunilor inculpatului conform art.151 alin.(4) Cod penal, asupră căruia urmează

să se expună instanța de apel în urma analizei împrejurărilor de fapt și de drept.

Prin urmare, luând în considerație că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale, asupra alegațiilor invocate de către

procuror privind tardivitatea apelului declarat de către avocatul inculpatului, instanța de

recurs a remarcat că criticile date au format un studiu eronat interpretat în hotărârea

instanței de apel, având importanță la caz faptul dat, iar ca consecință afectând soluția

instanței de apel adoptată în prezenta speță.

Instanța de recurs a statuat, că erorile comise de către instanța de apel, sânt incidente

temeiurilor de casare invocate de către procuror și de succesorul părții vătămate și care nu

pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece această instanță

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat

apelul și pentru a nu admite astfel încălcarea prevederilor procesual penale.

În asemenea condiții, instanța de recurs a considerat că, decizia adoptată de către

instanța de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Tot aici, instanța de recurs a indicat că, la rejudecarea cauzei instanța de apel

urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd

procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în

cererile de apel și recurs, inclusiv cele nominalizate și în prezenta decizie referitor la

legalitatea declarării în termenele și condițiile prevăzute de lege a apelului avocatului

Chiriacov Grigore în numele inculpatului, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze obiectiv probele administrate și examinate în instanță

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit

prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate și prevăzute de art.151 alin.(4) Cod

penal, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, precum și să examineze

minuțios aspectele de fapt și de drept la examinarea apelului declarat în latura civilă de

către succesorul părții vătămate, iar în caz de admitere a cerințelor invocate să stabilească

cuantumul prejudiciului moral cauzat, ținând cont inclusiv și de calificarea acțiunilor

inculpatului, de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

decembrie 2016, a respins ca fiind neîntemeiate apelurile declarate, menținând sentința

contestată.

veridicității, și toate probele administrate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, instanța de apel a considerat că acestea confirmă integral vinovăția inculpatului Schinu

13

Tudor în infracțiunile ce i se incriminează și acuzarea legal a calificat acțiunile lui în baza

art.287 alin.(3) și art.151 alin.(4) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiat argumentul avocatului

Chiriacov Grigore privind necesitatea adoptării sentinței de achitare în privința lui Schinu

Tudor pe capătul de învinuire în baza art.287 alin.(3) Cod penal, din cauza lipsei în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, se confirmă prin depozițiile martorilor audiați la

cauză și procesul-verbal de cercetare la fața locului, deoarece conflictul între inculpat și

pătimit a fost într-un loc public, pe strada ce desparte satul Hîrtop în două părți (acest fapt

nu a fost negat de către inculpat), la fel prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din

07.03.2013 și fotografiile, precum și depozițiile martorilor oculari D. Baran, D. Pricopciuc

și F. Trufaș, care au tras atenție asupra conflictului apărut între inculpat și pătimit, care a

avut loc ziua în prezența mai multor persoane, la fel s-a răspândit asupra mai multor

persoane din sat, ce de asemenea se confirmă prin depozițiile martorului I. Bagrin, vânzător

la magazin, care a explicat, că despre cele întâmplate ea a auzit peste 30 minute de la o altă

persoană, care a venit la magazin.

Din probele administrate s-a confirmat și faptul, că acțiunile inculpatului au

influențat asupra ordinii publice, încălcării liniștei și calmului cetățenilor, la fel că

inculpatul a aplicat lovituri cu un obiect pentru vătămarea sănătății părții vătămate.

Folosirea sau intenția de a folosi obiecte diferite pentru vătămarea sănătății la săvârșirea

acțiunilor de huliganism, nu numai atunci când învinuitul cu ajutorul lor cauzează sau

intenționează să cauzeze leziuni corporale, ci și atunci când folosirea obiectelor în procesul

acțiunilor de huliganism creează pericol real pentru viața și sănătatea cetățenilor, este unul

dintre temeiurile pentru calificarea faptei în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

Astfel, în baza celor expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia, că acțiunile

inculpatului Schinu Tudor pot fi apreciate ca acțiuni, ce încalcă ordinea publică și calmul

cetățenilor, calificate just în baza art.287 alin.(3) Cod penal, ca huliganism agravat, adică

acțiunile ce încalcă grosolan ordinea publică, comise cu aplicarea unor alte obiecte pentru

cauzarea leziunilor corporale sau altă vătămare a sănătății.

