1ra-1042/2016 — art. 151 alin. 4, 287 alin. 3 CP

1ra-1042/2016 — art. 151 alin. 4, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1042/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

14 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, succesorul

părții vătămate, Mititelu Maria și avocatul, Chiriacov Grigore, în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 02 februarie 2016 și a sentinței Judecătoriei Cantemir din 10

septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Schinu Tudor Afanasi, născut la 07 iunie 1959, originar și

domiciliat s. Cîrpești, r-nul Cantemir.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Afanasi a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis;

- art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă, pentru concurs

de infracțiuni prin cumul parțial, 10 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, a fost admisă în

principiu, iar cuantumul despăgubirilor fiind lăsat pentru stabilire de către instanță

în ordinea procedurii civile.

1

orei 11.30, deplasându-se cu automobilului de model „Mercedes-Benz Sprinter-208”,

cu n/î CHI-701, în s. Hîrtop, r-l Cantemir, a oprit brusc automobilul și în mod

intenționat, fără motiv, încălcând grosolan ordinea publică, s-a apropiat de

Bandrabulea Dumitru, care se afla în acel moment în strada s. Hîrtop, r-l Cantemir, i-

a aplicat ultimului multiple lovituri cu o bâtă de lemn peste tot corpul, cauzându-i

astfel leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora la 10 martie

2013, Bandrabulea D., a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului a fost calificată de drept de către instanța de judecată în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal și anume – huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșite cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea sănătății, precum și în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal - vătămarea intenționată gravă a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care

au provocat decesul victimei.

3.1 Succesorul părții vătămate, Mititelu Maria, prin care a solicitat casarea

parțială a acesteia, în latura civilă și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie admisă acțiunea

civilă înaintată, dispunând încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Mititelu

Maria a prejudiciului material în sumă de 18.056, 74 lei, prejudiciul moral cauzat în

mărime de 200.000 lei, precum și încasarea în beneficiul copiilor minori Bandrabulea

Cătălina, născută la 07.08.1998 și Bandrabulea Nicolae, născut la 18.12.2003 a sumei

de 1.000 lei, lunar, pentru fiecare, până la atingerea vârstei de 18 ani a acestora, la fel

și încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Mititelu Maria a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată neîntemeiat a lăsat acțiunea civilă spre soluționare în

ordinea procedurii civile, fără a ține cont de faptul, că pe perioada internării în spital

07.03.2013-10.03.2013, pentru tratamentul și îngrijirea părții vătămate, Bandrabulea

D., cât și pentru înmormântarea acestuia au fost efectuate cheltuieli în sumă de

13.556,74 lei, ce este confirmat prin bonurile anexate la cerere și cheltuielile legate de

serviciile rituale și bisericești în sumă de 4.500 lei;

- decesul lui Bandrabulea D. a provocat pentru familie, cât și pentru rude

suferințe psihice, iar copii minori ai decedatului au primit un stres foarte mare când

l-au văzut pe tatăl lor cum zăcea însângerat. Un stres suplimentar a fost și decesul

tatălui lor. Acești copii rămânând fără ocrotire părintească, educație și întreținere din

partea tatălui, fiindu-le spulberate visele preconizate pe viitor de această familie;

- la adoptarea sentinței instanța de judecată urma să se ghideze de prevederile

art. 219 alin. (4), (8) Cod de procedură penală, art. 1398 alin. (1), 1419 alin. (3), 1420

alin. (1), 1422 alin. (1) și (2), 1423 Cod civil, precum și de pct. 22 al Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 04.07.2005 Cu privire la practica aplicării de către

instanțele judecătorești a legislației materiale despre încasarea prejudiciului cauzat

prin vătămare a integrității corporale sau altă vătămare a sănătății ori prin deces.

2

3.2 Avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să fie

reîncadrate de la art. 151 alin. (4) Cod penal, la art. 157 Cod penal, iar pe capătul de

învinuire în baza art. 287 alin. (3) Cod penal să fie achitat din motivul lipsei în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului a fost invocat:

- prima instanță a dat o apreciere greșită circumstanțelor cauzei și incorect a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (4) și art. 287 alin. (3) Cod penal,

deoarece inculpatul Schinu T. nu a încălcat în nici un fel ordinea publică sau liniștea

publică, întrucât nu el a fost cel care a provocat conflictul cu partea vătămată,

dimpotrivă, inculpatul a coborât din mașină cu intenția de a clarifica lucrurile și de

a-l calma pe Bandrabulea D. Inculpatul nu a dat dovadă de neobrăzare, necuviință

sau grosolănie, iar cearta dintre părți nu a deranjat în nici un fel liniștea locuitorilor

satului, aceștia nici n-au auzit ce s-a întâmplat, după cum reiese din declarațiile

martorilor;

- violențele venite din partea inculpatului au fost doar un răspuns la violențele

verbale și amenințările din partea părții vătămate. Schinu T. a scos bâta din

microbuz doar cu intenția de a se apăra și de a-i atrage atenția părții vătămate să se

îndepărteze, întrucât Bandrabulea D., dădea dovadă de nervozitate, nechibzuință și

violență în acțiuni, aflându-se în stare de ebrietate;

- acțiunile inculpatului au fost săvârșite din imprudență și nicidecum cu

intenție, iar prima instanță a încadrat greșit acțiunile inculpatului conform

prevederilor art. 151 alin. (4) Cod penal (vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, care au provocat decesul victimei), acțiunile lui fiind

cuprinse în prevederile art. 157 Cod penal, întrucât latura subiectivă a infracțiunii

săvârșite de inculpat se realizează sub formă de culpă sau imprudență, deoarece

lipsește intenția, or Schinu Tudor nu a realizat caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, unica lui dorință fiind de a se apăra de Bandrabulea D. Respectiv, inculpatul nu

a prevăzut urmările prejudiciabile ale faptelor sale, și nu a dorit în mod conștient

survenirea acestor urmări;

- în cadrul expertizei medico-legale, experții Centrului de Medicină Legală

Mutoi Gr., Savciuc V. și Tighineanu S. au concluzionat, că moartea lui Bandrabulea

D. a fost cauzată de perforarea ulcerului cronic duodenal, complicat cu peritonită

difuză purulentă, fapt confirmat prin investigațiile clinice și de laborator, obținute la

examinarea macroscopică a cadavrului și adeverite prin investigația histopatologică.