În continuare, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiat argumentul avocatului

Chiriacov Grigore precum, că decesul părții vătămate a survenit în urma ulcerului duodenal

cronic, agravat prin peritonită, și nu în urma loviturilor inculpatului, de aceea în acțiunile

acestuia lipsește componența infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal.

În opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia, că

inculpatul a acționat cu intenție directă, conștientizând caracterul acțiunilor sale, prevăzând

consecințele, adică a dorit și în mod conștient a admis acțiunile sale, după ce a plecat,

lăsându-1 pe pătimit la pământ, fără a-i acorda careva ajutor.

Luând în considerare explicațiile date de V. Andreev, instanța de apel a considerat

fondată concluzia primei instanțe precum, că inculpatul nu avea nevoie de a se apăra de la

pătimit cu ajutorul unui băț de lemn, deoarece pătimitul nu avea intenții să-i cauzeze

inculpatului careva daună, la momentul aplicării de către inculpat a loviturii, pătimitul

14

stătea și nicidecum nu l-a provocat pe inculpat la aceste acțiuni. Inculpatul i-a aplicat

intenționat pătimitului o lovitură pe organul vital, cap, și nu întâmplător, după cum a

explicat acesta.

După cum rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală nr.151 din 30.04.2014,

nr.348 din 26.09.2014 și nr.20 din 04.02.2015, decesul pătimitului a fost provocat de

perforarea ulcerului duodenal cronic, agravat prin peritonită și evoluția stării septice, iar

persoanele cu TCC, asemănătoare cu fractura liniară a osului temporal și parietal cu

formarea hematomei subdurale netede în volum de 70-80 ml, hemoragie subarahnoidiană

la nivelul osului temporal, hemoragie inter craniană la nivelul scoarței și focarului

hemoragiei de ramolire a substanței cerebrale în regiunea temporală din stânga, fără

deteriorarea zonelor cu organele vitale centrale ale creierului la aplicarea îngrijirii medicale

corespunzătoare și în lipsa altor maladii, pot supraviețui.

Astfel, în baza celor expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia, că acțiunile

inculpatului Schinu Tudor conțin indiciile infracțiunii, prevăzute de art.151 alin.(4) Cod

penal, ca vătămare intenționată gravă a sănătății, periculoasă pentru viață, care a provocat

decesul victimei.

Prin urmare, în opinia instanței de apel, circumstanțele constatate în cadrul

examinării prezentei cauze de către instanțele judecătorești, confirmă faptul, că acțiunile

inculpatului erau intenționate, iar leziunile corporale pe care le-a primit pătimitul confirmă

aplicarea de către inculpat a numeroaselor lovituri, ceea ce nu justifică pericol existent. În

privința argumentelor apelului reprezentantului părții vătămate Mititelu Maria, studiind

materialele cauzei, ascultând opinia participanților la proces, instanța de apel a ajuns la

concluzia, că acest apel depus este unul neîntemeiat și pasibil respingerii.

În conformitate cu prevederile art.219 alin.(l)-(4) Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora

le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună

reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea

penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost

cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune

civilă privitor la despăgubire prin:

a) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite

în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală;

b) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau

restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate;

c) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală;

d) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației

profesionale.

Prejudiciul material se consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea

penală dacă el se exprimă în cheltuieli pentru:

a) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia;

b) înmormântarea părții vătămate;

c) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și pensiilor;

15

d) executarea contractului de depozit al bunurilor.

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța

de judecată a luat în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau

estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate etc.

În baza prevederilor menționate ale legislației, ținând cont de faptul, că

reprezentantul părții vătămate Mititelu Maria nu a concretizat cerințele acțiunii, nu a indicat

ce sumă ea solicită să fie încasată, la fel nu au fost prezentate probe, ce ar confirma

temeinicia depunerii acestor cerințe ale acțiunii, precum și ținând cont de faptul, că Mititelu

Maria nu are împuterniciri la depunerea cerințelor privind încasarea prejudiciului material

în interesele familiei părții vătămate Bandrabulea Dumitru, deoarece nu este reprezentantul

legal al copiilor ultimului pentru depunerea acțiunii cu privire la încasarea pensiei

alimentare de la inculpat în beneficiul copiilor minori ai victimei, instanța de apel a susținut

concluzia primei instanțe, precum că acțiunea urmează a fi admisă în principiu cu

soluționarea ulterioară în ordinea procedurii civile.

părții vătămate Mititelu Maria, Reșetilov Dorin în interesele succesorului părții vătămate

și avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului Schinu Tudor.

12.1. Succesorul părții vătămate Mititelu Maria a solicitat casarea parțială a deciziei

instanței de apel în latura civilă cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de aceeași

instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanța de apel la o nouă judecare

nu a luat în considerație cerințele Curții Supreme de Justiție indicate în decizia Colegiului

penal din 14 iunie 2016, respectiv instanța de apel nu a examinat minuțios aspectele de fapt

și de drept privind acțiunea civilă, expuse de către succesorul părții vătămate.

Recurenta, a mai indică că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că apelul

declarat de succesorul părții vătămate Mititelu Maria este nefondat, motivând că în temeiul

art.219 alin.(1)-(4) și art.387 alin.(1),(3) Cod de procedură penală, succesorul părții

vătămate nu a concretizat revendicările, specificând ce sumă urmează a fi încasată în contul

ei și nu au fost prezentate probe care să confirme data depunerii cererii, având în vedere că

Mititelu Maria nu are împuterniciri de a depune o cerere de recuperare a daunelor materiale

în interesele familiei Bandrabulea, și nici nu are calitatea de reprezentat legal al copiilor

minori ai victimei.

Astfel, a remarcat că aceste concluzii ale instanței de apel sunt eronate și absurde.

De fapt, recurenta a menționat că a concretizat solicitările prin cereri și a specificat

sumele solicitate, ea a fost recunoscută în cadrul urmării penale ca succesorul părții

vătămate, aceasta fiind sora părții vătămate decedate, a fost împuternicită de a depune

cereri privind recuperarea daunelor materiale în interesele familiei fratelui său,

Bandrabulea Dumitru.

Succesorul părții vătămate nu a solicitat încasarea pensiei alimentare pentru copii,

dar a solicitat despăgubiri în temeiul art.1419 Cod Civil.

16

Instanța de apel eronat a interpretat prevederile art.81 alin.(1) și (2) Cod penal, care

stipulează cui i se poate atribui calitatea de succesor a părții vătămate și în ce condiții.

Recurenta, a accentuat că are calitatea de succesor a părții vătămate și este în drept

să înainteze acțiune civilă și să solicite despăgubiri în temeiul art.219 alin.(1)-(4), 387

alin.(1), (3) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a adoptat o decizie ilegală și neîntemeiată, care nu corespunde

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală.

12.2. Avocatul Reșetilov Dorin în interesele succesorului părții vătămată a declarat

recurs, în care a indicat argumente identice cu cele din recursul succesorului părții

vătămate, solicitând casarea deciziei instanței de apel în latura civilă, cu dispunerea

rejudecării în această parte în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

La 05 aprilie 2017, avocatul Reșetilov Dorin a depus o cerere de completare a

recursului, în care a indicat argumente similare cu cele deja invocate în recursul declarat.

12.3. Avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

totală a hotărârii instanței de apel, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile

inculpatului să fie reîncadrate din art.151 alin.(4) Cod penal în art.157 Cod penal, iar pe

capătul de învinuire în baza art.287 alin.(3) Cod penal, inculpatul să fie achitat, din motivul

lipsei în acțiunile sale a elementelor infracțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de fond eronat au ajuns la concluzia

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.287 alin.(3) Cod

penal, adică de săvârșirea huliganismului agravat.

În acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de

huliganism, și anume acțiunile acestuia nu atentează la obiectul juridic a infracțiunii date,

mai mult ca atât nici latura subiectivă a infracțiunii nu este realizată. Acțiunea

prejudiciabilă, pentru a constitui o infracțiune, trebuie să reprezinte o manifestare psihică

conștientă și volitivă a persoanei, or, inculpatul nu a avut intenția sau dorința de a încălca

ordinea sau liniștea publică.

Recurentul a menționat că acțiunile inculpatului au fost încadrate greșit de către

instanțele de fond în baza art.151 alin.(4) Cod penal, deoarece prin expertizele efectuate pe

cauza penală dată nu a fost stabilită legătura de cauzalitate dintre fapta comisă de inculpat

și decesul victimei.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art.157 Cod penal, adică

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății cauzată prin imprudență, întrucât

latura subiectivă a infracțiunii săvârșite de inculpat se realizează sub formă de imprudență.

Schinu Tudor nu a realizat caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, scopul acestuia fiind

de apărare în fața lui Bandrabulea Dumitru, iar inculpatul nu a prevăzut gravitatea

urmărilor faptelor sale și nici nu a dorit sau admis în mod conștient survenirea acestora.

Avocatul a menționat că aspectele de fapt și de drept reținute la adoptarea hotărârilor

instanțelor de fond, nu au fost apreciate în conformitate cu normele de drept material și

procesual.