Experții au ajuns la concluzia că o persoană cu traume cranio-cerebrale

asemănătoare ca la Bandrabulea D. (TCCD cu fractură liniară a osului parieto-

temporal și formarea hematomului subdural circa 70-80 ml cu hemoragii

subarohnoidale și intracerebrale în lobul temporal) la aplicarea unei îngrijiri

medicale corespunzătoare și lipsa altor maladii, poate să supraviețuiască. În cazul

dat factorul decisiv în survenirea morții a fost ulcerul duodenal cronic preexistent,

care s-a manifestat prin perforarea cu complicații respective. Singurul motiv care a

provocat moartea lui Bandrabulea D. a fost ulcerul cronic duodenal perforat,

netratat. Prin urmare, trauma cranio-cerebrală provocată de lovitura lui Schinu

3

Tudor nu a putut provoca decesul persoanei, deci lipsește legătura de cauzalitate

dintre acțiunile lui Schinu T. și urmările survenite, iar încadrarea acțiunilor

inculpatului conform prevederilor art. 151 alin. (4) Cod penal, este una greșită.

au fost admise apelurile declarate, fiind casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță și anume, Schinu T. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis;

- art. 151 alin. (1) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate i-a fost stabilit pedeapsă definitivă 7 ani 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Mititelu Maria, a fost

lăsată fără examinare, pe capătul pretenției privind încasarea pensiei de întreținere a

copiilor minori Bandrabulea Cătălina și Bandrabulea Nicolae; a fost admisă în

principiu, cu lăsarea ca asupra cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă,

pe capătul pretenției privind repararea prejudiciului material; a fost admisă parțial

pe capătul pretenției privind prejudiciul moral, cu încasarea din contul lui Schinu

Tudor în beneficiul lui Mititelu Maria a sumei de 20.000 lei în contul reparării

prejudiciului moral.

A fost încasat de la Schinu Tudor în beneficiul lui Mititelu Maria cheltuielile de

judecată în mărime de 6.000 lei.

probele administrate în ședința primei instanțe și anume declarațiile succesorului

părții vătămate, Mititelu M., martorilor Bandrabulea R., Baran D., Nicolau Gh.,

Pricopciuc D., Trufaș F., Ghetmanenco V., Bagrin I., Andreev V., experților medici-

legiști Verdeș Iu. și Capceli V., inculpatului Schinu T., precum și materialele cauzei:

raportul ofițerului de serviciu din cadrul IP Cantemir din 07.03.2013 (f.d. 9 v. 1);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.03.2013 (f.d. 18 v. 1); procesul-

verbal de ridicare din 07.03.2013 cu tabel fotografic (f.d. 50-51 v. 1); procesul-verbal

de ridicare din 24.04.2013 cu tabel fotografic (f.d. 156-158); corpul delict - bățul de

lemn cu lungimea 98 cm și diametrul 55 mm (f.d. 52 v. 1); rapoartele de expertiză

medico-legală nr. 31C din 27.03.2013 și nr. 27D din 08.04.2013 (f.d. 103-110, f.d. 111-

112 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 67D din 27.04.2013 (f.d. 160 v. 1);

raportul de expertiză medico-legală nr. 31D din 08.04.2013, din care se constată că în

documentele medicale nu sunt reflectate date despre prezența alcoolului etilic în

aerul expirat la Bandrabulea D., la data 07.03.2013 ora 12.05 (f.d. 113 v. 1); raportul

de expertiză medico-legală nr. 395 din 03.04.2013 (f.d. 114-116 v. 1); diagnosticul

microscopic efectuat la cadavrul Bandrabulea D. din 17.06.2013 (f.d. 27-28 v. 2);

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 151 din 21.05.2014, efectuată de

Centrul de Medicină Legală (f.d. 54-63 v. 2); fișa medicală a bolnavului de staționar

nr. 1485 de la IMSP Spitalul Raional Cantemir, pe numele pacientului Bandrabulea

4

D. (f.d. 64-92 v. 2); rapoartele de expertiză medico-legală în comisie nr. 348 din

21.10.2014 și nr. 20 din 09.04.2015, efectuate de Centrul de Medicină Legală (f.d. 103-

107, 138-150 v. 2).

Astfel, instanța de apel verificând aspectele de fapt și de drept constatate de

instanța ierarhic inferioară, la adoptarea soluției de condamnare a inculpatului

Schinu T., privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, a

considerat că prima instanță a adoptat o soluție contrară circumstanțelor de fapt,

aplicând eronat normele de drept material și procesual.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță a omis să dea apreciere unor

probe cum sunt rapoartele de expertiză medico-legale în comisie nr. 348 din

21.10.2014 și nr. 20 din 09.04.2015, concluziile cărora la direct indică, că vătămarea

corporală gravă traumă cranio-cerebrală deschisă, provocată de inculpat victimei

Bandrabulea D., nu se află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului, iar

persoanele cu asemenea traume cranio-cerebrale, la aplicarea unei îngrijiri medicale

corespunzătoare și lipsa altor maladii, pot să supraviețuiască, și că moartea lui

Bandrabulea D. a fost cauzată de perforarea ulcerului cronic duodenal, complicat cu

peritonită difuză purulentă și dezvoltarea stării septice, factorul determinant în

survenirea morții fiind acutizarea maladiei preexistente - ulcerului duodenal cronic.