17

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.8) și

12) Cod de procedură penală.

depus referințe expunându-și asupra recursurilor declarate în cauza dată.

13.1. Procurorul în conținutul referinței a indicat că instanța de apel contrar

prevederilor art.436 alin.(3) Cod de procedură penală a examinat apelul avocatului

Chiriacov Grigore declarat în numele inculpatului Schinu Tudor. Astfel, reieșind din

soluția adoptată la 14 iunie 2015 de către instanța de recurs, instanța de rejudecare urma să

lase fără soluționare apelul dat, deoarece pe aceleași motive recursul ordinar a fost respins

ca fiind inadmisibil.

Referindu-se la recursul declarat de către succesorul părții vătămate Mititelu Maria

și avocatul acesteia, acuzarea a considerat că acesta este întemeiat și urmează a fi admis,

din motiv că instanțele de fond contrar normelor de procedură penală și-au motivat soluția

de admitere în principiu a acțiunii civile pe motiv că Mititelu Maria nu are împuterniciri de

a semna și înainta cererea de chemare în judecată. O asemenea motivare, acuzarea

consideră că este alogică.

Acuzarea a considerat necesar de a admite recursurile declarate de succesorul părții

vătămate și avocatul acesteia, casarea în latura civilă a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Comrat din 19 decembrie 2016, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte

în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

În ceea ce privește recursul declarat de avocatul Chiriacov Grigore în numele

inculpatului Schinu Tudor, a considerat necesar de a fi respins ca inadmisibil.

13.2. Avocatul Reșetilov Dorin în interesele succesorului părții vătămate în referința

depusă a menționat că recursul declarat de avocatul Chiriacov Grigore în numele

inculpatului este neîntemeiat și nemotivat, din care motiv a solicitat declararea acestuia ca

fiind inadmisibil.

Avocatul Chiriacov Grigore în recursul declarat nu s-a expus asupra legalității

deciziei instanței de apel, însă s-a rezumat la indicarea acelorași motive și temeiuri care au

fost invocate în apelul său declarat împotriva sentinței Judecătoriei Cantemir din

10.09.2015, și în recursul declarat împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 02.02.2016, care ca urmare a fost respins ca inadmisibil prin decizia Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 14.06.2016.

De fapt, în recursul declarat de avocatul Chiriacov Grigore au fost relatate

evenimente ce nu corespund realității, nu corespund cu declarațiile martorilor și probelor

administrate la cauza dată.

Recursul declarat de avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului nu poate

fi considerat întemeiat și pasibil admiterii, din care considerente avocatul succesorului

părții vătămate a solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

recursul declarat de către avocatul Reșetilov Dorin în interesele succesorului părții

vătămate Mititelu Maria la data de 05 aprilie 2017 a fost respins ca inadmisibil, iar

recursurile ordinare declarate de către succesorul părții vătămate Mititelu Maria și avocatul

18

Chiriacov Grigore în numele inculpatului au fost admise, decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Comrat din 19 decembrie 2016 a fost casată total cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Reșetilov Dorin în interesele succesorului părții vătămate Mititelu Maria declarat la 05

aprilie 2017 a indicat că este declarat peste termen, drept urmare a fost respins ca

inadmisibil.

Instanța de recurs a menționat că legislația procesual penală nu prevede noțiunea

de recurs suplimentar, astfel că toate cererile ce se referă la dezacordul față de hotărârea

instanței de apel se declară în mod obligatoriu în interiorul termenului de 30 de zile

prevăzut de legiuitor la art.422 Cod de procedură penală, fără a fi posibilă extinderea

acestuia.

Instanța de recurs a reținut că, în speța dată termenul de declarare a recursului

ordinar curge din momentul pronunțării integrale a deciziei instanței de apel, adică din 13

ianuarie 2017 și a expirat la 13 februarie 2017, aceasta fiind considerată ultima zi de

depunere a recursurilor ordinare.

Astfel, instanța de recurs a menționat că avocatul Reșetilov Dorin a depus la 11

februarie 2017 recurs în interesele succesorului părții vătămate Mititelu Maria, pe care îl

consideră ca fiind depus în interiorul termenului de contestare prevăzut de legislația

procesual-penal.

În pofida faptului dat, recurentul Reșetilov Dorin la 05 aprilie 2017 depune în

interesele succesorului părții vătămate o cerere de completare a recursului declarat, pe care

instanța de recurs a considerat-o ca fiind o cerere de recurs ordinar, însă a fost depusă peste

termenul legal de contestare.