La fel, instanța de apel a reținut, că nici rapoartele de expertiză medico-legale,

nici expertul Capceli V. în declarațiile sale, nu au indicat că maladia existentă

(ulcerului duodenal cronic) s-a acutizat în rezultatul primirii traumei cranio-

cerebrale. Respectivele probe arată, că simptomele traumei cranio-cerebrale au șters

tabloul clinic al simptomelor ulcerului duodenal, ceia ce nu a permis depistarea și

aplicarea tratamentului acestuia. Tot expertul, Capceli V. a declarat, că nu există

legătură directă dintre deces și trauma cranio-cerebrală.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel nu a fost de acord cu constatările și

afirmațiile primei instanțe, precum că ulcerul duodenal cronic s-a acutizat și s-a

perforat anume în urma traumei craniu-cerebrale, odată ce în acest sens lipsește

concluzia comisiei de experți medico-legali, care ar exclude alți factori ce ar fi putut

provoca acutizarea și perforarea ulcerului duodenal cronic la victima Bandrabulea

D., inclusiv și o eventuală eroare medicală în diagnosticarea acestei maladii la

momentul internării și tratamentului de până la deces.

Relevant a fost considerat de către instanța de apel și acel fapt, că inculpatului,

Schinu T., îi sunt incriminate aplicarea loviturilor victimei Bandrabulea D. peste cap

și peste mână, iar potrivit concluziilor comisiilor de experți, vătămările provocate de

aceste acțiuni nu se află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului. La fel,

concluziile experților nu atestă cert, că unica sau principala cauză de acutizare și

perforare a ulcerului duodenal ar fi anume trauma cranio-cerebrală cauzată.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, atât inexistența legăturii de cauzalitate

între acțiunile intenționate ale inculpatului și decesul victimei Bandrabulea D., cât și

lipsa laturii subiective a componenței infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, deoarece lipsește intenția, directă sau indirectă, a inculpatului Schinu T. de a

cauza decesul lui Bandrabulea D. Nu este aplicabilă cazului din speță nici regula

infracțiunii cu două forme de vinovăție.

5

În speță, instanța de apel a stabilit, că acțiunile traumatice aplicate de inculpat

nu au extindere asupra trunchiului sau părții abdominale ale victimei, asupra

organelor interne din cavitatea abdominală, iar maladia ulcerului duodenal cronic

acutizat cu perforare, nu este de natură traumatică și respectiv inculpatul Schinu T.

nu a prevăzut și nu putea să prevedă, că din anumite cauze maladia ulcerul

duodenal cronic la Bandrabulea D. se va putea acutiza.

În opinia instanței de apel, eroarea admisă de prima instanță la adoptarea

sentinței de condamnare constă în faptul, că a dat o apreciere eronată probelor

administrate cu rapoartele de expertiză medico-legală, iar din circumstanțele de fapt

constatate prima instanță eronat a conchis că fapta infracțională săvârșită de inculpat

poate fi încadrată în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

Din totalitatea de probe administrate de prima instanță și apreciate în

corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a

constatat, că inculpatul a săvârșit cu intenție fapta penală calificată în baza art. 151

alin. (1) Cod penal și anume – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a

sănătății, care este periculoasă pentru viața persoanei, comisă în următoarele

circumstanțe: Schinu T. la data de 07 martie 2013, în jurul orei 11.30, deplasându-se

cu automobilul de model „Mercedes–Benz Sprinter-208”, cu n/î CHI-701, în satul

Hîrtop, r-l Cantemir, a oprit brusc automobilul și în mod intenționat, fără motiv,

încălcând grosolan ordinea publică, s-a apropiat de Bandrabulea Dumitru, care se

afla în acel moment în strada s. Hîrtop, r-l Cantemir, aplicându-i ultimului lovituri

cu bâta peste cap și mâna stângă, cauzându-i astfel leziuni corporale grave

periculoase pentru viață.

De către instanța de apel nu au fost acceptate argumentele părții apărării,

precum că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 157 Cod penal, ca

vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății cauzată prin imprudență,

deoarece probele administrate, inclusiv și din declarațiile ultimului, care a indicat

clar, că dânsul a acționat cu intenție, respectiv chiar dacă și nu a prevăzut că lovitura

cu bățul va nimeri asupra capului victimei, inculpatul putea și trebuia să prevadă că

victima în timpul aplicării loviturii putea să-și schimbe poziția. Totodată, dacă

victima ar fi încercat să-l agreseze pe Schinu T., după cum ultimul o afirmă,

inculpatul urma să vegheze ca riposta dată să nu întreacă nivelul unei legitime

apărări, iar faptul că la inculpatul Schinu T. nu au fost constatate vătămări corporale,

iar Bandrabulea D. în timpul conflictului nu deținea asupra sa nici un obiect pe care

l-ar putea utiliza cu pericol contra inculpatului, atestă că ultimul a acționat

intenționat și urma să prevadă consecințele. Mai mult ca atât, aceasta o

demonstrează circumstanțele cauzei constatate cu certitudine, că inculpatul în lipsa

unui pericol real pentru sine, a coborât din automobil și a luat cu sine bățul de lemn,

și doar după aceasta s-a apropiat de victimă.

Nu a fost reținut nici argumentul apărării, precum că fapta inculpatului nu

conține elementele componenței infracțiunii de huliganism agravat, prevăzut de art.

287 alin. (3) Cod penal, fiindcă din materialele dosarului rezultă, că la data de 07

martie 2013, ora 11.30, între inculpat și partea vătămată s-a iscat un conflict în strada

satului Hîrtop, r-l Cantemir, în urma căruia inculpatul i-a aplicat câteva lovituri

6

părții vătămate Bandrabulea D., în rezultatul cărora ultimul a căzut la pământ, iar

inculpatul a plecat fără a-i acorda ajutor. Acest conflict a fost urmărit de consătenii

părții vătămate, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Nicolau Gh., Pricopciuc

D., Baran D., Trufaș F., Bagrin I. Astfel, locul derulării conflictului, constituie loc

public (stradă), care este permanent accesibil publicului, iar acțiunile intenționate ale

inculpatului exprimând o vădită lipsă de respect prin aplicarea loviturilor părții

vătămate și folosirea intenționată a diferitor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale la săvârșirea actelor de huliganism, ce constituie temei pentru calificarea

infracțiunii în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Cât privește acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate,

instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 219 alin. (2) Cod de procedură

penală, a notat, că categoriile de despăgubiri ce pot fi pretinse în acțiunea civilă în

cadrul procesului penal, sunt exhaustiv enumerate de legiuitor și nu includ pretenții

cu privire la încasarea pensiei de întreținere. Astfel, instanța de apel a considerat

întemeiat de a lăsa fără examinare acest capăt de pretenție a părții civile, Mititelu M.,

pentru că instanța penală nu are competență în a o examina, competentă fiind

instanța de jurisdicție civilă.