În concluzie, instanța de recurs a statuat că recursul declarat de avocatul Reșetilov

Dorin în interesele succesorului părții vătămate la 05 aprilie 2017 este tardiv, deoarece a

fost depus cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut de legislația procesual-penală.

În continuare, instanța de recurs referindu-se la recursurile declarate de succesorul

părții vătămate Mititelu Maria și avocatul acesteia Reșetilov Dorin, a reținut că decizia

instanței de apel este criticată doar în latura civilă a acesteia, iar avocatul Chiriacov Grigore

nu este de acord cu constatările instanței de apel în ce privește vinovăția inculpatului

Schinu Tudor, pledând pentru achitarea acestuia pe capătul de învinuire în baza art.287

alin.(3) Cod penal, iar pe capătul de învinuire în baza art.151 alin.(4) Cod penal, solicită

reîncadrare în baza art.157 Cod penal.

Instanța de recurs a menționat că prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție din 14 iunie 2016, cauza penală dată a fost trimisă la rejudecare în aceeași

instanță de apel, într-un alt complet de judecată, pentru a repara erorile judiciare depistate

de instanța de recurs.

Așadar, instanța de recurs a constatat că la rejudecarea cauzei instanța de apel nu a

ținut cont de indicațiile menționate în decizia instanței de recurs și nu a reparat erorile

comise de instanțele de judecată în procesul de examinare a cauzei la etapele anterioare.

19

Instanța de recurs a menționat că instanței de apel i s-a pus în sarcină verificarea

respectării de către avocatul Chiriacov Grigore a termenului de declarare a apelului în

numele inculpatului, indicându-se că acesta a fost greșit admis prin decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2016, fapt care a fost lăsat fără soluționare

de către aceasta.

Instanța de recurs a indicat că termenul legal de contestare a sentinței primei instanțe

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

În cauza dată, sentința a fost pronunțată integral în prezenta procurorului, avocatului

succesorului părții vătămate și a inculpatului la 10 septembrie 2015, termenul de declarare

începe a curge din această dată și a expirat la 28 septembrie 2015, aceasta fiind considerată

ultima zi de declarare a apelului, iar toate apelurile depuse după această dată se vor

considera ca tardive. Sentința a fost contestată cu apel de către succesorul părții vătămate

Mititelu Maria declarat la 25 septembrie 2015 și de către avocatul Chiriacov Grigore în

numele inculpatului, declarat la 30 septembrie 2015.

Prin urmare, apelul declarat de avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului

este tardiv, chiar dacă acesta nu a participat la ședința de judecată în care a fost pronunțată

integral sentința. Avocatul a avut posibilitatea deplină de a se prezenta la pronunțarea

sentinței, deoarece acesta a participat în cadrul dezbaterilor judiciare și a susținerilor

verbale, fiindu-i adus la cunoștință data și ora desfășurării următoarei ședințe de judecată.

Respectiv, prima instanță s-a condus de prevederile art.319 alin.(2) Cod de procedură

penală, care stipulează că partea prezentă la un termen de judecată, nu mai este citată pentru

termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Instanța de recurs a menționat că la nouă judecarea instanța de apel urmează să

supună verificării circumstanțele date, și să constate dacă avocatul Chiriacov Grigore în

numele inculpatului Schinu Tudor a declarat apel în termen, iar dependență de concluzia

formată să adopte o soluție obiectiv motivată și în deplină concordanță cu circumstanțele

cauzei, dar și cu normele procesual penale.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel în decizia adoptată nu a oferit răspuns

motivelor invocate în cererea de apel de către succesorul părții vătămate Mititelu Maria, și

anume nu s-a expus asupra corectitudinii soluției adoptate în latura civilă de către prima

instanță. Instanța de apel, s-a rezumat doar la indicarea unor fraze de ordin general în ceea

ce privește soluționarea acțiunii civile.

În acest context, instanța de recurs a menționat că atunci când partea solicită

repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, instanța este obligată să soluționeze

acțiunea în cadrul procesului penal, dacă nu există careva impedimente la stabilirea

cuantumului acestuia, întrucât reieșind din circumstanțele cauzei, partea urmează a fi

despăgubită proporțional suferințelor suportate. Instanțele judecătorești, la determinarea

mărimii compensației pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în considerație, atât

aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice, cât și datele

obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare, precum sunt

situația materială și familială a persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea

prejudiciului moral.

20

Prin urmare, instanța de apel era obligată să se expună asupra cuantumului

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune succesorului părții vătămate Mititelu Maria, și

să dispună încasarea acestuia, însă instanța de apel neîntemeiat a susținut aprecierile primei

instanțe în această latură, indicând că „acțiunea civilă înaintată de succesorul părții

vătămate Mititelu Maria se admite în principiu, însă asupra cuantumului despăgubirilor

se va expune instanța de judecată în ordinea procedurii civile.”

Tot aici, instanța de recurs a indicat că, la rejudecarea cauzei instanța de apel

urmează să țină cont de prevederile art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu art.219 alin.(4)

Cod de procedură penală, care stipulează că mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate succesorului părții vătămate, de gradul de vinovăție al

făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea

persoanei nominalizate. Prejudiciului moral se compensează de instanțe doar prin

echivalent bănesc.

Instanța de recurs a indicat că la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se

conducă de motivele nominalizate și în prezenta decizie, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414, 419 Cod de procedură penală, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

a fost respins apelul declarat de avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului Schinu

Tudor ca fiind tardiv, iar apelul declarat de succesorul părții vătămate Mititelu Maria a fost

admis, casată parțial sentința, în partea soluționării acțiunii civile, cu pronunțarea în acest

sens a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Mititelu Maria privind

recuperarea prejudiciului material a fost admisă în principiu cu stabilirea cuantumului în

procedură civilă contencioasă, prejudicial moral a fost admis parțial și s-a dispus încasarea

din contul lui Schinu Tudor în beneficiul lui Mititelu Maria a sumei de 50 000 lei, precum

și cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice din contul lui Schinu Tudor

în beneficiul lui Mititelu Maria în sumă de 5 000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

apreciat, prin prisma art.101 Cod procedură penală, toate probele din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a conchis asupra vinovăției

inculpatului Schinu Tudor în săvârșit infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(3) și art.151

alin.(4) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a reținut că succesorul victimei Mititelu Maria a

înaintat acțiune civilă (f.d.237-239 vol. I) prin care a solicitat încasarea de la inculpat a

prejudiciului material cauzat în mărime de 18 056 lei 74 bani și a prejudiciului moral în

mărime de 200 000 lei, a sumei de 1 000 lei lunar în beneficiul copiilor minori xxxxx xxxx

21

și xxxxx xxxxx până la atingerea majoratului acestora și a cheltuielilor de judecată

suportate pentru achitarea serviciilor de asistență juridică.

Instanța de apel soluționând acțiunea civilă înaintată de succesorul victimei Mititelu

Maria a considerat că acțiunea civilă în partea reparării prejudiciului material, conform

art.225 alin.(3) Cod de procedură penală urmează a fi admisă în principiu, iar asupra

cuantumului despăgubirilor urmează să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile

prin administrarea probelor. În acest sens a reținut concluzia primei instanțe potrivit căreia,

reieșind din probele prezentate de către instanța de către succesorul victimei Mititelu Maria

care demonstrează cheltuielile suportate în rezultatul acțiunilor infracționale cauzate de

către inculpat, instanța este în imposibilitate de a stabili suma concretă a despăgubirilor.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că prin infracțiunea săvârșită de către Schinu

Tudor succesorului victimei i-au fost cauzate prejudicii materiale legate de cheltuieli

suportate la cumpărarea medicamentelor, prestarea serviciilor medicale și înmormântarea

decedatului, însă, dat fiind faptul că probele prezentate de către succesorul victimei trezesc

unele incertitudini pentru înlăturarea cărora nu ar fi justificată amânarea examinării cauzei

în apel, instanța de apel consideră întemeiat de a admite în principiu acest capăt de acțiune,

lăsând ca asupra cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, instanța de apel a

ținut cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate și rudelor

acesteia, circumstanțele probatoare ale cauzei și datele obiective care certifică acest fapt și

anume forma vinovăției (în cazul dat manifestată sub formă de intenție directă) a persoanei

care a cauzat prejudiciul. Astfel, conform prevederilor art.219 alin.(4) Cod de procedură

penală, instanța de apel a considerat, că impunerea inculpatului la plata unei despăgubiri în

sumă de 20 000 lei va constitui o satisfacție echitabilă, pe măsură să compenseze rudelor

decedatului suferințele de ordin moral.