Totodată, instanța de apel a constatat, că prin infracțiunea săvârșită de Schinu

T. părții vătămate i-au fost cauzate prejudicii materiale legate de cheltuieli pentru

cumpărarea medicamentelor, prestarea serviciilor medicale, înmormântarea

decedatului, Bandrabulea D. Însă, dat fiind că probele prezentate de partea civilă

trezesc unele incertitudini pentru înlăturarea cărora nu ar fi justificată amânarea

judecării cauzei în apel și anume pe bonurile fiscale de plată de la farmacia „Elicom

Star” lipsește data procurărilor, iar bonurile fiscale cu privire la cumpărarea

preparatelor medicale nu sunt însoțite de prescripția medicală, ce ar confirma

destinația acestora și compatibilitatea medicamentului prescris, apreciindu-se ca

întemeiată soluția de admitere în principiu acest capăt de acțiune, lăsând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, instanța de

apel a ținut cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate

și rudelor acesteia, circumstanțele probatoare ale cauzei și datele obiective care

certifică acest fapt și anume forma vinovăției (intenția) a persoanei care a cauzat

prejudiciul. Astfel, conform prevederilor art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

instanța de apel a considerat, că impunerea inculpatului la plata unei despăgubiri în

sumă de 20.000 lei va constitui o satisfacție echitabilă, pe măsură să compenseze

rudelor decedatului suferințele de ordin moral.

În privința argumentului procurorului, precum că apelul apărătorului ar fi fost

depus tardiv, instanța de apel a notat, că inculpatul Schinu T. este în stare de

detenție și nu dispune de libertatea de a contacta cu apărătorul său. La pronunțarea

sentinței, în prima instanță a fost prezent inculpatul, însă nu a fost prezent

apărătorul lui, avocatul Chiriacov Grigore. Respectiv, prima instanță nu a ținut cont

de prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală și nu a îndeplinit

obligațiunea expedierii avocatului Chiriacov G. a copiei sentinței, iar în materialele

dosarului lipsește vre-o informație în acest sens, din care motiv instanța de apel a

7

acceptat acea dată a intrării în posesia sentinței, ce a fost comunicată de avocat.

Astfel, instanța de apel a considerat că apelul avocatului este unul declarat peste

termen, dar întrunind condițiile art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală.

de către:

6.1 Procuror, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- hotărârea instanței de apel în partea admiterii apelului declarat de către

avocatul Chiriacov G. în numele inculpatului a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legale, fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel greșit a admis apelul declarat de către apărătorul inculpatului,

casând parțial sentința și pronunțând o nouă hotărâre prin care a recalificat acțiunile

lui Schinu T. din cele prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, în cele ale art. 151

alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre

leziunile corporale aplicate victimei de către inculpat, cu survenirea decesului;

- instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor experților Capceli V. și

Verdeș Iu., atât în parte, cât și în complex cu celelalte probe examinate și anume

concluziile din rapoartele de expertiză medico-legale nr. 151 din 30.04.2014, nr. 348

din 26.09.2014 și nr. 20 din 04.02.2015;

- deși, partea vătămată în timpul vieții a suferit de ulcer duodenal, ulterior fără

afectarea sănătății și/sau cauzării leziunilor corporale, de caracterul celor aplicate de

către inculpat, acesta putea supraviețui, însă datorită traumei primite, în consecință a

dus la acutizarea maladiei existente, ce a trecut în ulcer duodenal perforat, apoi

peritonită, stare septică și survenirea decesului părții vătămate Bandrabulea D.;

- atât din materialele cauzei, cât și din declarațiile martorilor oculari Baran D.,

Pricopciuc D., Trufaș F., s-a confirmat că în momentul aplicării loviturii de către

inculpat victimei, Bandrabulea D., ultimul se afla în picioare, iar lovitura aplicată

părții vătămate de către inculpat a fost intenționată peste organul vital principal –

cap, ci nu peste mâini, precum a declarat inculpatul, totodată din declarațiile acestor

martori rezultă, că partea vătămată nici o dată nu a intenționat să lovească inculpatul

și nu l-a provocat să aplice violența față de el;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel, corect au conchis, că cumulul de

probe cercetate în cadrul ședințelor de judecată au dovedit vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, iar prima instanță

just a concluzionat, având la bază probele administrate, despre confirmarea

vinovăției inculpatului și în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală.

6.2 Succesorul părții vătămate, Mititelu Maria, prin care solicită casarea acestora

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

8

În motivarea apelului său invocă argumente identice cu cele invocate în apel,

subsidiar menționând că nu este de acord cu decizia instanței de apel în ce privește

latura civilă, cât și latura penală din următoarele:

- circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei date nu au fost

constatate pe deplin de către prima instanță și cea de apel, în ce privește cauza

survenirii decesului părții vătămate Bandrabulea D., ceea ce a dus la stabilirea

incorectă de către instanța de apel a pedepsei penale în privința inculpatului;

- rezultând din materialele cauzei, partea vătămată Bandrabulea D., a decedat

ca urmare a traumei cranio-cerebrale cauzată de inculpatul Schinu T., dar nu de

ulcer duodenal acut perforat cu peritonită seroasă difuză, despre care a fost indicat

în raportul de expertiză medico-legală nr. 31 C din 11.03.2013, cu scopul ca ulterior

inculpatul să scape de pedeapsă;

- partea vătămată Bandrabulea D. nu suferea de simptome caracteristice

ulcerului duodenal, perforat, până la vătămarea craniu-cerebrală de către inculpat.

În instanța de fond a fost prezentată cartela medicală a victimei, precum că nu

suferea de nici o maladie, în special de ulcer duodenal, careva acuze nu avea și nu

primea nici un tratament;

- experții au menționat, că perforarea ulcerului s-a produs ca urmare a traumei

cranio-cerebrale, ce de fapt este absurd, deoarece în raportul de expertiză medico-

legală nr. 31C din 11.03.2013, este indicat că ulcerul avea forma ovală de 1,4-1,2 cm

perforat cu margini netede, subțiri și tumefiate (umflate), care de fapt nu este

caracteristic unei rupturi (fisuri). Respectiv, moartea părții vătămate Bandrabulea D.,

nu are legătură cu ulcerul duodenal perforat;

- la momentul când inculpatul a lovit la cap și peste mână, cu bâta de lemn

partea vătămată, ultimul a căzut jos fără cunoștință și nu s-a mai ridicat, iar sângele a

început să curgă imediat de la cap (sânge cca 400 ml), fapt ce se confirmă din

declarațiile martorilor Bandrabulea R., Nicolau Gh., Pricopciuc D., Trufaș F. și

Ghetmanenco V., datele documentelor medicale indicate în raportul de expertiză

medico-legală nr. 31C din 11.03.2013, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

07.03.2013, raportul de expertiză medico-legală nr. 395 din 27.03.2013;

- decesul părții vătămate Bandrabulea D. se confirmă prin legăturile de

cauzalitate dintre: lovitura acestuia în regiunea crani0-cerebrală, cu căderea lui la

pământ în stare de comă, cu scurgerea imediată de la cap cca 400 ml de sânge, fiind 3

zile în stare foarte gravă și în comă de gradul 2-3 până la deces, cu pierderea funcției

a lobului temporal pe stânga, producându-se hemoragie internă și hematom în

regiunea temporală, care ulterior au dus la acumularea de trombe în organele

interne și la congestie venoasă în organism, edem cerebral și pulmonar,

cardiomiopatie necoronariană și ulterior la stop cardio-respirator, survenită cu

deces;

- instanța de apel greșit a considerat întemeiat de a lăsa fără examinare capătul

de pretenție privind încasarea pensiei de întreținere, motivând că nu se evidențiază

în categoriile de despăgubiri prevăzute în art. 219 alin. (2) Cod de procedură penală,

care însă este prevăzută în alin. (3) al aceleiași norme;

9

- prejudiciul moral încasat de instanța de apel din contul inculpatului în

mărime de 20.000 lei, este în cuantum mic, pentru prejudiciile cauzate familiei părții

vătămate de către inculpat și neîntemeiat a fost respins de către instanțele de fond

acțiunea civilă;

- instanțele de fond au admis o eroare gravă de fapt, neilucidând toate

circumstanțele de fapt, ce au afectat soluțiile instanțelor;

- instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă, art.

151 alin. (1) Cod penal, decât cea pentru care inculpatul a fost pus sub învinuire, art.

151 alin. (4) Cod penal, astfel faptei săvârșite de către ultimul, i s-a dat o încadrare

juridică greșită. Prin urmare, instanțele de fond au aplicat eronat normele de drept

material și procesual.

În drept, succesorul părții vătămate își întemeiază recursul declarat în baza art.

427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală.

6.3 Avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului, prin care solicită

casarea parțială a hotărârii instanței de apel, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor infracțiunii.

În motivare recursului declarat apărătorul invocă argumente similare cu cele

indicate și în apelul său în ce privește capătul de învinuire a inculpatului în baza art.

287 alin. (3) Cod penal, subsidiar la acest capitol menționând că:

- încălcarea grosolană a ordinii publice cu intenție directă, reprezintă o condiție

obligatorie pentru existența infracțiunii de huliganism, respectiv nu se poate de spus

că acțiunile inculpatului au fost intenționate, întrucât acesta la momentul săvârșirii

faptei, nu-și dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, nu a prevăzut

urmările lor prejudiciabile și mai mult decât atât, nu și le-a dorit sau admis în mod

conștient survenirea acestor urmări;

- inculpatul nu și-a dorit și nu a urmărit să încalce în nici un fel ordinea sau

liniștea publică, întrucât nu el a fost cel care a provocat conflictul cu partea vătămată,

el a încercat doar să se apere de violența și agresivitatea de care dădea dovadă

Bandrabulea D. Mai mult decât atât, inculpatul a coborât din mașină cu intenția de a

clarifica lucrurile și de a-l calma pe Bandrabulea D;

- inculpatul nu a dat dovadă, în nici un caz, de neobrăzare, necuviință sau

grosolănie. E de menționat faptul, că cearta dintre părți nu a deranjat în nici un fel

liniștea locatarilor satului, aceștia nici măcar nu au auzit ce s-a întâmplat între cei

doi, după cum reiese din declarațiile ultimilor. Martorii au văzut doar cum partea

vătămată, s-a dezbrăcat până la jumătate de hainele de pe el și a început să se

comporte inadecvat și violent, sărind efectiv la bătaie. A mai menționat, că faptele

inculpatului nu au creat nici o stare de nesiguranță sau de panică în rândul sătenilor;

- în speța dată, acțiunile săvârșite de către inculpat nu corespund condițiilor de

tipicitate ale infracțiunii de huliganism. Acțiunile săvârșite de către acesta nu conduc

la realizarea nici uneia din condițiile constitutive ale infracțiunii, nu atentează la

obiectul juridic vizat de infracțiunea de huliganism, și mai mult decât atât, nici latura

subiectivă a infracțiunii nu este realizată. Acțiunea prejudiciabilă, pentru a constitui

infracțiune, trebuie să reprezinte o manifestare psihică conștientă și volitivă a

10

persoanei, însă inculpatul nu a avut în nici un moment intenția sau dorința de a

încălca ordinea sau liniștea publică. Respectiv, faptele săvârșite de către Schinu T. nu

corespund tiparului sau modelului existent și prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod

penal.