Totodată, instanța de apel a reținut că mărimea prejudiciului moral solicitat de către

succesorul victimei Mititelu Maria în cuantum de 200 000 lei, nu a fost dovedit în

cuantumul cerut, și mai mult, a ținut cont de faptul că acesta fără îndoială a avut de suferit

și moral în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului prin faptul că a avut stări de stres,

suferințe psihice provocate de decesul rudei apropiate, însă instanța de apel a considerat că

mărimea prejudiciului moral pretins de succesorul victimei în sumă de 200 000 lei este

exagerat de mare, ținând cont de suferințele psihice care i-a fost provocate succesorului

victimei în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului. O recompensă echitabilă și

rezonabilă a prejudiciului moral suportat de succesorul victimei în opinia instanței de apel

constituie echivalentul sumei de 50 000 lei.

În privința cheltuielile judiciare, instanța de apel a notat că potrivit bonului de plată

seria ES nr.745870 din 15.07. 2013 (f.d.251 vol. I) a fost confirmat că succesorul victimei

Mititelu Maria a suportat cheltuieli în mărime de 5 000 lei pentru acordarea serviciilor de

asistență juridică.

Prin urmare, instanța de apel a considerat de a încasa, din contul inculpatul Schinu

Tudor cheltuielile judiciare suportate în legătură cu serviciile de asistența juridică suportate

de succesorul victimei Mititelu Maria.

22

succesorul părții vătămate Mititelu Maria și avocatul D. Reșetilov în interesele

succesorului părții vătămate.

18.1. Succesorul părții vătămate Mititelu Maria, solicită casarea parțială a deciziei

instanței de apel în latura civilă și dispunerea rejudecării cauzei în această parte cu

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea civilă.

În motivarea recursului, recurenta invocă că instanța de apel la o nouă judecare nu

a luat în considerație cerințele Curții Supreme de Justiție indicate în decizia Colegiului

penal din 30 mai 2017, respectiv instanța de apel nu a examinat minuțios aspectele de fapt

și de drept privind acțiunea civilă, expuse de către succesorul părții vătămate.

Recurenta, mai indică că instanța de apel neîntemeiat nu a soluționat acțiunea civilă

înaintată de succesorul părții vătămate Mititelu Maria indicând că ,,probele prezentate de

către succesorul victimei trezesc unele incertitudini’’, ceea ce de fapt se remarcă că această

concluzii ale instanței de apel este eronată și absurdă.

De asemenea, recurenta menționează că prejudiciul moral încasat de instanța de apel

din contul inculpatului în mărime de 50 000 lei, este în cuantum mic, pentru prejudiciile

cauzate familiei părții vătămate de către inculpat, mărimea prejudiciului moral solicitat în

cuantum de 200 000 lei, nu este doar pentru sine, dar urmează a fi încasată în contul copiilor

minori și soției ai victimei, care au rămas fără tată și soț, care le era întreținătorul lor.

În concluzie, recurenta conchide că instanța de apel a adoptat o decizie ilegală și

neîntemeiată, care nu corespunde prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

În drept, recurenta își întemeiază argumentele pe temeiul prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală.

18.2. Avocatul D. Reșetilov în interesele succesorului părții vătămată a declarat recurs,

în care indică argumente identice cu cele din recursul succesorului părții vătămate,

solicitând casarea deciziei instanței de apel în latura civilă și dispunerea rejudecării cauzei

în această parte cu pronunțarea unei hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea civilă.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate de

succesorul părții vătămate Mititelu Maria și avocatul acesteia Reșetilov Dorin, menționând

că acestea urmează a fi admise în partea laturii civile.

penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă

hotărâre dacă nu se agravează situația condamnatului.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze total sau parțial, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale.

Având în vedere că, la caz, sunt declarate două cereri de recurs ordinar depuse de

succesorul părții vătămate Mititelu Maria și avocatul acesteia Reșetilov Dorin, invocând

23

temeiuri similare de casare a deciziei instanței de apel, drept urmare în contextul ce

urmează Colegiul penal, cumulându-le, se va referi asupra acestora.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate în cauza dată, se constată că

titularii acestora, critică decizia instanței de apel doar în latura civilă a acesteia.

Așadar, cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, Colegiul lărgit,

reieșind din materialele cauzei, constată că instanța de apel a adoptat o soluție greșită în

partea încasării despăgubirilor pentru prejudiciul moral, reieșind din motivele ce urmează.

Potrivit deciziei, instanța de apel judecând cauza, a dispus admiterea parțială a

acțiunii civile, cu dispunerea încasării de la Schinu Tudor în beneficiul lui Mititelu Maria

a prejudiciului moral în cuantum de 50 000 lei, pe când partea civilă, în acțiunea sa a

solicitat instanței acordarea sumei de 200 000 lei, ca recompensă pentru prejudiciul moral

cauzat prin infracțiune.

În procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat

prin infracțiune. Pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal sunt necesare anumite

condiții. În primul rând este necesar de constat că infracțiunea a provocat un prejudiciu.

Prejudiciul trebuie să fie material, moral sau fizic. Legătura de cauzalitate între infracțiunea

săvârșită și prejudiciul reclamat - o altă condiție de exercitare a acțiunii civile. Pentru a se

putea pretinde repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, se cere ca acesta să fie cert.

Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este un prejudiciu sigur, s-a produs în

realitate, poate fi evaluat.

În acest sens, este de reținut că potrivit prevederilor art.219 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea

persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau,

după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau

inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin

acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin:

1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite

în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală;

2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau

restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate;

3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală;

4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Astfel, se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la pornirea

procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi înaintată în

numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții părților vătămate recunoscute

ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire penală ori prin

încheierea instanței de judecată, care judecă cauza ca prima instanță.

Din materialele dosarului, se constată că, prin ordonanța de recunoaștere în calitate

de succesor al părții vătămate din 24 aprilie 2013, Mititelu Maria, care este sora defunctului

D. Bandrabulea, decedat în rezultatul acțiunilor infracționale săvârșite de Schinu Tudor, a

fost recunoscută în calitate de succesor a defunctului.

24

În conformitate cu prevederile art.220 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod.

Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și

dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Potrivit dispoziției art.221 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în

procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în

orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești.

Aliniatul (2) al aceleiași norme procesual-penale prevede că, acțiunea civilă se

înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează

să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile

învinuitului, inculpatului.

Repararea prejudiciilor morale în caz de deces este o modalitate distinctă. Aceasta

constă în dreptul persoanelor apropiate victimei decedate la repararea propriului lor

prejudiciu afectiv, care constă în lezarea sentimentelor de afecțiune.

În caz de deces al victimei în urma unei infracțiuni, acțiunea civilă privind repararea

daunei morale poate fi intentată de către persoanele fizice cărora le-au fost cauzate

prejudicii morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune

morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci

se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge

la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei, soldate cu decesul

victimei, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale, care au fost

cauzate prin fapta infracțională săvârșită de inculpat, precum și toate consecințele acesteia.

Mai mult ca atât, pe aceiași cale de considerente, se enunță că potrivit art.1422 Cod

civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral, adică careva suferințe

psihice prin faptele infracționale ale unei persoane, instanța poate obliga vinovatul să

repare prejudiciul prin echivalent bănesc. Art.1423 Cod civil prevede că mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție

de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit menționează că nu poate accepta soluția

instanței de apel prin care s-a dispus încasarea din contul lui Schinu Tudor în beneficiul lui

Mititelu Maria a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, dat fiind că familia părții

vătămate a suferit enorm de pe urma acțiunilor comise de către inculpat, au pierdut o

persoană dragă, iar suma de 50 000 lei, stabilită de către instanța de apel se consideră prea

mică, inechitabilă și neproporțională suferințelor morale trăite de către familia defunctului.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră că cuantumul daunei morale

cauzate succesorului părții vătămate urmează a fi valorificat în suma de 150 000 lei. Or,

25

trasarea acestei concluzii, a avut la bază niște argumente temeinice și relevante, care cad

sub incidența nemijlocită a circumstanțelor cauzei date.

În consecință, Colegiul lărgit consideră că recursurile ordinare declarate urmează a

fi admise, cu casarea în partea laturii civile decizia instanței de apel, rejudecarea cauzei în

această parte și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă parțial acțiunea civilă

înaintată de succesorul părții vătămate Mititelu Maria, cu dispunerea încasării din contul

inculpatului Schinu Tudor în beneficiul lui Mititelu Maria, prejudiciul moral echitabil în

mărime de 150 000 lei.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către succesorul părții vătămate Mititelu

Maria și avocatul Reșetilov Dorin în interesele succesorului părții vătămate Mititelu Maria,

casează parțial, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017,

în cauza penală privindu-l pe Schinu Tudor xxxx, în partea încasării despăgubirilor pentru

prejudiciul moral, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, după cum

urmează:

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Mititelu Maria se admite

parțial, cu dispunerea încasării de la Schinu Tudor xxxx în beneficiul succesorului părții

vătămate Mititelu Maria a despăgubirilor pentru prejudiciul moral în mărime de 150 000

(o sută cincizeci mii) lei.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 mai 2018.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

Nina Vascan

26