În drept, apărătorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală.

penală, avocatul succesorului părții vătămate Reșetilov Dorin a depus referință

privind opinia sa asupra recursurilor declarate, considerând că recursul

procurorului este întemeiat și motivat, urmând a fi admis, iar recursul înaintat de

către apărătorul inculpatului este neîntemeiat, deoarece evenimentele relatate în

conținutul acestuia au fost indicate și în apel, ce nu corespund realității, declarațiilor

martorilor și probelor administrate în cauza dată, fiind declarat cu scopul eschivării

de la răspundere penală a inculpatului.

concluzionează că recursul declarat de către avocatul Chiriacov Grigore în numele

inculpatului urmează a fi respins, iar recursurile declarate de către procuror și

succesorul părții vătămate, urmează a fi admise, din următoarele considerente.

8.1 Referitor la recursul declarat de către avocatul Chiriacov Grigore în numele

inculpatului

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Rezultând din recursul ordinar declarat de către avocatul Chiriacov Grigore în

numele inculpatului, acesta invocă ca temei de casare parțială a hotărârii instanței de

apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și anume, că nu au

fost întrunite elementele infracțiunii imputate inculpatului și prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal, specificând că acțiunile săvârșite de către ultimul nu conduc la

realizarea nici uneia din condițiile constitutive ale infracțiunii de huliganism agravat.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu temeiul invocat

pentru recurs de către apărător, Colegiul consideră, că în prezenta speța criticile

ultimului sânt nefondate, iar la stabilirea componenței concrete consumate în urma

acțiunilor întreprinse de inculpat, instanțele de fond just și legal au constatat și

reținut starea de fapt și de drept, care justifică elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Prin urmare, la criticile invocate de apărătorul inculpatului, precum că acțiunile

ultimului nu atentează la obiectul juridic vizat de infracțiunea de huliganism,

instanța de recurs menționează, că potrivit teoriei penale, obiectul juridic principal îl

constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva acțiunii de

11

huliganism. Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal îl

reprezintă corpul persoanei sau bunurile mobile sau imobile.

Așa precum se atestă din probele administrate la caz, acțiunile comise de

inculpat și anume aplicarea loviturilor cu bâta de lemn victimei a avut în loc public –

strada care desparte satul Hîrtop r-nul Cantemir în două părți, fapt confirmat prin

procesul verbal de cercetare la fața locului din 07.03.2013 și planșa fotografică (f.d.

18-20 v. 1), precum și prin declarațiile martorilor oculari, date în cadrul instanței de

judecată, Baran D., Pricopciuc D., Trufaș F. și Nicolau Gh., cărora le-a fost

redirecționată atenția de la activitățile sale la conflictul iscat între inculpat și victimă,

urmărind cele întâmplate. Mai mult ca atât, din declarațiile date în ședința de

judecată de către martorii menționați, Colegiul penal constată, că martorul ocular

Pricopciuc D. a declarat (f.d. 198 v. 1 verso): „nu-i frumos și nici nu se poate ca în timpul

zilei să fie așa conflicte....”, iar din declarațiile date de către martorul ocular Trufaș F.

(f.d. 208 v. 1), se atestă că și acesta a declarat: „Nu cred că e frumos ce a făcut Schinu T.”,

la fel și din declarațiile martorului minor ocular Baran D. (f.d. 218 v. 1) se reține și

reacția acestuia la cele întâmplate declarând: „Eu m-am speriat, m-am stresat când am

văzut momentele astea”. Din probele menționate se confirmă, că prin acțiunile

inculpatului au fost afectate relațiile sociale cu privire la ordinea publică, fiind

perturbată ambianța liniștită de conviețuire în societate, precum și acel fapt că

inculpatul aplicând lovituri cu un obiect pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății, a atentat și la obiectul material al infracțiunii de huliganism, adică corpul

persoanei, din care considerente instanța de recurs califică argumentele recurentului,

ce vizează dezacordul cu faptul că acțiunile inculpatului nu atentează la obiectul

juridic menționat al infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, ca neîntemeiate.

Potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Din această noțiune se desprinde, că fapta prejudiciabilă cunoaște patru

modalități normative cu caracter alternativ. De asemenea doctrina menționează, că

infracțiunea specificată la art. 287 Cod penal este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării acțiunilor specificate în latura

obiectivă.

Colegiul penal relevă, că totuși obligatoriu este modul public al infracțiunii de

huliganism, adică actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau

rezultatul acțiunilor huliganice devin inevitabil cunoscut altor persoane.

În acest context, de menționat sânt și prevederile art. 131 lit. b) și e) Cod penal,

conform cărora, prin faptă săvârșită în public se înțelege fapta comisă: în orice alt loc

accesibil publicului dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe

persoane; prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului. Raportând aceste prevederi legale, la circumstanțele

12

constatate de către instanțele de judecată din materialul probator, se atestă că în

speța dată, s-a confirmat că acțiunile comise de inculpat au avut într-un loc public,

accesibil, adică în strada sat. Hârtop r-nul Cantemir, fiind prezente mai multe

persoane la o distanță nu atât de mare, iar cele săvârșite de acesta, au fost răspândite

întrucât au ajuns la cunoștința mai multor locuitori ai satului, fapt confirmat și de

martorul Bagrin I., care fiind vânzătoare la magazinul „Universcoop”, din

declarațiile căreia rezultă, că despre cele întâmplate a auzit peste vreo 30 min., de la

o altă persoană care a venit la magazin (f.d. 263 v. 1).

Tot aici, instanța de recurs remarcă, că ordine publică înseamnă o totalitate de

relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea

normală a instituțiilor de stat și publice, fapt prevăzut și în pct. 3 al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție RM, Cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism nr. 4 din 19.06.2006 (Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova, 2007, nr.1, pag.11).

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a

persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică

și liniștea persoanelor.

Așadar, din declarațiile martorilor oculari audiați în cadrul instanței de judecată

rezultă, că anterior inculpatul și victima au avut un conflict mai vechi și la data de 07

martie 2013, în jurul orei 11.30 aceștia aflându-se în strada satului Hîrtop r-nul

Cantemir, în urma unei discuții, inculpatul cu o bâte de lemn, i-a aplicat câteva

lovituri părții vătămate inclusiv în cap, în urma căreia a căzut la pământ, iar

inculpatul demonstrativ a urcat în mașină și a plecat. Aceste evenimente au fost

văzute de consătenii părții vătămate, atrăgându-le atenția și fiind sustrași de la alte

activități, ba mai mult decât atât, martorii oculari au declarat în ședințele de

judecată, că nu e frumos ce a făcut Schinu T., creând un astfel de conflict în timpul

zilei, iar din spusele martorului ocular minor, Baran D., acesta chiar și s-a speriat și s-

a stresat în urma celor văzute. De menționat este și acel fapt, că din declarațiile tot

acestor martori oculari, reiese că partea vătămată nu a încercat și nu a aplicat careva

lovituri inculpatului, nu l-a tras de haine și nu l-a împins pe ultimul, deci rezultă că

inculpatul a fost inițiatorul încăierării și nu victima. Aceste acțiuni, în opinia

Colegiului penal, pot fi calificate ca acțiuni ce au încălcat normele etice și au tulburat

ordinea publică și liniștea persoanelor, prin urmare de către inculpat au fost admise

acțiuni care încalcă ordinea publică, acestea în cele din urmă reprezentând și fapta

prejudiciabilă al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal.

Cu referire la argumentele apărătorului privind lipsa în acțiunile inculpatului a

laturii subiective și a motivului săvârșirii infracțiunii, instanța de recurs relevă că,

latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul rând prin

intenție directă, iar motivele acestei infracțiuni sunt huliganice.

Doctrina juridică menționează că, în nici un caz nu poate fi admisă posibilitatea

de a raporta huliganismul la infracțiunile săvârșite fără motiv. Deși motivul nu este

13

indicat în textul legii penale ca semn obligatoriu al laturii subiective a

huliganismului, el decurge din însăși esența acestei infracțiuni.

Din circumstanțele speței, rezultă că inițiatorul acțiunilor huliganice este

inculpatul, care primul a lovit partea vătămată, în timp ce aceasta doar încerca să se

apere. După cum rezultă din împrejurările faptelor comise de inculpat și probele

administrate, în special declarațiile martorilor oculari, desconsiderarea ordinei

publice o demonstrează dorința făptuitorului de a profita de un pretext neînsemnat

pentru răfuială cu victima, la caz, pe fundalul unui conflict mai vechi ce a avut loc

între inculpat și partea vătămată. În speța dată, Colegiul penal constată, din

declarațiile martorilor oculari, că conflictul între inculpat și partea vătămată a durat

rapid, aproximativ 4-5 min., ceea ce se apreciază ca o trăsătură a motivelor

huliganice și anume: capacitatea de actualizare fulminantă și spontană, precum și

ușurința cu care a fost săvârșită infracțiunea.

Prin urmare, conținutul probelor enunțate în pct. 5 al prezentei decizii, care au

fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond, în contextul

capătului de învinuire al inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, confirmă cu

certitudine că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii de huliganism

agravat, adică atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni.

Totodată, Colegiul reține faptul, că argumentele invocate de apărător în ce

privește prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii, prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, de care a și fost învinuit, au fost obiect de studiu la

judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, asupra cărora instanțele de

fond la acest capitol sau expus just și întemeiat.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată critica

apărătorului inculpatului sub aspectul temeiului de casare, invocat în recursul

declarat, este nefondată, fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter

de dezacord și în esență nu conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța

de recurs de a interveni în hotărârea atacată pe capătul de învinuire prevăzut de art.

287 alin. (3) Cod penal.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs concluzionează, că recursul

declarat de către avocatul Chiriacov G., este neîntemeiat și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

8.2 Referitor la recursurile declarate de către procuror și succesorul părții vătămate

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Deci, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

14

Drept temei pentru declararea recursurilor sale, procurorul și succesorul părții

vătămate au invocat prevederile pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Așadar, în conformitate cu alin. (1) art. 413 Cod de procedură penală, la

judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă

instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Din dispozițiile normei art. 414 Cod de procedură penală, se constată că

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Din conținutul normelor enunțate, rezultă că apelul este o cale de atac sub

aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv

complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai la

persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva

căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei

instanțe.

Reieșind din cerințele normei menționate supra, chestiunile ce se referă: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală, sânt chestiuni de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel.

Respectiv, la chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal, contravențional ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Față de cele ce preced Colegiul menționează, că analizând minuțios hotărârea

atacată a instanței de apel, la capitolul aplicării corecte a normelor de drept

procesual penal și oferirii răspunsurilor la motivele invocate, Colegiul penal a

depistat o neconcordanță a prevederilor legale aplicate la acest capitol.

Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, Colegiul penal reține, că în

prezenta cauză penală, împotriva sentinței adoptate și pronunțate integral la data de

10 septembrie 2015, au declarat apel la data de 25 septembrie 2015 succesorul părții

vătămate și respectiv la data de 30 septembrie 2015 avocatul Chiriacov Grigore în

numele inculpatului.

15

În conformitate cu alin. (1) art. 402 Cod de procedură penală, termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

La judecarea cauzei în ordine de apel, potrivit procesului verbal al ședinței de

judecată, procurorul a invocat tardivitatea apelului declarat de către apărătorul

inculpatului, solicitând respingerea acestuia ca depus peste termen, dar instanța de

apel analizând acest argument în hotărârea sa, a considerat apelul avocatului

Chiriacov Grigore ca unul declarat peste termen, în condițiile art. 404 alin. (1) Cod de

procedură penală, ținând cont de faptul că la pronunțarea sentinței a fost doar

inculpatul, nu însă și apărătorul acestuia, căruia prima instanță nu i-a expediat copia

sentinței în conformitate cu prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

lipsind vre-o informație în acest sens la materialele cauzei, acceptând în cele din

urmă data intrării în posesia sentinței comunicată de către avocat. Însă, în viziunea

Colegiului penal lărgit, considerentele instanței de apel la capitolul menționat mai

sus, poartă un caracter pripit.

În susținerea concluziei sale, instanța de recurs menționează, că potrivit alin. (1)

art. 404 Cod de procedură penală, participantul la proces care a lipsit atât la

judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea

sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data

începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Respectiv din conținut dispozițiilor legale enunțate supra se desprinde, că

participantul în proces este în drept să declare apel peste termen, în cazul în care nu

a participat la judecarea cauzei, cât și la pronunțarea sentinței, și nu a fost informat

despre adoptarea sentinței, adică aceste condiții poartă un caracter cumulativ și sânt

legate una de alta, și nu constituie condiții separate alternativ, pentru a beneficia de

dreptul depunerii apelului peste termen, totodată cumulând și condiția de a nu fi

declarat mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

În continuare Colegiul lărgit remarcă, că instanța de apel la baza concluziilor

sale despre considerarea apelului declarat de apărător ca depus peste termen în

condiții legale, a menționat că prima instanță nu a respectat prevederile legale și

anume – Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată, specificând însă eronat și inacceptabil că

sunt prevăzute de art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, dispozițiile legale

menționate mai sus, de fapt sunt stipulate de art. 338 alin. (4) Cod de procedură

penală. Cu toate, că instanța de apel a indicat prevederile legale nominalizate supra,

Colegiul penal menționează, că în prezenta speță, se atestă potrivit lucrărilor cauzei,

că avocatul Chiriacov Grigore conform mandatului anexat la dosar (f.d. 185 v. 1), a

participat la judecarea cauzei, în baza contractului de asistență juridică nr. 07 din

14.03.2013, inclusiv și la etapa dezbaterilor judiciare și a replicilor (a se vedea procesul-

verbal al ședinței de judecată f.d. 166-171 v. 2), când instanța de judecată a anunțat în

prezența părților, inclusiv și a apărătorului, întrerupere până la data de 10.09.2015,

pentru a oferi ultimul cuvânt inculpatului după care se va adopta sentința,

considerându-se astfel citate părțile despre următoarea ședință de judecată, însă la

16

data menționată apărătorul inculpatului nu s-a prezentat, fiindu-i acordat ultimul

cuvânt inculpatului și adoptată sentința, copia căreia a fost înmânată participanților

la proces. Deci, în astfel de împrejurări, avocatul contractat de către inculpat urma să

manifeste responsabilitate pentru realizarea dreptului de atac împotriva sentinței,

chiar și în cazul neprezentării la acordarea ultimului cuvânt și pronunțarea sentinței

adoptate integral, acesta urma să dea dovadă de diligență la realizarea dreptului său

de a ataca hotărârea instanței de judecată, cu care probabil puteau să nu fie de acord.

Totodată, de remarcat este și acel fapt că l-a pronunțarea integrală a sentinței a fost

prezent inculpatul, căruia i-a fost înmânată copia integrală a acesteia și în virtutea

relațiilor de asistență juridică, apărătorul inculpatului nu a fost îngrădit de dreptul

de a comunica și forma poziția, și strategia de apărare în urma sentinței adoptate.

Învederând cele menționate, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel

eronat a interpretat prevederile art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală ca fiind

incidente în prezenta speță, ceea ce a dus la o concluzie prematură de a oferi

posibilitate avocatului Chiriacov G. de a-și realiza dreptul procesual, privind

atacarea cu apel a sentinței, în termenii considerați valabili de către acesta.

Deoarece, în opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel nu în deplină

măsură a examinat argumentul invocat de procuror ce se referă la tardivitatea

apelului declarat de către avocatul inculpatului, interpretându-se eronat prevederile

procesual-penale enunțate supra, ceea ce ar putea duce la o altă soluție de respingere

a apelului nominalizat, inclusiv ca depus peste termen, iar în acest caz nu se va

implica la o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda

la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod

legal. În consecință acest fapt, afectează cerințele și invocările apelului declarat de

către succesorul părții vătămate în latura civilă, îndeosebi asupra prejudiciului

moral, cuantumul căruia poate varia inclusiv și în dependență de menținerea

calificării acțiunilor inculpatului conform art. 151 alin. (4) Cod penal, asupră căruia

urmează să se expună instanța de apel în urma analizei împrejurărilor de fapt și de

drept.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată, că deoarece instanța de apel nu și-a

motivat corespunzător soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale, asupra

alegațiilor invocate privind tardivitatea apelului declarat de către avocatul

inculpatului, ce au fost remarcate de către instanța de recurs în prezenta decizie, iar

aceste critici au format un studiu eronat interpretat în hotărârea instanței de apel,

având importanță la caz faptul dat, ca consecință afectând soluția instanței de apel

adoptată în prezenta speță.

Colegiul penal lărgit statuează, că erorile comise de către instanța de apel, sânt

incidente temeiurilor de casare invocate de către procuror și succesorul părții

vătămate și care nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

deoarece această instanță nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond,

substituind instanța care a judecat apelul și pentru a nu admite astfel încălcarea

prevederilor procesual penale. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră,

că decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

17

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel și

recurs, inclusiv cele nominalizate și în prezenta decizie referitor la legalitatea

declarării în termenele și condițiile prevăzute de lege a apelului avocatului Chiriacov

Grigore în numele inculpatului; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate și prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

precum și să examineze minuțios aspectele de fapt și de drept la examinarea apelului

declarat în latura civilă de către succesorul părții vătămate, iar în caz de admitere a

cerințelor invocate să stabilească cuantumul prejudiciului moral cauzat, ținând cont

inclusiv și de calificarea acțiunilor inculpatului, de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul,

Chiriacov Grigore, în numele inculpatului.

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu și succesorul părții vătămate, Mititelu

Maria, se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02

februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Schinu Tudor Afanasi, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune căilor de

atac în partea rejudecării cauzei.

Decizia motivată pronunțată la data de 05 iulie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

18